Armata Zaporojian? (Viisko Zaporoje)
,
Hetmanatul c?z?cesc
(in
limba ucrainean?
: Гетьманщина, В?йсько Запорозьке) a fost un stat al
cazacilor din Zaporijia
, care a cuprins teritoriile Hetmanatului ?i al Oastei Zaporojiene. Statul intins in regiunile centrale ?i nord-estice ale Ucrainei s-a bucurat de o perioad? de independen??, urmat? de una de autonomie intre 1649 ? 1775. Statul a fost fondat odat? cu izbucnirea
R?scoalei lui Hmelni?ki
in 1648, iar primul lui conduc?tor a fost
Bogdan Hmelni?ki
, care a condus statul in 1648 ? 1657.
Hetmanatul ?i-a pierdut independen?a ca urmare a
tratatului de la Pereiaslav
(
Pereiaslavska Rada
) din 1654.
Tratatul de la Andrusovo
(
Andrusiv
) din 1667 a imp?r?it statul intre Rusia ?i Polonia. Aceast? imp?r?ire a dus la izbucnirea unui
r?zboi civil
intre diferitele fac?iuni c?z?ce?ti din Ucraina care a durat pan? spre sfar?itul secolului al XVII-lea. In secolul al XVIII-lea, teritoriul Hetmanatului a fost redus la ceea ce este cunoscut ca
Ucraina de pe malul stang
. Imp?r?teasa
Ecaterina a II-a
a abolit orice urm? de autonomie a cazacilor ucraineni in 1764.
Capitalele hetmanatului au fost
Cihirin
,
Baturin
?i
Hluhiv
.
Hetmanatul a ocupat teritoriile a ceea ce este ast?zi Ucraina central?, plus o zon? de frontier? a Rusiei moderne. Hetmanatul a ocupat regiunile (
oblast
) ucrainene
Cernig?u
,
Poltava
, ?i
Sumi
(f?r? col?ul de sud-est), teritoriile estice ale
regiunlor Kiev
?i
Cerkasi
, ca ?i partea vestic? a
regiunii Briansk
din Rusia. Teritoriul Armatei Zaporojiene s-a bucurat de un anumit grad de autoguvernare ?i a avut propria sa administra?ie.
Hetmanul Bogdan Hmelni?ki
Dup? o serie de campanii militare incununate de succes impotriva polonezilor
hatmanul
Bogdan Hmelni?ki
?i-a f?cut o intrare triumfal? in
Kiev
de
Cr?ciunul
anului
1648
, fiind salutat de popula?ia ora?ului ca eliberator al poporului ucrainean de sub jugul polonez. In februarie 1649, in timpul negocierilor de la
Pereiaslav
cu delega?ia polonez?, Hmelni?ki a abordat convorbirile cu polonezii de pe pozi?ia de autocrat al
rutenilor
?i unic conduc?tor al Ucrainei.
Hmelni?ki s-a angajat in construc?ia structurii noului stat pe toate planurile: militar, administrativ, financiar, economic ?i cultural. ?
Oastea zaporojian?”
a fost imputernicit? de Hmelni?ki cu puterea suprem? in noul stat, unificand toate sferele societ??ii ucrainene sub autoritatea sa. Ac?iunile hatmanului au vizat dezvoltarea unui sistem administrativ civil ?i militar ale c?rui cadre erau cazaci ?i nobili ucraineni, precum ?i stabilirea unei p?turi conduc?toare in Hetmanatul c?z?cesc.
Dup? ce
Hanatul Crimeii
a schimbat tab?ra in 1653, aliindu-se cu polonezii impotriva cazacilor, Hmelni?ki ?i-a dat seama c? nu se mai poate baza mult? vreme pe sprijinul
Imperiului Otoman
impotriva
Rzeczpospolitei
?i s-a reorientat spre o alian?? cu
Imperiul Rus
. Negocierile lui Hmelni?ki cu ru?ii au inceput in ianuarie 1654 in Pereiaslav ?i s-au incheiat in aprilie la
Moscova
.
