| Acest articol sau aceast? sec?iune are
bibliografia
incomplet? sau inexistent?.
Pute?i contribui prin ad?ugarea de referin?e in vederea
sus?inerii bibliografice
a afirma?iilor pe care le con?ine.
|
Interviul
?ine de stilul publicistic care informeaz? ?i elucideaz?, prin intermediul unui
dialog
. Rolul reporterului de interviu este s? stabileasc? un dialog viabil, un mod de comunicare intre el ?i cititor. Sondajul de opinie, informa?ia ?i l?murirea unei situa?ii sunt laturile principale ale interviului.
Intreb?rile trebuie s? fie scurte, clare ?i puse in cuno?tin?? de cauz?. Interviul are func?ia principal? de a exprima o atitudine, o opinie, este un mod direct de prezentare a unor idei. Intreb?rile depind ?i de informa?ia pe care o are jurnalistul despre cel intervievat.
Interviul poate fi construit pentru a reliefa un portret, sau poate fi interesant prin opinii, idei, l?murirea unei atitudini, aceasta fiind cu adev?rat misiunea unui interviu.
Un gen publicistic aparte il constituie c?r?ile de interviuri cu oameni de cultur?. Spre exemplu cartea de dialoguri dintre
Stelian T?nase
?i
Alexandru Paleologu
, Lumea de maine, un volum de interviuri realizat de
Ion Biberi
, c?r?ile de interviuri ale lui
Sorin Antohi
, c?r?ile de publicistic? ale lui
Emil ?im?ndan
, etc.
- interviul-expres (interogarea catorva trec?tori in leg?tur? cu un eveniment unanim cunoscut ?i actual)
- interviul-informa?ie
- interviul-explica?ie (prin care reporterul il determin? pe intervievat s?-?i justifice o atitudine, s?-?i explice actele, opiniile, opera, etc).
Cum trebuie s? fie intreb?rile intr-un interviu
[
modificare
|
modificare surs?
]
- s? nu se refere la domenii cunoscute ziaristului
- s? nu aib? caracter general
- s? nu fie puse mai multe intreb?ri deodat?
- s? nu fie lungi
- s? nu fie de tipul la care s? se r?spund? prin da sau nu
- s? nu sugereze r?spunsul
- s? nu fie ipotetice, etc.
Chiar dac? de la data consemn?rii primelor "intervista" datorate lui Pico della Mirandola pan? la apari?ia lui James Gordon Bennet (fondatorul lui "New York Herald") care ar fi "inventat", dup? Gambo Pal, interviul de pres?, s-au scurs patru secole, in fond, nu e decat un singur pas.
Interviul n-a fost "inventat". James Gordon Bennet a transpus in paginile presei o multilateral? form? a comunic?rii interumane, cu amendamentele tehnice corespunz?toare. Interviul nu a ap?rut ca o genera?ie spontan?. Putem observa c? de la necesitatea de a afla a omului primitiv, la "interviurile" luate de antici Oracolului din Delphi, la prima prezen?? cult? a genului in "Dialogurile" lui Platon, de la invocarea spiritelor menite s? aduc? r?spunsuri la chinuitoarele intreb?ri despre via?? ?i moarte ale oamenilor din Evul mijlociu exist? o strans? leg?tur?. Totodat? aceast? leg?tur? exist? ?i intre "intervistele" teologice ale umanismului italian, intre "Convorbirile economice" ale lui Ion Ghica pan? la r?sun?toarele interviuri de pres? ale lui James Gordon Bennet. Remarcabile sunt interviurile lui Ion Valeriu din "Via?a romaneasc?" (1926-1939), lui Felix Aderca interviuri publicate in "Vremea" prin 1937, lui Adrian P?unescu in "Sub semnul intreb?rii" ?.a.
Dintr-un gen in bun? m?sur? eclipsat in deceniul de dup? r?zboi, neglijat ?i abandonat, in virtutea unei practici de pres? cantonate in jurul unicului pilon - articolul, interviul a inceput s?-?i reia locul stabil, s?pt?manal, printre celelalte genuri publicistice, ca in prezent s? ating? adev?rate culmi de profesionalitate.
