Julius Jacob Freiherr von Haynau
(n.
14 octombrie
1786
,
Kassel
,
Hessa-Kassel
? d.
14 martie
1853
,
Viena
) a fost un
Feldzeugmeister
imperial austriac, consilier secret, camerier ?i de?in?tor al Regimentului de Infanterie nr. 59. Prin cea mai inalt? rezolu?ie a imp?ratului
Franz Joseph I
din 28 februarie 1863, Julius Haynau a fost inclus in lista celor mai demni r?zboinici ?i celebri comandan?i ai Imperiului Austriac.
[10]
Haynau a fost fiul natural al principelui
Wilhelm I de Hessen
din leg?tura acestuia cu concubina sa, Rosa Dorothea Ritter, innobilat? pe 17 martie 1783 cu predicatul
Freifrau von Lindenthal
?i care era fiica unui farmacist din
Hanau
. Perechea a avut cinci b?ie?i ?i trei fete. Unul din fra?ii s?i, Wilhelm Karl (n. 24 decembrie 1779 - d. 21 ianuarie 1856), a fost general in principatul
Hessa
. Julius ?i-a petrecut copil?ria impreun? cu fra?ii s?i ?i cu mama sa, exilat? la castelul
Babenhausen
. Predicatul de nobilitare a fost schimbat mai tarziu in
Freiherr/Freifrau von Haynau
.
[11]
Generalul a fost c?s?torit cu Theresia (n. 29 mai 1787 ? d. 21 octombrie 1851), fiica generalului de divizie (
german?
Feldmarschalleutnant
) Franz baron Weber von Treuenfels (d. 1809). So?ii au avut o fiic?, Clotilde (n. 27 septembrie 1809 - d. 25 noiembrie 1897).
Dup? absolvirea ?colii in educa?ie privat? de la
Hanau
, Haynau a dorit s? urmeze cariera militar?. Tat?l s?u a acceptat acest pas ?i tan?rul a intrat in ?coala Militar? la
Marburg
, pe care ins? a p?r?sit-o, pentru c? a vrut s? lupte impotriva
opresorilor francezi
. Imp?ratul Francisc al-II-lea insu?i l-a trimis ca locotenent la Regimentul Infanterie ?Brechainville” nr. 25. In
B?t?lia de la Ulm
din 1805, ridicat la rangul de locotenent-major, a fost r?nit grav in apropiere de
Nordlingen
?i f?cut prizonier. Inc? la sfar?itul anului, dup? campanie, a fost avansat la gradul de c?pitan in Regimentul Infanterie "Erzherzog Johann" nr. 35. Ca atare, a participat la r?zboiul din 1809, fiind din nou r?nit grav la
Wagram
, iar apoi transferat la Regimentul Infanterie "Baron Vogelsang" nr. 47 ?i numit c?m?rar imperial. Prin cea mai inalt? decizie din 19 august 1813, a fost numit
maior
?i comandant al abia infiin?atei Baterii U?oare Germane nr. 1, unde a fost responsabil pentru organizarea acesteia. Cu acest batalion a luptat in divizia generalului Conte Bubna (1814), apoi in Armata Rinului de Sus la Corpul generalului de armat?, contele Hieronymus von Colloredo-Mansfeld. Acolo s-a distins ?i a fost onorat pentru vitejia ar?tat? in cursul cuceririi ora?ului Montbelliard pe 2 iulie 1815.
[12]
[13]
In anul 1823, ofi?erul a fost ridicat la gradul de
locotenent major
?i transferat la Regimentul Infanterie ?Konig Wilhelm der Niederlande”. In cele din urm?, in aprilie 1830, a fost numit
colonel
?i comandant al Regimentului Infanterie "Graf Nugent" nr. 30.
