In
Fran?a
,
prim-ministrul
(in
francez?
Premier ministre
) este ?eful
guvernului
din
A V-a Republic?
?i al Consiliului Mini?trilor.
[3]
Este desemnat de
pre?edintele Fran?ei
. Aceast? func?ie era numit? Pre?edinte al Consiliului in perioada celor dou? Constitu?ii franceze precedente, doar puterile diferand. Re?edin?a prim-ministrului este
Palatul Matignon
, situat in
arondismentul 7
din
Paris
. Din aceast? cauz?, serviciile prim-ministrului sunt deseori numite ?Matignon” prin metonimie.
Conform
Constitu?iei Fran?ei
din
28 septembrie
1958
, prim-ministrul este numit de
Pre?edintele Fran?ei
. Acesta din urm? poate intrerupe func?ia acestuia doar prin prezentarea demisiei de c?tre prim-ministru.
Prim-ministrul dirijeaz? activitatea guvernului ?i este responsabil de aplicarea legilor ?i de ap?rarea na?ional?. Prin delegarea din partea pre?edintelui, prim-ministru poate numi persoane in func?ii civile ?i militare ?i in mod excep?ional poate prezida Consiliul de Mini?tri, de obicei prezidat de c?tre pre?edinte insu?i. Prim-ministrul dispune de puterea reglementar? (emiterea decretelor) ?i este pre?edintelui Consiliului de Stat (in
francez?
Conseil d'Etat
).
In cea de a cincea republic?, persoana politic? cea mai important? in Fran?a este pre?edintele, care decide in linii mari ac?iunea guvernului, care este dirijat de prim-ministru ?i care aplic? politica ?efului statului. Astfel, cu toate c? teoretic prim-ministrul este ?eful guvernului, in practic?, acest rol este jucat de c?tre pre?edinte. Totu?i, prim-ministrul dispune de puteri proprii fa?? de membrii guvernului.
Deoarece
Adunarea Na?ional?
poate provoca demisia guvernului printr-o
mo?iune de cenzur?
, prim-ministrul este totdeauna ales dintre liderii curentului politic ce de?ine
majoritatea parlamentar?
din Adunarea Na?ional?. Pre?edintele are totu?i libertatea s? numeasc? o personalitate care nu face parte din parlament, a?a cum a fost cazul la numirea lui
Georges Pompidou
,
Raymond Barre
, sau, mai recent, a lui
Dominique de Villepin
.
Atunci cand prim-ministrul apar?ine unui curent politic opus curentului politic al pre?edintelui, situa?ia se nume?te
coabitare
(
francez?
cohabitation
). In acest caz, importan?a prim-ministrului este mai mare, deoarece acesta nu mai depinde de pre?edinte, iar autoritatea sa asupra mini?trilor este deplin?. In practic? cei doi ?efi ai puterii executive activeaz? in domenii de competen?e diferite: prim-ministrul se ocup? de politica intern? iar pre?edintele se ocup? in general de politica extern?.
Atunci cand pre?edintele dispune de o majoritate parlamentar? in Adunarea Na?ional?, prim-ministrul este deseori numit dintre apropia?ii acestuia ?i va juca un rol minor in politica na?ional?. De obicei, prim-ministrul este demis (sau i?i depune singur demisia) pentru a proteja pre?edintele in momentul in care se consider? c? guvernul a e?uat in aplicare politicii propuse. A fost cazul in
31 mai
2005
, cand prim-ministrul
Jean-Pierre Raffarin
, un apropiat al pre?edintelui Chirac ?i fost ?ef al campaniei preziden?iale a acestuia, a demisionat in urma respingerii prin
referendum
a
Tratatului de instituire a unei Constitu?ii pentru Europa
.
Aceast? list? este generat? cu date din
Wikidata
?i este actualizat? periodic de
un robot
.
Edit?rile f?cute in list? vor fi ?terse la urm?toarea actualizare!
Sfar?itul listei autogenerate.