Interviul nu a cunoscut niciodat?, in istoria presei noastre, diversitatea de expresie, de modalit??i ?i forme, de tematici ?i personalit??i creatoare, ponderea ?i str?lucirea cu care se poate mandri ast?zi. Cu greu se poate g?si ast?zi un cotidian sau o revist? s?pt?manal? care s? nu aib? inserate in paginile sale interviuri. Se poate spune c? interviul de pres? a ajuns s? cunoasc? in publicistica romaneasc? un loc de prim? insemn?tate. In ziare, in reviste de cultur?, literatur? ?i art?, interviurile au devenit nu numai depozite de informa?ie inedit?, mijloace de vehiculare a unor idei ?i experien?e, dar ?i-au cucerit ?i unele calit??i literare, cu profiluri bine individualizate de la publica?ie la publica?ie ?i de la autor la autor. Aceast? r?spandire cantitativ?, precum ?i ?inuta calitativ? a interviului din presa noastr? actual? constituie ?i explica?ia bog??iei c?r?ilor de interviuri.
Interviul a ap?rut ca expresie a neastamp?ratei curiozit??i a omului, a dorin?ei sale de cunoa?tere. Omul s-a n?scut ?i a tr?it sub zodia intreb?rii.
In ziaristic? cuvantul interviu are dou? sensuri: metod? de ob?inere a unor informa?ii ?i gen ziaristic. Etimologia cuvantului interviu provine din limba englez?: interview, care se poate traduce ?i cu intrevedere. Aceste dou? sensuri se suprapun. Interviul este strans legat de aproape toate genurile ziaristice, fiind un mijloc de culegere al informa?iilor, o modalitate de realizare a document?rii. In acest caz, intrevederea nu este f?cut? decat in vederea ob?inerii de la o persoan? chestionat? informa?ii, rela?ii despre problematica studiat?. Spre deosebire de interviul propriu-zis, rolurile participan?ilor sunt complet diferite: "intervievatul reprezint? obiectul investiga?iei, iar ziaristul subiectul cercet?rii."1)
Interviul ca gen ziaristic propriu-zis se constituie dintr-o serie de intreb?ri ?i r?spunsuri. El este o intrevedere solicitat?, provocat? de ziarist. Rezultatul acestei intrevederi, convorbirea, este publicat in pres?, difuzat la radio sau televiziune. Interviu trebuie s? cuprind? urm?toarele etape: alegerea temei ?i a interlocutorului, documentare, preg?tirea intreb?rilor, realizare ?i redactarea interviului.
Elementul ini?ial in elaborarea interviului este alegerea temei ?i a interlocutorului. Nu orice tem? este apt? pentru a face obiectul unui interviu. Interviul poate r?spunde unei sarcini la zi sau poate s? urm?reasc? realizarea unor obiective de durat? ale publica?iei. Indiferent de scopul urm?rit, de tema aleas?, interviul ca gen ziaristic presupune, inainte de toate, existen?a unui interlocutor care are ceva de spus. In absen?a acestuia tema propus? poate fi realizat? prin reportaj, articol, consemnare sau orice alt gen publicistic. Astfel, o condi?ie a interviului este existen?a unui interlocutor depozitate de informa?ie. Procesul de crea?ie al interviului incepe cu alegerea temei ?i a interlocutorului.
Dup? ce jurnalistul ?i-a ales partenerul de dialog, el se va informa asupra datelor personale ale acestuia, asupra evolu?iei sale profesionale. De asemenea, nu trebuie pierdute din vedere nici tr?s?turile temperamentale, care concur? la conturarea portretului psihic. Este foarte important s? cuno?ti dac? partenerul de dialog este sociabil sau irascibil, dac? este taciturn, dornic de reclam? sau complexat, ferindu-se de publicitate, dac? este entuziast, generos sau indiferent. Cunoa?terea acestor calit??i sau defecte ale interlocutorului este necesar? pentru stabilirea adecvat? a formulei de solicitare a interviului, pentru modul de preg?tire al intreb?rilor ?i pentru maniera in care va fi orientat dialogul.
