Istoria chimiei incepe inc? din antichitate , cand omul primitiv incepe s? transforme mediul inconjur?tor pentru imbun?t??irea condi?iilor de via?? ?i continu? ?i in zilele noastre, cand sunt descoperite o multitudine de noi materiale, necesare in toate domeniile de activitate.

Antichitate [ modificare | modificare surs? ]

Inc? din cele mai vechi timpuri, oamenii au inceput s? studieze propriet??ile fizice ?i chimice ale corpurilor din natur? . Utilizarea focului a stat la baza apari?iei primelor no?iuni ale practicii chimice. Preg?tirea hranei, ol?ritul, prelucrarea minereurilor ?i a metalelor rezultate, toate acestea l-au f?cut pe om s? observe cum substan?ele se transform? rezultand altele noi, cu alte propriet??i.

Egiptul antic [ modificare | modificare surs? ]

Me?te?ugarii egipteni erau renumi?i nu numai in modul de imb?ls?mare a mor?ilor , ci ?i in extragerea metalelor din minereuri , ob?inerea de aliaje precum bronzul , fabricarea sticlei , in realizarea diverselor combina?ii chimice ?i pigmen?i pentru cosmetice ?i picturi , fermentarea berii ?i a vinului ?i leacuri pentru diverse boli . ^[1]

Mesopotamia [ modificare | modificare surs? ]

Mesopotamia fiind s?rac? in minereuri , piatr? de construc?ie ?i lemn , ca materii prime pentru construc?ii ?i f?urirea obiectelor casnice me?te?ugarii utilizau argila ?i trestia .

In construc?ii, pe lang? c?r?mizile din argil? arse la soare, s-a utilizat, pentru prima dat? in istorie, bitumul ca liant pentru fixarea acestora intre ele. De asemenea, utilizarea ceramicii sm?l?uite multicolore dovede?te m?iestria atins? in tehnica construc?iilor mesopotamiene. ^[2]

Fenicia [ modificare | modificare surs? ]

Ca ?i cei egipteni , me?te?ugarii fenicieni erau neintrecu?i in fabricarea sticlei. Ace?tia au fost primii care au extras purpura din corpul molu?tei Murex purpureus ?i au utilizat-o in colorarea vestimenta?iei.

China antic? [ modificare | modificare surs? ]

Me?te?ugarii chinezi preparau bronzul inc? din secolul al X-lea i.Hr. ?i au inceput s? extrag? zincul inc? din secolul I i.Hr.

Chinezii practicau metalurgia fierului din secolul al IV-lea i.Hr., iar din secolul al X-lea i.Hr., olarii prelucrau argila alb?, preparand pentru prima dat? por?elanul . ^[3]

Chinezii introduc procedeul de fabricare a hartiei din m?tase (inc? din timpul dinastiei Shang deci acum circa 15 secole) ?i apoi din scoar?a unor arbori, material textil, canep? (inventatorul Cai Lun , in anul 105 ). ^[4]

Chinezii, pe lang? por?elan ?i hartie, au inventat ?i praful de pu?c? , care era deja utilizat inc? din primul secol d.Hr. ^[5]

In ceea ce prive?te alc?tuirea material? a lumii, filozofia chinez? considera c? la baza universului se afl? cinci substan?e primordiale ( ap? , p?mant , lemn , foc , metal ), aflate sub ac?iunea a dou? for?e antagoniste: Yin ?i Yang .

Grecia antic? [ modificare | modificare surs? ]

Teofrast a descris ac?iunea o?etului asupra metalelor , producand pigmen?i utili in art? , incluzand plumbul alb (carbonat de plumb sau ceruzit? ) ?i verdele de Grecia .

Filozofii materiali?ti din Grecia antic? ajung la mai multe ipoteze: ipoteza unit??ii materiei , ipoteza diversit??ii materiei ?i concep?ia atomist?.

Ipoteza unit??ii materiei [ modificare | modificare surs? ]

Conform acestei ipoteze, in alc?tuirea lucrurilor din natur? ar intra o singur? substan?? sau numai cateva, numit? ?i primordiale . Aceasta ar fi apa la Thales din Milet , aerul la Anaximene , focul la Heraclit ?i p?mantul la Xenofan .

Ipoteza diversit??ii materiei [ modificare | modificare surs? ]

Al?i filozofi materiali?ti in frunte cu Anaxagora ?i influen?a?i de filozofia indian? , au sus?inut c? lucrurile din natur? ar fi alc?tuite din particule materiale invariabile, dar divizibile la infinit, un fel de semin?e ale lucrurilor.

