R?zboaiele anglo-neerlandeze (numite R?zboaie Neerlandeze , Dutch Wars , de c?tre englezi ?i R?zboaie Engleze , Engelse Zeeorlogen , de c?tre neerlandezi) au fost o serie de conflicte intre Republica celor ?apte Provincii Unite ale ??rilor de Jos ?i Anglia ( Comunitatea Angliei ?i apoi Regatul Angliei ), purtate in secolul al XVII-lea din motive comerciale ?i coloniale. Aproape toate b?t?liile au fost duse pe mare. Conflictele ulterioare intre Republica Neerlandez? ?i Anglia (transformat? apoi in Marea Britanie ) sunt uneori incluse in aceia?i categorie, dar cauzele declan??rii lor au fost cu totul altele.

?Cine st?pane?te marea, st?pane?te ?i comer?ul; cine st?pane?te comer?ul lumii, st?pane?te toate bog??iile lumii ?i, deci, ins??i lumea” . Acest aforism, atribuit lui Walter Raleigh , armator ?i viceamiral al Angliei in 1599, atr?gea aten?ia reginei ?i contemporanilor asupra necesit??ii dezvolt?rii flotei, naviga?iei ?i a expedi?iilor maritime, pentru ca ?ara s? ia locul Spaniei in Europa ?i in lume.

In timpul r?zboaielor religioase dintre Habsburgii catolici ?i statele protestante, atat englezii cat ?i neerlandezii au fost implica?i in acest larg conflict european ? diplomatic ?i militar. In acela?i timp, ambele na?iuni au intreprins c?l?torii de explorare pe distan?e lungi. In timpul Evului Mediu Tarziu ?i a Rena?terii, nici Anglia nici provinciile din ??rile de Jos ( Flandra sau Olanda ) nu au fost puteri maritime europene la nivelul statelor comerciale Vene?ia , Genova , Portugalia , Castilia ?i Aragon ; dar spre sfar?itul Epocii Marilor Descoperiri Geografice , neerlandezii ?i englezii au fost tenta?i s? caute profituri in Lumea Nou?, influen?a?i de mercantilism ?i de secole de interac?iune intre ei asupra pescuitului, textilelor ?i a comer?ului baltic.

Republica Neerlandez? [ modificare | modificare surs? ]

Destr?marea monopolului spaniol in Antile ?i inl?turarea celui portughez din Indiile R?s?ritene nu a fost opera negustorilor englezi, ci a cor?bierilor tinerei Republici a Provinciilor Unite (??rile de Jos de ast?zi, numite colocvial Olanda), cu o suprafa?? de numai 34.000 km ² ?i o popula?ie de 1.5-2 milioane de locuitori, tr?ind de pe urma pescuitului ?i a comer?ului maritim.

In 1609, regele spaniol Filip al III-lea (1598-1621), acceptand condi?iile independen?ei de fapt a celor ?apte provincii nordice ale ??rilor de Jos (Zeelanda, Olanda, Utrecht, Gelderland, Overijssel, Frisia ?i Groningen), a incheiat un armisti?iu prin care se angajase s? respecte pavilionul lor pe toate m?rile, chiar ?i in Indii (Lumea Nou?), ?i s? deschid? traficului interna?ional portul Anvers, principalul centru comercial din nord-vestul Europei. Locul Anvers-ului a fost luat de Amsterdam, ?cl?dit pe schelete de heringi” , unde exista din 1596 a doua banc? din Europa ?i se infiin?aser? Companiile comerciale ale Indiilor R?s?ritene (1602) ?i Indiilor Apusene (1621).

La sfar?itul anilor 1590, in timp ce continuau s? lupte in R?zboiul de Optzeci de Ani impotriva Habsburgilor spanioli, neerlandezii au inceput ?i s? exploreze la distan?? lung? m?rile ?i oceanele. Inc? din 1595 negustorii din Leyda ?i Haarlem trimiseser? cor?bii in insulele Sonde (Indonezia). Inova?ia neerlandezilor in comer?ul cu ac?iuni intr-o companie pe ac?iuni a permis finan?area expedi?iilor prin subscrip?ii de capital in Provinciile Unite ?i in Londra. Au intemeiat colonii in America de Nord, India ?i Indonezia (Insulele Mirodeniilor). In 1619 neerlandezii au infiin?at o colonie la Batavia, in 1625 ajungea in Formosa (Taiwan) iar din 1637 vor fi singurii europeni care s?-?i poat? desface m?rfuri in Japonia. In acela?i timp se instalau in Indiile Apusene la Curacao (Marea Caraibilor), in Noua Oland? (America de Nord) ?i ajungea in 1623 ?i in Brazilia, principalele izvoare de venit r?manand ins? traficul mirodeniilor din insulele Moluce ?i pescuitul in apele nord europene. ^[1]

S-au bucurat ?i de succes continuu a privatierilor ? in 1628 amiralul Piet Heyn a devenit singurul comandant care a reu?it s? captureze o mare flot? spaniol? cu argint. Datorit? multor expedi?ii lungi in Indiile Orientale Neerlandeze, societatea neerlandez? a creat o clas? de ofi?eri ?i cuno?tin?? institu?ional? care se vor replica mai tarziu in Anglia, in principal prin Compania Englez? a Indiilor Orientale .

Pan? la mijlocul secolului al XVII-lea, neerlandezii i-au inlocuit in mare parte pe portughezi ca principalii negustori in Asia. In particular, prin ob?inerea majorit??ii posturilor comerciale portugheze din Indiile de Est, neerlandezii au pus control pe foarte profitabilul comer? cu mirodenii. Acest lucru a coincis cu cre?terea enorm? a flotei comerciale neerlandeze, facilitat? de produc?ia ieftin? in mas? a flotei. Neerlandezii ?i-au creat cea mai mare flot? comercial? din Europa, avand mai multe nave comerciale decat toate celelalte ??ri la un loc, ?i posedau o pozi?ie dominan?? in comer?ul european (mai ales in cel baltic), precum ?i in alte regiuni. Consecin?e ale independen?ei politice ?i a dezvolt?rii comerciale, industria pescuitului din Provinciile Unite d?dea peste 300.000 de tone pe an, num?rul cor?biilor care transportau m?rfuri sub pavilion neerlandez era evaluat la 16.000, iar exportul ??rii se ridica la o valoare pe care Anglia nu avea s? o ating? decat peste un secol in 1740.

Bog??ia ora?elor neerlandeze producea uimire ?i invidie la cur?ile celorlalte state europene. Numero?i principi germani au devenit creditori Statelor Generale. Dar coloni?tii englezi care se stabileau in Lumea Nou? ?i negustorii companiei engleze a Indiilor R?s?ritene ? care infiin?aser? de asemenea factorii comerciale in golful Bengal ?i in Insulele Moluce, se ciocneau tot mai des de negustorii neerlandezi care foloseau uneori for?a spre a inl?tura concuren?a. Reprezentativ pentru acea vreme a fost evenimentul din 1623 cand zece negustori englezi au fost astfel executa?i la Amboina, invinui?i de complot impreun? cu localnicii, moment care va fi reamintit intens de propaganda englez? inaintea declan??rii fiec?rui r?zboi impotriva neerlandezilor.

In 1648 Provinciile Unite au incheiat Pacea de la Munster cu Spania. Datorit? imp?r?irii puterilor in Republica Neerlandez?, armata ?i marina erau principala baz? a puterii stadhouderului, de?i bugetul alocat acestora era stabilit de Statele Generale. La sosirea p?cii, Statele Generale au decis s? scoat? din uz cea mai mare parte din for?a militar? neerlandez?. Asta a dus la conflict intre marile ora?e neerlandeze ?i noul stadhouder, Willem II de Orania, aducand Republica in pragul r?zboiului civil. Moartea nea?teptat? a stadhouderului in 1650 a tensionat ?i mai mult atmosfera politic?.

Anglia [ modificare | modificare surs? ]

In secolul al XVI-lea regina Elisabeta I a construit marina regal? ?i a adoptat o strategie de h?r?uire impotriva Imperiului Spaniol prin corsari de raz? lung? ?i misiuni piratere?ti, exemplificat? prin atacurile corsare ale lui Francisc Drake asupra comer?ului spaniol. In parte pentru a avea un pretext de a continua ostilit??ile impotriva Spaniei, Elisabeta a ajutat Revolta Neerlandez? (1581) impotriva regelui Spaniei semnand Tratatul de la Nonsuch din 1585 cu noul stat neerlandez al Provinciilor Unite.

Expansiunea naval? ?i colonial? a Angliei inceput? pe vremea Elisabetei I (1558-1603) a fost ins? stanjenit? in prima jum?tate a veacului al XVII-lea de conflictul intern dintre Parlament ?i Regalitate.

Dup? moartea Elisabetei, rela?iile anglo-spaniole s-au imbun?t??it ?i Pacea din 1604 a pus cap?t majorit??ii ac?iunilor corsare. Lipsa fondurilor a dus la neglijarea Marinei Regale. Carol I , care simpatiza catolicismul, a incheiat mai multe acorduri secrete cu Spania, indreptate impotriva puterii maritime neerlandeze. El a demarat ?i un mare program de reconstruc?ie naval?, impunand taxa de nave pentru a finan?a construirea unor nave de prestigiu precum Sovereign of the Seas . Dar teama de a inr?ut??i rela?iile sale cu puternicul stadhouder neerlandez Frederick Hendrick, el a limitat ajutorul dat spaniolilor prin permiterea trupelor habsburge de a folosi navele engleze?ti pe drumul lor spre Dunkerque. In 1636 ?i 1637 a f?cut cateva incerc?ri slabe de a ob?ine drepturile asupra heringilor din Marea Nordului de la pescarii neerlandezi pan? interven?ia flotei neerlandeze l-a oprit. In Lumea Nou?, Noua Oland? neerlandez? ?i Colonia englez? din Golful Massachusetts ?i-au contestat mare parte din coasta nord-est american?. Dar cand in 1639 o mare flot? spaniol? s-a ad?postit in ancorajul englez de la Downs de lang? Deal in Kent, Carol nu a indr?znit s? o apere de atacul neerlandezilor; B?t?lia de la Downs care a urmat a subminat puterea naval? spaniol? ?i reputa?ia lui Carol I.

Izbucnirea R?zboiului Civil Englez in 1642 a inaugurat o perioad? in care pozi?ia naval? a Angliei a fost sl?bit? substan?ial. Marina englez? a fost divizat? intern, de?i ofi?erii s?i tindeau s? favorizeze cauza parlamentar?; dup? decapitarea regelui Carol I in 1649, Oliver Cromwell a reu?it s? uneasc? ?ara in Comunitatea Angliei. Revolu?ia din Anglia din 1648 a desc?tu?at interesele clasei de mijloc care in?elesese rentabilitatea comer?ului maritim. Cromwell a revitalizat marina prin extinderea num?rului de nave, promovarea ofi?erilor dup? merit ?i nu dup? leg?turile de familie, ?i prin combaterea furtului fondurilor publice de c?tre aprovizioneri ?i angaja?ii din ?antiere, pozi?ionand astfel Anglia s? infrunte global domina?ia comercial? a Provinciilor Unite.