Ca urmare a semn?rii acestui tratat, statul ucrainean trecea sub suzeranitatea Moscovei ?i era imp?r?it in dou?: Hetmanatul, cu capitala la
Cihirin
?i
Zaporijia
, cu capitala la
Siciul Zaporojian
. Semnarea tratatului a dus la izbucnirea
r?zboiului ruso-polon din 1654–1667
(
pl
)
[
traduce?i
]
.
Dup? moartea lui Hmelni?ki, fiul lui,
Iuri
a fost numit succesor. Din p?cate, Iuri nu era numai un tan?r lipsit de experien??, dar ii lipsea in mod indiscutabil carisma ?i calit??ile de lider ale tat?lui s?u.
In 1657, conduc?torul cancelariei Hetmenatului ?i unul dintre sfetnicii lui Bogdan Hmelni?ki,
Ivan Vihovski
, a fost ales hatman. Noul hatman a incercat s? duc? o politic? independent? fa?? de Moscova, ceea ce a dus la izbucnirea unui r?zboi civil. Vihovski a reu?it s? inving? trupele zaporijiene r?sculate conduse de atamanii Iakiv Baraba? ?i Martin Pu?kar la
Poltava
in 1658. La incheierea luptelor, hetmanatul era mult sl?bit, iar Vihovski a hot?rat s? rup? leg?turile cu Moscova ?i a semnat
Tratatul de la Hadiaci
cu polono-lituanienii in septembrie 1658.
In conformitate cu prevederile acestui tratat, Ucraina devenea a treia component? autonom? a unei Uniuni statale polono-lituaniene-rutene, cu
regele Poloniei
monarh al noii Rzeczpospolite. Ucraina urma s? p?streze controlul asupra armatei, justi?iei ?i bugetului. Tratatul nu a intrat ins? niciodat? in vigoare, deoarece s-a dovedit foarte nepopular in randul p?turilor de jos ale societ??ii ucrainene, in randul c?rora au izbucnit mai multe r?scoale. In cele din urm?, Vihovski a renun?at la func?ia de hatman ?i a emigrat in Polonia.
A urmat perioada ?
Ruinei
”, caracterizat? printr-un r?zboi civil aproape neintrerupt de-a lungul secolului al XVII-lea.
In 1467, in plin? perioad? a Ruinei, r?zboiul ruso-polonez a luat sfar?it prin semnarea
p?cii de la Andrusovo
, care prevedea imp?r?irea Hetmanatului in dou? regiuni,
Ucraina de pe malul stang
?i
Ucraina de pe malul drept
. Hetmanatul avand capitala la Kiev a p?strat o oarecare autonomie in cadrul statului rus ?i a r?mas s? controleze doar Ucraina de pe malul stang. Ucraina de pe malul drept, cu excep?ia regiunii Kievului, a devenit parte a Poloniei, iar forma?iunile administrative stabilite de Hmelni?ki au fost abolite, fiind reinfiin?ate voievodatele poloneze Czernigow, Kijow ?i Bracław.
Carol al XII-lea ?i Mazepa dup? b?t?lia de la Poltava
Perioada Ruinei s-a terminat odat? cu alegerea in func?ia de hatman al lui
Ivan Mazepa
, care a adus stabilitate in statul ucrainean. El a unit din nou Ucraina sub conducerea unui singur hatman. Hetmanatul a inflorit in timpul conducerii sale, in special in domeniul artistic. Stilul arhitectural dezvoltat in timpul mandatului s?u a fost numit ?baroc ucrainean”.
In timpul mandatului s?u a izbucnit
Marele R?zboi Nordic
dintre
?aratul Rusiei
?i
Imperiul Suedez
. Alian?a lui Mazepa cu
Petru cel Mare
a provocat pierderi grele cazacilor ?i a permis Rusiei s? se amestece in treburile interne ale Hetmanatul. Atunci cand ru?ii au refuzat s? apere Ucraina impotriva atacului Poloniei aliate cu Suedia, Mazepa ?i cazaci zaporijieni s-au aliat la randul lor cu suedezii in 1708. B?t?lia decisiv? s-a dat in iunie 1709 la
Poltava
, unde ru?ii au ie?it inving?tori. Victoria ru?ilor a pus cap?t visului de independen?? a lui Mazepa, independen?? pe care o promiseser? suedezii. Dup? b?t?lia de la Poltava, autonomia hetmanatului a r?mas numai pe hartie iar ru?ii au infiin?at gubernia Kievului.