Aceste particule au fost denumite de Aristotel homeomeri , iar deosebirile dintre lucruri se datorau numai propor?iilor diferite in care astfel de particule intrau in componen?a lucrurilor.

Empedocle (c. 490 i.Hr. ? c. 430 i.Hr.) incearc? s? explice diveristatea materiei identificand 4 elemente ca substan?e primordiale imuabile, eterne, necreate ?i indestructibile: focul , apa , p?mantul ?i aerul . ^[6] Aristotel ia in considerare ?i dou? perechi de calit??i complementare: cald - rece ?i umed - uscat ?i asociaz? combina?ia a cate dou? din acestea celor patru elemente astfel:

• p?mant: rece ?i uscat
• ap?: rece ?i umed
• aer: cald ?i umed
• foc: cald ?i uscat.

Teoria atomist? [ modificare | modificare surs? ]

Concep?ia atomist? era reprezentat? ini?ial de Leucip ^[7] ?i de discipolul acestuia, Democrit . ^[8] Acesta considera atomii ca ni?te particule necreate, indestructibile ?i imuabile, care se mi?c? continuu in vid . Atomismul grec era continuat de Epicur care sus?inea c? mi?carea atomilor nu are nici inceput, nici sfar?it, cauza acesteia aflandu-se in ei in?i?i. Mai tarziu, poetul latin Lucre?iu reu?e?te s? transpun? in versuri, in De natura rerum ("Despre natura lucrurilor"), concep?ia atomist? a inainta?ilor s?i. ^[9]

De?i este predecesorul tuturor teoriilor atomiste moderne, atomismul Greciei antice nu poate fi considerat o teorie ?tiin?ific?. Era doar o pur? specula?ie filozofic?, mai ales c? nivelul redus al ?tiin?ei ?i tehnicii acelei epoci nu permiteau verificarea ei experimental? . De altfel, chimistul suedez Svante Arrhenius (1859 - 1927) scria:

" Cei vechi aveau o mare antipatie pentru experimentare , care reprezenta o indeletnicire a sclavilor , nevrednic? de un om liber. Intrucat considera?iile filozofice erau foarte pre?uite, aceast? situa?ie era foarte favorabil? infloririi ipotezelor ?i pu?in favorabil? dezvolt?rii s?n?toase a teoriilor . " ^[10]

Alchimia [ modificare | modificare surs? ]

Ap?rut? inc? din antichitate , alchimia cunoa?te o dezvoltare deosebit? in Evul Mediu , cand tot mai mul?i credeau c? este posibil? transformarea metalelor uzuale in aur , cu condi?ia utiliz?rii unei substan?e cu puteri magice .

Perioada elenistic? [ modificare | modificare surs? ]

In Alexandria , care devenise un focar al civiliza?iei elenistice , in afar? de celebra Bibliotec? , existau ?i laboratoare , iar unul dintre primii alchimi?ti poate fi considerat Zosimos din Panopolis care a tr?it in jurul anului 300 d.Hr.

Hypatia din Alexandria a inventat un instrument pentru m?surarea densit??ii apei, un fel de precursor al hidrometrului .

Alchimia islamic? [ modificare | modificare surs? ]

Dup? ocuparea Egiptului, arabii traduc lucr?rile salvate de la incendiul care a distrus Biblioteca din Alexandria . Alchimi?tii, in frunte cu Jabir ibn Hayyan (Geber) (c. 721- c. 815) desf??oar? o intens? activitate ?tiin?ific?. Sunt puse la punct procedee de purificare a substan?elor ( filtrarea , sublimarea , cristalizarea frac?ionat?) ?i metode de preparare a unor substan?e ca: acid sulfuric , acid azotic , clorur? de amoniu , acetat de plumb , amalgamele de cupru , zinc ?i plumb , precum ?i apa regal? .

Cei mai cunoscu?i urma?i ai lui Geber au fost: persanul Abu Bakr Muhammad ibn Zakariya al-Razi ( Rhazes ) (865 - 925) ?i tadjicul Ab? ‘Al? al-Husayn ibn ‘Abd All?h ibn S?n? ( Avicenna ) (980 - 1037).