Pasul urm?tor in realizarea unui interviu este documentarea propriu-zis?. Jurnalistul va studia domeniul de activitate al interlocutorului, ?i va analiza activitatea depistand centrele de maxim interes, de actualitate. Toate acestea sunt elemente indispensabile pentru formularea intreb?rilor. Pentru a pune intreb?ri interesante ?i pentru a-l feri pe interlocutor de r?spunsuri generale, plate jurnalistul trebuie s? se mi?te nestingherit pe terenul interlocutorului. Jurnalistul i?i va ca?tiga pozi?ia de conduc?tor al discu?iei numai in m?sura in care va reu?i s? ridice problematica specific? la o in?elegere general-uman?.
Alegerea ?i formularea intreb?rilor exprim? pregnant gradul de documentare prealabil? ?i talentul jurnalistului. Cheia interviului este intrebarea. In majoritatea cazurilor, calitatea intreb?rilor determin? calitatea r?spunsurilor. Cand ziaristul nu va avea decat cuno?tin?e generale despre preocup?rile interlocutorului s?u, intreb?rile sale oricat de elevat exprimate ar fi, nu vor provoca altceva decat r?spunsuri plictisitoare ?i vagi. Un interviu bine preg?tit inseamn? intreb?ri adecvate. Intreb?rile formeaz? scheletul interviului. Pe acest schelet se vor mula r?spunsurile. Exprimarea precis? a ideii, concizia, simplitatea, formularea la obiect sunt alte calit??i pe care le impune genul.
Un adev?rat maestru in ?tiin?a stimul?rii interlocutorului devine acel ziarist care reu?e?te s? creeze un climat de sinceritate ?i confesiune, realizand o convorbire, aparent simpl?, spontan?, "f?r? preten?ii", ce determin? r?spunsuri revelatorii. Orice tem?, oricat de important? ar fi ea, poate fi ucis? printr-o tratare ?i punere in pagin? arid? ?i monoton?, la fel un interviu prost conceput ?i lipsit de har nu mai poate fi salvat nici de personalitatea str?lucitoare a interlocutorului ?i nici de bun?voin?a cititorului.
Un interviu in care se vehiculeaz? numai informa?ii, in care nu exist? o viabil? lupt? de idei, o confruntare de pozi?ii, va fi ca un comentariu distribuit pe mai multe voci. O tematic?, oricat de important? ar fi ea, nu se salveaz? prin ea ins??i. O elaborare lipsit? de str?lucire ?i inteligen??, nestimulare publicistic? a materiei brute pot compromite un subiect oricat de captivant. Un interviu interesant incepe cu intreb?ri interesante. Gandirea trebuie s? circule alert in ambele sensuri: de la jurnalist la interlocutor ?i viceversa. Rolul "celui care d? din cap", "celui care este intotdeauna de acord", "celui care mereu mul?ume?te" este incompatibil cu profesiunea de gazetar. Ziaristul trebuie s? incite, s? produc? argumente ?i contraargumente. Nu mai poate fi numit dialog o situa?ie in care jurnalistul ?i interlocutorul, stand fa?? in fa??, dau din cap politicos ?i se aplaud? politicos.
Din punct de vedere al con?inutului, intreb?rile se clasific? in: factuale, de opinie, de motiva?ie, m?rturii. Intreb?rile factuale au con?inut concis, direct, la obiect. Intreb?rile de opinie vizeaz? gandirea, sistemul de cuno?tin?e al interlocutorului, p?rerea, atitudinea ?i reac?iile sale la anumi?i stimuli sociali. Intreb?rile de motiva?ie eviden?iaz? cauzele ?i condi?iile opiniilor sau faptelor. Ele au o pondere insemnat? in anchet?, dar apar ?i in unele tipuri de interviuri. Intreb?rile de m?rturie au rolul de a solicita opiniile unor persoane care reprezint? o colectivitate social?, se fac purt?tori de cuvant, devin martori ai colectivit??ii umane.