Atitudinea englezilor a devenit rapid ostil? neerlandezilor. Asta se datora vechilor preconcep?ii: se considera c? neerlandezii s-au ar?tat nerecunosc?tori pentru ajutorul primit impotriva spaniolilor, devenind mai puternici decat fo?tii lor protectori englezi; pescuiau cei mai mul?i heringi pe coasta de est a Angliei; i-au alungat pe englezi din Indiile de Est; sus?ineau vehement principiul comer?ului liber pentru a ocoli taxele din coloniile engleze. Au ap?rut ?i noi puncte de conflict: odat? cu declinul puterii Spaniei la sfar?itul R?zboiului de Treizeci de Ani in 1648, posesiunile coloniale ale Portugaliei ?i a Spaniei p?reau u?or de acaparat.

Cromwell se temea de influen?a fac?iunii oraniste ?i a exila?ilor regali?ti din Republica neerlandez?; stadhouderii sprijiniser? monarhii Stuart ( Willem II de Orania s-a c?s?torit in 1641 cu fiica lui Carol I al Angliei ) ?i au condamnat judecarea ?i executarea lui Carol I. Cromwell nu s-a temut de r?zboi, dimpotriv? il ?i dorea. ?inand seama de a?ezarea favorabil? a insulelor britanice intre cele dou? c?i maritime de acces din ocean inspre ??rile de Jos, Marea Nordului ?i Marea Manecii, Cromwell a propus unificarea celor dou? na?iuni intr-o confedera?ie cu sediul la Londra. La inceputul anului 1651 Cromwell a incercat s? atenueze tensiunile trimi?and o delega?ie la Haga cu propunerea ca Republica Neerlandez? s? se al?ture Comunit??ii Angliei ?i s? ii ajute pe englezi s? cucereasc? America Spaniol? cu resursele ei extrem de valoroase. Aceast? incercare prost organizat? de a pune cap?t suveranit??ii neerlandezilor prin atragerea lor intr-o alian?? dezechilibrat? cu Anglia a dus de fapt la r?zboi: fac?iunea pacifist? aflat? la conducerea Statelor Olandei nu a reu?it s? formuleze un r?spuns la aceast? ofert? nea?teptat? iar orani?tii pro-stuar?i au incitat mul?imea s? h?r?uiasc? trimi?ii lui Cromwell. Provinciile nu s-au putut resemna s? devin? o provincie a Angliei, dup? ce i?i ca?tigaser? independen?a prin lupta de 80 de ani impotriva celui mai puternic imperiul al vremii, Imperiul Spaniol. Cand delega?ia s-a intors in ?ar?, Parlamentul englez a decis s? urmeze o politic? de confruntare.

Evolu?ia tehnicii de r?zboi pan? in 1650 [ modificare | modificare surs? ]

In cei peste 60 de ani scur?i de la expedi?ia Marii Armade Spaniole din 1588 , navele veliere de lupt? evoluaser? sim?itor, ajungandu-se la mijlocul veacului al XVII-lea la vasul ^[2] de linie clasic, cu velatura complet? cu dou? ?i chiar cu trei pun?i suprapuse, pe care se in?iruiau in borduri tunuri de bronz de calibre ce tindeau s? se uniformizeze: 32 livre, 24 livre, 18 livre, 12 livre (o livr? englez? = 453,59 gr).

In Anglia, republica acordase marinei militare o ?i mai mare aten?ie decat monarhia. R?zboiul civil dintre Parlament ?i regele Carol I Stuart dezvoltase spiritul r?zboinic. Num?rul tunurilor de pe navele engleze a ajuns s? dep??easc? curent 50, de?i cele mai numeroase aveau s? fie navele cu 30-50 tunuri. In 1652 ?i 1653 vor exista ins? in flot? un vas de 88 tunuri ?i altul de 100 de tunuri. ^[3]

Destinate m?rilor deschise ?i oceanelor, navele engleze erau mai mari, mai trainice, mai stabile la mare ?i mai manevriere decat cele neerlandeze. Adancimile mici ale fluviilor ?i estuarelor proprii impuseser? navelor neerlandeze s? aib? fundul mai plat, asigurandu-se capacitatea de transport printr-o l??ime mai mare, deci o stabilitate mai mare, dar in acela?i timp o manevrabilitate mai mic? sub vant, compensat? printr-o greutate redus? datorit? lemnului u?or de brad folosit in construc?ie, ceea ce ducea ?i la o inzestrare a navei cu tunuri mai pu?ine ?i mai u?oare.

In decembrie 1653 flota englez? avea s? cuprind? o nav? de 100 de tunuri, una de 88 de tunuri, 8 de 60-66 tunuri, 16 de 50-58 tunuri, 32 de 40-46 tunuri, 43 de 30-39 tunuri, cu totul 101 nave mari, la care se ad?ugau 16 nave mai mici, corespunz?toare viitoarelor fregate, de 20-29 tunuri ?i 15 de 6-16 tunuri. Totodat?, calibrul predominant la englezi era cel de 32 livre fa?? de cel de 24 livre la neerlandezi.

Spre deosebire de flota englez? care a fost creat? la dorin?a personal? a regelui ?i mult timp folosit? ca mijloc de etalare a puterii regale prin construc?ia de nave de prestigiu de mare tonaj ?i putere de foc, flota neerlandez? avea origini mai umile. Baza creat? de cer?etorii m?rii , pira?i converti?i la cauza na?ional?, a fost oficializat? de fiecare provincie maritim? prin crearea de amiralit??i cu caracter regional: cate una pentru provinciile Zeelanda ?i Frisia, dar nu mai pu?in de trei pentru provincia Olanda (Rotterdam sau Maze, Amsterdam ?i Frisia de Vest sau Noorderwartier). Scopul flotei neerlandeze era de a ap?ra apele metropolitane impotriva incerc?rilor spaniole de debarcare, obiectiv de care s-a achitat intotdeauna, ?i in acela?i timp de a proteja rutele comerciale c?tre ?i din Marea Nordului, in special impotriva corsarilor din porturile flamande (Dunkerque, Oostende) supu?i spaniolilor. Opera?iunile ofensive de peste m?ri au fost l?sate, cu pu?ine excep?ii, pe seama Companiilor Indiilor de Est ?i de Vest. Deoarece corsarii din Dunkerque au dezvoltat un nou tip de nav?, fregata , foarte rapid? dar destul de bine armat? pentru a pr?da cor?biile comerciale, flota neerlandez? a abandonat navele de tonaj mare folosite ini?ial in atacurile efectuate impreun? cu englezii inainte de 1604 asupra Peninsulei Iberice, ?i a adoptat noul tip de fregat?, chiar ?i pentru navele amiral.

In r?zboiul general european de 30 de ani (1618-1648) flota neerlandez? comandat? de Maarten Tromp invinsese pe cea spaniol? in 1639 in stramtoarea Calais la Dune (Downs), dobandind vremelnic? st?panire a m?rii. De?i toate navele de r?zboi ale neerlandezilor au fost de tipul fregatei, suplinite de multe nave comerciale armate sau de navele Companiilor Indiilor de Est ?i de Vest contractate, spaniolii nu au putut opune o rezisten?? organizat? geniului lui Tromp ?i a amiralilor s?i. Dar fragilitatea navelor sale de lupt?, fa?? de cele engleze, nu era inc? cunoscut?. De valoare asem?n?toare era ins? personalul celor dou? flote, format corespunz?tor in state maritime de cor?bieri ?i pescari, cu deosebirea c? flota neerlandez? avea echipaje mai pu?in numeroase ?i mai pu?in militarizate, fa?? de cele engleze abia ie?ite dintr-un lung r?zboi civil. ^[4]

Primul R?zboi Anglo-Neerlandez [ modificare | modificare surs? ]

Compozi?ia flotelor englez? ?i neerlandez? in 1651 ^[5]

Num?rul tunurilor de pe nave	Nave engleze [6]	Nave neerlandeze [7]
100	1	0
85	1	0
60	1	0
50-56	10	1
40-48	12	10
30-40	28	26
20-30	35	44
6-16	15	7
Total	103	88

Ca rezultat al programului naval ambi?ios al lui Cromwell in timp ce amiralit??ile neerlandeze i?i vindeau majoritatea navelor, englezii au ajuns in posesia unei marine mult mai puternice, cu mai multe nave de r?zboi specializate, mai mari ?i mai puternice. Neerlandezii de?ineau un sistem comercial mult mai mare ?i mai eficient, cu mult mai multe nave comerciale, rate de transport mai mici, finan?are mai bun? ?i o gam? mai mare de bunuri manufacturate de calitate spre vanzare. ^[8]

Pentru a-?i proteja pozi?ia din America de Nord, Parlamentul englez a emis in octombrie 1651 primul dintre Actele de Naviga?ie, care stipula c? toate bunurile importate in Anglia trebuie transportate pe nave engleze sau pe navele din ??rile exportatoare, excluzand astfel intermediarii (majoritatea lor neerlandezi). Astfel, principala prevedere a fost interzicerea oric?rei cor?bii str?ine s? aduc? in Anglia ?i in posesiunile sale alte m?rfuri decat cele provenind din exportul propriei ??ri sau produse in propria ?ar?. Orice alt fel de comer? in apele Africii, Aisei, Americii, Levantului, urma s? fie f?cut numai de nave engleze adic? nave construite in Anglia, apar?inand unui proprietar englez (prevedere ulterioar? din 1664) ?i avand un echipaj pe trei sferturi englez. Prin urmare, prevederile Actului de Naviga?ie indemnau pe mul?i englezi s? se fac? marinari ?i s? caute ei in?i?i in ??ri indep?rtate m?rfurile de care aveau nevoie.

M?suri cu caracter asem?n?tor fuseser? luate in trecut ?i in alte ??ri ( Spania , Fran?a ), iar neerlandezii s-au adaptat acestora (de exemplu, cand in anii 1590 Filip al II-lea al Spaniei a impus embargou asupra navelor neerlandeze, acestea au adus mirodenii direct din Indiile de Este ?i sare direct din Lumea Nou?). Aceast? m?sur? mercantilist? nu a r?nit atat de mult pe neerlandezi deoarece comer?ul englez era relativ pu?in important pentru traficul practicat de locuitorii ??rilor de Jos, ?c?r?u?ii m?rilor” , dar a fost folosit? ca pretext ideal de mul?i pira?i ?i privatieri cu baza in teritoriul englez pentru a captura orice nav? neerlandez? intalnit?. Totodat? au servit ca o provocare in mintea neerlandezilor pentru a refuza s? salute steagul autorit??ilor portuare engleze. Provinciile Unite au r?spuns amenin??rii crescande prin contractarea unui mare num?r de nave comerciale armate pentru serviciu in marina de r?zboi. Conflictul maritim ce se anun?a avea ?i o motivare juridic? general?: teoriei sus?inute de umanistul neerlandez Grotius, cea a ?m?rii libere” ( Mare liberum ) ? marea nu apar?ine nim?nui, este a tuturor ?, i se opuse teoria englezului Schelde: marea este a celui care o st?pane?te ( ?Mare clausum” ). Incercand s? renasc? un vechi drept cum c? ar trebui recunoscu?i drept ?st?panii m?rilor” , englezii au cerut ca toate navele str?ine s? i?i coboare steagul in semn de salut fa?? de navele lor, chiar ?i in porturi str?ine. La 29 mai 1652 locotenentul-amiral Maarten Tromp nu s-a gr?bit s? arate respectul a?teptat prin coborarea steagului pentru a saluta flota englez? intalnit?. Acest lucru a dus la o lupt?, B?t?lia de la Goodwin Sands , dup? care Comunitatea Angliei a declarat r?zboi la 10 iulie. ^[9]

