Homo oeconomicus
(in traducere
omul economic
) este conceptul teoriei economice conform c?reia individul ac?ioneaz? ra?ional ?i din interes propriu.
Homo oeconomicus
este un termen folosit pentru o aproximare sau un model al lui
Homo sapiens
care ac?ioneaz? pentru a ob?ine bun?stare maxim? pentru el insu?i, dispunand de informa?ii despre oportunit??i ?i restric?ii, ?i naturale ?i institu?ionale, asupra abilit??ilor sale de a-?i atinge scopuri dinainte hot?rate. Aceast? concep?ie a fost formalizat? in anumite modele ale stiin?elor sociale ?i in mod particular in
economie
.
Homo oeconomicus
este considerat "ra?ional" in sensul c? acea bun?stare, a?a cum este definit? de
func?ia de utilitate
, este optimizat?, date fiind oportunit??ile observate. Aceasta inseamn? c? individul caut? s? ating? scopuri foarte specifice ?i dinainte hot?rate, intr-o mare m?sur?, cu costurile cele mai reduse. Este de notat faptul c? acest tip de
ra?ionalitate
nu spune c? scopurile actuale ale individului sunt
ra?ionale
intr-un sens etic, social sau uman mai mare, doar c? el incearc? s? le ating? la costul minim. Doar aplica?iile naive ale modelului
Homo oeconomicus
sunt de p?rere c? acest individ ipotetic cunoa?te ceea ce este cel mai bine pentru aceast? s?n?tate fizic? ?i mental? pe termen lung ?i se poate baza pe luarea intotdeauna a deciziei bune pentru sine.
A?a cum se intampl? in ?tiin?ele sociale in general, aceste supozi?ii sunt f?cute la cele mai bune aproxima?ii. Termenul este adesea folosit derogativ in literatura academic?, probabil cel mai comun caz este cel al sociologilor, mul?i dintre ace?tia tinzand s? prefere explica?iile structurale in detrimentul explica?iilor bazate pe ac?iunile ra?ionale ale indivizilor.
Folosirea formei latine?ti
Homo oeconomicus
este in mod cert stabilit? de mult timp; Persky (1995) o atribuie lui Pareto (1906) ins? noteaz? c? poate fi mai veche.
Conform
Dic?ionarului explicativ al limbii romane
,
Homo oeconomicus
este un om conceput de economi?ti ca o fiin?? abstract?, incadrat in societate ?i manat de stimulul de a-?i satisface nevoile materiale.
Homo oeconomicus
are la baza alegerilor sale luate in considerare a propiei
func?ii de utilitate
. Mai r?u este atunci cand omul economic este imoral, ignorand toate valorile sociale ?i luandu-le in considerare doar dac? aderarea la acestea ii aduce utilitate. Unii sunt de p?rere c? astfel de supozi?ii despre fiin?ele umane nu sunt doar empiric inexacte, ci ?i lipsite de etic?.
Economi?tii
Thorstein Veblen
,
John Maynard Keynes
,
Herbert Simon
, ?i mul?i al?ii din
?coala austriac?
critic?
Homo oeconomicus
ca actor in in?elegerea prognozei macroeconomice ?i economice. Ei pun accent pe nesiguran?? ?i pe ra?ionalitatea limitat? in luarea de decizii economice, bazandu-se mai degrab? pe omul ra?ional, pe deplin informat despre toate circumstan?ele care influen?eaz? deciziile sale. Ace?tia sus?in c? nu exist? cunoa?tere perfect?, ceea ce inseamn? c? toate activit??ile economice implic? risc.
Studiile empirice ale lui
Amos Tversky
au pus la indoial? supozi?ia c? investitorii sunt ra?ionali. In
1995
, Tversky a demonstrat c? tendin?a investitorilor de a transforma alegerile refractare la risc in ca?tiguri, iar alegerile
de c?utare a riscului in pierderi. Investitorii au p?rut foarte refractari la risc pentru mici pierderi, ins? indiferen?i pentru o mic? ?ans? dintr-o pierdere foarte mare. Acest lucru incalc? ra?ionalitatea economic?, a?a cum este aceasta in?eleas? in mod obi?nuit. Pe acest subiect mai multe cercet?ri, ar?tand alte devia?ii de la ra?ionalitatea economic? definit? conven?ional, se fac in domeniul experimental sau al economiei comportamentale.
