Heinrich Hentzi
, din 1844
Heinrich Hentzi Edler von Arthurm
,
[2]
(n.
,
Debre?in
,
Ungaria
? d.
,
Buda
,
Imperiul Austriac
) a fost un general
maghiar
din armata
Imperiului Austriac
. El a devenit renumit pentru ap?rarea ora?ului
Buda
?i a
castelului Buda
in
Asediul Budei
din anul 1849, refuzand s? capituleze in fa?a rebelilor unguri ?i continuand s? r?man? loial pan? la cap?t imp?ratului austriac.
Provenea dintr-o familie cu origine elve?ian?. Unchiul s?u, Samuel Hentzi, a fost un poet ?i revolu?ionar elve?ian, care a organizat o conspira?ie impotriva ordinii constitu?ionale din Elve?ia ?i, prin urmare, a fost executat pe 17 iulie 1749. Familia Hentzi a fost nevoit? s? fug? ?i s-a stabilit in ora?ul maghiar Debre?in.
N?scut la
Debre?in
, Hentzi s-a inrolat in Armata Austriac? in septembrie 1804 ?i a f?cut parte din trupele de geniu. Dup? un an, la 1 septembrie 1805, a fost avansat
Oberleutnant
, apoi, la 1 martie 1809, Kapitanleutnant. A participat la
R?zboaiele Napoleoniene
din 1805, 1809, 1813 ?i 1814. In campania din Germania din 1813 s-a aflat mai intai in garnizoana din
Olomouc
, apoi a participat la luptele pentru ap?rarea fortului
Komarom
?i la opera?iunile militare de pe insula ?itny, pentru care a fost l?udat de generalii Hesse-Homburg ?i Wimpfen. In ianuarie 1814 a luat parte la blocada din
Auxonne
?i b?t?liile de la
Lyon
?i
Voreppe
.
Dup? r?zboi a continuat s? urce in ierarhia militar? ?i a indeplinit func?ii militare in diferite garnizoane. A fost avansat maior (5 iulie 1828), locotenent-colonel (23 iunie 1834) ?i colonel (19 martie 1841). Apoi, la 16 august 1842, a fost numit comandant al corpului de pionieri. Pentru faptele sale de arme a fost innobilat la 17 iunie 1844, primind titlul de Edler von Arthrum.
La 9 mai 1848 a fost avansat general-maior. El a servit timp de trei luni pe postul de comandant de brigad? la
Cracovia
, in subordinea feldmare?alului
Franz Schlik
, dup? care a fost numit comandant militar al cet??ii
Petrovaradin
. A preluat aceast? func?ie de comand? la 22 septembrie 1848 ?i a depus jur?mantul pe noua constitu?ie a Ungariei. In timpul Revolu?iei Maghiare a fost pus sub supraveghere la 21 octombrie 1848 deoarece a refuzat s? se al?ture Armatei Revolu?ionare Maghiare. La 17 decembrie 1848 a fost trimis sub escort? la Buda ca prizonier de r?zboi pentru a fi judecat acolo. In 5 ianuarie 1849, odat? cu intrarea in Buda a trupelor imperiale conduse de feldmare?alul
Windischgratz
, generalul Hentzi ?i-a rec?p?tat libertatea.
[3]
[4]
Feldmare?alul l-a numit comandant militar al ora?ului ?i
castelului Buda
. Castelul era ruinat, iar Hentzi l-a reparat ?i consolidat pentru a putea face fa?? atacurilor maghiare.
Apogeul carierei militare a lui Hentzi a fost atins in aprilie 1849, atunci cand, dup? ce trupele austriece au p?r?sit
Pesta
, a stabilit o linie de ap?rare pe partea dinspre Buda a
Dun?rii
, cu centrul in
castelul regal
. Dup? retragerea armatei imperiale, rebelii maghiari au ajuns la 3 mai 1849 in fa?a castelului. Cand generalul na?ionalist
Artur Gorgei
a f?cut apel la originea maghiar? a lui Hentzi intr-o incercare de a-l convinge s? predea castelul for?elor revolu?ionare maghiare, Hentzi i-a r?spuns c?, de?i se n?scuse intr-adev?r in Ungaria, va continua s? r?man? loial
Kaiserului
.