In B?t?lia de la Plymouth , englezii au incercat s? distrug? o flot? neerlandez? comercial? ?i escorta ei, dar au fost pu?i pe fug? ?i urm?ri?i de c?tre Michiel de Ruyter . A?a a inceput o legend? neerlandez?. Dup? mai multe lupte indecise de mic? anvergur? englezii au avut sor?i de izband? in prima mare b?t?lie naval?, generalul-pe-mare Robert Blake invingandu-l pe vice-amiralul neerlandez Witte de With in B?t?lia de la Kentish Knock din octombrie 1652, dar crezand c? flota neerlandez? a fost distrus? nu a mers in urm?rire. Considerand c? r?zboiul este ca?tigat ?i ca ?i sfar?it, englezii ?i-au imp?r?it for?ele ?i in decembrie au fost invin?i de flota locotenentului-amiral Maarten Tromp in B?t?lia de la Dungeness din Canalul Manecii. Neerlandezii au fost de asemenea victorio?i in B?t?lia de la Livorno din martie 1653 in Italia ?i au ob?inut controlul efectiv asupra M?rii Mediterane ?i a Canalului Manecii. Recuperandu-se de pe urma unei r?niri, Blake impreun? cu George Monck a regandit intregul sistem de tactici navale ?i dup? iarna anului 1653 a folosit linia de b?t?lie mai intai pentru a-i alunga pe neerlandezi din Canalul Manecii in B?t?lia de la Portland ?i apoi din Marea Nordului in B?t?lia de la Gabbard . Neerlandezii nu au putut rezista cu succes deoarece Statele Generale nu au r?spuns la timp avertiz?rilor amiralilor c? aveau nevoie de nave de r?zboi mult mai mari. In B?t?lia final? de la Scheveningen din 10 august 1653 Tromp a fost ucis, o lovitur? adus? moralului neerlandezilor, dar englezii au trebuit s? ridice blocada coastei neerlandeze. Acum ambele na?iuni erau extenuate ?i Cromwell a dizolvat r?zboinicul Parlament Trunchiat, negocierile de pace au putut s? fie fructificate, de?i dup? multe luni de schimburi diplomatice lente.

R?zboiul s-a sfar?it la 5 aprilie 1654 prin semnarea Tratatului de la Westminster (ratificat de Statele Generale la 8 mai), dar rivalitatea comercial? nu a fost rezolvat?, englezii nereu?ind s? ii inlocuiasc? pe neerlandezi ca na?iunea comercial? dominant? a lumii. Tratatul con?inea o anex? secret?, Actul de Excludere, interzicand prin?ului copil Willem al III-lea de Orania s? devin? stadhouder al provinciei Olanda, ceea ce se va dovedi o viitoare surs? de discordie. De?i englezii au ob?inut victoria tactic? in apele metropolitane, ei au pierdut in toate apele periferice, comer?ul lor fiind aproape in intregime anihilat iar datoriile f?cute pentru echiparea marinei sugrumand bugetul, astfel c? r?zboiul s-a incheiat printr-o remiz?, din punct de vedere strategic englezii nereu?ind s? ia comer?ul naval din mainile neerlandezilor. Victoriile englezilor au determinat reformarea marinei Provinciilor Unite, care a introdus schimb?ri ?i a inceput modernizarea echipamentului ?i a armamentului. In 1653 neerlandezii au demarat un amplu program de expansiune naval?, construind 60 nave mari, reducand par?ial decalajul calitativ fa?? de flota englez?. Deoarece a pornit r?zboiul impotriva Spaniei f?r? ajutorul neerlandezilor, Cromwell a dorit s? evite un nou conflict cu Republica, de?i in aceia?i perioad? neerlandezii i-au invins alia?ii portughezi ?i suedezi. Intaiul r?zboi anglo-neerlandez (1652-1654) a eviden?iat apari?ia vasului de r?zboi de linie cu vele, tipul clasic al navei de lupt? din veacurile al XVII-lea ?i al XVIII-lea. Primele vase de linie erau inc? mici, nu dep??eau in general ca armament 50 de tunuri, dar tipul lor constructiv de baz? nu se va schimba timp de dou? secole pan? la sfir?itul epocii velelor. Arma lor de lovire, tunul de bronz fix a?ezat in borduri ?i aruncand ghiulele de font? sau fier, ducea intai de toate la un duel de artilerie. Dar, cum for?a de p?trundere a ghiulelelor prin carenele relativ grase de lemn era limitat?, se ajungea nu rareori la abordaj, in care solda?ii sau marinarii inarma?i luau cu asalt nava advers?. Forma?iune tactic? precis? de angajare a luptei nu exista; ac?iunea cat mai multor tunuri asupra unui adversar urma s?-l scufunde sau s?-l sileasc? s? se predea. Totu?i forma?iile flotelor in ultimele dou? b?t?lii (de la Gabbard ?i de la Scheveningen) au prefigurat linia unic? de ?ir din r?zboaiele urm?toare.

S-a dezvoltat totodat? ?i lansarea de nave incendiare (sau incendiatoare), ini?iat? de neerlandezi in Asediul Anversului din 1584-1585 ?i adoptat? apoi de englezi impotriva Armadei Spaniole din 1588, ing?duit? binein?eles numai flotei din vant. Pozi?ia in vant, ca?tigarea vantului, a fost consfin?it? ca principal avantaj in lupt? ?i manevra a inceput s? se dezvolte tocmai pentru dobandirea acestui avantaj. Amiralul neerlandez Maarten Tromp, c?ruia i s-a spus p?rintele tacticii navale, a folosit cu mult? iscusin?? avantajul vantului ?i de la el au inv??at ?i contemporanii ?i urma?ii. In marina neerlandez?, Tromp avea s? aib? un continuator ?i mai vestit, Michiel de Ruyter, dar in general to?i comandan?ii de flot? neerlandezi aveau s? se arate buni tacticieni. Dac? au fost invin?i de englezi, aceasta s-a datorat unui factor manterial: ace?tia aveau nave mai mari, mai grele, cu mai multe tunuri, mai grele, care nu se puteau construi pe estuarele pu?in adanci ale Provinciilor Unite. ?i apoi in aceast? prim? confruntare cu Anglia pentru st?panirea m?rii, c?pitanii neerlandezi ai c?ror bunici duseser? r?zboiul de independen??, nu mai aveau spiritul r?zboinic mai puternic al englezilor, abia ie?iti din r?zboiul civil care instaurase guvernarea clasei de mijloc. Tromp ?i De Ruyter s-au format ca marinari din adolescen??, Blake ?i Monck au deprins meseria - ajuta?i de statele lor majore de profesioni?ti de la bord - dincolo de varsta maturit??ii. Poten?ialul naval superior al Angliei le-a ing?duit ins? s? r?man? inving?tori pe mare. ^[10]

Din punct de vedere tactic, r?zboiul a fost martorul celor mai str?lucite manevre ?i celor mai profunde transform?ri in luptele navale de pan? atunci. Linia de b?taie in ?ir, folosit? intermitent de neerlandezi in deceniile precedente, a fost adoptat? ?i formalizat? de c?tre englezi, devenind norma tuturor b?t?liilor navale viitoare. Instruc?iunile emise de Blake, Deane ?i Monck in 1653 stipulau folosirea pentru prima dat? a liniei de ?ir in forma?ie strans? (de exemplu, la jum?tate de ancablur? intre nave) ?i a fost aplicat? cu scucess la Gabbard ?i la Scheveningen. Flote de m?rimi nemaiintalnite pan? atunci (100-120 de cor?bii de fiecare parte) au luptat in b?t?lii decisive purtate pe mai multe zile, in care pierderile s-au ridicat uneori ?i la 10-20 de nave.

La inceputul r?zboiului au predominat luptele dezordonate de la mic? distan?? in care s-a pus accentul mai mult pe abordaj decat pe canonad?. Amiralii veterani Maarten Tromp ?i Robert Blake au luptat mai multe asemenea b?t?lii care nu s-au dovedit decisive. Datorit? unor noi circumstan?e, au ajuns la comanda suprem? noi amirali care au regandit tacticile navale ?i organizarea flotei ?i au pus accentul pe disciplin?. Witte de With a fost unul dintre ace?tia, reu?ind s? scape din infrangerea de la Kenitsh Knock doar cu dou? nave pierdute in fa?a flotei engleze mult superioare. In aceast? b?t?lie Blake nu a reu?it s? i?i men?in? flota in ordine, s-a gr?bit cu cateva nave s? inceap? lupta de la mic? distan??, fiind dep??it numeric pentru o vreme de De With care ?i-a men?inut flota la o distan?? sigur? fa?? de tunurile englezilor inainte de a ob?ine o superioritate local?. Mai multe nave engleze au fost serios avariate (precum Sovereign ?i Resolution , ale c?ror repara?ii nu au fost finalizate decat tarziu anul urm?tor). Totu?i, indisciplina unor c?pitani ?i dezertarea celor din Zeeland au decis b?t?lia in favoarea englezilor. Animozitate general? contra lui Witte de With i-a impiedicat pe neerlandezi s? recunoasc? c? b?t?lia s-a incheiat mult mai bine decat se a?teptau. Tromp a fost readus la comand? ?i a reu?it s? ca?tige la Dungeness datorit? superiorit??ii numerice hot?ratoare. Blake s-a avantat in lupt? de?i era in dezanvataj numeric ?i strategic (era sub vant, prins intre inamic ?i coast?) ?i numai lipsa de coordonare ?i de entuziasm a neerlandezilor i-a permis s? scape pierzand relativ pu?ine nave. Blake nu a con?tientizat gre?elile sale ?i a dat vina pe c?pitanii s?i.

Compozi?ia flotelor englez? ?i neerlandez? in 1654 ^{[11] [12]}

Num?rul tunurilor de pe nave	Nave engleze	Nave neerlandeze
100	1	0
86-90	1	0
60-66	8	1
50-60	16	9
40-50	32	27
30-40	43	33
20-30	16	16
6-16	14	15
Total	131	101

B?t?lia de la Portland a fost purtat? cu acelea?i tactici, numai c? englezii erau de aceast? dat? mult mai puternici. In cele din urm?, uzura fost mai mare de partea neerlandezilor care au sc?pat totu?i de la anihilare datorit? m?iestriei lui Tromp in domeniul naviga?iei. La Gabbard George Monck a avut comanda flotei engleze ?i, in?elegand importan?a forma?iei ?i a manevrei, a adoptat linia de ?ir ?i canonada de la distan?? pentru a-i impiedica pe neerlandezi s? se apropie la abordaj. Limitele conducerii lui Tromp s-au ar?tat atunci cand nu a reu?it s? i?i mai controleze flota ?i retragerea de a doua zi s-a transformat intr-un dezastru de propor?ii, in care au fost pierdute nave ce ar fi trebuit s? fie invulnerabile. Tromp ?i-a ar?tat inc? o dat? minunatele calit??i de navigator, reu?ind s? ca?tige vantul asupra englezilor lui Monck ?i s? execute mai multe manevre impecabile care i-au permis escadrei lui De With s? ias? din Texel ?i s? se uneasc? cu Tromp inaintea ultimei b?t?lii, evitand astfel lupta in inferioritate numeric?. B?t?lia de la Scheveningen a fost aproape la fel de costisitoare din punct de vedere material pentru neerlandezi, dar dup? moartea lui Tromp la inceputul b?t?liei, Witte de With, Michiel de Ruyter ?i ceilal?i amirali au dus b?t?lia in forma?ie informal? de linie, oglindindu-i pe englezi s? lupte sub vant ?i au reu?it s? impiedice tranformarea infrangerii intr-o debandad? asem?n?toare celei de la Gabbard. Witte de With a fost instrumental in formarea ariergardei care i-a impiedicat pe englezi s? ob?in? o victorie covar?itoare. In toamna anului 1653 flota neerlandez? a integrat mult a?teptatele nave mai grele, a c?ror construc?ie incepuse anul precedent, dar vremea nefavorabil? ?i dorin?a general? de pace nu a mai dus la o alt? b?t?lie in care victoria s-ar fi anun?at mult mai greu de ob?inut de c?tre englezi.

