Suita este o lucrare muzical? instrumental? alc?tuit? din mai multe p?r?i scrise in aceea?i tonalitate, dar contrastante prin caracter ?i prin mi?care. Practic, este o compozi?ie muzical?, constand dintr-o serie de piese instrumentale, unite intr-o oper? de propor?ii mai mari.

Nici un termen nu poate desemna mai bine genul muzical la care se raporteaz?. Un num?r impresionant de lucr?ri scrise pentru un singur instrument, pentru forma?ii de camer? sau orchestrale poart? denumirea de suit?. Prin suit? se in?elege un gen muzical alc?tuit din mai multe lucr?ri contrastante ca expresie ?i dinamic?.

Procesul de formare a suitei cunoa?te dou? etape ale c?ror rezultate au dus la des?var?irea genului atat pe linia con?inutului cat ?i pe linia formei. De aici au rezultat cele dou? tipuri de baz? denumite in mod simbolic: suita preclasic?, a c?rei perioad? de inflorire se situeaz? in secolul al XII-lea ?i o bun? parte a secolului urm?tor, ?i suita modern?, care are ca perioad? de inflorire secolul al XIX-lea ?i continu? ?i in secolul al XX-lea.

Suita preclasic? [ modificare | modificare surs? ]

Suita preclasic?, in forma ei reprezentativ?, constituie un ciclu de dansuri legate atat pe baza unui principiu de unitate cat ?i prin altul de contrast.

Este cunoscut faptul c? muzica instrumental? a ap?rut intai sub forma de acompaniament al muzicii vocale ?i ulterior s-a constituit in gen de sine st?t?tor, prin transcrierea p?r?ii vocale pentru diferite instrumente soliste. Desprinzandu-se de muzica vocal?, muzica instrumental? evolueaz? independent, c?p?tand aspecte deosebite de cele ale stilului vocal determinate de caracteristicele ?i perfec?ion?rii instrumentelor existente cat ?i de apari?ia altora.

Un rol deosebit in cristalizarea suitei l-a avut practica dansurilor de Curte. In acest context se compun nenum?rate suite instrumentale care incearc? s? r?spund? cerin?elor vremurilor. Sursa acestor dansuri a fost jocul popular. Embrionul suitei il constituie al?turarea a dou? dansuri contrastante ca factur? ?i ca tempo: unul lent in m?sura binar?-pavan?, altul rapid, in m?sur? ternar? - gagliarda . Uneori in locul gagliardei apare un alt dans asem?n?tor, saltarello .

Pavana ( paduana ) dup? numele ora?ului italian Padua, presupus a fi locul de origine al acestui dans, este cunoscut? inc? din secolul al XVI-lea, atat in Italia cat ?i in Spania. Caracterul dansului era solemn, majestuos, intr-o mi?care lent?, iar m?sura in care se scria era de 2/4. Ea deschide de obicei balurile in secolul al XVI-lea.

Gagliarda (gaillarde) este cunoscut? tot in aceea?i perioad? ca ?i pavana, caracterul fiind ins? diferit. Gagliarda este un dans vioi, plin de for?? ?i de temperament, caracterizat ?i prin s?riturile pe care le executau dansatorii. M?sura in care se scria dansul era de 3/4.

Saltarello , un dans asem?n?tor cu precedentul atat prin caracter, metric?, cat ?i prin mi?care, i?i trage denumirea de la cuvantul saltare (in italian? inseamn? ?a s?ri”). Dansul saltarello era scris in m?sura de 3/4 sau 6/8.

Prezentand primele dansuri care au constituit embrionul propriu-zis al suitei, se impune o precizare; in ce m?sur? elementele prezentate mai sus pot fi socotite ca puncte de plecare specifice suitei?

1. Origine dansurilor este in linii mari popular?.
2. Un dans rar este urmat de unul mi?cat, unul in m?sura de 2/4 este urmat de altul in m?sura de 3/4 etc.
3. Respectiva succesiune aduce un real contrast de mi?care ?i nuan?? expresiv?, forma bipartit? fiind predominant?.

Dansurile sunt prezentate intr-o singur? tonalitate, acest principiu - al unit??ii tonale -devenind criteriul indiscutabil al suitei.

Evolu?ie [ modificare | modificare surs? ]

La evolu?ia suitei, in forma pe care o cunoa?tem in special in epoca ei de apogeu (Bach, Handel), au concurat mai mul?i factori.

Intrucat num?rul ?i ordinea in suit? nu c?p?taser? inc? o precizare, apar unele suite care con?in intre 4 ?i 23, ba chiar ?i de 27 de dansuri. O asemenea aglomerare punea pe instrumenti?ti in situa?ia de a alege o parte din piesele suitei pe care urmau apoi s? le interpreteze. La inceputul secolului al XVIII-lea, in crea?iile lui Johann Sebastian Bach (1685-1750) suita cap?t? fundamentarea ei clasic?. In primul rand observ?m c? patru dansuri; allemanda , curanta , sarabanda ?i giga se constituie in prototipul de baz? al suitei. Orice dans in plus se introduce dup? saraband?, adic? intre saraband? ?i gig?. Acestea sunt de obicei; menuetul , bourree , gavota , loure , passepied , rigauden , siciliana etc.. In plus, Bach aduce ca o introducere ce urm?re?te fixarea de la inceput a tonalit??ii unice a suitei termenul de ?preludiu” pentru suite instrumentale (uneori ?intrad?”), iar pentru cele orchestrale denumirea de ? uvertur? ”. Mai putem intalni o mi?care ce nu intr? in categoria dansurilor populare, pe numele de arie. Ea este introdus? pentru ob?inerea unui contrast mai puternic intre piesele componente.