In timpul domniei
Ecaterinei a II-a
, autonomia Hetmanatului a fost restrans? pan? la dispari?ie. Dup? mai multe incerc?ri e?uate, ru?ii au reu?it s? desfiin?eze definitiv institu?ia hatmanului in 1764, iar prerogativele sale au fost asumate de ?Colegiul Micii Rusii”. Astfel, statul ucrainean a fost incorporat definitiv in
Imperiul Rus
.
Ecaterina a II-a a dat pe 7 mai 1775 ordinul direct de distrugere a
Siciului Zaporijian
. La 5 iunie 1775, armata rus? ? infanterie ?i artilerie ? au inconjurat Siciul ?i l-au distrus. Armata rus? i-a dezarmat pe cazaci ?i le-a confiscat tezaurul ?i arhiva. Atamanul de tab?r? Petro Kalni?evski a fost exilat la m?n?stirea de pe
Insula Solove?ki
. Arestarea atamanului Kalni?evski a marcat sfar?itul Armatei Zaporojiene.
Existen?a Hetmanatului a marcat o perioad? de inflorire cultural? in Ucraina, in special in timpul hatmanului Ivan Mazepa.
C?l?torii str?ini care au vizitat Hetmanatul au remarcat nivelul ridicat de alfabetizare al ucrainenilor, chiar ?i in randul celor din p?turile de jos. In Hetmanat existau mai multe ?coli primare decat la vecinii polonezi sau ru?i. Prin deceniul al cincelea al secolului la XVII-lea, din 1.099
stani?e
din cadrul a ?apte districte regimentale, 866 aveau ?coli primare.
[1]
Un c?l?tor german scria in 1720 c? fiul hatmanului
Danil? Apostol
, care nu p?r?sise niciodat? Ucraina, vorbea fluent latina, italiana, franceza, germana, poloneza ?i rusa.
[2]
In timpul hetmanatului lui Mazepa, Colegiumul din Kiev a fost transformat in Academie, reu?ind s? atrag? pe b?ncile sale pe unii dintre cei mai cunoscu?i inv??a?i ai lumi ortodoxe.
[3]
Mazepa a infiin?a un alt colegiu la Cernig?u. Unii dintre studen?ii de la Kiev, precum
Feofan Prokopovici
(fondatorul Academiei Ruse de ?tiin?e), s-au mutat la Moscova, astfel incat patronajul cultural al lui Mazepa a ridicat nivelul cultural nu doar al Ucrainei, dar ?i al Rusiei.
[3]
In 1737 a fost infiin?at? o Academie de muzic? in capitala de atunci a Hetmanatului, Hluhiv.
M?n?stirea Mejihirki, pictur? de Fiodor Soln?ev, 1843.
In afar? de mai vechile tiparni?e din Kiev, au fost deschise noi ateliere in
Cernig?u
?i
Novhorod-Siverskii
. De?i cea mai mare parte a c?r?ilor erau de natur? religioas?, au mai fost tip?rite ?i c?r?i cu carectere istoric. Inoketii Ghizel a fost cel care a lansat intr-o carte scris? in 1674 pentru prima oar? ideea conform c?reia Moscova este mo?tenitoarea de drept a Kievului, capitala
Rusiei Kievene
.
[4]
Biserica Ortodox? Ucrainean? a ie?it in 1648 de sub jurisdic?ia Patriarhiei Constantinopolelui numai pentru a trece imediat sub autoritatea Patriarhiei Moscovei. Adev?rul este c? ierarhii bisericii ucrainene au incercat mai inainte de 1648 ?i dup? aceast? dat? s? duc? o politic? independetnt?. Ivan Mazepa a stabilit o rela?ie personal? foarte strans? cu mitropolitul Varlaam Iasinski (in scaun intre 1690?1707). Mazepa a int?rit biserica prin dona?ii in bani, terenuri ?i sate de iobagi. Mazepa a finan?at contruirea mai multor biserici in Kiev ?i pentru restaurarea unora vechi ?i modificare lor conform canoanelor arhitectonice ale barocului ucrainean.
