Niculi?? Secrieriu
(n.
1 februarie
1938
,
Bogd?ne?ti
-
Vaslui
? d.
3 august
2002
,
Bucure?ti
) a fost un pictor roman.
A absolvit
Institutul de Arte Plastice “Nicolae Grigorescu”
in
1966
, la clasa profesorului
Corneliu Baba
. In
1970
a devenit membru al Uniunii Arti?tilor Plastici din Romania.
In perioada 1983-2002 a fost profesor de pictur? la Liceul de Arte Plastice “Nicolae Tonitza” din Bucure?ti, apoi lector la Universitatea de Arte, in perioada 1993-1995.
[1]
In anii debutului a lucrat desene in peni??, schi?e, ?i studii, mai tarziu acuare ?i gua?e, iar la maturitate lucr?ri in ulei pe panz?, care oscileaz? intre figurativ ?i abstract, pornind de la tema ?genezelor”, a “cosmogoniilor”, la “ora?e”, “himere”, “personific?ri” sau “anotimpuri”, trecand prin “aer, ap?, foc, p?mant” ? al?turi de studii de culoare, compozi?ie ?i portret, in tehnic? mixt?.
[2]
Niculi?? Secrieriu a expus la majoritatea saloanelor oficiale din Bucure?ti ?i din ?ar? ?i in numeroase expozi?ii interna?ionale la
Paris
,
Cagnes-sur-Mer
,
Argentan
,
Sevigny
,
Bagnoles de l'Orne
,
Helsinki
,
Moscova
,
Buenos Aires
,
Var?ovia
,
Praga
,
Bratislava
,
Haga
,
Ierusalim
,
Stockholm
,
Ankara
,
Vene?ia
.
O mare parte din lucr?rile sale se g?sesc in prezent in muzeele de art? din Romania, dar ?i in colec?ii particulare din
Italia
,
Anglia
,
Canada
,
Elve?ia
,
Fran?a
,
Germania
,
Olanda
,
SUA
,
Bulgaria
?i
Romania
. In
1999
a primit Premiul
U.A.P.
pentru pictur?, iar in
2001
a fost nominalizat pentru Premiul
Academiei Romane
.
- "
Lumea lui Secrieriu este cat se poate de real?, numai c? ea trebuie in?eleas? ca o proiec?ie fabuloas? intr-o succesiune de st?ri l?untrice. O mi?care imperceptibil? a materiei in expansiune, alternand transparen?e eclatante ?i genuni saturate de lumin? asfin?it?, mortificat?. Un intreg ciclu, concretizat explicit intr-un poliptic, rezum?, intr-o manier? subtil conceptualizat?, principiile heraclidiene ale vie?ii in univers: “Aer”, “Ap?”, “Foc”, “P?mant”. Pictorul a c?utat calea introversiunii vizionare ?i sensul vie?ii in misterioasa alchimie a luminii; acolo unde st?pan? este concordia des?var?it? a culorilor. In aceast? tensiune a luminii pictorul se impline?te demiurgic, el insu?i ca o pl?mad? de lumin?, s?l??luind in lumin?. Era voca?ia suprem? pe care n?d?jduia s? ?i-o realizeze artistul, l?sandu-se mereu absorbit de turbioanele imagistice, atat de miraculos drapate in culoare, ale “Cosmogoniilor”, “Genezelor ?i “Himerelor” sale. A avut doar trei expozi?ii personale, ceea ce l-a condamnat la un soi de anonimat printre contemporani. Un rol pe care ?i l-a asumat con?tient, de?i era h?r?zit, prin fapta lui pl?m?ditoare de universuri vizuale nepereche, celebrit??ii!
"
Corneliu Antim
, critic de art?
[1]
Arhivat
in
, la
Wayback Machine
.