Cele mai indicate intreb?ri intr-un interviu sunt cele directe, Frank Candlin numindu-le "Intreb?ri direct conduc?toare spre r?spuns, spre informa?ia solicitat?". Intreb?ri generale, precum: "Ce p?rere ave?i despre...?", "Ce ave?i de spus despre...?", "Ce e nou in...?", "Ce mai ave?i de ad?ugat?" sunt nepotrivite. Intr-un interviu trebuie evitate intreb?rile inchise, la care r?spunsurile s? fie monosilabice - "da" sau "nu" - iar utilizarea intreb?rilor deschise permit r?spunsuri cuprinz?toare, concrete. Se remarc? in interviuri prezen?a unor succinte fraze de leg?tur? intre r?spunsuri, apari?ia comentariilor in interviu. Menirea acestor comentarii este de a sublinia sau de a completa cele mai importante idei emise de cel intervievat. Calitatea r?spunsurilor depinde de calitatea interlocutorului, de competen?a, de buna lui preg?tire. Dar r?spunsurile sunt dependente de intreb?ri, de m?iestria jurnalistului de a conduce, orienta ?i stimula discu?ia.
Urm?toarea etap? este realizarea interviului. Inainte de a incepe duelul de idei ?i de a ataca problemele de fond, se recomand? o scurt? "discu?ie preg?titoare", necesar? pentru crearea unei ambian?e deschise ?i a unui climat propice in care interlocutorul s? se poat? mobiliza, preg?ti pentru dialog. "Discu?ia preg?titoare" se dovede?te a avea pentru soarta ulterioar? a interviului, o importan?? covar?itoare. Jurnalistul trebuie s?-?i foloseasc? tactul, farmecul, inteligen?a ca s? ca?tige respectul ?i increderea interlocutorului, s?-?i risipeasc? eventualele rezerve.
Se intampl? ca ins??i "discu?ia preg?titoare", r?sturnand orice plan preconceput, s? se transforme in inceputul interviului. In discu?ia de aclimatizare, ziaristul are prilejul ca, subliniind importan?a interviului ?i a operei interlocutorului, s? se creeze o atmosfer? destins?, de bun? dispozi?ie, s? ob?in? indispensabilul "captatio benevolentiae". A-?i apropia interlocutorul inc? de la faza solicit?rii interviului, a-i ar?ta respectul pe care i-l por?i are o importan?? deosebit? in crearea unui climat de incredere. "Discu?ia preg?titoare" este important? ?i atunci cand avem de-a face cu un interlocutor cu alte vederi politice, cu un adversar de idei. Fermitatea principiilor nu exclude recunoa?terea meritelor acestuia, respectul opiniilor sale. Maniera civilizat? a discu?iei ?i polite?ea impus? unei gazde, ziaristul trebuind intotdeauna s? se considere un amfitrion, este obligatorie. Duelul trebuie s? fie de idei, nu de violen?e verbale. Pozi?ia jurnalistului, punctul s?u de vedere se vor reg?si in punctarea decent? a ideilor, in eventuale interven?ii, paranteze sau comentarii, in con?inutul ?i succesiune intreb?rilor.
Uneori "discu?ia preg?titoare" poate da interviului o turnur? nea?teptat?, r?sturnand ordinea intreb?rilor ?i logica planului prestabilit.
In numeroase interviuri se poate folosi un procedeu al chestion?rii numit "tehnica inl?n?uirilor logice". Acest procedeu const? in stabilirea unor intreb?ri-verig?, care odat? puse, vor fi completate prin intreb?ri auxiliare, spontane, enun?ate dup? cerin?ele dialogului ?i calitatea r?spunsului. Astfel, aceste verigi vor constitui un lan?.
