Termenul punctua?ie se poate referi atat la sistemul de semne grafice conven?ionale care au rolul de a marca p?r?ile de propozi?ie , propozi?iile , frazele , pauzele etc. cat ?i la ramura gramaticii care indic? folosirea corect? a acestor semne.

Originile [ modificare | modificare surs? ]

In antichitate ?i in Evul Mediu timpuriu, se foloseau puncte (unul sau mai multe) pentru desp?r?irea cuvintelor, sau in cazul inscrip?iilor romane, de exemplu, pentru desp?r?irea cuvintelor.

Persoane importante in dezvoltarea punctua?iei pan? in secolul al XVI-lea au fost Sf. Ieronim (in secolul al V-lea d.H.) in traducerile in latin? a Bibliei, Alcuin (inv??at la curtea lui Carol cel Mare , responsabil cu dezvoltarea unui nou sistem de punctua?ie ?i ortografie pentru manuscriptele biblice sau liturgice), doi tipografi vene?ieni (bunic ?i nepot) din secolele XV ?i XVI, ambii cu numele de Aldus Manutius, care au inventat un sistem de semne echivalent punctului, celor dou? puncte, punctului ?i virgulei ?i virgulei de ast?zi, ?i criticul elizabetan George Puttenham, a c?rui lucrare Arte of English Poesie din 1589 include indica?ii cu privire la folosirea punctua?iei pentru marcarea in?elesului ?i a ritmului textului.

In limba englez? punctua?ia de dinainte de secolul al XVII-lea a fost strans legat? de cum se vorbea, adic? cand se f?ceau pauze pentru respirat, dar ulterior regulile s-au bazat in principal pe structura gramatical?. In secolul al XVII-lea, scriitorul Ben Jonson a pus baza punctua?iei bazat? pe sintax?. Aceste idei ale lui au fost incluse postum in lucrarea sa English Grammar din 1640.

Folosirea corect? a punctua?iei s-a stabilit in limba roman? in parte prin uz, in parte prin indreptarele ?i manualele ?colare din ultimii 150 de ani. ^[1]

In limba roman? se folosesc, printre altele, urm?toarele semne de punctua?ie:

• punctul
• semnul intreb?rii
• semnul exclam?rii
• virgula
• punctul ?i virgula
• dou? puncte
• ghilimelele (semnele cit?rii)
• linia de dialog
• linia de pauz?
• parantezele
• punctele de suspensie
• cratima
• apostrof

Note [ modificare | modificare surs? ]

Bibliografie [ modificare | modificare surs? ]

• Gheorghe Constantinescu-Dobridor, Mic dic?ionar de terminologie lingvistic? , Ed. Albatros, Bucure?ti, 1980
• The Oxford Companion to the English Language , Edited by Tom McArthur, Oxfor University Press, 1992
• Allen, Robert ( 25 iulie 2002 ). Punctuation . Oxford University Press. ISBN   0-19-860439-4 .  
• Amis, Kingsley ( 2 martie 1998 ). The King's English: A Guide to Modern Usage . HarperCollins. ISBN   0-00-638746-2 .  
• Fowler, Henry Watson ( 2002 ) [1906]. The King's English . Oxford University Press. ISBN   0-19-860507-2 .  
• Gowers, Ernest ( 1948 ). Plain Words: a guide to the use of English . London: Her Majesty's Stationery Office.  
• Parkes, Malcolm Beckwith ( 1993 ). Pause and Effect: An Introduction to the History of Punctuation in the West . University of California Press. ISBN   0-520-07941-8 .  
• Nina Catach, La Ponctuation , Presses universitaires de France, ≪ Que sais-je ? ≫, Paris, 1994
• Jean-Pierre Colignon, Un point c’est tout ! La ponctuation efficace
• Jacques Drillon, Traite de la ponctuation francaise
• Lexique des regles typographiques en usage a l'Imprimerie nationale
• Xavier Dandoy de Casabianca, Le Treizieme Signe, la nouvelle ponctuation ancienne et moderne
• Xavier Dandoy de Casabianca, Le Seizieme Signe, editions eoliennes, 2007, 128p. ISBN|978-2-911991-33-8.
• Erik Orsenna, Et si on dansait ? , Stock, 2009, 130p. ISBN|978-2-234-06058-6.