Al Doilea R?zboi Anglo-Neerlandez [ modificare | modificare surs? ]

Pacea victorioas? de la Westminster nu a dat totu?i Angliei intaietatea comercial? maritim?. Englezii inc? i?i doreau rutele comerciale neerlandeze ?i terminarea domina?iei mondiale a comer?ului ??rilor de Jos. Aplicarea prevederilor Actului de Naviga?ie a f?cut s? creasc? taxele de transport pentru m?rfuri ?i negustorii englezi au incetat s? mai trimit? o vreme cor?bii in Marea Baltic? ?i in Marea Alb?, in timp ce Provinciile Unite, sub guvernarea Marelui Pensionar Jan de Witt , i?i intensificau comer?ul in Marea Mediteran? ?i purtau un r?zboi victorios cu Suedia . In acest din urm? r?zboi noua flot? de r?zboi neerlandez? ?i-a ar?tat puterea sporit? invingand flota suedez? in B?t?lia de la Sund (1658). Instabilitatea politic? ce a urmat in Anglia mor?ii lui Cromwell avea s? duc? la restaurarea monarhiei, pe care Parlamentul o va vota in 1660. Noul rege Carol al II-lea Stuart , de?i pribegise in ??rile de Jos, nu s-a opus sentimentului popular potrivnic Provinciilor Unite, declarand c? ?nu mai vrea s? plece in c?l?torie” .

Compozi?ia flotelor englez? ?i neerlandez? in 1665
(Inainte de B?t?lia de la Lowestoft din 13 iunie) ^{[13] [14]}

Num?rul tunurilor de pe nave	Nave engleze	Nave neerlandeze
100	1	0
86-90	2	0
70-80	6	6
60-70	5	11
50-60	23	32
40-50	33	48
30-40	19	35
20-30	21	15
6-16	14	12
Total	124	159

Dup? Restaura?ia Monarhiei in Anglia in 1660, regele Carol al II-lea a incercat prin c?i diplomatice s? i?i fac? nepotul Willem al III-lea de Orania stadhouder al Republicii. In acela?i timp, Carol a promovat o serie de politici mercantiliste anti-neerlandeze, care au dus la trezirea na?ionalismului agresiv in Anglia, ?ara fiind ?nebun? dup? r?zboi” (dup? spusele lui Samuel Pepys ). Negustorii englezi au instigat la ac?iuni piratere?ti. ^[15]

In 1663-1664, in plin? pace, expedi?ia naval? englez? a amiralului Robert Holmes a luat in st?panire posesiunile neerlandeze din Africa de Vest ?i a cucerit apoi a?ez?rile neerlandeze nord-americane (Noua Oland?). Statele Generale au reluat Goree in anul urm?tor (1664) printr-o expedi?ie condus? de Michiel de Ruyter, trimis? in tain?, direct din Marea Mediteran? unde amiralul p?zea traficul de atacurile barbare?tilor. Expedi?ia avea s? ajung? in Guineea ?i in Indiile Apusene, dar, de indat? ce s-a aflat de ac?iunea lui De Ruyter in Africa, Parlamentul din Londra a acordat creditele necesare arm?rii unei mari flote militare. ?Ce importan?? au motiv?rile ra?ionale, ceea ce ne trebuie e o mai mare parte din traficul f?cut de neerlandezi” m?rturisea George Monck, alt?dat? general republican, devenit duce de Albemarle sub monarhie. (In 1664 navigau sub pavilion englez vreo 4.000 de cor?bii, sub cel neerlandez in jur 16.000) Iar regele, printr-o proclama?ie dat? la sfar?itul anului 1664, incuviin?a ca supu?ii s?i s? pun? mana pe m?rfurile neerlandeze in toate m?rile sub toate pavilioanele. ^[16]

La 29 decembrie 1664 contra-amiralul englez Thomas Allin a atacat in stramtoarea Gibraltar convoiul anual neerlandez ce se intorcea din Levant (botezat Flota de Smirna), dar a fost respins, reu?ind s? captureze doar 3 nave. In februarie 1665 cele dou? puteri au inceput oficial preg?tirea opera?iilor militare. In r?stimpul dintre primul ?i al doilea r?zboi anglo-neerlandez, flotele militare ale celor dou? state se reorganizaser? ?i dezvoltaser? considerabil. Marina neerlandez? fusese int?rit? cu vasele de linie aflate in construc?ie, sau urmand a fi construite in 1654, iar in 1664 trecuse la construirea de vase mari de 60 ?i 80 tunuri. Navele neerlandeze p?strau forme mai rotunde fa?? de cele engleze, dar s-au construit ?i vase u?oare mai repezi, de tipul fregat? (26-36 tunuri), destinate captur?rii cor?biilor comerciale ?i ajutor?rii navelor mari de linie avariate in lupt?. Calibrele artileriei de pe navele neerlandeze au r?mas in medie inferioare celor de pe navele engleze, respectivele calibre maxime tr?gand ghiulele de 36 livre ?i 42 de livre (1 livr? englez? = cca. 0,5 kg). Mai mari ?i cu mai multe tunuri, vasele de linie engleze p?strau ?i echipaje mai numeroase. Pentru lupta apropiat? amandou? flotele ambarcau solda?i, indeosebi solda?i de marin?, De Ruyter c?utand s? nu mai aib? la bord solda?i din trupele de uscat.

Conducerea flotei neerlandeze nu putea avea omogenitatea celei engleze. Fiecare din cele cinci Amiralit??i provinciale avea cate trei ofi?eri amirali, pe lang? comandantul ?ef. In plus, ofi?erii erau diviza?i intre republicani ?i orani?ti. In sfar?it, dac? marinarii neerlandezi provenind to?i de pe vase comerciale care c?l?toreau indelung in jurul globului, aveau o experien?? deosebit? in manevra velelor ? manevre de a c?ror fine?e nu erau in stare in mod obi?nuit echipajele engleze ?, comanda?ii de nave ?i ofi?erii s-au ar?tat deseori pu?in p?trun?i de sim?ul disciplinei, al curajului militar ?i manevrelor de escadr?.

Marina englez? era mult mai unitar? ?i omogen?. Dup? Restaura?ie, conducerea ei revenise fratelui regelui Carol, ducele Iacob de York , care c?utase s? revitalizeze calit??ile dobandite in r?zboi de marina lui Cromwell. R?zboiul impusese limpede permanen?a unei marine militare puternice, care s? nu mai piard? din man? st?panirea m?rii. Ducele de York a creat categoria ?midshipman” a aspiran?ilor de marin? care s? se formeze de la inceput ca ofi?eri de marin? militar?, ?i a instituit soldele permanente. A promovat desigur elementele din nobilime, dar a acordat incredere profesioni?tilor ce-?i dovediser? valoarea in marina republican?, ceea ce a f?cut pe istoricul T.B.Macauley s? observe c? in marina Restaura?iei ?erau marinari ?i gentlemeni, dar marinarii nu erau gentlemeni, iar gentlemenii nu erau marinari”. Interesul crescand al diferitelor p?turi ale societ??ii engleze pentru traficul pe ocean trebuia s? asigure de altfel t?ria moral? accept?rii oric?rui r?zboi de hegemonie maritim?. ^[17]

Mai buna aprovizionare a arsenalelor ?i ?modernizarea” ?antierelor marinei au fost de asemenea alte realiz?ri dup? Restaura?ie ale Lordului Mare Amiral. Dar cea mai insemnat? m?sur? a Ducelui de York pare s? fi fost cea din domeniul tacticii, a regulamentului pentru lupt?. ?Fight Instructions” , instruc?iuni de lupt? date in 1665, prevedeau o singur? linie de ?ir a intregii flote de b?t?lie. Linia de ?ir era intr-adev?r forma?ia fireasc? atat pentru punerea in valoare a artileriei, a?ezat? lateral in borduri, cat ?i pentru sprijinirea reciproc? a unei nave de c?tre cele invecinate. Lupta cu escadre separate ing?duia desigur ac?iuni de concentrare asupra unei frac?iuni a adversarului, dar conducerea lor de c?tre ?eful flotei, in condi?iile folosirii unor coduri de semnale inc? pu?in evoluate, era grea. Pe de alt? parte, in r?zboiul cu ??rile de Jos obiectivul conflictului era st?panirea m?rii, nimicirea flotei adverse, ceea ce pretindea ?inerea cat mai concentrat? a flotei. Ac?iunile impotriva convoaielor, eventuale atacuri la coast?, veneau in plan secund. Navele de linie cre?teau mereu in dimensiuni ?i in num?r de tunuri, in?iruirea lor intr-o singur? forma?ie crea o for?? de ?oc maxim? ?i totodat? ?zidul de cetate” care numai prin str?pungere ar fi putut fi atacat din amandou? p?r?ile. Istoricul naval german Meurer g?se?te ?i o motivare psihologic? trecerii la linia unic? de ?ir. Spiritului revolu?ionar avantat, caracteristic noii oranduiri sociale din Anglia lui Cromwell, ii urmase sub Restaura?ie un spirit mai conformist, de ordine, in care regulamentele ?i ierarhia i?i redobandeau autoritatea. Dar ?i in marina neerlandez? instruc?iunile tactice pe care avea s? le dea comandantul ?ef aveau s? se refere, tot de atunci, la intreaga flot? ?i nu separat la flotele fiec?rei provincii.

