Jan Mayen
este un teritoriu insular, format din insula omonim? din
Marea Groenlandei
, in care se afl? cel mai nordic vulcan activ de pe glob -
Beerenberg
(2277 m).
Insula, care este par?ial acoperit? de un ghe?ar, nu apar?ine vreunui
jude?
norvegian
, dar este sub administra?ia guvernului jude?ului
Nordland
. Zona de pescuit este de 293.049 km². In 1980, in ciuda protestelor din partea
Islandei
?i a
Groenlandei
, zona economic? din jurul insulei a fost extins? la 200
mile marine
.
Insula Jan Mayen apar?ine Norvegiei — nu este un teritoriu dependent ?i nu este nici supus?
Tratatului Svalbard
.
Cu toate c? primele informa?ii scrise despre insul? provin din
secolul al VI-lea
, se crede c? insula era cunoscut? inc? de pe vremea
vikingilor
.
[1]
Henry Hudson
a redescoperit insula in
1607
numind-o
Hudsons Tutches
. Ulterior mai mul?i van?tori de
balene
au trecut pe acolo revendicand-o sau schimbandu-i numele. De exemplu, cei din
Hull
,
Anglia
, au trecut pe acolo in
1611
?i au numit-o
Trinidad Island
, iar in
1612
van?torul de balene francez Jean Vrolicq i-a dat numele
Ile de Richelieu
. In
1614
c?pitanul de vas englez John Clarke i-a dat numele
Isabella
; tot in acela?i an i s-a dat numele actual din partea lui Joris Carolus, un cartograf
olandez
, care a numit-o dup? c?pitanul de vas
Jacobs May van Schellinkhout
, care vizitase insula cu trei ani inainte.
La inceputul
secolului al XVI-lea
, van?torii de balene au infiin?at mai multe topitorii de untur? de balen? pe insul?. In timpul verii erau chiar pan? la 1000 de persoane care lucrau pe insul?, ei construind ?i unele fort?re?e pentru a se ap?ra de pira?i.
Van?toarea de balene a fost atat de intensiv? incat balena groenlandez? aproape c? a fost extirpat?, ducand la sistarea vanatului in jurul insulei Jan Mayen prin 1640-1650. Insula a fost apoi p?r?sit?, ?i in urm?torii 230 de ani pu?ine vase au mai vizitat-o.
?i in ziua de ast?zi mai pot fi v?zute unele resturi dup? topitoriile de untur? de balen?, unele morminte ale unor van?tori de balene, iar acum ca?iva ani au fost descoperite dou? pu?ti mai mari lang? sta?ia principal? de van?toare de balene.
Intre 1882-1883 un grup de oameni de ?tiin?? din
Austro-Ungaria
au f?cut m?sur?tori cartografice ale insulei ?i au f?cut ?i o serie de alte cercet?ri. H?r?ile f?cute de ei au fost atat de precise incat au fost folosite pan? prin anii 1950.
La inceputul
secolului al XX-lea
norvegienii au inceput s? vaneze
vulpi
arctice pe insul?, ceea ce aproape c? a dus la dispari?ia animalului acolo. Van?toarea de acest gen a fost de aceea oprit? in anii 1920. 5 din cele 15 cabane pe care le folosiser? van?torii norvegieni de vulpi mai exist? inc? ?i in ziua de ast?zi (2009).
Prima sta?iune
meteorologic?
pe Jan Mayen a fost construit? de c?tre Hagbart Ekerold, ?i cu excep?ia iernii 1940-1941, au fost f?cute observa?ii meteorologice continuu pe insul?. Ast?zi doar pu?ine ruine dup? prima sta?iune meteorologic?mai pot fi v?zute.
Institutul Meteorologic din Norvegia a ocupat o parte a insulei in numele Norvegiei in
1922
, ?i apoi intreaga insul? in
1926
. Prin rezolu?ia regal? din 8 mai
1929
, insula a fost pus? sub suveranitate norvegian?, devenind parte a regatului norvegian pe data de 27 februarie
1930
, cf. Legii Jan Mayen § 1
[2]
.