De multe ori dac? prima intrebare este bine aleas?, dac? este adecvat? la temperamentul interlocutorului, succesul interviului este asigurat. Incepand conversa?ia, intreb?rile i?i vor urma planul logic fie c? jurnalistul va ?ine cont de contextul r?spunsurilor in formarea urm?toarei intreb?ri, fie c? le va formula independent de r?spunsurile anterioare. Tehnica inl?n?uirilor logice asigur? un dialog viu, de la egal la egal, intr-o mi?care liber? de idei, ziaristul trebuind s? de?in? o bun? cunoa?tere a domeniului pus in discu?ie, s? fie inzestrat cu mobilitate de gandire ?i spontaneitate.
Prima intrebare poate fi la precis?, la obiect, introducandu-ne de la inceput in miezul problematicii tratate. Prima intrebare poate avea ?i o inc?rc?tur? u?or polemic?, incitand, provocand de cele mai multe ori interlocutorul la replic?. Se poate intampla ca prima intrebare s? fie pus? de interlocutor. Dialogul se poate deschide printr-o declara?ie sau de a descrie cadrul, locul sau momentul in care se ia interviul. Pentru l?murirea unor aspecte referitoare la context, la motiva?ia dialogului, se poate realiza o scurt? introducere. Ziaristul trebuie s? aib? permanent spiritul treaz, s? fie atent la mi?c?rile interlocutorului s?u, s? fie suficient de bogat in idei ca s? poat? renun?a la inten?iile ini?iale ?i suficient de curajos s? se avante cu incredere in spa?iul unor noi idei.
Ultima etap? a unui interviu este redactarea. Ea const? in finalizarea ?i preg?tirea interviului pentru tipar. S-au ridicat deseori intreb?ri de genul: Cum e mai bine s? se reproduc? declara?iile interlocutorului, exact, stenografic sau s? fie prelucrate? S? fie regrupate intreb?rile ?i r?spunsurile pentru a li se spori fluen?a logic?, caracterul de duel de idei sau trebuie respectat? ordinea ini?ial?? Este bine s? insereze jurnalistul comentarii in interviu cu fapte ?i descrieri, s? portretiz?m interlocutorul sau s? opt?m pentru forma clasic? intrebare-r?spuns?
M?iestria jurnalistului const? tocmai in suple?ea cu care se orienteaz? de la caz la caz, dup? cum impune personalitatea interlocutorului ?i materialul cules. In unele cazuri interviul este atat de interesant, de bogat in idei, incat in orice orice comentariu in plus va p?rea artificial. Alteori, personalitatea partenerului de discu?ie impune nota?ii comportamentale, considera?ii asupra activit??ii sale. Jurnalistul are libertatea oric?rei interven?ii publicistice cu o singur? condi?ie: s? nu deformeze faptele sau declara?iile interlocutorului.
Exist? mai multe tipuri de interviuri care pot fi clasificate in func?ie de scopul urm?rit ?i de motiva?ia acestuia. Mai exist? ?i interviuri care prezint? un eveniment, un subiect de actualitate cu ajutorul unor interlocutori competen?i, de mare autoritate in domeniul pe care il reprezint?. Acest tip de interviu are o introducere in care ziaristul anun?? ?tirea propriu-zis?, persoana interlocutorului, motivul alegerii temei ?i a partenerului de discu?ie. Ideea este apoi dezvoltat? de interlocutor, ziaristul avand rolul s? atrag? aten?ia prin intreb?ri, asupra aspectelor celor mai semnificative. In acest tip de interviu, cititorul este informat despre un eveniment, despre anumite schimb?ri, nout??i din via?a social?, economic? sau politic?, este pus in situa?ia de a cunoa?te o p?rere.
Interviurile care urm?resc s? realizeze un portret fac cunoscute o profesiune de credin??, o stare de spirit, o m?rturie de crea?ie, o personalitate remarcabil?. Preambulul poate fi constituit din datele biografice ale interlocutorului. Acestea pot fi inserate ?i pe parcursul interviului. Acest tip de interviu-portret este interesant deoarece prezint? gandurile, biografia, portretul interior al unei personalit??i. Un alt tip de interviuri sunt cele ce fac cunoscute opinii, puncte de vedere. In astfel de interviuri pot fi exprimate pozi?ii critice, de dezaprobare fa?? de fapte culese din realitatea apropiat?. De cele mai multe ori aceste opinii sunt publicate sub forma declara?iilor.