A devenit general de brigad? pe data de 30 mai 1835 ?i brigadier la armata din Italia. Apoi, pe 30 octombrie 1844, a fost avansat la gradul de
Feldmarschalleutnant
?i general de divizie pentru Austria Interioar? (pe atunci:
Stiria
,
Ducatul Carintia
, Ducatul Craina ?i regiunea litoralului adriatic). In anul 1845 a devenit de?in?tor titular al Regimentului Infanterie nr. 59 ?i transferat ,in 1847, ca ?i comandant de divizie la
Timi?oara
.
[14]
La izbucnirea
r?zboiului in Italia
, Haynau ?i-a oferit de bun? voie serviciul in armata de acolo, motivat pe de o parte, de a realiza acte excelente de vitejie, iar pe de alt? parte, din cauza st?rii anormale din Ungaria. Scurt timp dup? aceea i s-a aprobat rug?mintea ?i a fost numit noul comandant al cet??ii
Verona
.
[12]
In timpul B?t?lii de la Custoza, la 23 si 24 iulie 1848, Haynau nu a indeplinit comanda ?efului s?u
Josef Radetzky
pentru consolidarea Corpului III de armat?. Dimpotriv?, el a trimis brigada ?Piret” (disponibil?) spre pozi?ia, in opinia sa periclitat?, de pe Sommacampagna, consolidand r?m??i?ele invinse ale brig?zii ?Simbschen”, unde 1200 de solda?i se ingropaser? intr-un ?an? de-a lungul localit??ilor
San Giorgio
?i
Salice
. Aceast? manevr? avea s? joace un rol decisiv pentru victoria de la Custoza din a doua zi. Pentru interven?ia sa in
B?t?lia de la Custozza
, a fost decorat cu Crucea de Comandor al Ordinului Maria Terezia. La data de 28 iulie al aceluia? an, Haynau a preluat comanda Corpului III de Armat?, cu care a coordonat asediul
Peschierei
. El a considerat necesar s? cucereasc? cele dou? sate
San Felice
?i
Salo
, situate pe malul
Lacului Garda
, care erau inc? ocupate de insurgen?i, servind pentru ancorarea vapoarelor inamice, prin care echipajul piemontez a ob?inut mijloace de subzisten?? ?i alimentare. La 9 ?i 10 august, Haynau a ordonat s? se trag? cu toate bateriile, ce insumau un total de 52 de tunuri. La ora ?apte seara, in ziua de 10 august, a dat comanda pentru incetarea canonadei, dup? ce sosise notificarea despre conven?ia de armisti?iu incheiat? la
Milano
. Contele Radetzky a l?udat determinarea curajoas? a comandantului ?i l-a propus in raportul lui spre a fi decorat.
[12]
In prim?vara anului 1849 a in?bu?it
rebeliunea din Brescia
, unde a ac?ionat consecvent ?i cu o duritate deosebit?. Dup? ce locuitorii ora?ului Brescia nu au respectat armisti?iul de la Milano ?i s-au revoltat din nou, Haynau l-a trimis mai intai pe brigadierul conte von Nugent cu 2.400 de solda?i. Acesta din urm? nu a reu?it s? opreasc? rebeliunea, iar num?rul insurgen?ilor din Brescia cre?tea de la o zi la alta. In aceste condi?ii, Haynau a intervenit cu Corpul II de Armat? ?i a trimis magistratului un termen pentru capitularea ora?ului. De?i a fost promis? respectarea lui, acest lucru nu s-a intamplat, fiind ignorat de dou? ori. Mai mult decat atat, insurgen?ii au inceput s? trag? inspre for?ele generalului, moment in care austriecii, condu?i de Haynau, au atacat ?i ocupat Brescia, dup? un bombardament intens. B?rba?ii italieni inarma?i nu au mai fost f?cu?i prizonieri, ci uci?i pe loc. De asemenea, casele in care s-au g?sit arme au fost incendiate. La 2 aprilie, dup? 25 de ore, revolta a fost in?bu?it?. Brescia a trebuit s? pl?teasc? drept pedeaps? o sum? mare de bani.