Rhazes, medic la spitalul din Baghdad , ?i-a amenajat un laborator bine utilat, unde, pe lang? studiul efectelor substan?elor terapeutice, a lucrat intens pentru descoperirea pietrei filozofale , descoperind astfel numeroase substan?e. Acestea, precum ?i alte rezultate ale cercet?rilor sale, sunt descrise in lucrarea sa Marea culegere in 12 volume.

Avicenna a fost unul dintre primii alchimi?ti care ?i-a dat seama c? deosebirile dintre metale sunt mult mai profunde ?i c? niciunul din metalele uzuale nu pot fi transformate in aur (care era unul din dezideratele alchimi?tilor) doar printr-o simpl? colorare cu vreo substan?? miraculoas?. Lucr?rile sale, Cartea vindec?rii , Cartea cuno?tin?ei ?i Canonul medicinei au servit ca material de referin?? pentru universit??ile europene timp de aproape ?ase secole. Prin descrierea metodelor de preparare a substan?elor, aceste lucr?ri pot fi considerate ca adev?rate precursoare ale iatrochimiei de mai tarziu.

Europa medieval? [ modificare | modificare surs? ]

In evul mediu , in apusul Europei existau mii de alchimi?ti. Mul?i dintre ei erau adev?ra?i ?arlatani, care profitau de naivitatea oamenilor ?i compromiteau ?tiin?a transform?rii substan?elor, f?cand din aceasta doar un mijloc comod de existen??.

Unul dintre cei mai de seam? alchimi?ti ai acestei perioade a fost Albertus Magnus (1195 - 1280). Acesta reu?e?te s? extrag? arsenul ?i azotatul de argint ^[11] ?i i se atribuie una din primele descrieri ale acidului sulfuric . ^[12] Dintre numeroasele sale lucr?ri ?tiin?ifice, cea mai valoroas? a fost De alchimia ( Despre alchimie ). Aici sunt descrise propriet??ile magice ale diverselor minerale ?i pietre pre?ioase .

Prin lucr?rile sale, Opus majus , Opus minus ?i Opus tertium , marele inv??at englez Roger Bacon (1214 - 1294) a comb?tut dogmatismul religiei ?i filozofia scolastic? . Sus?inand c? preceptul " crede ?i nu cerceta " reprezint? o piedic? in calea progresului, Bacon a considerat c? la baza ?tiin?ei trebuie s? fie: observa?ia , experimentul ?i matematica . A men?ionat in scrierile sale existen?a unor substan?e chimice complexe cum ar fi praful de pu?c? ?i a dovedit, pe cale experimental?, c? arderea nu poate avea loc in absen?a aerului . ^[13] Ins? in secolele XI-XIII, cercet?torii ?i filozofii scolastici acordau aten?ie concep?iilor teologice ?i nu faptelor experimentale, astfel c? acest lucru a r?mas neobservat, fiind doar un fapt izolat in domeniul chimei experimentale. ^[14]

De?i nu ?i-a indeplinit dezideratele (transformarea metalelor in aur ?i ob?inerea tinere?ii ve?nice), alchimia a preg?tit terenul pentru chimia ?tiin?ific? de mai tarziu. Prin acumularea unui uria? material de date experimentale ?i prin dotarea laboratoarelor cu dispozitivele necesare, alchimi?tii au fost deschiz?tori de drumuri in organizarea sistematic? a cercet?rii ?tiin?ifice de mai tarziu, care va debuta in perioada Rena?terii .

Iatrochimia [ modificare | modificare surs? ]

Aceast? perioad? de circa dou? secole, a inceput in jurul lui 1500 ?i se caracterizeaz? prin deplasarea interesului alchimi?tilor de la tema transform?rii metalelor in aur la cea a prepar?rii medicamentelor , in contextul in care Europa fusese str?b?tut? de Moartea neagr? la sfar?itul secolului al XIV-lea, urmat? un secol mai tarziu de un violent val de sifilis , adus probabil din Lumea Nou? .

Cel mai cunoscut reprezentat al acestei perioade a fost Theophrastus Bombastus von Hohenheim (Paracelsus) (1495 - 1541). Acesta a perfec?ionat aparatul de distilare , a preparat hidrogenul din o?et ?i din pilitur? de fier ?i eterul etilic din etanol ?i din vitriol . Comb?tand teoria umoral? a lui Galenus , Paracelsus consider? c? starea de boal? se datoreaz? insuficien?ei sau lipsei unuia dintre principiile alchimiste sare , mercur sau sulf ?i c? medicul ar trebui s? refac? echilibrul prin aportul medicamentelor . La prepararea acestora, Paracelsus a utilizat ?i unii compu?i anorganici pe baz? de cupru , mercur , plumb , arsen , stibiu , sulf sau fier .