Instruc?iunile din 1665 concepeau linia de ?ir ca mijloc de a da b?t?lia. Din vant du?manul trebuia atacat ?to?i odat?” , focul deschizandu-se de la b?taia eficace; dac? cele dou? linii navigau in sensuri opuse, duelul de artilerie trebuia reluat dup? intoarcere prin contramar? sau to?i odat?. Sub vant, linia proprie trebuia ?inut? strans, avang?rzii revenindu-i ? dup? imprejur?ri ? realizarea str?pungerii liniei adverse pentru angajarea ei ?i din cel?lalt bord. Aceste prevederi puteau ingr?di pan? la un punct ini?iativa comandan?ilor in subordine, dar ?Instruc?iunile” specificau totodat? c? scopul b?t?liei navale este acela de a ?scufunda, incendia, captura sau distruge flota du?man?” . Cu alte cuvinte, p?strarea forma?iei nu era un scop in sine; pe m?sura trecerii timpului va dep??i ins? in importan?? scopul final al b?t?liei, in veacul urm?tor impunandu-se obligativitatea p?str?rii liniei de ?ir in toate imprejur?rile luptei. ^[18]

Declan?area oficial? a ostilit??ilor nu a debutat foarte bine pentru Provinciile Unite. In 1665 multe nave neerlandeze au fost capturate iar comer?ul ?i industria Provinciilor Unite au fost afectate. Englezii au ob?inut un succes ini?ial prin capturarea coloniei neerlandeze Noua Oland? (prezentul New York ). Prima mare b?t?lie naval? a r?zboiului, B?t?lia de la Lowestoft din 13 iunie 1665, a implicat 109 nave de linie ?i fregate engleze ?i 103 nave de linie ?i fregate de partea neerlandezilor, mai multe decat orice alt? b?t?lie naval? ulterioar? intre flote principale de r?zboi. Pentru prima ?i ultima oar? in istoria b?t?liilor navale anglo-neerlandeze, flota neerlandez? era armat? cu mai multe tunuri decat cea englez? ?i in medie num?rul de tunuri de pe navele neerlandeze era superior celui al navelor engleze, ins? nu ?i la nivelul calibrelor. Englezii inc? aveau ?ase nave amiral cel pu?in la fel de puternice sau superioare celei mai puternice nave amiral neerlandeze. Din nefericire, cea mai puternic? flot? neerlandez? care a navigat pan? atunci era divizat? in nu mai pu?in de ?apte escadre distincte, inc? cu multe nave comerciale armate, iar comandantul ?ef, locotenentul-amiral Jacob van Wassenaer Obdam, era nu numai un ofi?er de uscat f?r? calit??i de marinar ?i un amiral nehot?rat dar nici nu s-a putut face ascultat de ofi?erii amirali rivali subordona?i. Dezordinea ?i divizarea flotei neerlandeze, indecizia comandantului ?ef cuplate cu linia de ?ir singular? adoptat? de englezi ?i cu moralul lor r?zboinic ridicat, a dus la cea mai mare infrangere din istoria maritim? a ??rilor de Jos, incheiat? cu pierderea a 17 nave ?i a aproape 5.000 de mor?i, r?ni?i ?i prizonieri. Obdam a murind s?rind in aer impreun? cu nava sa amiral.

Izbanda tactic? nu a avut totu?i pentru englezi ?i rezultate strategice. Din motive politice, Ducele de York ?i Prin?ul Rupert ?i-au coborat pavilioanele ?i au p?r?sit flota. R?mas la comanda flotei, amiralul Sandwich a ie?it din nou in mare la mijlocul lunii iulie ca s? blocheze coasta olandez?. Dar nu a putut impiedica nici inapoierea lui Michiel de Ruyter in ??rile de Jos (6 august, venit din Expedi?ia sa din Guineea ?i America), nici captura un valoros convoi de cor?bii neerlandeze cu mirodenii din Indiile de Est ad?postite in portul neutru Bergen (din Norvegia, pe atunci ?inand de Danemarca), care s-a ap?rat vajnic, ?i nici nu a reintalnit flota neerlandez? ref?cut? rapid prin str?daniile lui Jan de Witt; la 18 august De Ruyter avea s? primeasc? comanda suprem?. Cu alte cuvinte, B?t?lia de la Lowestoft nu hot?rase de fel deznod?mantul r?zboiului ?i nici al sezonului naval din acel an.

Comer?ul maritim neerlandez ?i-a revenit in 1666, in timp ce efortul de r?zboi ?i economia Angliei sufereau datorit? ravagiilor ciumei ^[15] ?i apoi a incendiului din inimii comercial? a Londrei. Amandou? flotele s-au preg?tit intens pentru noua campanie punand in serviciu un num?r apropiat de vase de linie ? 80 englezii, 84 neerlandezii, ambele p?r?i ad?ugand cateva nave mai mici ?i nave incendiatoare. De?i mai pu?in numeroase decat anul precedent, navele erau in medie mai bine armate cu tunuri ?i cu echipaje mai numeroase. Flota englez? era comandat? de doi amirali reuni?i, prin?ul Rupert ?i ducele de Albemarle (fostul general Monck din r?zboiul civil), r?manand imp?r?it? tot in trei escadre a cate trei divizii fiecare. De Ruyter a organizat flota neerlandez? in trei escadre principale, centrul avand trei divizii, ins? avangarda ?i ariergarda cuprindeau fiecare cate dou? divizii a trei diviziuni, cu fiecare diviziune sub ordinele directe ale unui ofi?er amiral. Amiralit??ile provinciilor au vrut deci s?-?i p?streze drepturile de comand?.

Provinciile Unite au incheiat o alian?? ofensiv? cu Fran?a ?i Danemarca, indreptat? impotriva Angliei, urmand s? asigure flotei neerlandeze aportul a 40 nave de linie din partea fiec?rui aliat. Flota danez? nu avea s? ias? pe mare, dar cea francez? (condus? de ducele de Beaufort) a plecat in ianuarie 1666 din Toulon spre Brest. ?tiindu-se eforturile francezilor de a construi o marin? puternic?, englezii au trebuit s? ?in? cont de o eventual? interven?ie francez? in Canalul Englez. Ins? navele engleze erau ?i mai bine inarmate ca in trecut, sus?in?torii artileriei suprainc?rcand fiecare nav? cu mai multe tunuri de calibre ?i mai mari.

La inceputul lunii iunie 1666 regele Carol al II-lea a primit ve?ti (dovedite ulterior a fi false) asupra ivirii flotei franceze in Marea Manecii ?i a trimis porunc? lui Rupert s? plece de indat? cu avangarda flotei in intampinarea ei. In schimb Monck a r?mas astfel numai cu 58 de unit??i. De Ruyter a ie?it in larg la 10 iunie dar schimbarea vantului l-a obligat s? ancoreze in mijlocul m?rii, intre Dunkerque ?i Downs. A doua zi, 11 iunie, Monck a z?rit flota neerlandez? ?i judecand dup? avantajul vantului, experien?a sa anterioar? din Primul R?zboi ?i victoria cople?itoare din anul precedent de la Lowestoft, c? inamicul putea fi invins chiar ?i dac? acesta avea superioritate numeric?, a dezl?n?uit atunci b?t?lia printr-una din acele ac?iuni surprinz?toare care se intalnesc destul de rar in istoria luptelor pe mare. Astfel a inceput monumentala B?t?lie de Patru Zile , cea mai lung? ac?iune continu? din istoria velierelor. Neerlandezii s-au ar?tat mai puternici decat la Lowestoft ?i mai periculo?i decat i?i amintea Monck c? fuseser? in 1653, adoptand ?i ei forma?ia de linie. Ambele p?r?i au suferit mult ?i au pierdut fiecare cateva unit??i majore. Nici ralierea escadrei de 20 de nave a lui Rupert in a treia zi nu a adus avantajul de partea englezilor, care au pierdut cea mai mare nav? din flot?, Prince Royal, capturat? ?i incendiat? de neerlandezi iar amiralul George Ayscue trimis prizonier in ??rile de Jos, o umilire niciodat? repetat? pentru marina englez?. In a patra zi de lupt?, cand ambele p?r?i aveau for?e mai echilibrate, 64 nave de linie neerlandeze fa?? de 60 ale englezilor, De Ruyter a atacat decisiv rupand linia englez? in mai multe puncte ?i aducand victoria. Cea mai ampl? b?t?lie din Epoca Velelor s-a incheiat cu izbanda flotei neerlandeze. Englezii au pierdut 10 nave de linie (din care 6 capturate) ?i 2 nave incendiare, aproximativ 3.000 de mor?i ?i r?ni?i, 2.000 c?zuser? prizonieri, aproape tot restul flotei suferise avarii grele. Doi vice-amirali au fost uci?i ?i un amiral a fost capturat. Neerlandezii au pierdut ?i ei 4 nave de linie ?i 3 nave incendiare, cu 1.500 mor?i ?i 1.300 r?ni?i. Victoria lor s-a datorat indeosebi frac?ion?rii ini?iale a flotei engleze, frac?ionare care s-a dovedit ulterior f?r? rost. Abia la 28 iulie ducele de Beaufost a p?r?sit Lisabona ?i tocmai in septembrie avea s? ajung? in pasul Calais.

Tactic, linia unic? de ?ir continuase s? fie in general p?strat?, dar s-a ajuns ?i la lupta apropiat? a unor nave sau frac?iuni de escadre, ca in r?zboiul precedent.

Pentru Anglia, care considerase ??rile de Jos ingenuncheate pe mare, infrangerea a ap?rut ca o mare ru?ine. Monck nu se socotea ins? invins, ?inand seama de felul eroic cum luptase ?i de faptul c? neerlandezii nu erau nici ei in stare s? mai ias? o vreme in larg. De Ruyter ?i-a reparat grabnic navele ?i la 10 iulie s-a ivit la coasta Angliei, pl?nuind s? debarce solda?i la Harwich. Amenin?area debarc?rii ?i a unui presupus atac francez i-au f?cut pe Monck ?i pe Rupert s? gr?beasc? la randul lor reconstituirea flotei prin repara?ii ?i construc?ii noi ?i la 1 august au ie?it in larg cu 81 vase de linie, 9 fregate ?i 18 nave incendiare, spre a-i izgoni pe neerlandezii care practic de aproape 3 s?pt?mani blocau traficul la gura Tamisei. La 4 august De Ruyter a acceptat b?t?lia, dispunand de 71 nave de linie, 19 fregate ?i 20 nave incendiare. In medie cele dou? flote aveau nave ?i mai puternice cu echipaje ?i mai numeroase decat in b?t?lia anterioar?.

Vantul nefavorabil neerlandezilor i-a costat B?t?lia de dou? zile de la North Foreland din 4-5 august 1666. De Ruyter s-a g?sit sub vant, un vant foarte slab care in lupta in linia de b?taie care a urmat a avantajat tunurile mai grele ale englezilor. Avangarda neerlandez? a pierdut doi amirali ?i nava unui vice-amiral, retr?gandu-se dup? cateva ceasuri de lupt?. In centru, De Ruyter s-a duelat cu cele mai grele nave engleze, dar a trebuit s? rup? lupta cand avangarda englez?, in loc s? urm?reasc? navele impr??tiate ale avang?rzii neerlandeze, a venit s?-?i sprijine propriul centru. De Ruyter a asigurat retragerea ordonat? cu 20 de nave, sperand s? strang? fugarii ?i s? fie raliat de Tromp pentru a putea reincepe lupta a doua zi. Intre timp Tromp a r?mas mult sub vant ?i nu a putut sprijini centrul, angajandu-se ins? in lupt? cu ariergarda englez?. O nav? englez? a fost incendiat?, dar escadra englez? nu a putut fi destr?mat? ?i nici De Ruyter nu a putut fi sprijinit de Tromp tocmai atunci cand ar fi avut mai mult? nevoie. A doua zi, 5 august, pe o mare calm?, De Ruyter a trebuit s? fac? fa?? cu doar vreo 7-8 nave in jur unui deta?ament de 20 de adversari grupa?i in semilun? in jurul navei amiralilor Angliei. Imobilizate de calm, navele au schimbat doar cateva bordee de la mare distan??, pan? cand vantul int?rit i-a permis lui De Ruyter s? se retrag? pe Schelde, f?r? Tromp ins?. Acesta se inapoiase diminea?a in apele luptei centrelor, lang? nisipurile Galloper, ?i a reluat angajamentul cu ariergarda lui Smith pan? ce s-a v?zut amenin?at ?i de celelalte escadre engleze. Monck, p?r?sind urm?rirea lui De Ruyter, a intors spre a-i t?ia drumul lui Tromp ce se retr?gea spre sud-est, dar nu l-a putut prinde in cle?te, navele lui Smith r?manand prea in urm?.

