Ordinul ionic
e unul dintre cele trei
ordine
canonice ale
arhitecturii clasice
, celelalte dou? fiind
doricul
?i
corinticul
. Exist? dou? ordine mai pu?in cunoscute:
toscanul
(un doric mai simplificat) ?i varianta mai bogat? a
corinticului
, cunoscut? ca
ordinul compozit
. Dintre cele trei ordine canonice clasice, ordinul ionic are cele mai inguste coloane.
Capitelul ionic e caracterizat de folosirea
volutelor
.
Coloanele
ionice stau in mod normal pe o baz? care separ? fusul coloanei de
stilobat
sau platform?, in timp ce capitelul e decorat cu
ove
.
Arhitectul ?i istoricul antic in arhitectur?
Vitruvius
asociaz? ordinul ionic cu propor?iile feminine (doricul reprezentandu-le pe cele masculine).
[1]
Principalele caracteristici ale ordinului ionic sunt volutele capitalelui s?u, care au fost subiectul unor dezbateri mult teoretice ?i practice, bazate pe un pasaj scurt ?i obscur al lui
Vitruvius
.
[2]
Singurele instrumente necesare pentru proiectarea acestor caracteristici au fost o linie dreapt?, un unghi drept, ?ir (pentru stabilirea jum?t??i de lungime) ?i o busol?. Sub
volute
, coloana ionic? poate s? aib? un guler larg sau o band? care separ? capitelul de fusul canelat (cum ar fi, de exemplu, la conacul
neoclasic
Castelul Coole
), sau un
feston
de fructe ?i flori poate s? se balanseze de ?gatul” format de volute.
Ini?ial, volutele se a?az? intr-un singur plan (
ilustra?ia din dreapta
); apoi s-a v?zut c? pot s? fie inclinate in col?uri. Caracteristica asta a ordinului ionic l-a f?cut mai frumos decat ordinul doric pentru ochii critici din secolul al IV-lea i.Hr.: inclinarea volutelor pe coloanele de col? a asigurat c? se ?citesc” in mod egal atunci cand sunt v?zute atat de pe fa?ada principal? cat ?i pe cea lateral?. Cu toate astea, unii arti?ti clasici au considerat lucrul ?sta ca fiind nesatisf?c?tor, considerand c? amplasarea coloanelor ionice in col?urile construc?iilor a necesitat o denaturare in detrimentul logicii structurale a capitelului; ordinul corintic ar rezolva acest lucru citindu-se la fel de bine din toate unghiurile.
[3]
Arhitectul ?i teoreticianul renascentist din secolul al XVI-lea,
Vincenzo Scamozzi
, a proiectat o versiune a unui capitel ionic atat de perfect pe patru fe?e incat a devenit standard; cand in cele din urm? a fost reintrodus ordinul ionic grecesc in
arhitectura neogreac?
din secolul al XVIII-lea, a transmis un aer de prospe?ime arhaic? ?i vitalitate primitiv?.
Coloana
ionic? este intotdeauna mai zvelt? decat cea doric?; deci, are mereu o baz?:
[4]
Coloanele ionice au in?l?imea de opt sau nou? diametre de coloan?.
Coloanele ionice sunt cel mai adesea canelate. Dup? o mic? experimentare timpurie, num?rul de caneluri ale fusului s-a stabilit la 24. Standardizarea asta a men?inut canelarea intr-o propor?ie familiar? cu diametrul coloanei la orice scar?, chiar ?i cand in?l?imea coloanei e exagerat?. Canelarea roman? las? un pic din suprafa?a coloanei intre fiecare gol.
In unele cazuri, canelarea a fost omis?. Arhitectul englez
Inigo Jones
a introdus o not? de sobrietate cu coloane ionice simple pe Casa sa de Banchete din Whitehall, in Londra, iar cand arhitectul
Beaux-Arts
,
John Russell Pope
, a vrut s? transmit? stamina b?rb?teasc?, combinat? cu intelectul lui
Theodore Roosevelt
, a l?sat coloanele ionice colosale necanelate pe monumentul Roosevelt din Muzeul American de Istorie Natural? din New York, pentru o impresie neobi?nuit? de for?? ?i statur?.
In stanga
: Designul caracteristic al capitelului de ant? ionic?.