Inv??atul german Georg Bauer (supranumit ?i Agricola ) (1494 - 1555), in lucrarea sa De re metallica ("Despre prelucrarea metalelor", ap?rut? in 1556), a clasificat minereurile ?i a descris mineritul ?i tehnologia proceselor metalurgice , motiv pentru care este considerat intemeietorul mineralogiei .

Contribu?ii semnificative in domeniul metalurgiei sunt aduse ?i de inv??atul italian Vannoccio Biringuccio (1480?c. 1539). Astfel, in lucrarea intitulat? Pirotechnia (1540), descrie unele procedee tehnice, legate de dezargintarea minereurilor de cupru argentifere , de c?lirea o?elului , de carbonizare a lemnului .

Cercet?torul german Andreas Libavius (1555 - 1616), in lucrarea Alchemia e dispersis passim optimorum auctorum collecta ("Alchimie adunat? de la cei mai buni autori de pretutindeni", 1597), descrie majoritatea substan?elor cunoscute in acea epoc? ?i pe cele sintetizate de el insu?i, cum ar fi:

• clorur? de staniu(IV) SnCl ₄ ( spiritus fumans )
• sulfat de amoniu (NH ₄ ) ₂ SO ₄ ( spiritus urinæ ).

Scrierea sa este un adev?rat manual de chimie, Libavius putand fi considerat unul dintre intemeietorii acestei ?tiin?e. ^[15]

Prin lucrarea sa, Miraculum mundi ("Minunea lumii"), chimistul german Johann Rudolf Glauber (1604 - 1670) poate fi considerat unul dintre precursorii chimiei preparative. Acesta a sintetizat numero?i compu?i anorganici , ca de exemplu acidul clorhidric ?i sulfatul de sodiu . Acesta din urm? va fi numit ulterior Sal Glauberi ("Sarea lui Glauber") sau Sal mirabilis ("sarea minunat?"). De asemenea, Glauber a mai elaborat numeroase re?ete, utilizate ?i in prezent, pentru prepararea sticlei , a unor coloran?i minerali ?i silitrei .

Alchimistul german Hennig Brandt (c. 1630 ? c. 1710), in 1669, incercand s? ob?in? piatra filozofal? , a calcinat reziduul de la evaporarea urinii in absen?a aerului ?i a ob?inut o substan?a care lumineaz? luminescent?, pe care a numit-o foc rece , fosforul alb de mai tarziu. Acest procedeu de ob?inere a fosforului a fost imbun?t??it apoi de Johann Kunckel von Lowenstern (1630 - 1703).

Van Helmont [ modificare | modificare surs? ]

Inv??atul flamand Jan Baptista van Helmont (1577? - 1644) sintetizand anumite substan?e, a cant?rit masele reactan?ilor ?i ale produ?ilor de reac?ie . Astfel, in 1648, apare postum lucrarea sa, Ortus medicinae , in care pe lang? descrierea a numeroase experien?e, apare ?i o formulare a legii conserv?rii masei . Aceast? lucrare a exercitat o puternic? influen?? asupra lui Robert Boyle , deci van Helmont poate fi considerat un deschiz?tor de drumuri in descoperirea acestei legi fundamentale a chimiei. ^[16]

Van Helmont a studiat fermenta?iile ?i a observat c? acestea se datoreaz? unor substan?e, pe care le-a numit fermen?i ^[17] ?i astfel poate fi considerat unul dintre intemeietorii enzimologiei . ^[18]

De?i in domeniul fiziologiei a aplicat concep?ii filozofice idealiste ?i era un alchimist convins cu privire la transformarea metalelor in aur, van Helmont poate fi considerat unul dintre precursorii chimiei experimentale .