[13]
Dup? acest eveniment generalul a fost numit in propaganda liberal-revolu?ionar?
?La iena di Brescia”
, iar de solda?ii s?i ?i de popula?ie
?tigrul habsburgic”
.
[15]
Generalul Haynau a mai intervenit ?i in asediul
Vene?iei
.
[13]
In urma succeselor sale a fost numit Feldzeugmeister ?i comandant al armatei in Ungaria la 30 mai 1849.
[14]
Intr-o campanie ambi?ioas? ?i realizat? f?r? intrerupere, a gonit mai intai for?ele inamice tot mai departe spre est, pan? in apropiere de Timi?oara. Acolo, alte trupe ungure?ti asediaser? deja ora?ul timp de trei luni, ins? locuitorii ora?ului au reu?it s? reziste. A invins
revolu?ionarii maghiari ?i polonezi
decisiv pe data de 9 august 1849 in
B?t?lia de la Timi?oara
. Pentru acest act glorios a fost onorat cu Crucea Mare al Ordinului Maria Terezia ?i numit Guvernator General al Ungariei.
[16]
Numele lui se leag? de aceast? revolu?ie, cu atat mai mult cu cat a dat dovad? de o urm?rire nemiloas? a celor responsabili de revolte. Dup? infrangerea revolu?iei maghiare, a dictat statului maghiar condi?ii opresive. La 6 octombrie 1849 la
Arad
, a ordonat s? fie executa?i, cu consim??mantul explicit al imp?ratului,
cei 13 generali
care au inc?lcat jur?mantul de fidelitate fa?? de
Casa de Habsburg
, luptand cu revolu?ionarii, al?turi de
Lajos Batthyany
, mana dreapt? a conduc?torului revolu?iei,
Lajos Kossuth
. Solda?ii unguri au fost incadra?i, in majoritate nu de bun? voie, in Armata Austriac? din Germania ?i Italia. Dup? ce habsburgii au avut nevoie de sprijinul militar al maghiarilor, actual pentru pacificarea situa?iei in Italia, dar ?i ca posibilitate de a int?ri armata austriac?, diploma?ia austriac? a incercat o reapropiere ?i aplanare a conflictului cu fostul du?man. Numele generalului, ins?, era legat de aceast? revolu?ie cu reputa?ia unui urm?ritor nemilos impotriva ei, fiind astfel, in mod indirect, ?i al ungurilor. De aceea, a fost eliberat din func?ia sa ?i pensionat pe 6 iulie 1850
[14]
cu mari onoruri.
De la
Graz
, unde s-a retras, Haynau a mai intreprins numeroase c?l?torii prin Europa. A fost agresat la
Londra
(de doi c?ru?a?i) in septembrie 1850
[17]
?i
Bruxelles
in septembrie 1852,
[18]
ceea ce a condus la mari afec?iuni diplomatice. Generalul, care a ar?tat mereu loialitate imp?ratului s?u ?i s-a ingrijit de solda?ii s?i foarte mult, care il iubeau, a murit la nici m?car trei ani dup? pensionare, in urma unui stop cardiac la Viena. Generalul este inmormantat in cimitirul St. Leonhard din Graz.
[16]
In onoarea ?i amintirea generalului a fost construit? o statuie in m?rime natural? la intrarea in Muzeul de Arme (in prezent: Muzeul de Istorie Militar?) la Viena.
[10]
Consilierul secret a fost numit cet??ean de onoare al ora?ului
Budapesta
. In anul 2011 consiliul municipal na?ional-conservator i-a retras onoarea.
[19]
Pan? ast?zi, mai este in continuare cet??ean de onoare al Vienei ?i fost sau inc? actual cet??ean de onoare al ora?elor
Graz
,
Bratislava
,
Sopron
?i Arad.