In dreapta
: Un capitel de ant? ionic?, cu bezi extensive de modele florale, la
Erehteionul
din Atena (circa 410 i.Hr.)
Antablamentul care se sprijin? pe coloane are trei p?r?i: o
arhitrav?
simpl? imp?r?it? in dou? benzi sau, in general, trei, cu o
friz?
care se sprijin? pe ea, care poate s? fie decorat? bogat cu sculpturi ?i o corni??. Sculpturile din friz? sunt basoreliefuri narative, ?i de obicei narativismul lor e o caracteristic? a ordinului ionic, in zona in care ordinul doric este articulat cu
trigife
. Practica roman? ?i cea renascentist? au condensat in?l?imea antablamentului prin reducerea propor?iilor arhitravei, ceea ce a f?cut friza mai proeminent?.
Capitelul de ant? ionic? este versiunea ionic? a capitalului de
ant?
, por?iunea incununat? a unei ante, care e marginea frontal? a unui zid de sprijin in arhitectura templului grecesc. Anta este in general incununat? de un bloc de piatr? conceput pentru r?spandirea inc?rc?turii din suprastructura (antablamentul) pe care o sus?ine, numit? ?capitel de ant?” atunci cand este structural sau, uneori, ?capitel de
pilastru
”, dac? este decorativ, a?a cum e des in perioada roman?.
Ordinul ionic i?i are originea la mijlocul secolului al VI-lea i.Hr., in
Ionia
(echivalent? in general cu
provincia modern? ?zmir
), precum ?i pe coasta de sud-vest ?i in insulele din
Asia Mic?
, a?ezate de ionieni, unde se vorbea greaca ionic?. Coloana ionic? a fost folosit? in Grecia continental? in secolul al V-lea i.Hr. Ordinul a fost cel mai popular in
Perioada Arhaic?
(750-180 i.e.n.) in Ionia. Primul dintre marile temple ionice a fost
Templul Herei
din
Samos
, construit in jurul anilor 570?560 i.Hr. de arhitectul Rhoikos. A stat doar cu un deceniu inainte de a fi nivelat de un cutremur. Un templu ionic din secolul al VI-lea, care a supravie?uit mai mult timp, a fost
Templul lui Artemis
la
Efes
, una dintre cele ?apte minuni ale lumii antice.
Partenonul
, de?i se conformeaz? in principal ordinului doric, are ?i unele elemente ionice. Un mod mai pur ionic care poate s? fie v?zut in Acropola atenian? este exemplificat la
Erehteion
.
In urma cuceririlor lui
Alexandru cel Mare
in est, cateva exemple ale ordinului ionic pot s? fie g?site pan? in
Pakistan
cu templul
Jandial
din apropiere de
Taxila
. Cateva exemple de capiteluri care prezint? influen?e ionice pot s? fie v?zute atat de departe precum in
Patna
(India), in special cu
Capitelul Pataliputra
, datat din secolul al III-lea i.Hr., ?i aparent derivat din proiectarea capitalului unei ante ionice,
[5]
[6]
sau
capitelul Sarnath
, care a fost descris ca fiind ?perso-ionic”,
[7]
sau ?cvasionic”.
[8]
[9]
[10]
Vitruvius
, arhitect practicant care a lucrat pe vremea lui
Augustus
, relateaz? c? coloana doric? ?i-a avut baza ini?ial? in propor?iile corpului masculin, in timp ce coloanele ionice au preluat o ?sub?ietate” inspirat? de corpul feminin.
[11]
Chiar dac? nu i?i nume?te sursa pentru o abordare atat de con?tient? ?i ?literar?”, trebuie s? fie in tradi?iile transmise de la arhitec?ii
elenistici
, cum ar fi
Hermogenes din Priene
, arhitectul unui renumit templu al lui Artemis din Magnesia in
Lidia
(acum Turcia).
Teoreticienii arhitecturali renascentisti i-au luat ideile sale interpretand ordinul ionic ca fiind demn in comparatie cu cel doric, chiar dac? nu la fel de feminin ca ordinul corintic. Ionicul e un ordin specific pentru bibliotecile ?i cur?ile de justi?ie postrenascentiste.