Robert Boyle [ modificare | modificare surs? ]

In celebra lucrare The Sceptical Chemist ("Chimistul sceptic") ap?rut? in 1661, chimistul ?i filozoful englez Robert Boyle (1627 - 1691) delimiteaz? net chimia de alchimie ?i marcheaz? inceputul chimiei moderne. ^[19]

Lucrarea combate concep?iile retrograde ale peripateticienilor (care sus?ineau c? la baza alc?tuirii Universului se afl? doar aerul , apa , focul ?i p?mantul ) ?i ale alchimi?tilor (care considerau c? toate lucrurile din natur? au in compozi?ie doar principiile alchimiste sare , mercur ?i sulf ). Mergand mai departe Boyle define?te pentru prima dat? conceptul de element chimic , ca fiind orice substan?? care nu poate fi descompus? prin mijloace chimice obi?nuite. E drept c? aplicarea in practic? a acestei defini?ii s-a dovedit a fi ineficient?, deoarece aerul , nefiind descompus pan? atunci, era considerat element.

Alchimi?tii credeau c?, prin reac?ia cu sulfat de cupru , fierul poate fi transformat in cupru ?i c? nu ar fi nevoie decat de o substan?? cu puteri deosebite ("magice") ca un metal s? poat? fi tranformat in aur . Boyle a dovedit c? aceast? transformare chimic? nu are nimic magic, fiind doar o dubl? substitu?ie .

Boyle a contribuit de asemenea la dezvoltarea sintezei ?i analizei chimice calitative. Astfel, a utilizat pentru prima dat? indicatorii de culoare (cum ar fi hartia de turnesol ) pentru identificarea acizilor ?i a bazelor . A sintetizat unele combina?ii anorganice, cum ar fi clorura de stibiu .

Studiind calcinarea metalelor, prin inc?lzirea indelungat? a acestora in retorte de sticl? inchise etan?, Boyle observ? c? masa acestora cre?te in urma procesului. Ajunge la concluzia eronat? c? la masa metalului se adaug? elementul caloric, care ar avea insu?irile unei substan?e. Ulterior demonstreaz? c?, in absen?a aerului , nu numai via?a , dar nici arderile nu pot avea loc. Deduce c? in aer exist?:

"...o chintesen?? vital? care serve?te la reimprosp?tarea ?i refacerea spiritelor noastre vitale. "

Abia cu un secol mai tarziu, Lavoisier va descoperi oxigenul .

Cu toate erorile sale, cum ar fi ineficien?a defini?iei elementului chimic ?i interpretarea idealist? a calcin?rii metalelor, va r?mane semnficativ rolul jucat de Boyle in evolu?ia chimiei ca ?tiin?? experimental? , eliberat? de concep?iile idealiste ale alchimiei .

Perioada flogisticului [ modificare | modificare surs? ]

Aceast? perioad? debuteaz? la sfar?itul secolului al XVII-lea, cand alchimia intr? complet in declin, ?i dureaz? aproape un secol, cand sunt formulate primele legi ?tiin?ifice ale chimiei.

Necesitatea optimiz?rii proceselor metalurgice , cum ar fi prelucrarea minereurilor in cuptoare ?i furnale, impunea elaborarea unei explica?ii ?tiin?ifice a arderii .

Alchimistul german Johann Joachim Becher (1635 - 1682), in lucrarea Physica subterranea ("Fizica subteran?"), considera c? arderea unei substan?e se datoreaz? prezen?ei in aceasta a unui p?mant inflamabil .

Discipolul s?u, chimistul Georg Ernst Stahl (1659 - 1734), elaboreaz? in 1697 teoria flogisticului in care sus?ine punctul de vedere al lui Becher, f?r? a face apel la studii experimentale ?i mai ales f?r? a ?ine seama de observa?iile predecesorilor s?i, Roger Bacon , Leonardo da Vinci ?i Robert Boyle .

Teoria flogisticului sus?inea existen?a unui fluid imaginar, numit flogistic , care se afla in substan?ele inflamabile ?i care se "pierdea" prin ardere. ?i al?i chimi?ti renumi?i au crezut in existen?a acestui fluid: Joseph Priestley , Henry Cavendish , Carl Wilhelm Scheele .

Verific?rile experimentale au dovedit contrariul. La cant?rirea retortelor cu metalul supus calcin?rii, s-a observat c? substan?a rezultat? are masa mai mare. Atunci s-a emis ipoteza c? masa flogisticului ar fi "negativ?" ajungandu-se la erori logice ?i mai grave.

De?i a fost fals?, meritul teoriei flogisticului este acela de a fi impulsionat cercet?rile care au condus, in secolul al XVIII-lea, la descoperirea unor gaze importante ca: hidrogen , oxigen , azot , clor , dioxid de carbon .

