De la Wikipedia, enciclopedia liber?
Induc?ia electromagnetic?
este fenomenul care const? in apari?ia unei
tensiuni electromotoare
intr-un
circuit electric
, datorit? varia?iei in
timp
a
fluxului magnetic
(numit
inductor
) care str?bate conturul circuitului.
Intensitatea de producere a fenomenului depinde de m?rimea inductan?ei circuitului.
In cazul induc?iei proprii, fluxul magnetic inductor este creat de
curentul electric
ce trece prin circuitul respectiv; dac? acest flux este creat de curentul electric care trece prin alte circuite, fenomenul poart? numele de
induc?ie mutual?
.
Leg?tura dintre fenomenele electrice ?i cele magnetice a fost observat? pentru prima oar? de
Hans Christian Ørsted
in
1820
, care a constatat devierea acului magnetic in apropierea unui conductor parcurs de curent electric.
Fenomenul de induc?ie electromagnetic? este descris matematic de
legea induc?iei electromagnetice
, formulat? de
Michael Faraday
in
1831
.
Acesta a efectuat un experiment (numit ulterior
experimentul lui Faraday
) utilizand un dispozitiv format dintr-un inel de
fier
pe care sunt inf??urate dou?
bobine
.
Una dintre inf??ur?tori este conectat? la un
galvanometru
, iar cealalt? la o surs? de
curent continuu
.
La inchiderea sau deschiderea circuitului de curent continuu , are loc o varia?ie a
fluxului magnetic
in bobina conectat? la sursa de curent.
Galvanometrul indic? apari?ia unui curent electric variabil ?i in cealalt? bobin?.
Sensul curentului indus este dat de
regula mainii drepte
.
Acest curent este astfel orientat, incat fluxul s?u magnetic se opune varia?iei fluxului inductor (
regula lui Lenz
), iar
tensiunea electromotoare
indus?
?
este propor?ional? cu viteza
a acestei varia?ii:
(
expresia matematic?
a
legii lui Faraday
)
Varia?ia fluxului magnetic se poate datora:
