Ioan al III-lea
, supranumit
Triumf?torul
, (n.
1300
,
Stad Brussel
,
Regiunea Capitalei Bruxelles
,
Belgia
? d.
,
Bruxelles
,
Ducatul Brabant
) a fost
duce de Brabant
?i
Limburg
intre 1312 ?i 1355.
A fost singurul copil al ducelui de Brabant,
Ioan al II-lea
, ?i al so?iei sale,
Margareta a Angliei
.
La inceputul carmuirii sale Ioan al III-lea s-a confruntat cu problemele generate de confiscarea bunurilor cet??enilor din Ducatul Brabant aflate in str?in?tate, ca o compensa?ie datoriilor ducilor
Ioan I
?i Ioan al II-lea. Problema a fost rezolvat? prin propria asumare a acestor datorii.
Incercarea regelui francez de a izola economic
Flandra
a dus la conflicte cu Ducatul de Brabant ale c?rui interese economice erau afectate. In 1315 Ioan l-a sprijinit pe episcopul de Liege,
Adolf al II-lea de la Marck
, in timpul revoltei supu?ilor s?i.
La inceputul
R?zboiului de 100 de Ani
, Ioan a fost de partea Angliei ?i l-a inso?it pe regele
Eduard al III-lea
in campaniile sale militare. Ca urmare
Filip al VI-lea al Fran?ei
a confiscat din nou posesiunile Brabantului in str?in?tate, ceea ce a dus la o revolt? a cet??enilor din Bruxelles impotriva ducelui lor. Ioan al III-lea a r?spuns prin decapitarea unuia dintre capii revoltei. Din 1340 Ioan nu s-a mai aflat de partea Angliei ?i s-a apropiat din nou de Fran?a, c?s?torindu-?i fiicele cu alia?ii s?i francezi,
ducele de Luxemburg
,
contele de Flandra
?i ducele
Rainald al III-lea
de
Geldern
, iar pe Henric, mo?tenitorul s?u, cu o fiic? in varst? de patru ani a prin?ului mo?tenitor francez,
Ioan
.
La 13 mai 1351 ducele Ioan ?i fiul s?u, ducele Gottfried de Limburg (1347?1352) au c?zut de acord privind Alian?a de pace de la Meuse-Rhine cu Principatul electoral de Koln ?i ora?ele
Koln
?i
Aachen
, pentru o perioad? de zece ani.
La 13 mai 1351 ducele Ioan ?i fiul s?u, ducele Gottfried de Limburg (1347?1352) au c?zut de acord privind Alian?a de pace de la Meuse-Rhine cu Principatul electoral de Koln ?i ora?ele
Koln
?i
Aachen
, pentru o perioad? de zece ani.
Pentru c? cei trei fii ai lui Ioan au murit inaintea sa ?i ace?tia nu aveau descenden?i pe linie b?rb?teasc?, ducatele au fost mo?tenite de fiica sa cea mare,
Ioana
.
In 1311 Ioan s-a c?s?torit cu Marie d'Evreux (1303?1335), fiic? a contelui
Ludovic d'Evreux
, ?i a Margaretei de
Artois
. Copiii lor au fost:
- Ioana
(1322 ? 1406), duces? de Brabant ?i Limburg, c?s?torit? in 1334 cu
Willem al IV-lea
(1318 ? 1345),
conte de Hainaut
-
Olanda
, ?i in 1352 cu
Venceslau I
(1337 ? 1383), duce de Luxemburg;
- Margareta
(1323 ? 1380), c?s?torit? in 1347 cu
Ludovic al II-lea
(1330 ? 1384),
conte de Flandra
;
- Maria (1325 ? 1399), c?s?torit? in 1347 cu
Rainald III-lea
(1333 ? 1371),
duce de Gueldern
;
- Ioan (1327 ? 1335/1336) c?s?torit in 1332 la
Paris
(c?s?torie neconsumat?) cu Marie (c. 1326 ? 1333), fiica lui
Filip al VI-lea al Fran?ei
?i a
Ioanei de Burgundia
;
- Henric (d. 1349) c?s?torit in 1347 in
Castelul Vincennes
(c?s?toria neconsumat?) cu Ioana (1343 ? 1373), fiica regelui Fran?ei,
Ioan al II-lea
, inmormantat in
Bazilica Saint-Denis
;
- Gottfried (d. 1352).
- Heinrich Neu:
Johann III.
. In:
Neue Deutsche Biographie
(NDB), vol. 10, Editura Duncker & Humblot, Berlin, 1974,
ISBN: 3-428-00191-5
, pp. 471?472 (
versiune online
).
- Karl Theodor Wenzelburger:
Johann III., der Siegreiche, Herzog von Brabant und Limburg.
In:
Allgemeine Deutsche Biographie
(ADB), vol. 14, Editura Duncker & Humblot, Leipzig 1881, pp. 149?150.
- Detlev Schwennicke: ?Europaische Stammtafeln”, vol. I.2 (1999), tab. 238.