T?b?cirea
,
dubirea
sau
arg?sirea
este procesul de prelucrare a pieilor ?i bl?nurilor, cu ajutorul diferitelor substan?e, pentru a le conferi acestora o durat? de via?? mai lung?, impermeabilitate, flexibilitate, elasticitate ?i rezisten??.
[1]
[2]
In antichitate, t?b?cirea era considerat? un procedeu nociv ?i se efectua in afara ora?elor sau in mahalalele s?race. Acest lucru nu s-a schimbat mult nici in prezent datorit? faptului c? in metodele tradi?ionale de t?b?cire se degaj? mirosuri urate. In jurul anului 2500 i.e.n. sumerienii au fost cei care au inceput s? foloseasc? prima dat? pielea, pe care o utilizau la imbr?carea ro?ilor c?ru?elor.
Cei care t?b?ceau luau pieile le inmuiau in ap?, aici indep?ratau resturile de carne ?i gr?simi de pe ele, apoi le muiau in
urin?
pentru a muia blana ?i de a o face mai suav? dup? care o b?gau in saramur?. Odat? ce pielea devenea flexibil? ?i suav? o raclau cu un cu?it pentru a-i indep?rta p?rul. Odat? acest lucru ob?inut ungeau pieile cu
baleg?
sau alte materii fecale animale sau cu o solu?ie realizat? din creierul animalelor. De asemenea, mai erau tratate cu ulei de cedru,
alaun
?i
tanin
?i se intindea treptat odat? cu pierderea apei ?i cu absorbirea solu?iilor de dubit. Resturile de la pieile t?b?cite se b?gau intr-un vas cu ap? ?i se l?sau a?a luni de zile, timp in care buc??ile de piele se dezintegrau. Apoi vasul se punea pe foc pentru a sc?dea apa din el ?i astfel se ob?inea
cleiul
folosit la lipirea pieilor. In vechime din pielea dubit? se realizau teci, ghete, cizme, hamuri, h??uri, ?ei, sandale, gen?i, armuri, curele sau plo?ti.
Prelucrarea pieilor incepe prin tratarea acestora cu
sare
. Acest lucru se poate face prin pres?rarea cu sare umed? pe piei ?i apoi legarea acestora in pachete ?i l?sarea lor timp de 30 de zile sau prin introducerea pieilor in
saramur?
timp de 16 ore dup? care se scoate, se cl?te?te cu ap? ?i se introduce intr-o solu?ie de var care are rolul de a suaviza pielea. Dup? aceasta se indep?rteaz? p?rul de pe suprafa?a pieilor cu ajutorul unor ma?ini de tuns sau cu?ite. In func?ie de tipul pielii, acestea se pot trata cu diferite enzime pentru a deveni mai moi. In ultima faz? pieile sunt cur??ate de resturile de carne, gr?simi ?i piele, se las? in ap? o perioad? cuprins? intre 6 ore ?i 2 zile ?i pentru a le feri de distrugere prin cre?terea unor culturi de bacterii pe suprafa?a acestora se trateaz? cu
biocizi
precum
pentaclorofenol
.
T?b?cirea se poate realiza cu substan?e vegetale sau minerale. In t?b?cirea cu substan?e vegetale se folose?te
taninul
. Taninul se extrage din scoar?a unor copaci precum
castan
,
stejar
,
tsuga
,
cire?
, etc. Pieile se intind pe rame din lemn care apoi se scufund? intr-o solu?ie de tanin. Pielea t?b?cit? cu ajutorului taninului devine foarte moale ?i pentru aceasta este folosit? in realizarea gen?ilor sau in tapi?area mobilei.
In t?b?cirea mineral? se folose?te
cromul
. T?b?cirea cu crom este mai rapid? decat cea vegetal? ?i pieile brute tratate cu crom sunt albastre. Procesul de t?b?cire mineral? dureaz? mai pu?in de o zi iar pielea astfel ob?inut? este ideal? pentru realizarea imbr?c?mintei din piele.
Depinzand de scopul final, pielea poate fi ceruit?, lubricat?, injectat? cu ulei, tuns? sau vopsit?.