Al?i critici ai modelului umanist
Homo oeconomicus
, cum ar fi
Bruno Frey
, arat? c? un accent excesiv pus pe motiva?ia extrinsec? (recompense ?i pedepse din partea mediului social) in opozi?ie cu motiva?ia intrinsec?. De exemplu, este dificil, dac? nu imposibil de in?eles cum
Homo oeconomicus
ar putea fi erou in r?zboi sau ar avea o pl?cere inerent? pentru me?te?uguri. Frey ?i al?ii au disputat faptul c? un accent prea mare pus pe recompense sau pedepse poate
disloca
(descuraja) motiva?ia intrinsec?: pl?tind un b?iat s? fac? treburi gospod?re?ti, s-ar putea ca acesta s? le fac? doar pentru recompens?, din motivul de a-?i ajuta familia.
Totu?i al?ii, in special sociologii, au disputat fapul c? modelul ignor? o intrebare extrem de important?, ?i anume aceea a originilor gusturilor ?i parametrilor
func?iei de utilitate
in cazul influen?elor sociale, ecuca?ie ?i altele. Exogenitatea gusturilor (preferin?elor) in cadrul modelului
Homo oeconomicus
este distinc?ia major? fa?? de modelul
Homo sociologicus,
in cadrul c?ruia gusturile sunt considerate a fi determinate par?ial sau chiar total de mediul social.
Al?i critici, care au inv??at din tradi?ia psihoanalitic? definit? pe larg, critic? modelul
Homo oeconomicus
pentru c? ignor? conflictele interioare pe care indivizii le suport? in via?a real?, cum ar fi scopurile pe termen scurt ?i cele pe termen lung (de ex., consumul de ciocolat? ?i pierderea greut??ii) sau scopurile individuale ?i valorile sociale. Astfel de conflicte pot conduce la comportament ira?ional care implic? inconsisten??, paralizie psihologic?, neuroz? ?i/sau durere psihic?.
O critic? sus?ine c? modelul
Homo oeconomicus
func?ioneaz? ca o profe?ie care se autosatisface, dac? un grup de oameni (o companie, o societate) accept? premisele acesteia ?i in mod particular ideea c? indivizii iau in considerare doar func?ia de utilitate personal? ?i c? ? a?a-numita ?
man? invizibil?
lucreaz? pentru a face ca aceste decizii pur egoiste s? avanseze interesele societ??ii. Structurile guvernamentale ?i normele sociale ale unui astfel de grup vor recompensa efectiv egoismul ?i vor descuraja sau ridiculiza comportamentele deviante cum ar fi altruismul, echitatea sau munca in echip?; idolii acesteia vor fi aceia care i?i vor maximiza cu cruzime propria func?ie de utilitate. Acestui aspect i s-a dat o aten?ie sporit? in discipline ca
?tiin?a organiza?ional?
unde motiva?ia extrinsec? nu a fost considerat? atat de eficient? in cazul muncitorului calificat, a?a cum a fost cazul industriilor tradi?ionale, creindu-se astfel un nou interes in ceea ce prive?te motiva?ia ce nu se incadreaz? in modelul
Homo oeconomicus
. Aceast? viziune nu ?ine cont de faptul c? ac?ionand egoist nu este neap?rat acela?i lucru ca ?i a ac?iona intr-o manier? de urm?rire a propriilor interese, ceea ce poate explica altruismul intr-o anumit? m?sur?.
Cazul cel mai clar de profe?ie care se autosatisface in ceea ce-l prive?te pe
Homo oeconomicus
a fost observat in predarea economiei. Cateva studii de cercetare recente au indicat faptul c? studen?ii care au participat la cursuri de economie au devenit mult mai egocentrici decat inainte de a participa la acestea. de exemplu, ace?tea sunt mai pu?in dispu?i s? coopereze cu cel?lalt juc?tor in cazul unui joc de tipul
dilemei prizonierului
. Vezi, de exemplu, articolul lui Thomas Frank
et al.
(1993), citat mai jos.
Economi?tii tind s? dezaprobe aceste critici, motivand prin faptul c? poate fi relevant? analiza consecin?elor egoismului edificator, a?a cum poate fi valoroas? luarea in considerare a comportamentului altruist sau social. Al?ii sunt de p?rere c? trebuie s? in?elegem consecin?ele unei astfel de l?comii inguste, chiar dac? un mic procent din popula?ie accept? astfel de motive. Dac? exist?
free-rider-i
, de exemplu, se va produce un impact negativ major asupra aprovizion?rii cu
bunuri publice
. Pe de alt? parte, se poate intampla ca doar o minoritate semnificativ? de participan?i pe pia?? s? ac?ioneze ca ni?te
Homo oeconomicus
, pentru ca predic?iile economi?tilor privind cererea ?i oferta s? fie corecte. Din aceast? perspectiv?, supozi?ia de
Homo oeconomicus
poate ?i trebuie s? fie doar un pas preliminar inspre un model mai sofisticat.
Totu?i, unii sus?in c?