Inainte ca planurile de anexare s? fie cunoscute public, c?pitanul de vas Cristoffer Evensen Ruud, un norvegian din
Rjukan
, a vizitat insula in
1917
, informand mai apoi Ministerul de Externe norvegian c? a ocupat insula. Curand ins? ?i-a dat seama c? nu are mijloce s? exploateze
resursele
insulei, ?i la 26 august 1920 a pus un anun? in ziarul
Norges Handels- og Sjøfartstidende
(Gazeta comercial? ?i maritim? norvegian?) prin care scotea insula la vanzare. Omul de afaceri Thorleif Imerslund a cump?rat drepturile de ocupare ale insulei de la Ruud pl?tindu-i 1000 coroane, probabil cu inten?ia de a exporta
guano
in
Germania
, unde terenul agricol era distrus dup? patru ani de r?zboi care creaser? o penurie de ingr???minte chimice. Dar se pare c? Imerslund a pierdut bani de pe urma acestei afaceri.
[3]
Pan? pe data de 1 ianuarie
1995
, Jan Mayen a fost administrat? de c?tre guvernatorul Insulei Svalbard. Dup? aceast? dat?, insula a trecut sub administra?ia guvernatorului jude?ului Nordland.
Junkers JU 88
Focke-Wulf Fw 200
De frica atacurilor germane, in
1940
s-a hot?rat s? se dea foc la sta?iunea de observa?ii meteorologice ?i s? fie evacua?i angaja?ii in
Marea Britanie
. Dar considera?ii strategice, anume c? sta?iunea meteorologic? ar fi folositoare, printre altele, pentru transportul de convoi la Murmansk, au dus la redeschiderea sta?iunii in
1941
, cand angaja?ii s-au reintors inso?i?i de solda?i norvegieni. Cel mai mare num?r al persoanelor sta?ionate concomitent a fost 52. For?ele germane nu au incercat s? ocupe insula cu trupe de sol, dar avioane ?i submarine germane au intreprins ac?iuni de recunoa?tere in mai multe randuri. Ca excep?ie, s-a tras asupra sta?iei, f?r? s? fi f?cut ins? mari pagube. Astfel, angaja?ii au putut livra in tot timpul r?zboiului date meteorologice.
Dou? avioane germane au avariat pe insul? in timpul r?zboiului, ambele echipaje, in total 13 persoane, murind. Primul avion a avariat lang? locul numit Flykollen, dar a r?mas nedescoperit pan? cand au fost descoperite resturi ale unui alt avion, un
Junker Ju 88 D1
cu cadavrele a 4 membrii ai echipajului, la 23 august
1950
. Al doilea avariu a avut loc pe data de 7 august
1942
; a fost un avion de tip
Focke-Wulf Fw 200
, in care cei 9 membrii ai echipajului au pierit. Vremea in ziua aceea a fost ince?o?at?, a?a incat nu a fost posibil bombardament. La fel, trupele norvegiene nu au incercat s? doboare avionul deoarece nu ?tiau dac? este avion inamic sau aliat.
In
1959
, trupurile neinsufle?ite ale celor dou? echipaje au fost inmormantate la cimitirul de r?zboi din
Narvik
.
In toamna anului
1943
, guvernul norvegian a dat voie americanilor s? construiasc? instala?ii de radioascultare pe locul numit Mid-Jan, cu scopul de a da posibilitatea de a intercepta convorbirile care treceau prin sta?iunea secret? radio ?i meteo din Groenlanda. Baza american? avea numele de
Atlantic City
. Condi?ia era ca americanii s? demonteze sta?ia ?i s? p?r?seasc? insula imediat dup? terminarea r?zboiului. Americanii au r?mas pe Jan Mayen pan? in februarie
1946
. Guvernul norvegian a fost foarte interesat ca americanii s? p?r?seasc? Jan Mayen cat mai repede pentru ca nu cumva ca
Uniunea Sovietic?
s? cear? drepturi pentru o baz? militar? similar? sau chair mai mare pe insula Svalbard.
Jan Mayen a fost singura parte din Norvegia care a fost sub control complet al guvernului norvegian exilat in tot timpul r?zboiului.
In
1980
, zona de pescuit a fost extins? la 200 mile marine in jurul insulei, in ciude protestelor din partea Islandei ?i Groenlandei. Disputa cu Islanda s-a rezolvat prin tratatele din 28 mai 1980 ?i 22 octombrie
1981
, Norvegia acceptand s? mic?oreze zona Jan Mayen, recunoscand dreptul Islandei de a avea o zon? economic? de 200 de mile marine de la coasta proprie. Conflictul cu Groenlanda a fost decis la
Curtea Interna?ional? de Justi?ie
de la
Haga
in
1993
.