Infrangerea tactic? a neerlandezilor era categoric?, dar din punct de vedere material au pierdut doar 2 nave ?i 2.500 mor?i ?i r?ni?i, fa?? de 1 nav? englez? ?i 1.200 mor?i ?i r?ni?i. Ins? desf??urarea b?t?liei restabilea realitatea de la sfar?itul primului r?zboi: flota englez? era superioar? celei neerlandeze prin t?ria artileriei, dimensiunile navelor ?i spiritul combativ al echipajelor.

B?t?lia a avut ins? rezultate operative importante in acel an. Blocada Tamisei a incetat, flota englez? a blocat la randul s?u cateva zile coasta neerlandez?. La 19-20 august amiralul Holmes a incendiat 150 de nave comerciale ?i mai multe depozite de marf? din insula Terschelling. La inceputul lunii septembrie De Ruyter a luat marea cu flota neerlandez? ref?cut? pentru a ocroti flota cu mirodenii ce se intorcea din Indii ?i pentru a se intalni cu francezii care, in sfar?it, ap?ruser? in Marea Manecii. Englezii au ie?it ?i ei pe mare pentru a impiedica ralierea flotei neerlandeze de c?tre navele lui Beaufort. Cele dou? flote du?mane au luat contact din nou la 11 septembrie, dar vremea proast? a impiedicat b?t?lia ?i a impr??tiat escadra francez? aflat? in apropiere, o nav? englez? fiind capturat? de neerlandezi iar una francez? de c?tre englezi.

Carol al II-lea nu a mai avut bani pentru a echipa intreaga flot? de r?zboi ?i in al treilea an de r?zboi, permi?and astfel in iunie 1667 neerlandezilor s? i?i indeplineasc? vechile planuri de debarcare. De Ruyter a executat surprinz?torul Raid de la Medway , ceea ce a determinat ca?tigarea r?zboiului de c?tre neerlandezi; distrugerea flotei engleze in port este considerat? ?i in prezent cea mai umilitoare infrangere naval? din istoria militar? a Angliei. ^[19] O flot? de 64 nave de linie neerlandeze comandate de Michiel de Ruyter a urcat in sus pe estuarul Tamisei, a p?truns prin ap?rarea din portul Chatham, a incendiat navele engleze de r?zboi de acolo ?i a remorcat in Republic? navele Unity ?i Royal Charles , nava amiral ?i mandria flotei Angliei. ?ase nave de linie majore au fost incendiate ?i altele au fost sabordate de englezi f?r? a mai putea fi recuperate. Flota neerlandez? a primit int?riri ajungand la 80 de nave de linie. Doar refluxul l-a impiedicat s? urce pe Tamisa ?i s? atace Londra. Niciodat? Londra nu s-a temut intr-atat de un atac direct. Totodat?, cel pu?in moral, a fost r?zbunat ?i pr?p?dul de la Terschelling din toamna dinainte. De Ruyter s-a retras de pe Medway ?i a atacat Harwich, unde a fost respins de trupele engleze.

Victoria neerlandezilor a avut un mare efect psihologic in toat? Anglia. Acesta, impreun? cu costurile r?zboiului ?i cu cheltuielile extravagante ale cur?ii lui Carol al II-lea, au produs o atmosfer? de rebeliune in Londra. Carol a ordonat emisarilor englezi de la Breda s? semneze rapid un tratat de pace cu neerlandezii, temandu-se de o revolt? deschis? impotriva sa. Flota neerlandez? st?panea marea, dar condi?iile p?cii fuseser? in principal stabilite mai din vreme. Salutul pavilionului a r?mas neschimbat, iar Noul Amsterdam (rebotezat New York) a r?mas in st?panirea englez?, Anglia cedand in schimb o parte din Guyana (Surinam). Singurul avantaj important totu?i pentru ??rile de Jos era o modificare a Actului de Naviga?ie al lui Cromwell in sensul c? vasele neerlandeze puteau aduce pe Rin produsele statelor germane. Republica Neerlandez? se afla acum la zenitul puterii sale.

Dac? consecin?ele sale politice au fost mai pu?in importante, al doilea r?zboi anglo-neerlandez a avut o importan?? major? in evolu?ia luptelor pe mare. Linia unic? de ?ir s-a impus ca forma?ia cea mai potrivit? in condi?iile folosirii unor nave de linie tot mai mari a c?ror putere de foc se manifesta in borduri. Ceea ce nu excludea manevra: dimpotriv?, trecerea unor frac?iuni sub vantul sau in vantul adversarului pentru atacarea din amandou? bordurile, se impunea ca o manevr? fireasc?. Dar la egal? iscusin?? manevrier?, victoria nu putea fi decat a celui cu nave mai mari ?i cu tunuri mai puternice. Imediat dup? Restaura?ie, flota englez? a adoptat o politic? de suprainc?rcare a navelor de linie cu cat mai multe tunuri de calibre cat mai mari. Avantaja?i de tehnologia metalurgic? superioar? celei de pe continent, englezii au putut fabrica tunuri mai rezistente din bronz, permi?and majorit??ii navelor s? aib? o greutate a calibrelor de dou? ori mai mare decat a navelor de aceia?i m?rime folosite mai tarziu de englezi, ?i mult mai mare decat a navelor de m?rimi similare a oric?rei flote contemporane.

Al Treilea R?zboi Anglo-Neerlandez [ modificare | modificare surs? ]

Pacea de la Breda din 1667 nu a rezolvat rivalit??ile comerciale pe mare, de vreme ce poten?ialul naval neerlandez a r?mas in picioare. Ocuparea Flandrei spaniole in 1667 de c?tre francezi a speriat Provinciile Unite care au incheiat ?Tripla Alian??” de la Haga, cu Suedia ?i Anglia, pentru a opri tendin?ele hegemonice ale lui Ludovic al XIV-lea. Regele francez a dorit r?zbunare, ?i pentru a cuceri ??rile de Jos a incheiat alian?e cu electorul de Colonia ?i cu episcopul de Munster ?i a ob?inut neutralitatea Imperiului ?i a Suediei. Pe mare avea ins? nevoie de puternica flot? englez? ?i a ob?inut sprijinul lui Carol al II-lea Stuart, dornic ?i el de r?zbunare, pl?nuind s? i?i impart? intre ei Provinciile Unite.

Dup? Raidul de la Medway din 1667 flota neerlandez? era cea mai numeroas? ?i mai puternic? din lume. Flota englez? a fost reconstruit? curand cu subsidii franceze, reu?ind in 1672 s? ajung? la paritate cu neerlandezii in timp ce puterea nominal? a flotei franceze era superioar? atat englezilor cat ?i neerlandezilor. Dup? evenimentele ru?inoase din r?zboiul precedent, opinia public? englez? era lipsit? de entuziasm cu privire la pornirea unui nou r?zboi. Totu?i, fiind obligat prin Tratatul secret de la Dover, Carol al II-lea trebuia s? il ajute pe Ludovic al XIV-lea in atacul Fran?ei asupra Republicii in R?zboiul Franco-Neerlandez. Prin intrigi, regele englez a sem?nat zazanie intre fac?iunile republican? ?i oranist? din Provinciile Unite iar in 1671 iahtul ambasadorului s?u a cauzat un incident de steag care i-a oferit anul urm?tor un pretext pentru a declara r?zboi Republicii neerlandeze.

In vara anului 1671, presim?ind un viitor r?zboi, flota neerlandez? a fost mobilizat? de c?tre Michiel de Ruyter care impreun? cu to?i ofi?erii amirali a exersat forma?iile de linie ?i focul artileriei ?i a imbun?t??it colaborarea dintre amirali ?i disciplina echipajelor. In acest cadru iahtul englez ?Merlin” a intrat singur in mijlocul flotei neerlandeze ?i a cerut s? fie salutat nu numai prin coborarea steagului ci ?i prin lovituri de tun, acest ultim lucru fiind refuzat de amiralii neerlandezi.

Ca ?i in 1664, englezii au incercat dinainte s? declare r?zboi s? intercepteze flota neerlandez? de Smirna, un convoi anual cu nave comerciale care naviga din Levant sub escorta unei flotei pentru a-l proteja de corsarii barbari. La 22 martie 1672 amiralul Robert Holmes a atacat convoiul in Canalul Manecii, dar a fost respins, capturand doar cateva nave comerciale.

Cand la 6 aprilie Fran?a, urmat? a doua zi de Anglia, a declarat r?zboi Provinciilor Unite, aproape nimeni in Europa nu s-a mai indoit de apropiata desfiin?are a Republicii, care a r?mas cu un singur sprijinitor, electorul de Brandenburg. In decurs de o lun? armata francez? a m?r??luit prin teritoriul episcopiei de Liege, o dependen?? a Electorului de Colonia, ocolind astfel ora?ele fortificate din ??rile de Jos Spaniole ?i avansand apoi de-a lungul Rinului, invadand Republica. In acela?i timp Episcopul de Munster ?i Electorul de Colonia au atacat provinciile neerlandeze dinspre R?s?rit. Francezii au ocupat teritorii intinse f?r? s? li se opun? rezisten??, iar noul stadhouder Willem al III-lea fiind nevoit s? predea Utrecht f?r? lupt? ?i s? se retrag?. Dar in timp ce avansul armatei franceze a incetinit, neerlandezii au spart digurile ?i au inundat un larg brau de poldere dintre Zuiderzee ?i Rin, formand Linia de Ap? Olandez? care a protejat nucleul industrial al provinciei Olanda.

In 1672, tipul obi?nuit al navelor de lupt? cu vele era tot vasul de linie avand dou? sau trei pun?i cu intre 40 ?i 80 de tunuri, ?i cateva sute de oameni echipaj. Vasele de linie neerlandeze aveau fundul plat, se manevrau u?or dar ?ineau mai pu?in bine marea. Vasele de linie engleze erau ceva mai mari ?i mai solid construite, cu carena mai rotund?. Cele mai bine construite erau ins? vasele de linie franceze pentru care Colbert adusese me?teri din ??rile vecine ?i asigurase inzestrarea corespunz?toare a ?antierelor navale. In ceea ce prive?te tactica luptei navale, ca ?i in r?zboiul anterior, fiecare flot? era imp?r?it? in trei escadre principale: centrul, sau corpul de b?t?lie, sub comanda amiralului; avangarda, sub comanda viceamiralului, ?i ariergarda sub comanda contraamiralului. Toate escadrele foloseau ca forma?ie obi?nuit? linia de ?ir. Intrucat artileria era dispus? in borduri, lupta se d?dea bord la bord ?i ?sub gabieri” , adic? p?strand intinse numai velele superioare. Ca?tigarea avantajului vantului, adic? pozi?ia ?in vant” fa?? de adversarul r?mas ?sub vant” , era esen?ial? ?i pentru acceptarea sau refuzarea luptei ?i pentru alegerea distan?ei de tragere care putea fi la ?b?taie de pu?c?” sau ?la jum?tate b?taie” . Ofi?erii ?i echipajele engleze ?i neerlandeze erau de valoare apropiat?. Francezii ins?, a c?ror marin? se g?sea inc? in reconstruc?ie, nu dobandiser? inc? iscusin?a manevrier? cu care aveau s? dea ei in?i?i lec?ii mai tarziu. ^[20]