[5]
Cererea de capitulare trimis? pe 4 mai 1849 de generalul Gorgei con?inea urm?toarea clauz?:
“
|
Dac? dvs., ap?rand pan? la cap?t
cetatea Buda
, ve?i produce pagube
Podului cu Lan?uri
sau ve?i bombarda
Pesta
, de unde sub nicio form? nu pute?i fi atacat, acest lucru fiind evident, atunci v? dau cuvantul meu de onoare c?, dup? ce castelul va fi capturat, to?i ap?r?torii castelului vor fi t?ia?i cu sabia.
|
”
|
Avea doar 5.000 de militari in subordine, dar a respins 20 de atacuri ale o?tilor maghiare formate din 30.000 de combatan?i. Hentzi von Arthurm a ap?rat castelul pan? pe 21 mai 1849, refuzand s? capituleze. Pe 21 mai 1849 militarii maghiari au reu?it s? escaladeze zidurile castelului, iar Hentzi, pentru prinderea c?ruia fusese stabilit? o recompens? de 5.000 de florini,
[6]
a fost r?nit grav. Potrivit unui raport al unui ofi?er medical austriac, Hentzi a murit dou? zile mai tarziu, pe 23 mai 1849, la ora 1 diminea?a.
[7]
Autorit??ile austriece au sus?inut mult timp c? generalul r?nit ar fi fost maltratat de solda?ii maghiari, aceast? acuza?ie fiind reluat? ?i la procesul
generalilor maghiari executa?i la Arad
. De fapt, militarii maghiari l-au transportat pe r?nitul Hentzi la sediul cartierului general maghiar pentru a-l proteja de furia mul?imii. Via?a ap?r?torilor castelului din timpul
asediului
a fost cru?at?, in ciuda ordinelor ferme ale lui Gorgei.
[7]
Generalul Hentzi a fost inmormantat in cimitirul din Buda.
In 1850 a fost decorat post-mortem cu crucea de cavaler a
Ordinului Militar ?Maria Terezia”
.
[8]
Pictorul
Fritz L'Allemand
(1812-1866) a fost ins?rcinat, din dispozi?ia imp?ratului, s? picteze un tablou care s? prezinte momentul mor?ii generalului Hentzi.
Hentzi a fost c?s?torit. Singurul s?u fiu, Heinrich, a servit ca militar in trupele de geniu. Datorit? comportamentului curajos al generalului, v?duva sa a primit un cadou de 1000 de florini ?i o pensie viager? de 600 de florini.
Refuzul lui Hentzi de a se al?tura na?ionali?tilor maghiari ?i ap?rarea inver?unat? a Budei au prevenit invazia Armatei Revolu?ionare Maghiare in Austria in prim?vara ?i vara anului 1849.
[9]
In Ungaria el este amintit pentru bombardarea ora?ului
Pesta
in cursul
asediului
. Multe cl?diri civile au fost distruse in timpul bombardamentului, pe care Hentzi l-a ordonat cu scopul de a descuraja trupele maghiare s? continue asediul castelului, fiind terorizat? astfel popula?ia civil?. Ora?ul Pesta nu avea nicio importan?? militar?, iar generalul Gorgei a hot?rat s? nu atace castelul de pe partea dinspre Pesta, dar a afirmat c?, dac? Hentzi va bombarda Pesta, el nu-i va ar?ta mil?.
Considerat un erou de c?tre loiali?tii habsburgici, Hentzi a fost onorat cu o statuie in
Budapesta
. Monumentul a fost dezvelit la 11 iulie 1852 in prezen?a imp?ratului
Franz Joseph I
[10]
?i a cauzat mari resentimente in randul na?ionali?tilor maghiari, constituind sursa tensiunilor civile din 1886. Cand comandantul garnizoanei din ora?, generalul maior
Ludwig Janski
, a pavoazat monumentul lui Hentzi, au urmat proteste ?i revolte, precum ?i ciocniri armate si dueluri intre ofi?erii imperiali ?i na?ionali?tii maghiari.
