De la Wikipedia, enciclopedia liber?
Teodor Mazilu
(sau
Theodor Mazilu
, n.
11 august
1930
,
Bucure?ti
, d.
18 octombrie
1980
) a fost un
dramaturg
roman
, autor de piese de teatru ?i scheciuri pentru televiziune. S-a n?scut ca al patrulea copil intr-o familie de muncitori.
[2]
Teodor Mazilu scrie incepand din
1949
, mai intai in periodice pentru ca mai apoi s? publice colec?ii de nuvele ?i romane. Ceea ce il caracterizeaz? pe Mazilu este ins? teatrul s?u, adesea asem?nat cu cel al lui
Caragiale
. In ciuda cenzurii severe din acea perioad? el reu?e?te s?-?i ca?tige publicul luand in zeflemea absurdul caracteristic regimului despotic.
Piesa
Pro?tii sub clar de lun?
, pus? in scen? de
Lucian Pintilie
in 1963 la
Teatrul Bulandra
este scoas? de pe afi? pentru o vreme de autorit??i.
In anul 1972 publica
Ipocrizia disper?rii
, eseu in care i?i prezint? filozofia personal?.
- Cintece de alchimist
(1972)
- Ipocrizia disper?rii
(1972)