Pe mare flota neerlandez?, de?i incomplet? in lipsa escadrei Amiralit??ii din Frisia, provincie atacat? intens de Munster, a adoptat o strategie agresiv?, c?utand s? ob?in? o victorie naval? decisiv?. Incerc?rile lui De Ruyter de a bloca Tamisa ?i a invinge pe alia?i inainte ca for?ele lor navale s? se uneasc? au e?uat datorit? intarzierii preg?tirilor navelor din Zeeland. In ciuda inferiorit??ii numerice in fa?a escadrelor engleze ?i franceze reunite, chiar ?i raliat? de escadra din Zeeland, flota neerlandez? s-a indreptat totu?i spre coasta Angliei in urm?rirea inamicului, num?rand 61 nave de linie ?i 14 fregate. La 7 iunie acesta a surprins flota anglo-francez? de 77 nave de linie ?i 19 fregate a Ducelui de York in timpul reaprovizion?rii pe costa englez?; escadra francez? din avangard? a navigat in direc?ia opus? escadrelor engleze r?mase s? duc? greul luptei cu neerlandezii. Dar alia?ii au fost salva?i de la o infrangere sever? in B?t?lia de la Solebay printr-o schimbare subit? a vantului, l?sandu-l pe De Ruyter f?r? avantajul vantului. Cu toate acestea, daunele cauzate, inclusiv moartea amiralului Edward Montagu, conte de Sandwich, au fost atat de mari incat alia?ii au fost impiedica?i s? mai execute vreo campanie naval? major? pentru restul sezonului, cu excep?ia unei incerc?ri e?uate de a intercepta Flota Mirodeniilor ce se intorcea din Indiile de Est. Armata francez? fiind blocat? de Linia de Ap? ?i nereu?ind s? o treac? nici pe ghea?? in timpul iernii, in 1673 alia?ii anglo-francezi au pus un mai mare accent pe incercarea de a invada Republica dinspre mare. Willem al III-lea a inceput s? scoat? Provinciile Unite din izolarea politic? in care se g?seau, dar in prim?vara anului 1673 situa?ia politic? ?i militar? a neerlandezilor r?manea ingrijor?toare. Electorul de Brandenburg ini?iase tratative cu regele Fran?ei, armata imperial? st?tea inactiv? in Alsacia, iar n?dejdea unei p?ci separate cu Anglia fusese spulberat? de declara?ia Cancelarului englez in Parlament ?Delenda est Carthago” (Cartagina trebuie distrus?). ^[21] Cu toat? nepopularitatea r?zboiului in Anglia, Parlamentul a votat fonduri suplimentare pentru flota de r?zboi, pentru a evita repetarea evenimentelor din 1667 cand neerlandezii au atacat bazele navale engleze in absen?a flotei lipsit? de finan?are.

De?i a pornit campania naval? din 1673 cu o flot? ?i mai redus? decat in anul anterior, De Ruyter a luat ini?iativa ?i a incercat s? blocheze Tamisa scufundand in dou? locuri cor?bii lestate. Dar vremea proast? ?i apari?ia navelor engleze a impiedicat opera?ia iar flota neerlandez? s-a intors in apele sale, adoptand o nou? tactic?: s? stea in defensiv? sub coast?, observand pe du?man, ?i s? atace numai in imprejur?ri favorabile. De Ruyter a ancorat cu 52 nave de linie ?i 11 fregate la Schooneveld, un bazin cu ape pu?in adanci, printre bancurile flamande din largul Flandrei ?i Zeelandei.

Flota aliat? anglo-francez? de 76 nave de linie, 10 fregate ?i 34 nave incendiatoare, aflat? de aceast? dat? sub comanda Prin?ului Rupert de Rin, a inaintat spre Schooneveld c?utand s? il scoat? pe De Ruyter in larg pentru a-l invinge ?i a permite invazia, dar flota neerlandez? a atacat prin surprindere de?i era mult dep??it? numeric. De aceast? dat? escadra francez?, plasat? in centrul flotei aliate, a sl?bit t?ria intregii flote, divizand escadrele engleze ?i neputandu-se opune manevrelor elaborate ale lui De Ruyter care a t?iat linia aliat? chiar prin mijlocul francezilor ?i a dispersat navele anglo-franceze. Alia?ii s-au retras in neoranduial? cu multe nave avariate, neputand declan?a invazia pl?nuit?. Peste o s?pt?man?, la 14 iunie 1673, in largul bazinului Schooneveld flota neerlandez? a lui De Ruyter a atacat din nou flota anglo-francez? aflat? in plin? reorganizare, luandu-i prin surprindere pe alia?i ?i provocandu-le atatea pierderi materiale ?i umane incat ace?tia au fost nevoi?i s? se retrag? pe coasta Angliei.

Timp de o lun? ?i jum?tate, flota aliat? nu a mai fost in stare s? ias? pe mare. Flota neerlandez? a incruci?at vreme de zece zile la inceputul lunii iulie la gura Tamisei, dar s-a intors in cele din urm? la Schooneveld a?teptandu-se la o ciocnire hot?ratoare. In Anglia, 30.000 de solda?i a?teptau s? fie imbarca?i, iar in Flandra se adunaser? de asemenea trupe in acela?i scop.

La inceputul lunii august flota aliat? a ie?it in larg mai puternic? ca oricand, cu 86 nave de linie, 9 fregate ?i 32 nave incendiare, Prin?ul Rupert indreptandu-se spre nord-estul coastei Olandei, starnind panica de-a lungul coastei ?i amenin?and s? captureze Flota cu mirodenii. De Ruyter, a c?rui flot? a fost int?rit? la 60 nave de linie, 15 fregate ?i 25 nave incendiare, a fost nevoit s? ias? din Schooneveld ?i atunci cand vremea i-a permis, s? angajeze la 21 august 1673 B?t?lia de la Texel . Ambele p?r?i ?i-au aruncat in lupt? toate for?ele, c?utand un rezultat decisiv; chiar ?i francezii au luptat din greu, dar pentru a patra oar? s-au l?sat separa?i de flota englez?. Spragge, comandantul arierg?rzii aliate a rupt forma?ia pentru a doua oar? pentru a se duela cu Tromp, comandantul avang?rzii neerlandeze; de aceast? dat? englezul ?i-a pierdut via?a. Dup? ce ?i-au provocat daune enorme, ambele flote s-au retras, cea aliat? pentru a nu se mai intoarce niciodat? in apele ??rilor de Jos.

Per ansamblu Michiel de Ruyter a ob?inut patru victorii strategice impotriva flotei du?mane mult superioare, provocand mai multe daune decat a primit ?i a impiedicat invazia care amenin?a s? cad? in spatele Republicii. Astfel impotrivirea flotei neerlandeze a salvat existen?a Provinciilor Unite ca stat suveran independent ?i a permis supravie?uirea Republicii pan? cand au fost incheiate noi alian?e cu Spania ?i imp?ratul, anul urm?tor francezii trebuind s? evacueze teritoriul neerlandez.

Nemul?umit de infrangerile strategice ?i de activitatea suspect? a escadrei franceze in cadrul flotei combinate aliate, Parlamentul englez l-a obligat pe regele Carol al II-lea s? incheie pacea cu Provinciile Unite la 19 februarie 1674. Neerlandezii au inapoiat New York-ul recucerit in 1673 (?i rebotezat Noul Orania), in rest confirmandu-se status quo-ul din 1667, al?turi de o indemniza?ie de 2 milioane de guldeni (sau 1 milion de livre sterline).

In decursul a patru b?t?lii navale De Ruyter a demonstrat c? o flot? unit?, condus? de un corp de ofi?eri profesioni?ti ?i manevrat? de echipaje puternic motivate, poate infrunta de la egal la egal o flot? mult superioar? numeric ?i material. Chiar dac? de m?rimi inferioare ?i cu tunuri de calibru mai mic, navele neerlandeze au aplicat un tir de artilerie cu caden?? mai alert? datorit? exerci?iilor repetate la care a fost supus? de c?tre comandan?i. Nu in ultimul rand, geniul lui Michiel de Ruyter a imbinat ap?rarea in apele pu?in adanci de la Schooneveld cu ofensive pe coasta Angliei, folosindu-se cu inteligen?? de elementul surpriz?, de for?e de ?oc, de linia de ?ir dar ?i alternand concentrarea for?elor asupra unei sec?iuni a flotei inamice, ruperea liniei du?mane ?i scoaterea in afara luptei a unor mari p?r?i din for?ele aliate folosindu-se de efective inferioare, ob?inand astfel reducerea inferiorit??ii numerice mai ales in lupta cu escadrele engleze sau atingerea unei superiorit??i locale asupra uneia sau mai multor divizii sau escadre. Deoarece obiectivul flotei neerlandeze era in primul rand de a r?mane intreag?, ap?rand neoficial principiul ?flotei in via??” inaintea B?t?liei de la Beachy Head din 1690, ?i in acela?i timp de a impiedica orice debarcare a trupelor inamice in spatele Liniei de Ap?, ?i nu distrugerea flotei aliate, toate cele patru b?t?lii pot fi considera victorii strategice decisive dac? nu chiar ?i tactice. Neerlandezii au reu?it in mod repetat s? distrug? sau s? scoat? din lupt? marile fort?re?e plutitoare engleze, navele de linie cu trei pun?i de tunuri, ?i s? provoace mai multe pierderi alia?ilor, mai mul?i amirali de escadr? pierind in ac?iune.

R?zboiul inceput cu francezii in 1672 a continuat pentru neerlandezi ?i dup? incheierea p?cii cu Anglia in 1674. In 1673, printr-o mi?care diplomatic? genial? Provinciile Unite s-au aliat cu du?manul lor secular, Spania, impotriva Fran?ei ?i a Angliei. Dar flota spaniol? slab? a necesitat ajutorul celei neerlandeze. De Ruyter a navigat cu o escadr? redus? in Marea Mediteran? pentru a substan?ia eforturile spaniolilor de a in?bu?i revolta din Messina sus?inut? de flota francez?. Neerlandezii au ob?inut victorii strategice in B?t?liile de la Stromboli ?i Etna in 1676, impiedicand opera?iile flotei franceze; dar De Ruyter a fost r?nit mortal in aceast? ultim? b?t?lie, iar mare parte din escadrele neerlandez? ?i spaniol? a fost incendiat? la Palermo de c?tre francezi. Respectul pentru De Ruyter trecuse de mult grani?ele ??rilor de Jos. Atunci cand corpul s?u a fost transportat acas?, locotenentul-amiral-general a fost salutat prin lovituri de tun pe toat? coasta Fran?ei, la ordinele directe ale regelui Ludovic al XIV-lea.

R?zboiul cu francezii nu a fost limitat doar la Europa, dar s-a extins ?i in Lumea Nou?. Jurriaen Aernoutsz, un c?pitan naval din Curacao, a capturat colonia francez? Acadia in 1674. O flot? neerlandez? a atacat f?r? succes Martinica in acela?i an. In mai 1676 amiralul neerlandez Jacob Binckes a cucerit Cayenne ?i Tobago. Dar francezii au recucerit aceste posesiuni in decembrie 1676 ?i respectiv 1677.

In Europa, francezii au inceput s? se retrag? din Provinciile Unite. Negocierile incepute in 1676 s-au incheiat in 1678 prin Tratatul de la Nijmegen. R?zboiul a fost foarte costisitor pentru Republic?, dar neerlandezii au reu?it s? i?i apere ?ara ?i s? i?i p?streze toate posesiunile de peste m?ri.

Alian?a anglo-neerlandez? ?i declinul Provinciilor Unite [ modificare | modificare surs? ]

Invazia Angliei din 1688-1689, cunoscut? ca Revolu?ia Glorioas? , poate fi considerat? un scurt r?zboi anglo-neerlandez, dar scopul era pur politic: p?strarea religiei protestante in Anglia, men?inerea Angliei in afara alian?ei cu Fran?a ?i atragerea ei in coali?ia anti-francez? din R?zboiul Ligii de la Augsbug .