[13]
Desigur, temperamentul unui mare politician precum ?i lini?tea sufleteasc? nu a posedat-o. El a cunoscut numai normele sale militare. Radetzky a spus odat? despre el: ? El este ca un brici, pe care ar trebui s?-l pui imediat inapoi in recipient dup? utilizare.” (
Er ist wie ein Rasiermesser, das man nach dem Gebrauch sofort wieder ins Futteral stecken sollte.
)
[16]
Haynau a primit o serie de decora?ii, intre altele:
[20]
- ^
a
b
?Julius Jacob von Haynau”
,
Gemeinsame Normdatei
, accesat in
- ^
a
b
c
d
Haynau, Julius Jacob Freiherr von (BLKO)
[*]
[[
Haynau, Julius Jacob Freiherr von (BLKO)
(entry in the Biographisches Lexikon des Kaiserthums Oesterreich (vol. 8, p. 154))|]]
- ^
https://www.szivk.hu/online-konyvtar/sopron-dijazottai/
- ^
(PDF)
https://epa.oszk.hu/02100/02120/00025/pdf/ORSZ_BPTM_TBM_25_115.pdf
- ^
https://hvg.hu/itthon/20110323_diszpolgar_sztalin_haynau
- ^
a
b
Julius, baron von Haynau
,
Encyclopædia Britannica Online
, accesat in
- ^
a
b
Julius Freiherr von Haynau
,
Hrvatska enciklopedija
[*]
[[
Hrvatska enciklopedija
(Croatian national encyclopedia)|]]
- ^
Find a Grave
, accesat in
- ^
a
b
The Peerage
- ^
a
b
Johann Christoph Allmayer-Beck: ?Das Heeresgeschichtliche Museum Wien - Das Museum und seine Reprasentationsraume”, Editura Kiesel, Salzburg 1981,
ISBN 3-7023-0113-5
, p. 30
- ^
Gothaisches genealogisches Taschenbuch der freiherrlichen Hauser auf das Jahr 1880 (Gota), vol. 30, Editura Justus Perthes, Gotha 1879, p. 302
- ^
a
b
c
Joseph Strack: ?Die Generale der osterreichischen Armee: nach k. k. Feldacten und andern gedruckten Quellen“, Editura Joseph Keck und Sohn, Viena 1850, p. 288 pp.
- ^
a
b
c
d
Karl Freiherr von Schonhals: ?Biografie des k. k. Feldzeugmeisters Julius Freiherrn von Haynau”, Editura August Hesse, Graz 1853, p. 8 pp.
- ^
a
b
c
Antonio Schmidt-Brentano: Die k. k. bzw. k. u. k. Generalitat 1816?1918, Osterreichisches Staatsarchiv, 2007, S.
- ^
Trono e Altare
- ^
a
b
c
Biografii OBL - Haynau
- ^
Londra 1850
- ^
?Bruxelles 1852”
. Arhivat din
original
la
. Accesat in
.
- ^
Budapest bereinigt Liste seiner Ehrenburger
im
Pester Lloyd
vom 25. Marz 2011 abgerufen am 2. April 2011 Budapesta]
- ^
Karl Freiherr von Schonhals: ?Biografie des k. k. Feldzeugmeisters Julius Freiherrn von Haynau”, Editura August Hesse, Graz 1853, pp. 131, 132.
- Gothaisches genealogisches Taschenbuch der freiherrlichen Hauser auf das Jahr 1880 ("Gota"), vol. 30, Editura Justus Perthes, Gotha 1879, p. 302-305
- Wolfgang von Wurzbach: "Josef Kriehuber und die Wiener Gesellschaft seiner Zeit", vol. 2, Viena 1957
- Georg Wittenberger: "Stadtlexikon Babenhausen", Babenhausen 1995
Revolu?ia Maghiar? din 1848-1849
|
|
Evenimente importante
|
|
|
B?t?lii
|
|
|
Conduc?tori austrieci
|
|
|
Conduc?tori maghiari
|
|
|
Conduc?tori ru?i
|
|
|
Alte articole
|
|
|
Articole conexe
|
|
|
Vezi ?i
|
|
|