De?i a interpretat gre?it arderea, Stahl a pus in eviden?? dou? fenomene chimice antagoniste, oxidarea ?i reducerea, care sunt reversibile, adic? se poate trece de la unul la cel?lalt doar prin schimbarea condi?iilor in care are loc procesul chimic respectiv. Din acest moment teoria existen?ei pietrei filozofale este abandonat?. Astfel chimia se elibereaz? definitiv de concep?iile ne?tiin?ifice ale alchimiei .

Descoperirea oxigenului de Carl Wilhelm Scheele in 1773 ?i independent de Joseph Priestley in 1774 ^[20] ?i utilizarea acestuia de c?tre Lavoisier in experimente demonstreaz? rolul acestui gaz in arderea substan?elor ?i infirm? definitiv teoria flogisticului . ^[21]

Chimia modern? [ modificare | modificare surs? ]

Legile fundamentale ale chimiei [ modificare | modificare surs? ]

Perioada modern? a evolu?iei chimiei incepe cu momentul enun??rii legii conserv?rii masei .

In 1774, efectuand un experiment prin care mercurului era calcinat intr-o retort? de sticl?, chimistul francez Antoine Lavoisier (1743 - 1794) confirm? experimental aceast? lege. Aceasta fusese formulat? inc? din 1748 de c?tre enciclopedistul rus Mihail Lomonosov (1711 - 1765). Lomonosov contrazice teoria flogisticului subliniind c? metalele sunt elemente chimice ?i nu substan?e compuse. Eroarea acestuia a constat in faptul c? a presupus c? reac?ia metalelor are loc cu aerul , care pe atunci era considerat element chimic.

Pe lang? legea conserv?rii maselor, in dezvoltarea chimiei ca ?tiin?? un rol important l-a jucat mecanica newtonian? . Astfel, chimi?tii din jurul anului 1800, in frunte cu englezul John Dalton (1766 - 1844) ?i Claude Louis Berthollet (1748 - 1822) sus?ineau c? intre particulele care reac?ioneaz? chimic intre ele s-ar exercita o atrac?ie, pe care au numit-o afinitate chimic? , ?i care ar fi analoag? atrac?iei gravita?ionale dintre corpurile cere?ti. Berthollet a numit-o mas? chimic? .

Tot in aceast? perioad? au fost descoperite ?i alte legi fundamentale ale chimiei, ca: legea propor?iilor definite , descoperit? de Joseph Proust in 1797 ^[22] , legea propor?iilor multiple , descoperit? de John Dalton in 1803 ^[23] ?i legea volumelor constante desoperit? de Joseph Louis Gay-Lussac in 1808.

In 1803, Dalton formuleaz? teoria atomic? modern?. Aceasta men?ine caracterul indivizibil ?i imuabil al atomului , cum se formulase in antichitate , numai c? a transformat ipoteza filozofic? a atomismului antic intr-o teorie ?tiin?ific?.

Electrochimia [ modificare | modificare surs? ]

Lucrarea lui Luigi Galvani (1737 - 1798) intitulat? De Viribus Electricitatis in Motu Musculari Commentarius ?i ap?rut? in 1791 poate fi considerat? actul de na?tere al electrochimiei . Inventarea pilei electrice , in 1800, de c?tre Alessandro Volta , (1745 - 1827) a dovedit c? electricitatea poate fi creat? ?i pe cale chimic?. Sir Humphry Davy (1778 - 1829) explic? mecanismul gener?rii acesteia sugerand faptul c? metalele au activitate chimic? diferit?. Ulterior in 1888, Walther Nernst (1864 - 1941) va elabora teoria for?ei electromotoare a celulei voltaice, iar Svante Arrhenius studiaz? conductibilitatea electroli?ilor.

In 1800, William Nicholson (1753 - 1815) ?i Johann Wilhelm Ritter (1776 - 1810) ob?in hidrogenul ?i oxigenul prin electroliz? .

Experimentele lui Michael Faraday (1791 - 1867) din 1832 au condus la elaborarea legilor electrolizei , care ulterior ii vor purta numele.

In 1839, William Grove (1811 - 1896) realizeaz? prima pila decombustie , reprezentand un mod mult mai eficace de transformare a energiei chimice in energie electric? .

In 1909, fizicianul american Robert Andrews Millikan (1868 - 1953) determin? experimental sarcina electric? a electronului .

In 1923, Johannes Nicolaus Brønsted (1879 - 1947) ?i Martin Lowry (1874 - 1936) elaboreaz? teoria electrochimic? a acizilor ?i a bazelor .