Ziaristul poate solicita ?i in mod special anumite declara?ii unor personalit??i ale vie?ii politice, oameni de prestigiu ale c?ror opinii intereseaz? publicul. In func?ie de participarea jurnalistului la interviu, se pot distinge dialogul ?i interviul colectiv. In dialog rela?ia jurnalist-interlocutor se modific?, fiecare dintre cei doi parteneri i?i pot adresa reciproc intreb?ri, i?i pot completa r?spunsurile. Interviul colectiv sau masa rotund? este o dezbatere ce implic? mai mul?i participan?i reuni?i de ziarist pentru a despre o anumit? tematic?. Ziaristul are misiunea de a indruma ?i conduce discu?iile. Acest rol ii impune mult tact ?i prezen?? de spirit. Fiecare interven?ie a sa trebuie s? fie o concluzie, o sintez? a ideilor exprimate pan? in acel moment. Ziaristul va fi preocupat mereu s? dea un caracter viu, dinamic unei astfel de discu?ii. Reu?ita unei mese rotunde este asigurat? de concizia interven?iilor. Replicile extinse, greoaie, cu tendin?a de a se transforma in adev?rate prelegeri sunt dificil de urm?rit.
Chilton R. Bush spunea c? cei mai mul?i dintre noi citesc sau aud despre anumite persoane ?i s-ar bucura s? vorbeasc? cu ele, afland ce fel de oameni sunt cu adev?rat ?i ce p?rere au ei despre anumite lucruri. Scopul interviului este de a satisface aceast? dorin?? a cititorului sau ascult?torului. Interviul corespunde curiozit??ii ?i dorin?ei oamenilor de a cunoa?te indeaproape preocup?rile, ideile ?i faptele celor de la care se a?teapt? preciz?ri, r?spunsuri, explica?i despre un fapt, eveniment. Persoanele c?rora li se iau de obicei interviuri sunt oameni de stat, diploma?i, savan?i, actori etc. Desigur interviul trebuie s? prezinte oarecare importan??, altfel este inutil s? fie f?cut publicat.
Un bun interviu, preciza Chilton R. Bush, este acela in care reporterul se substituie cu succes cititorului. Rolul jurnalistului nu este acela de a introduce, ostentativ, propria sa personalitate in interviu, ci de a pune in lumin? personalitatea ?i opiniile aceluia c?ruia i se ia interviul. Cateva din calit??ile pe care trebuie s? le aib? un jurnalist sunt: "responsabilitatea, independen?a, sinceritatea, exactitatea, impar?ialitatea fair play-ul ?i decen?a."2)
C.A.Moser formuleaz? in "Metode de anchet? in investigarea fenomenelor sociale" un ?ir de calit??i "obligatorii" pentru operatorul de interviu. In acest sens, Moser spunea c? exactitatea ?i onestitatea sunt calit??i care nu trebuie numai afirmate, ci probate practic, in slujba adev?rului.
Acele abilit??i cu ajutorul c?rora prezentatorul i?i exprim? gandurile ?i ideile in mod eficace, folosind diferite instrumente ?i tehnici.
Eficacitatea unei prezent?ri este maxim? atunci cand publicul este interesat de subiectul prezent?rii ?i interesul s?u este satisf?cut de calitatea prezent?rii.
- Butoi, Octavian, "Introducere in teoria presei", Bucure?ti, 1974
- Coman, Mihai, (coordonator) "Manual de jurnalism. Tehnici fundamentale de redactare", Editura Polirom, Ia?i, 1997
- Gross, Peter, "Culegerea ?i redactarea ?tirilor", Editura de Vest, Timi?oara, 1993
- Vlad, Tudor, "Interviul. De la Platon la Playboy", Editura Dacia, Cluj-Napoca, 1997
- Madeleine Grawitz, Methodes des sciences sociales, Dalloz, 1972, p.63
- John Hohenberg, The Professional Journalist, New York, 1989, p.51