Tulbur?rile au fost atat de grave, incat
prin?ul mo?tenitor Rudolf
a pledat pentru o interven?ie armat?.
Nu a fost luat? o astfel de m?sur?, dar guvernul de la Viena a refuzat s?-i pedepseasc? pe ofi?erii implica?i. Generalul Janski a fost transferat la comanda unei divizii din alt? parte a imperiului.
Controversa produs? de prezen?a statuii a sc?zut in intensitate in 1899, atunci cand, intr-o incercare de a potoli nemul?umirile maghiarilor, monumentul lui Hentzi a fost mutat din pia?a central? Sf. Gheorghe (Szent Gyorgy) ?i amplasat in curtea interioar? a ?colii de cade?i din Budapesta.
- ^
a
b
c
d
e
Hentzi Edler von Arthurm, Heinrich (BLKO)
[*]
[[
Hentzi Edler von Arthurm, Heinrich (BLKO)
(entry in the Biographisches Lexikon des Kaiserthums Oesterreich (vol. 8, p. 317))|]]
- ^
de
Wien
. In:
Wiener Zeitung
, 27 august 1844, p. 01 (accesibil online pe site-ul
ANNO
).
- ^
Antonio Schmidt-Brentano:
Die k. k. bzw. k. u. k. Generalitat 1816?1918
, Viena, 2007, p. 69
Arhivat
in
, la
Wayback Machine
. auf oesta.gv.at, accesat la 26 aprilie 2013
- ^
OBL, p. 246
- ^
Deak, I. ?An Army Divided: The Loyalty Crisis of the Habsburg Officer Corps in 1848-1849”, in
The Military and Society: A Collection of Essays
. P. Karsten, ed. Pittsburgh: University of Pittsburgh, 1998. p. 211. (Via Google Books 1/31/11)
- ^
de
Kronlander. (…) Pesth, 25. Marz
. In:
Wiener Zeitung
, 28 martie 1850, p. 17 (accesibil online pe site-ul
ANNO
).
- ^
a
b
Katona Tamas
jegyzete
Gorgei
emlekiratahoz
- ^
Jaromir Hirtenfeld
:
Der Militar-Maria-Theresien-Orden und seine Mitglieder
, Kaiserliche Hof- und Staatsdruckerei, Wien 1857, pp. 1753?1754.
- ^
Rothenburg, G.
The Army of Francis Joseph
. West Lafayette: Purdue University Press, 1976. p. 34.
- ^
de
Ofen, 11. Juli
. In:
Die Presse (1848-1896)
, 13 iulie 1852, p. 03 (accesibil online pe site-ul
ANNO
).
- Joseph Goutta:
Zur Todtenfeier des k.k. General-Majors v(on) Hentzi und seiner Braven
. (Gedicht). Ofen 1850.
Digitalisat
.
- Oesterreichs Helden und Heerfuhrer
. Band 3, Teil 2. 1855, p. 1456.
Digitalisat
.
- Constantin von Wurzbach
:
Heinrich Hentzi von Arthurm
.
In:
Biographisches Lexikon des Kaiserthums Oesterreich
.
Vol. 8. Verlag L. C. Zamarski, Wien, 1856?1891, p. 317 (la
Wikisurs?
).
- de
Janko, Wilhelm Edler von:
Hentzi von Arthurm, Heinrich
, articol din:
Allgemeine Deutsche Biographie
(ADB). Volumul 12, Leipzig, 1880, p. 11.
- Hentzi von Arthurm Heinrich
. In:
Osterreichisches Biographisches Lexikon 1815?1950
(OBL) (Lexiconul biografic austriac). Vol. 2, Editura Academiei ?tiin?ifice din Viena, 1959, p. 276.
Revolu?ia Maghiar? din 1848-1849
|
|
Evenimente importante
|
|
|
B?t?lii
|
|
|
Conduc?tori austrieci
|
|
|
Conduc?tori maghiari
|
|
|
Conduc?tori ru?i
|
|
|
Alte articole
|
|
|
Articole conexe
|
|
|
Vezi ?i
|
|
|