In a doua jum?tate a secolului al XX-lea apare ?i se devolt? electrochimia cuantic? , rezultat al cercet?rilor savantului gruzin Revaz Dogonadze (1931 - 1985) ?i ale colaboratorilor s?i.

Sistemul periodic al elementelor [ modificare | modificare surs? ]

La sfar?itul secolului al XVIII-lea ?i inceputul secolului al XIX-lea se descoper? un num?r mare de elemente chimice , dintre care:

• 1766 : hidrogen ( Henry Cavendish )
• 1771 : oxigen ( Carl Wilhelm Scheele )
• 1772 : azot ( Daniel Rutherford )
• 1774 : clor ( Carl Wilhelm Scheele )
• 1807 : potasiu , sodiu ( Humphry Davy )
• 1808 : calciu ( Humphry Davy )
• 1825 : aluminiu ( Hans Christian Ørsted ).

In 1869, chimistul rus Dimitri Mendeleev (1834 - 1907) formuleaz? legea periodicit??ii propriet??ilor elementelor chimice. Bazandu-se pe aceasta , intocme?te clasificarea elementelor, cunoscut? mai ales sub numele de sistemul periodic al elementelor . Realizand acest tabel, Mendeleev corecteaz? masele atomice eronate ale unor elemente ?i anticipeaz? existen?a altor elemente necunoscute in acea epoc? (de exemplu: galiu , germaniu , scandiu , poloniu ).

Chimia organic? [ modificare | modificare surs? ]

Marele chimist suedez Jons Jakob Berzelius (1779 - 1848) a descoperit unele elemente chimice (printre care: siliciu , zirconiu , titan , seleniu ), a elaborat numeroase metode de analiz? ?i a folosit pentru prima dat? simbolurile elementelor chimice . Lucrarea sa, Manual de chimie (ap?rut? in opt volume in perioada 1808 - 1830) poate fi considerat? primul tratat de chimie organic? din lume.

Berzelius considera c? substan?ele organice iau na?tere sub ac?iunea unei for?e necunoscute, pe care a numit-o for?? vital? ("vis vitalis") ?i care exist? numai in organismele vii. Concep?ia vitalist? este infirmat? de chimistul german Friedrich Wohler (1800 - 1882) care reu?e?te s? ob?in? in laborator acidul oxalic in 1824 ?i ureea in 1828. Seria sintezelor organice continu?. Chimistul german Adolph Wilhelm Hermann Kolbe (1818 - 1884) sintetizeaz? acidul acetic in 1845, iar Berthellot acetilena in 1862. Chimistul rus Aleksandr Butlerov (1828 - 1886) ob?ine: iodura de metilen, trioximetilenul, urotropina. Toate aceste descoperiri au relevat faptul c? nu exist? nicio for?? vital? , c? toate procesele chimice se supun acelora?i legi

Stereochimia [ modificare | modificare surs? ]

Pasteur a observat in 1849 c? s?rurile acidului tartric produc rota?ia luminii polarizate , fiind astfel considerat fondatorul stereochimiei . Un fenomen similar este observat, inc? din 1815, de c?tre fizicianul francez Jean-Baptiste Biot (1774 - 1862) studiaz? polarizarea luminii . In 1874, chimistul olandez Jacobus Henricus van 't Hoff (1852 - 1911) ?i francezul Joseph Le Bel (1847?1930) explic? acest efect optic prin modul de aranjare spa?ial? a atomilor de carbon .

No?iunea de valen?? , introdus? in 1853 de chimistul englez Edward Frankland (1825 - 1899), este definit? de c?tre italianul Stanislao Cannizzaro (1826 - 1910) in 1858, iar in 1860, la Congresul de la Karlsruhe , aceast? defini?ie a fost acceptat? de to?i oamenii de ?tiin??. Semnaland in 1858 tetravalen?a atomului de carbon, chimistul german Friedrich August Kekule von Stradonitz (1829 - 1896) dezvolt? teoria valen?ei ?i ajunge la concluzia c? cele mai mici componente ale moleculelor sunt atomii , nu radicalii liberi. In acela?i an, chimistul sco?ian Archibald Scott Couper (1831 - 1891) dezvolt? acest concept ar?tand c? atomii de carbon se pot uni intre ei formand catene care stau la baza unor molecule cu structur? complex?.