Incepand cu secolul al XVII-lea, o versiune foarte admirat? ?i copiat? a ionicului a fost cea care poate s? fie v?zut? la
Templul lui Portunus
din Roma, prezentat? in mod clar intr-o gravur? detaliat? a lui
Antoine Desgodetz
, din
Les edifices antiques de Rome
(Paris 1682).
-
Un capitel ionic grecesc arhaic, din
Nordisk familjebok
, 1910
-
Sphinxul naxienilor pe coloana sa ionic?, 560 i.Hr.
-
-
Baza unei coloane ionice a Porticului de Nord al Erehteionului
-
Coloan? ionic? antic? printre ruinele de la
Histria
(Romania), o
colonie
greac?
de pe coasta vestic? a
M?rii Negre
-
-
Capitelurile ionice scamozziene ale
porticului
Castelului Coole din
Enniskillen
(
Comitatul Fermanagh
,
Irlanda de Nord
)
-
Ilustra?ie a frizei ?i cpitelului ionic din trei unghiuri, din
Regola delli cinqve ordini d'architettvra
(1563), de
Jacopo Barozzi
-
Alegorie a Muzicii, de
Jean-Francois de Troy
, din 1733. In fundal apar dou? coloane ionice
baroce
-
Gravur? de Giovanni Battista Piranesi a
Templului lui Portunus
; voluta din col? (stanga jos) se proiecteaz? la 45'
-
Capitel ionic par?ial colorat, in
Propylea
din
Munchen
(Germania)
-
U?? de metal ?i sticl? intre o pereche de coloane ionice, in Paris
-
Pila?tri
ionici pe fa?ada
G?rii de Nord
din Paris
-
Capitelul unui pilastru
neorenascentist
din
Portschach am Worthersee
(
Austria
), decorat cu un
feston
?i o fa?? de leu
-
Templul Dianei din gr?dina
Vilei Durazzo-Pallavicini
din
Genova
(Italia)
-
- ^
Vitruvius.
De architectura
. p. 4.1. Arhivat din
original
la
. Accesat in
.
- ^
"Geometric Methods of the 1500s for Laying Out the Ionic Volute"
Arhivat
in
, la
Wayback Machine
.
- ^
De la Croix, Horst; Tansey, Richard G.; Kirkpatrick, Diane (
).
Gardner's Art Through the Ages
(ed. 9th). Thomson/Wadsworth. p.
170
.
ISBN
0-15-503769-2
.
- ^
Johann Georg Heck (
).
The Art of Building in Ancient and Modern Times, Or, Architecture Illustrated
. D. Appleton. p. 25.
- ^
"These flat, splaying members with cavetto sides, have a long history in Greek architecture as anta capitals, and the rolls at upper and lower sides are also seen" John Boardman, "The Origins of Indian Stone Architecture", p.19 : "An interesting flat capital which, though differing from the classic forms, bears a distinct resemblance to the capitals of the pilasters of the Temple of Apollo Didymaeos at Miletos"
[1]
- ^
A Companion to Asian Art and Architecture by Deborah S. Hutton, John Wiley & Sons, 2015, p.438
[2]
- ^
The Journal Of The Royal Asiatic Society Of Great Britain And Ireland For 1907
.
. p.
997
.
- ^
Banerjee, Gauranga Nath (
).
Hellenism in ancient India
. Calcutta. p.
46
.
- ^
Allchin, F. R.; Erdosy, George (
).
The Archaeology of Early Historic South Asia: The Emergence of Cities and States
(in englez?). Cambridge University Press. p. 258 (f).
ISBN
9780521376952
.
- ^
Allchin, F. R.; Erdosy, George (
).
The Archaeology of Early Historic South Asia: The Emergence of Cities and States
(in englez?). Cambridge University Press. p. xi, label 11.30.
ISBN
9780521376952
.
- ^
Vitruvius
(
) [ca. 30?15 BC].
The Ten Books on Architecture
. Tradus de
Morgan, Morris H.
Cambridge: Harvard University Press. p. 104.
Thus in the invention of the two different kinds of columns, they borrowed manly beauty, naked and unadorned, for the one, and for the other the delicacy, adornment, and proportions characteristic of women.
|
---|
Cele canonice
| |
---|
Altele
| |
---|
Articole asem?n?toare
| |
---|