Revolu?ia Glorioas? din 1688 a pus cap?t conflictelor anglo-neerlandeze din secolul al XVII-lea prin a?ezarea lui Willem al III-lea de Orania pe tronul Angliei ca co-rege cu so?ia sa Maria a II-lea . Dar aceasta s-a dovedit o victorie piric? pentru cauza neerlandez?. Principala preocupare a lui Willem a fost s? aduc? Anglia de aceia?i parte a Provinciilor Unite in competi?ia acestora impotriva Fran?ei. Dup? ce a devenit rege al Angliei, Willem a acordat multe privilegii Marinei Regale pentru a-?i asigura loialitatea ?i cooperarea ei. Willem a ordonat ca orice flot? anglo-neerlandez? s? fie comandat? de englezi, in timp ce neerlandezii trebuiau s? contribuie cu 60% din for?ele englezilor.

Elita comercial? neerlandez? a inceput s? foloseasc? Londra ca nou? baz? opera?ional? ?i cre?terea economic? neerlandez? s-a diminuat. Dup? 1720 aceasta nu a mai crescut deloc; pe la 1780 produsul intern brut pe cap de locuitor din Anglia l-a dep??it pe cel din Provinciile Unite. In timp ce succesul comercial al neerlandezilor din secolul al XVII-lea a trezit invidia ?i admira?ia englezilor, la sfar?itul secolului al XVIII-lea cre?terea puterii englezilor ?i pierderea concomitent? a predominan?ei Amsterdamului a provocat resentimentele neerlandezilor.

Cu toate acestea, cre?terea puterii maritime a Angliei a fost gradual? pe o perioad? indelungat?. Comer?ul englez a crescut constant, dar traficul maritim englez nu a reu?it s? il dep??easc? pe cel neerlandez decat dup? 1750 ?i s? ating? maximul realizat de neerlandezi in ultima jum?tate a secolului al XVII-lea abia dup? 1780. De?i marina englez? s-a bucurat de o superioritate numeric? zdrobitoare dup? R?zboiul de Succesiune la Tronul Spaniei (1701-1714) cand Provinciile Unite ?i Fran?a aproape falimentare au trebuit s? i?i reduc? considerabil efectivele flotelor de r?zboi, Anglia nu a ca?tigat efectiv prin lupt? suprema?ia naval? decat in R?zboiul de ?apte Ani (1756-1763), ar?tandu-?i superioritatea ofi?erilor ?i echipajelor asupra calit??ii materiale ale navelor marinei franceze ?i a celei spaniole reconstruite intre timp.

Dup? pacea din 1674 cu Anglia ?i mai ales dup? invazia din 1688 a lui Willem al III-lea, flota neerlandez? nu a mai considerat flota englez? ca principalul du?man. Tragediile din 1672 ?i du?m?nia personal? a lui Willem al III-lea fa?? de Ludovic al XIV-lea, au f?cut din flota francez? principala amenin?are pentru flota neerlandez?. Dup? o lung? perioad? de alian?? cu Anglia, in care au fost for?ate s? ocupe o pozi?ie inferioar?, ?i dup? reducerea considerabil? a flotei franceze dup? 1714, Provinciile Unite ?i-au diminuat ?i ele flota de r?zboi, constranse de datoria public? uria?? contractat? in ata?ia ani de r?zboi, intrand intr-o perioad? de neutralitate strict? in cea mai mare parte a secolului al XVIII-lea.

R?zboaiele de mai tarziu [ modificare | modificare surs? ]

Conflictele anglo-neerlandeze de mai tarziu dintre 1790 ?i 1810 (Al patrulea r?zboi 1780-1784 suprapus R?zboiului american de independen?? , Al cincilea 1795-1802 suprapus R?zboaielor Revolu?ionare Franceze , Al ?aselea 1803-1810 suprapus R?zboaielor Napoleoniene pan? la anexarea in cadrul Imperiului Francez) au avut cauze mai mult politice, decat coloniale sau comerciale: recunoa?terea de c?tre neerlandezi a Statelor Unite ale Americii in 1780 ?i aderarea la blocul na?iunilor neutre in r?zboiul dintre Anglia ?i coloniile sale nord-americane a atras r?spunsul armat al Flotei Regale Engleze; Republica Batav? format? sub amenin?area armelor Revolu?iei Franceze a devenit ?inta Angliei al c?rei scop era de a neutraliza orice for?? naval? inamic? sau neutr?, apoi ocuparea coloniilor neerlandeze sub pretextul p?str?rii lor libere de controlul francez. Tehnic inc? r?zboaie anglo-neerlandeze, aceste conflicte duse un secol mai tarziu au izbucnit de la cu totul alte cauze ?i nu vor fi incluse in discu?ia r?zboaielor de mai devreme.

Cand Republica Neerlandez? a inceput s? ii sprijine pe americanii r?scula?i impotriva Angliei, in special cu arme ?i muni?ie prin Insula Sint Eustatius din Caraibe, a izbucnit Al Patrulea R?zboi Anglo-Neerlandez (1780-1784). America era un exemplu pentru patrio?ii neerlandezi care doreau s? ingr?deasc? puterea lui Willem al V-lea ?i s? stabileasc? un guvern mai democratic. Neerlandezii inc? de?ineau mai multe pozi?ii cheie in comer?ul european cu Asia, precum Colonia Capului, Ceylon ?i Malacca. Marina neerlandez? era acum doar o umbr? a celei din trecut, de?inand doar vreo 20 de nave de linie, astfel c? nu au avut loc mari b?t?lii navale. Flota ??rilor de Jos a luptat cu o escadr? englez? in B?t?lia de la Bancul Dogger, dar a evitat apoi orice alt? lupt?. R?zboiul a declan?at o nou? faz? de construc?ii navale neerlandeze (95 nave de r?zboi in ultimul sfert al secolului al XVIII-lea sau 84 intre 1777 si 1789), dar britanicii ?i-au p?strat superioritatea numeric? absolut? dublandu-?i flota in acela?i timp. Ins?, datorit? unei serii intregi de ghinioane (furtuni, coliziuni, e?u?ri), flota neerlandez? a pierdut aproape o treime din efective intre 1782 ?i 1784. Coordonarea cu alia?ii s?i, Fran?a ?i Spania, a fost proast?. Noile nave nu au fost gata la timp s? ii impiedice pe englezi s? captureze mai multe colonii neerlandeze, inclusiv I. Sf. Eustatius ?i aproape toate factoriile africane ale Companiei Neerlandeze a Indiilor de Vest. Englezii au incercat s? fac? din Republic? un protectorat britanic, folosind presiunea militar? a Prusiei care a f?cut din Willem al V-lea o marionet? ?i ob?inand controlul efectiv asupra coloniilor neerlandeze, cele capturate in timpul r?zboiului fiind inapoiate la incheierea p?cii, cu excep?ia factoriei de la Negapatnam din India. Englezii au mai ob?inut dreptul de a face comer? liber cu parte din Indiile Neerlandeze de Est. Republica Neerlandez? a devenit fatal de vulnerabil? fa?? de francezi, ceea ce a cauzat o schimbare de regim.

In R?zboaiele Revolu?iei Franceze ?i cele Napoleoniene din 1793-1815, Fran?a a redus ??rile de Jos la un satelit ?i in cele din urm? le-a anexat in 1810. In 1797 flota neerlandez? a fost invins? de britanici in B?t?lia de la Camperdown. Fran?a considera apusa flota neerlandez? ?i marea capacitate neerlandez? de a construi nave drept ni?te bunuri foarte importante, dar dup? B?t?lia de la Trafalgar a renun?at la incercarea de a egala flota britanic?, in ciuda puternicelor insisten?e ale neerlandezilor in acest sens. Dup? incorporarea ??rilor de Jos in Imperiul Francez, Marea Britanie a ocupat majoritatea coloniilor neerlandeze, cu excep?ia Indiilor de Est Neerlandeze ( Indonezia de azi), Surinam (pe care l-au capturat in mai 1804), Antilele Neerlandeze ?i factoria comercial? Deshima din Japonia .

Unii istorici num?r? r?zboaiele dintre Marea Britanie ?i Regatul Olandei in timpul R?zboaielor Napoleoniene drept al Cincilea ?i al ?aselea R?zboi Anglo-Neerlandez.

In plus, R?zboaielor Anglo-Bure (1880-1881, 1899-1902) pot fi considerate intr-o oarecare m?sur? r?zboaie anglo-neerlandeze, deoarece republicile neerlandeze ale burilor din Africa de Sud erau in r?zboi cu britanicii.

Note [ modificare | modificare surs? ]

Bibliografie [ modificare | modificare surs? ]

• Atkinson, C. T. Publications of the Navy Records Society - First Dutch War , 1906, Volumele I-V
• Boxer, Charles Ralph. The Anglo-Dutch Wars of the 17th Century (1974)
• Bruijn, Jaap R. The Dutch navy of the seventeenth and eighteenth centuries (U of South Carolina Press, 1993).
• Geyl, Pieter. Orange & Stuart 1641-1672 (1969)
• Hainsworth, D. R., et al. The Anglo-Dutch Naval Wars 1652-1674 (1998)
• Israel, Jonathan Ie. The Dutch Republic: its rise, greatness and fall, 1477-1806 (1995), pp 713?26, 766-76, 796-806. The Dutch political perspective.
• Jones, James Rees. The Anglo-Dutch wars of the seventeenth century (1996) online ; the fullest military history.
• Kennedy, Paul M. The rise and fall of British naval mastery (1983) pp 47?74.
• Konstam, Angus, and Tony Bryan. Warships of the Anglo-Dutch Wars 1652-74 (2011) excerpt and text search
• Koslinski, Nicolae. R?zboiul naval de-a lungul veacurilor , Vol.II Epoca navelor cu vele ?i a artileriei cu ghiulele , Partea I (pan? in anul 1713), Editura ARA - Bucure?ti, 1996
• Laird Clowes, William. The royal navy, a history from the earliest times to present , 1897, Volumul II
• Levy, Jack S., and Salvatore Ali. "From commercial competition to strategic rivalry to war: The evolution of the Anglo-Dutch rivalry, 1609-52." in The dynamics of enduring rivalries (1998) pp: 29-63.
• Messenger, Charles, ed. Reader's Guide to Military History (Routledge, 2013). 19-21.
• Ogg, David. England in the Reign of Charles II (2nd ed. 1936), pp 283?321 (Second War); 357-88 (Third War), Military emphasis.
• Palmer, M. A. J. The 'Military Revolution' Afloat: The Era of the Anglo-Dutch Wars and the Transition to Modern Warfare at Sea. War in history 4.2 (1997): 123-149.
• Padfield, Peter. Tides of Empire: Decisive Naval Campaigns in the Rise of the West. Vol. 2 1654-1763. (1982).
• Pincus, Steven C.A. Protestantism and Patriotism: Ideologies and the making of English foreign policy, 1650-1668 (Cambridge UP, 2002).
• Rommelse, Gijs. Prizes and Profits: Dutch Maritime Trade during the Second Anglo-Dutch War, International Journal of Maritime History (2007) 19#2 pp 139?159.
• Rommelse, Gijs. The role of mercantilism in Anglo-Dutch political relations, 1650?74. Economic History Review 63#3 (2010) 591-611.