In 1861, Butlerov sus?ine, la Congresul Medicilor ?i Naturali?tilor Germani din Speyer , c? propriet??ile unei substan?e nu depind numai compozi?ia sa chimic? (adic? de felul ?i num?rul atomilor din moleculele substan?ei respective), ci ?i de formula structural? (adic? de modul in care atomii din molecule sunt uni?i intre ei). Pentru a descrie aceasta proprietate, Berzelius introduce conceptul de izomerie .

Biochimia [ modificare | modificare surs? ]

Biochimia i?i are originile in chimia organic? , dar debuteaz? ca ?tiin?? de sine-st?t?toare atunci cand, in 1833, chimistul francez Anselme Payen (1795 - 1871) descoper? prima enzim? , numit? ast?zi amilaz? . In 1896, chimistul german Eduard Buchner (1860 ? 1917) explic? mecanismul fermenta?iei alcoolice .

Un alt eveniment important il constituie descoperirea genei ?i a rolului jucat de aceasta in transferul informa?iei celulare , cand asist?m la apari?ia unui domeniu nou, biologia molecular? .

In a doua jum?tate a secolului al XX-lea, James D. Watson , Francis Crick , Rosalind Franklin ?i Maurice Wilkins determin? structura ADN -ului.

Chimia cuantic? [ modificare | modificare surs? ]

In 1838, Michael Faraday (1791 - 1867) descoper? radia?ia catodic? , ceea ce conduce la studiul particulelor elementare . Fizicianul german Ludwig Boltzmann (1844 - 1906) sugereaz? posibilitatea ca energia unui sistem fizic s? fie discret?, ceea ce il determin? pe Max Planck (1858 - 1947) s? formuleze, in 1900, ipoteza cuantic? .

In 1927, fizicianul ?i chimistul american Robert S. Mulliken (1896 - 1986) impreun? cu fizicianul german Friedrich Hund (1896 - 1997) elaboreaz? teoria orbitalului molecular . Americanul John C. Slater (1900 - 1976) introduce, in 1930, un model matematic bazat pe func?ii exponen?iale pentru descrierea orbitalului atomic.

Chimistul american Linus Pauling (1901 - 1994) se remarc? prin aplicarea mecanicii cuantice in chimie. Descoperirile sale au condus savan?ii britanici la determinarea structurii de dubl? elice a moleculei de ADN .

Chimia nuclear? [ modificare | modificare surs? ]

Descoperirea, in 1895, a razelor X de c?tre Wilhelm Conrad Rontgen (1845 - 1923) ?i, un an mai tarziu, a radioactivit??ii uraniului de c?tre Antoine Henri Becquerel (1852 - 1908), ca ulterior so?ii Marie (1867 - 1934) ?i Pierre Curie (1859 - 1906) s? descopere noi elemente radioactive, toate acestea deschid un nou domeniu de cercetare.

Prima reac?ie nuclear? a fost efectuat? in 1919 de c?tre fizicianul englez Ernest Rutherford (1871 - 1937) care a efectuat bombardarea nucleelor atomice de azot cu helioni , ob?inand protoni ?i nuclee de izotopi ai oxigenului . Compatriotul s?u, James Chadwick (1891 - 1974), in 1932, prin bombardarea nucleelor de beriliu cu helioni, ob?ine nuclee de carbon ?i neutroni . In 1938, chimistul german Otto Hahn (1879 - 1968) demonstreaz? fenomenul de fisiune nuclear? a uraniului .

Vezi ?i [ modificare | modificare surs? ]

• Cronologia chimiei
• Istoria descoperirii elementelor chimice
• Istoria tabelului periodic

Note [ modificare | modificare surs? ]

Bibliografie [ modificare | modificare surs? ]

• Rabega, Maria; Rabega, Constantin - Chimia in slujba omului , Editura Ion Creang? Bucure?ti, 1977
• Bernal, J. D., ?tiin?a in istoria societ??ii, Editura Politic?, Bucure?ti, 1964
• Petrovanu, Magda , Istoria chimiei Editura Didactic? ?i Pedagogic?, Bucure?ti, 1967

Leg?turi externe [ modificare | modificare surs? ]

• en Columbia.edu
• en HistoryWorld.net
• en About.com Arhivat in 5 ianuarie 2011 , la Wayback Machine .
• fr La Ligne du Temps de la Chimie Arhivat in 28 octombrie 2010 , la Wayback Machine .
• fr Histoire de la chimie