- "
Pu?ini dintre creatori reu?esc s?-?i dureze "catedrale" dincolo de timp. S?-?i lase spiritul in grija lui.Exceland in discre?ie ?i in t?cere senin? ?i luminoas?, pictorul Niculi?? Secrieriu (1938-2002) este unul dintre cei care ?i-au dobandit acest prestigiu. Iar cand a in?eles c? a interpretat cum a ?tiut mai bine partitura propriului s?u vis - slujind tainei culorii ?i in?elepciunii ei infinite - artistul a plecat, poate prea devreme, l?sand toate ferestrele deschise spre opera sa. F?r? a fereca vreun gand sau vreun gest care l-au condus spre absolutul devenirii. Fiindc? pornise, de timpuriu, in c?utarea sinelui s?u artistic. De pild?, c?utand adev?rul. "Eu caut adev?rul; m? caut pe mine insumi", obi?nuia s? afirme. L-a g?sit ?i a ajuns la sine, treptat, f?r? a ofensa lumea. Apoi, afland c? lumea e alc?tuit? din contraste, a inceput s? caute "cheia" imp?c?rii lor. "E important s? ?tim cum s? le armoniz?m. Altfel, am disp?rea", m?rturisea, cand ?i cand, cel c?ruia ii vom spune, simplu, Secrieriu - maestrul armoniilor. Iar cine are privilegiul de a "locui", un timp, in preajma uria?ei sale arhive de ganduri ?i gesturi - fie prin voia intampl?rii, fie chemat anume - are ?i avantajul unic de a-l cunoa?te, a?a cum a fost, cum a sim?it ?i a tr?it. Dar, mai ales, de a-l privi in lumina universului s?u rafinat. Galeria Veroniki Art aduce pe simeze - in perioada 29 aprilie - 23 mai - un fragment important din mo?tenirea artistic? a maestrului "imp?c?rii contrastelor", incepand de la desenele in peni??, schi?ele, ?i studiile din anii debutului, acuarele ?i gua?ele de mai tarziu, pan? la opera maturi??tii. Peste 50 de lucr?ri in ulei pe panz? - intre figurativ ?i abstract - pornind de la tema ?genezelor", a "cosmogoniilor", la "ora?e", "himere", "personific?ri" sau "anotimpuri", trecand prin "aer, ap?, foc, p?mant" - al?turi de zeci de studii de culoare, compozi?ie ?i portret, in tehnic? mixt?, contureaz? ampla sa devenire, impregnat? de "gravitatea acordurilor ?i libertatea lucid? a desenului". Intitulat? "Secrieriu, o via??, un destin", expozi?ia i?i propune, totodat?, s? introduc? privitorul in "laboratorul" intim al pl?madirii gandului, acolo unde, totu?i, "o elaborare prea lucid? ar putea ucide emo?ia". Opera lui Secrieriu - laborioas?, dominat? de intreb?ri ?i nelini?ti, f?cand vizibil? perseveren?a cercet?rii ?i logica doz?rii, anul?rii sau temper?rii contrastelor - imbibat? de emo?ia pur?, de c?ldura afectiv? a privirii in interiorul fiin?ei, al s?u insu?i, este asemenea unei simfonii ce se vrea mereu ascultat?. Dar, "Lumea lui Secrieriu este cat se poate de real?, numai c? ea trebuie in?eleas? ca o proiec?ie fabuloas? intr-o succesiune de st?ri l?untrice", scria Corneliu Antim, in 2003, anul in care ii organiza pictorului, la Galeria "Apollo", prima expozi?ie retrospectiv?, in memoriam. Au urmat alte dou? retrospective - la Palazzo Correr din Vene?ia, in 2005, ?i la Institutul Italian de Cultur? din Bucure?ti, in 2006. Atunci, pictura maestrului a redeschis por?ile spre universul s?u muzical, parc? mai proasp?t? ca oricand, mai dens? ?i inc?rcat? de multiple in?elesuri. Oare, cu cate vie?i se hr?nesc "solfegiile" din "Compozi?ie II", "Aer, ap?, foc, pamant IV", "Compozi?ie X" sau "Aer, ap?, foc, p?mant VI", toate datand din anul 1999, expuse acum ?i pe simezele Veroniki Art? Orice s-ar spune, fiecare in parte seduce prin stranietatea surasului smuls, parc?, artistului, sub clocotul necuprinsului vie?ii; prin singur?tatea suportabil? a realului tr?it; prin triste?ea inviorat? de bucuria intalnirii cu energia timpului ?i cu intimitatea edenului din noi. Culorile sunt puternice, delicate, dramatice sau aureolate de fluidul abia perceput al binelui. Opera lui Niculi?? Secrieriu se impline?te, inc? ?i inc?, sub necontenita re-privire a celorlal?i in magma formelor, a arhitecturilor sale cromatice - eclatante ?i savant orchestrate.
"
Veronica Marinescu
, publicist, comentator, critic de art?
[2]
[
nefunc?ional?
]