Caracteristici [ modificare | modificare surs? ]

Caracteristicile specifice suitei preclasice:

1. Unitatea tonal? determin? unitatea intregului ciclu. In unele suite mai ample se pot intalni unul sau dou? dansuri scrise in omonima tonalit??ii ini?iale. Acest lucru nu incalc? principiul unit??ii tonale, deoarece este cunoscut faptul c? trecerea de la major la minor, sau invers, nu constituie o modula?ie, intrucat tonica r?mane neschimbat?.
2. O anumita ordine a dansurilor urm?re?te totodat? realizarea contrastului intre ele, fie prin caracter, fie prin tempo; allemanda - moderato, curanda - vivace, sarabanda - andante ?i giga - presto, fie prin m?sur?; alternarea de m?suri binare cu ternare, simple ?i compuse.
3. Din punct de vedere al formei muzicale, in suit? predomin? structura bipartit?, corespunz?toare cu dou? idei muzicale asamblate in sec?iuni (A-B). Din punct de vedere tematic, ideea muzical? din B este, de regul?, prelucrarea ideii din A. Consider?m sec?iunea din B o nou? idee muzical? pentru faptul c? tonalitatea in care este expus? este diferit? celei din A.

Suita este, de fapt, primul gen muzical (instrumental sau orchestral), in sens de ciclu, pe care il cunoa?te istoria muzicii culte. Prin con?inutul expresiv, prin semnifica?ia dramaturgiei ?i structurii sale, suita a influen?at apari?ia altor forme ?i genuri muzicale.

Suita modern? [ modificare | modificare surs? ]

Suita modern? cunoa?te, odat? cu reapari?ia ei in secolul XIX, o diversificare pe trei planuri:

1. Suita din dansuri populare;
2. Suita simfonic?;
3. Suita din lucr?ri scenice.

Suita preclasic?, influen?and la vremea ei apari?ia altor forme ?i genuri muzicale, i?i epuizeaz? ra?iunea de a fi pentru a reap?rea ulterior cu un profil nou, profil in care influen?ele genurilor ?i formelor la a c?ror na?tere tocmai a contribuit se resimt cu putere. Devine vizibil? diversificarea tonal? in interiorul suitei, unitatea fiind realizat? prin prezentarea primei ?i ultimei mi?c?ri in aceea?i tonalitate. Varietatea formelor este sensibil? pentru fiecare parte, pornind de la multiple structuri de lied pan? la rondosi, chiar sonat?. Dansurile specifice din vechea sonat? dispar ?i apar noi dansuri, in func?ie de originea na?ional? a compozitorului ?i de profilul ?i culoarea na?ional? pe care autorul dore?te s? o eviden?ieze.

Suita de dansuri [ modificare | modificare surs? ]

Se poate spune ca ea este urma?a direct? a suitei preclasice. Acest tip de suit? s-a dezvoltat mult in perioada de afirmare a ?colilor na?ionale. In Romania, suita apare ca o form? de manifestare a unui gen muzical larg accesibil. Folclorul romanesc s-a afirmat drept o surs? de baz? pentru cristalizarea unui gen muzical pe plan cult: astfel au fost introduse ?i prelucrate multe dansuri ?i cantece romane?ti ca: Sarba, Hora, Chindia, Colindul, Braul, Trei p?ze?te, Ha?egana, C?lu?ul, B?rbuncul, Mandrele etc..

Suita simfonic? [ modificare | modificare surs? ]

O etap? superioar? in folosirea crea?iei populare in forme mai ample o constituie formarea celui de-al doilea prototip, ?i anume suita simfonic?, de fapt un stadiu superior de integrare ?i afirmare a elementelor populare. In suita simfonic?, formele ample, bog??ia rela?iilor tonale, limbajul polifon, culoarea variat? a orchestra?iei sunt mijloace de expresie prin care se favorizeaz? elementul popular pentru a ajunge ?i a fi predominant, esen?ializat spiritual in con?inut ?i in form?.

Suita din lucr?ri scenice [ modificare | modificare surs? ]

Sub acest generic avem in vedere suitele extrase din muzica scris? ini?ial pentru balet, film sau spectacole teatrale. Desigur, cel mai mare succes in s?lile de concert, la radio sau la televiziune il au suitele de balet, de?i exist? ?i exemple care ne arat? c? suitele extrase din muzica de scena sau din muzica de film se bucur? de asemenea de interes.

Principiile care stau la baza realiz?rii acestor suite sunt:

1. Alegerea celor mai importante ?i pregnante teme care se succed, urm?rind fie o cre?tere gradat? a tensiunii, a dinamicii, fie realizarea unui puternic contrast intre ele. Nu este obligatoriu ca ordinea apari?iei temelor din suit? s? fie identic? cu cea din balet.
2. Temele pot fi expuse in forma lor autentic? de prezentare, ori pot fi amplificate.
3. Unitatea tonal? se realizeaz?, la toate suitele, intre inceputul ?i sfar?itul suitei.
4. Suita nu poate avea form? precis?, determinat?, luat? in intregime, dar sec?iunile ei pot avea structuri fixe de lied, rondo, etc..

Bibliografie [ modificare | modificare surs? ]

• Dumitru Bughici, Suita ?i sonata , Editura Muzical? a Uniunii Compozitorilor din Republica Socialist? Roman?, 1965
• Dumitru Bughici, Dic?ionar de forme ?i genuri muzicale , Editura Muzical? a Uniunii Compozitorilor din Republica Socialist? Roman?, 1974, Bucure?ti
• Gh. Merisescu, Curs de istoria muzicii universale , Editura Didactic? ?i Pedagogic?, Bucuresti, 1964
• Gerard Denizeau, S? in?elegem ?i s? identific?m genurile muzicale , Editura Meridiane.