Homo oeconomicus
este o aproximare rezonabil? pentru comportamentul institu?iilor pie?ei, deoarece natura individualizat? a ac?iunilor umane in astfel de pozi?ii sociale, incurajeaz? comportamentul individualist.
Nu numai pozi?iile de pe pia?? incurajeaz? punerea in aplicare a unui calcul simplu al costurilor/beneficiilor de c?tre persoane, ci acestea recompenseaz? ?i astfel sunt atra?i oamenii cei mai individuali?ti. Este foarte dificil de pus in practic? valori sociale (in mod opus fa?? de urm?rirea propriului interes) intr-o pia?? extrem de competitiv?: o companie care refuz? s? polueze (de exemplu) poate da faliment.
Ap?r?torii modelului
Homo oeconomicus
sunt de p?rere c? multe critici aduse ?colii dominante folosesc tehnica
sperietorii de ciori
. De exemplu, unii critici obi?nuiesc s? afirme c?
Oamenii adev?ra?i nu au acces gratuit la informa?ie infinit? ?i nici o capacitate inn?scut? de a o procesa
. Totu?i, in economia teoretic? avansat?, savan?ii au aflat c?i de admitere a acestor realit??i, modificand modelul destul pentru a oferi o imagine mai realist? a anumitor decizii. De exemplu, modelele comportamentului individualist caracterizat de
ra?ionalitate limitat?
?i de oameni care sufer? de invidie, pot fi g?site in literatur?. Inainte de toate, atunci cand se urm?resc supozi?iile restrictive f?cute pentru construirea modelelor despre studen?ii din ani terminali, criticile de mai sus trebuie s? fie valabile. Aceste critici sunt valabile in special intr-o anumit? m?sur? ?i anume aceea c? profesorul afirm? c? supozi?iile simplificatoare sunt adev?rate ?i/sau le folose?te intr-un mod propagandist.
Economi?tii mult mai sofistica?i sunt destul de con?tien?i de limit?rile empirice ale modelului
Homo oeconomicus
. In teorie, opiniile criticilor pot fi combinate cu modelul
Homo oeconomicus
, pentru a ob?ine un model mult mai precis.
Problema care face ca modelul
Homo oeconomicus
s? devin? mai sofisticat este aceea c? acesta devine cateodat? adev?rat in mod tautologic, adic? devine adev?rat prin defini?ie. Dac? cineva are o preferin?? pentru varietate, de exemplu, devine dificil, dac? nu imposibil de f?cut o distinc?ie intre ra?ionalitate ?i ira?ionalitate. In acest caz, este posibil ca modelul
Homo oeconomicus
s? nu aduc? un plus de informa?ie nou? la modul nostru de in?elegere a economiei.
Compara?iile dintre economie ?i sociologie au avut ca rezultat un termen corespunz?tor
Homo sociologicus
, pentru a parodia imaginea naturii umane reflectat? in unele modele sociologice care au incercat s? inf??i?eze for?ele sociale care determin? preferin?ele individuale ?i valorile sociale. (Sursa alternativ? sau adi?ional? a acestora ar fi
biologia
.) Hirsch, Michaels, ?i Friedman (1990, p. 44) afirm? c?
Homo sociologicus
este in sens larg o
tabula rasa
pe care societ??ile ?i culturile i?i scriu valorile ?i scopurile; spre deosebire de
oeconomicus,
sociologicus
ac?ioneaz? pentru a urm?ri interese egoiste, ins? pentru a indeplini roluri sociale. Acest
individ
ar putea fi toat? societatea, nu doar un singur individ. Acest lucru sugereaz? mai degrab? nevoia de a combina intui?iile modelului
Homo oeconomicus
cu cele ale modelului
Homo sociologicus
pentru a crea o sintez?, decat pentru a se respinge unul pe cel?lalt.
- Caruso, Sergio (2012).
Homo oeconomicus. Paradigma, critiche, revisioni
. Firenze (Italia): Firenze University Press.
ISBN 978-88-6655-105-8
.
- Frank, Robert H., Thomas Gilovich, and Dennis T. Regan. 1993. "Does Studying Economics Inhibit Cooperation?"
Journal of Economic Perspectives,
7: 2 (Spring): pp. 159?72.
- Hirsch, Paul, Stuart Michaels and Ray Friedman. 1990. "Clean Models vs. Dirty Hands: Why Economics Is Different from Sociology." In Sharon Zukin and Paul DiMaggio, eds.
Structures of Capital: The Social Organization of the Economy
: 39-56. Cambridge; New York and Melbourne: Cambridge University Press, 1990 (
ISBN 0-521-37523-1
).
- Pareto, V. (1906). Manual of political economy.
- Persky, J. (1995). Retrospectives: The ethology of Homo economicus.
Journal of Economic Perspectives
, 9(2), 221-231.