한국   대만   중국   일본 
Orlannu (cavaleri) - Wikipedia Va o cuntinutu

Orlannu (cavaleri)

Da Wikipedia, la nciclupidia libbira.

Orlannu e na fijura chi cumpari nti diversi cumpusizzioni littirari a partiri du mediuevu nzinu e jorna nostri. E' na fjura storica rialmenti isistita nto VIII seculu. nasciu nto 736 e muriu nto 778 nto cummattimentu di Runcisvaddi . Di iddu pigghia lu nomu tutta la tradizzioni littiraria francisi ca va sutta lu nomu di chanson de Roland .

Orlannu nta tradizzioni siciliana [ cancia | cancia la surgenti ]

Li vicenni di paladini di Francia e di Urlannu foru prubabbirmenti mpurtati n Sicilia di cavaleri nurmanni tra la fini du XI e la cuminzatina du XII seculu.

E jorna nostri li vicenni di Orlannu venunu cuntati di cantastori ca tramannanu na tradizzioni antica, spissu familiari di ginirazzioni n ginirazzioni, comu puru nti l'arti figurativa di carretti siciliani , e supratuttu nti l' opira di pupi , pi cui Orlannu custituisci lu prutagunista principali.

Orlannu veni discrivutu tradizzionarmenti comu lu primu Palatinu di Francia e ginirali 'n campu di l'aserciti francisi e rumani; e figghiu di Miloni , Conti di D'Anglanti e di Berta, soru di Carlu Magnu; e cucinu di Rinardu , Bramanti e di Astolfu . La so spata e la "durlindana" .

Berta, soru du Re Carlu, si nni fuji cu Miloni, duca di D'Anglanti e a sta nutizzia lu Re, siddiatu forti, fa n'edittu bannennu du regnu soru e cugnatu . Nasci Orlandu ca gia di picciriddu ammustra signali di granni curaggiu, ammazzannu nto voscu sarpenti e ursi.
Ntantu Carlu Magnu, ncurunatu mpiraturi, mentri si nni torna a casa, 'n Francia, passa du paisi unni s'avianu arifuggiati Berta e Miloni e ddocu, avennuni sintutu gia parrari, ncontra a so niputi Orlandu. Re Carlu ripigghia la sa caminata pa Francia, purtannusi d'appressu Orlandu e so matri (Miloni avia gia murutu pri manu du saracinu Altomonti).

La prima prudizza unni Orlandu ammustra d'essiri nu granni guerrieru e quannu ammazza co vastuni lu putenti saracinu Altomonti (assassinu di so patri Miloni) e si pigghia li so armi. Fa appoi tanti autri mprisi, ammustrannu curaggiu e valuri, meritannu, pri chissu, d'essiri aricanusciutu comu primu Palatinu di Francia .

Oralandu, ora ca e granni, si marita cu Aldabedda e cu chista campa tranquillu pri quarchi annu, ma, appoi, un jornu, a la corti di Francia, s'apprisenta na picciotta bedda e un cavaleri, accumpagnati di quattru gicanti cu l'ali. Pri sta picciotta accussi bedda, ca havi pri nomu Angelica , tutti li palatini perdunu la testa, nnamurati; Orlandu, non currispunnutu d'idda, ortri a la testa, perdi macari la raggiuni.

Astolfu , cucinu e amicu di Orlandu, pi oridini di Diu , cavarcannu l'Ippogridu, nu cavaddu alatu, arvola supra la luna p'aripigghiaru la raggiuni di Orlandu; chistu, turnatu sanu di menti, si jetta, senza cchiu nenti taliari, ammenzu a li battagghi contru a li nfideli pri fari triunfari la fidi 'n Cristu. Appoi, nu tintu jornu, attrova la morti nta la so urtima battagghia, fatta sempri sutta a li nzegni di Diu, contru a li saracini, nta na lucalita da Spagna , saputa sentiri Roncisvalle ; apprima di moriri sona l' Olifanti , un cornu ca servi pa chiamata di l'urtimu succorsu.