[5]
Structura social? a Hetmanatului era format? din cincin grupuri: nobilimea, cazacii, clerul, or??enii ?i ??ranii.
M?n?stirea Sfantul Mihail, construit? cu forndurile asigurate de Ivan Mazepa
Nobilimea a continuat s? fie clasa social? dominant? in Hetmanat, tot a?a cum fusese ?i pe vremea st?panirii poloneze, de?i compozi?ia ?i legitimitatea ei in cadrul noii societ??i s-a schimbat in mod radical. In timul
rebeliunii lui Hmelni?ki
,
?leahticii polonezi
?i magna?ii ruteni poloniza?i au fugit din Ucraina. Ca urmare, noua aristocra?ie a fost format? din amestecul nobilimii care r?m?sese pe teritoriul Hetmanatului (vechi familii nobiliare care respinseser? polonizarea ?i mica nobilime care se al?turaser? cazacilor in lupta impotriva polonezilor) cu ofi?erimea c?z?ceasc? in ascensiune. Nobilii loiali Hetmanatului, spre deosebire de aristocra?ii polonezi, ale c?ror propriet??i fuseser? redistribuite ucrainenilor, i?i p?staser? privilegiile, p?manturile ?i satele de iobagi. Vechea nobilime ?i noua clas? a ofi?erilor cazaci au fost numi?i ?Distin?ii tovar??i militari”. Astfel, natura statutului nobiliar a fost schimbat? in mod fundamental, nemaifiind ereditar, depinzand in schimb de loialitatea fa?? de statul c?z?cesc.
[6]
In timp ins?, p?manturile ofi?erilor cazaci ?i privilegiile lor au devenit ereditare, iar clasa nobililor ?i ofi?erilor a reu?it s? acapareze mo?ii intinse, comparabile cu cele ale magna?ilor polonezi, pe care ii inlocuiser?.
Cazac zaporijian, pictur? de Serghei Vasilkivski, secolul al XIX-lea
Cei mai mul?i dintre cazaci nu au reu?it s? intre in randul noblimii ?i au continuat s?-?i joace rolul lor de solda?i. Cazacii de rang mic ?i-au exprimat in mod violent nemul?umirile ?i au declan?at un num?r mare de rebeliuni, in special in perioada de instabilitate ?i r?zboaie civile a ?
Ruinei
”. Nemul?umirile cazacilor au fost exploatate cu abilitate de autorit??ile de la Moscova.
Siciul Zaporijian
a func?ionat ca refugiu pentru cazacii care fugeau din Hetmanat, tot a?a cum servise de refugiu ?i in perioada de timp de dinaintea r?scoalei lui Hmelni?ki.
In timpul Hetmanatului, clerul
catolic
?i cel
unit
era controlat de autorit??ile ucrainene. C?lug?rii
ortodoc?i
s-a bucurat de un statut privilegiat in aceia?i perioad?, controland aproximativ 17% din p?manturile agricole. M?n?stirile erau scutite de impozite, iar c?lug?rii se asigurau ca iobagii m?n?stire?ti i?i indeplinesc toate indatoririle. Inal?ii ierarhi ortodoc?i au devenit la fel de puternici ?i boga?i precum cei mai puternici aristocra?i.
[7]
Preo?ii erau ?i ei scuti?i de la plata taxelor. Fii preo?ilor se preo?eau la randul lor, sau deveneau fuc?ionari ai statului. Nobilii ?i cazacii puteau ajunge preo?i, sau invers.
[7]
Dou?sprezece ora?e ale Hetmanatului se bucurau de anumite drepturi de autoguvernare, aveau propriile judec?torii ?i propriul buget. Or??enii boga?i puteau s? de?in? func?ii in administra?ia Hetmanatului sau i?i puteau cump?ra titluri nobiliare. Popula?ia or??eneasc? era relativ pu?in numeric? (cele mai mari ora?e,
Kiev
?i
Nijin
aveau in jur de 15.000 de locuitori) ?i nu a fost a?a de important? ca alte grupuri sociale din Hetmanat.