[4]
. Tratatele cu Danemarca ?i Islanda au fost propuse pentru acceptare de c?tre consiliul regal norvegian pe data de 13 februarie
1998
.
[5]
?i votate de c?tre parlamentul norvegian la 2 aprilie
1998
[6]
.
Expedi?ia la sta?ia de radio de coast? Jan Mayen a fost sistat? in 1995 ?i transferat? la sta?ia de radio
Bodø
, de unde este condus? prin satelit.
In
2004
Norvegia a hot?rat ca sta?iile de radionavigare LORAN-C s? fie inchise incepand cu 1 ianuarie
2006
, inclusiv sta?ia de pe insula Jan Mayen. Guvernul norvegian a anun?at la 9 februarie 2005 c? dore?te s? propun? parlamentului prelungirea folosirii sta?iilor
[7]
, iar la 23 iunie 2006, Ministerul Pescuitului ?i al ??rmurilor din Norvegia a anun?at c? sta?iile vor continua s? func?ioneze pan? la sfar?itul anului 2009.
[8]
. Motivul invocat este c? ar exista un interes sporit in Europa pentru sistemul acesta de navigare. Ministerul a fost rugat de UE, Marea Britanie ?i Fran?a etc. s? lase in continuare func?ionarea sta?iilor.
Directoratul norvegian pentru protec?ia naturii urma s? trimit? in toamna anului
2007
spre audiere un plan pentru protec?ia insulei Jan Mayen. Conform planului, dou? p?r?i ale insulei, una la sud de tot in regiunea Sør-Jan ?i una ala nord de tot in regiunea Nord-Jan vor fi protejate. Regiunea din mijloc, Midt-Jan, unde se afl? sta?iile Ministerului Ap?r?rii ?i ale Institutului Meteorologic urmeaz? s? fie regiuni cu folosin?e multiple. Regiunile protejate se vor extinde la 12 mile marine de coast?, dar pescuitul va fi o excep?ie. Vor fi altitudini minime pentru survolare ?i distan?e minime dincolo de care nu te po?i apropia de rocile unde p?s?rile s?lbatice clocesc. Guvernorul jude?ului Nordland va fi administratorul regiunii protejate. Planul a intrat in vigoare in
2008
.
Insula Jan Mayen in raport cu restul Norvegiei
Insula are o suprafa?? de 377 km² ?i este la 600 km nord-est de Islanda ?i 500 km est de Groenlanda. Jan Mayen se afl? cam la 1000 de km atat de Svalbard cat ?i de restul Norvegiei. Se extinde 53 de km de la sud-est la nord-est intre 70° ?i 72°N ?i intre 8° ?i 9°V. L??imea minim? este 2,5 km, iar cea maxim? 15,8 km. Insula se imparte in trei regiuni: partea ingust? ?i joas? se nume?te Midt-Jan, iar cele dou? p?r?i muntoase se numesc Nord-Jan ?i Sør-Jan.
Jan Mayen este o parte a lan?ului dorsal mesoatlantic. Acest lan? de mun?i subacvatici se intinde pan? la Insula
Bouvet
in sud, ?i const? din mun?i vulcanici care s-au format acum un milion de ani in zona dintre pl?cile continentale dintre Americi ?i
Europa
/
Africa
. Jan Mayen este varful vizibil al unuia dintre mun?ii ace?tia vulcanici, ale c?roro baz? se afl? la 3000 m sub nivelul oceanului. Punctul de reper este vulcanul Beerenberg (2277m), care este acoperit in bun? parte de un ghe?ar ?i care este practic cea mai mare parte a regiunii din nord (Nord-Jan). Beerenberg, un vulcan activ, a avut erup?ie ultima dat? in 1985. Toat? insula este vulcanic?, dar vara culoarea neagr? este acoperit? in parte de mu?chi, iarb? ?i flori.
| Teritorii ?i dependen?e ale Norvegiei
|
|
|
| Teritorii integrale
|
|
|
|
|
| Teritorii dependente
|
|
|