[7]
??ranii reprezentau majoritatea popula?iei Hetmanatului. De?i institu?ia muncii obligatorii prestat de ??rani a fost redus? in mod semnificativ in timpul r?scoalei lui Hmelni?ki, (care a avut ca urmare alungarea mo?ierilor ?i magna?ilor polonezi din Ucraina), nobilimea local?, hatmanul ?i biserica ortodox? au continuat exploatarea iobagilor. Ca urmare a r?scoalei, 50% din terenurile agricole au fost repartizate cazacilor ?i satelor autonome, 33% a r?mas in st?panirea ofi?erilor cazaci ?i a nobililor locali, iar 17% a trecut in proprietatea bisericii. Odat? cu trecerea timpului, propor?ia terenurilor ocupate de nobili ?i ofi?eri a crescut in defavoarea celor ocupate de cazacii de rand, iar ??ranii au fost obliga?i s? lucreze tot mai mult pentru st?panii lor. Cu toate aceste, obliga?iile au r?mas mai u?oare decat cele de dinainte de r?scoal?, iar ??ranii nu au fost niciodat? lega?i de p?mant, avand dreptul s? se mute pe alte mo?ii.
[8]
Hetmanatul a fost imp?r?it in districte militaro-administrative (districte regimentale, ?polki”), al c?ror num?r a variat func?ie de teritoriul statului. In 1649, cand Hetmanatul controla amble maluri ale
Niprului
, teritoriul era imp?r?it in 16 districte. Dup? pierderea regiunii vestice, (Malul drept), num?rul de districte s-a redus la zece. Districtele regimentale erau imp?r?ite mai departe in companii (?sotnii”), care erau conduse de c?pitani.
[9]
Hetmanatul era condus de un
hetman
, guvernul lui ?i de dou? consilii: Consiliul General ?i Consiliul ofi?erilor. Hetmanul era ales la inceput de Consiliul General, al c?rui membri erau to?i cazacii, or??enii, clerul ?i chiar unii ??rani. Spre sfar?itul secolului al XVII-lea, rolul hetmanului a devenit mai degrab? onorific, func?iile de conducere fiind preluate in cea mai mare parte de Consiliul Ofi?erilor. Dup? 1709, hatmanul ales era confirmat de ?ar. Hatmanul conducea pan? cand murea sau pan? era demis. Puteriile hetmanului erau discre?ionale in domeniile administra?iei, judec?toresc, financiar ?i militar. Cabinetul s?u fuc?iona atat ca stat major cat ?i ca guvern civil. Hetmanul avea dreptul s? traseze propriile linii de politic? extern?, dar aceast? putere a fost limitat? treptat de Moscova de-a lungul secolului al XVIII-lea.
[10]
Fiecare district regimental era administrat de un colonel (?polcovnic”) care avea un rol dublu, de autoritate suprem? militar? ?i civil? in teritoriul din subordinea sa. Dac? la inceputuri, polcovnicul era ales direct de cazacii din fiecare district, in secolul al XVIII-lea acest demnitar a inceput s? fie numit direct de hetman. Dup? 1709, Moscova s-a implicat tot mai mult in numirea coloneilor. In activitatea sa, fiecare colonel era ajutat de un adjunct, un judec?tor, un cancelar, un aghiotant ?i un stegar.
[9]
Hetmanul D?nil? Apostol
Autonomia Hetmanatului a fost restrans? de-a lungul secolului al XVIII-lea. Dup?
b?t?lia de la Poltava
, hetmanii ale?i de cazaci au trebuit s? aib? ?i aprobarea
?arului
pentru a-?i ocupa func?ia.
De asemenea, ?arul intervenea frecvent pentru numirea coloneilor fiec?rui district regimental. In 1722, structura responsabil? cu Hetmanatul a fost schimbat? din subordonarea guvernului in aceea a Colegiului Afacerilor Externe al Senatului. In acela?i an, autoritatea hetmanului a fost diminuat? prin infiin?are Colegiului Micii Rusii, numit de la Moscova ?i format din ofi?eri ru?i sta?iona?i in Ucraina, care ac?ionau ca un guvern paralel. Acest colegiu trebuia in mod oficial s? apere drepturile cazacilor-??rani impotriva abuzurilor ofi?erilor cazaci. Atunci cand cazacii l-au ales pe hetmanul
Pavlo Polubotok
, oponent al reformelor ini?iate de ru?i, acesta din urm? nu a fost confirmat de ?ar, a fost arestat ?i a murit in inchisoare. Colegiul (rus) al Micii Rusii a condus Hetmanatul pan? in 1727, cand ?i-a incetat existen?a ?i a fost ales un nou hetman,
D?nil? Apostol
. Rela?iile dintre Hetmanant ?i Rusia au fost reglementate prin adoptarea unui cod cu 28 de articole. Acest cod a fost valabil pan? in momentul desfiin??rii Hetmanatului. Printre altele, acest cod stipula c?:
- Hetmanatul nu avea propriile rela?ii externe, de?i putea negocia direct cu Polonia, Hanatul Crimeii ?i Imperiul Otoman in leg?tur? cu problemele de frontier?, atata vreme cat aceste negocieri nu contravenea tratatelor semante de Rusia cu sus-numitele puteri.
- Hetmanatul continua s? p?streze controlul asupra zece regimente.
- In caz de r?zboi, cazacii erau obliga?i s? lupte sub comanda unui comandant rus rezident.
- S-a infiin?at un tribunal format din trei cazaci ale?i ?i trei delega?i ai guvernului rus.
- Mo?ierii ru?i ?i de alte na?ionalit??i au primit permisiunea s? r?man? pe teritoriul Hetmanaului, dar colonizarea de ??rani adu?i din alte regiuni a fost interzis?.
[11]
In 1764, pozi?ia hetmanului a fost desfiin?at? de imp?r?teasa
Ecaterina cea Mare
, iar atribu?iile sale au fost preluate de un al doilea Colegiu al Rusiei Mici, fomat din patru func?ionari guvernamentali ru?i ?i patru cazaci ale?i. Acest colegiu a inceput prudent dar ferm s? elimine ultimele vestigii ale autonomiei locale c?z?ce?ti. In 1781, Colegiul Rusiei Mici a desfiin?at sistemul regimentelor autonome c?z?ce?ti. Doi ani mai tarziu, a fost restric?ionat dreptul la libera mi?care a ??ranilor, iar procesul de
iob?gizare
al popula?iei rurale ucrainene a fost incheiat. Solda?ii cazaci au fost integra?i in armata rus?, in vreme ce ofi?erii cazaci au primit statutul nobiliar rus. In conformitate cu practica stabilit? in restul Imperiului Rus, p?manturile bisericilor ?i m?n?stirilor ucrainene au fost confiscate ?i redistribuite nobililor. (De-a lungul timpului, m?n?stirile din Hetmanat ajunseser? s? controleze pan? la 17% din terenurile agricole ucrainene
[12]
). Teritoriul Ucrainei a fost reorganizat in trei gubernii, a c?ror administra?ie nu se mai deosebea cu nimic de cea a oric?ror alte gubernii din cadrul imperiului.
[13]
- ^
A History of Ukraine
. Toronto: University of Toronto Press.
.
ISBN
0-8020-0830-5
.
- ^
Volodymyr Sichynsky (1953).
Ukraine in foreign comments and descriptions from the VIth the XXth century
. New York: Ukrainian Congress Committee of America
- ^
a
b
Magocsi 1996, p 259.
- ^
Magocsi 1996, p 257.
- ^
Magocsi 1996, p 258.
- ^
Magocsi 1996, p 250.
- ^
a
b
c
Magocsi 1996, p 252.
- ^
Magocsi 1996, p 253.
- ^
a
b
Magocsi 1996, p 235.
- ^
Magocsi 1996, pp 235?236.
- ^
Magocsi 1996, p 274.
- ^
Magocsi 1996, p 279
- ^
Magocsi 1996, pp 275?276.