Acest articol sau aceast? sec?iune are bibliografia incomplet? sau inexistent?. Pute?i contribui prin ad?ugarea de referin?e in vederea sus?inerii bibliografice a afirma?iilor pe care le con?ine.

Gheorghe T?t?rescu
Date personale
N?scut	21 decembrie 1886 Poiana, Gorj
Decedat	28 martie 1957 (71 de ani) Bucure?ti
Inmormantat	Romania
Cauza decesului	cauze naturale ( tuberculoz? )
C?s?torit cu	Arethia T?t?rescu
Cet??enie	Romania [1]
Religie	Ortodox
Ocupa?ie	politician diplomat avocat
Limbi vorbite	limba roman? [2]
Prim-ministrul Romaniei
In func?ie 3 ianuarie 1934 ? 28 decembrie 1937 25 noiembrie 1939  –  4 iulie 1940
Precedat de	Constantin Anghelescu Constantin Argetoianu
Succedat de	Octavian Goga Ion Gigurtu
Ministrul Afacerilor Str?ine
In func?ie 2 octombrie 1934 ? 9 octombrie 1934 11 februarie 1938 ? 29 martie 1938 6 martie 1945  –  29 decembrie 1947
Precedat de	Nicolae Titulescu Istrate Micescu Constantin Vi?oianu
Succedat de	Nicolae Titulescu Nicolae Petrescu-Comnen Ana Pauker
Partid politic	Partidul Na?ional Liberal Partidul Na?ional Liberal-T?t?r?scu PNSR FRN PN
Alma mater	Universitatea din Paris
Profesie	Avocat
Membru de onoare al Academiei Romane
Modific? date / text

Pentru pictorul Gheorghe Tattarescu, vezi Gheorghe Tattarescu

Gheorghe T?t?r?scu (n. 2 noiembrie 1886 , Targu Jiu , Gorj , Romania  ? d. 28 martie 1957 , Bucure?ti , Romania ) a fost cel de-al 36-lea prim-ministru al Romaniei in perioada 1934 - 1937 ?i in perioada 1939 - 1940 . Gheorghe T?t?r?scu a de?inut ?i alte portofolii ministeriale; a fost martor al acuz?rii in procesul lui Lucre?iu P?tr??canu . Numele lui s-a ortografiat ?i T?t?rescu in epoc?.

Este absolvent al Liceului ?Carol I” din Craiova.

A fost ambasador la Paris din 1938 ?i pan? la 1 septembrie 1939, cand a fost chemat in ?ar? (?i in locul lui a fost trimis de la Var?ovia Richard Franasovici ).

La Muzeul Olteniei se afl? expus stiloul din aur cu care T?t?r?scu a semnat tratatul de asisten?? mutual? romano-francez ce garanta siguran?a unit??ii na?ionale romane dup? Primul R?zboi Mondial .

S-a c?s?torit cu Arethia T?t?rescu in 1906, pre?edinta Asocia?iei Femeilor din Gorj, implicat? in ridicarea monumentelor lui Constantin Brancu?i la Targu-Jiu.

Anii tinere?ii [ modificare | modificare surs? ]

Gheorghe T?t?rescu era fiul generalului Nicolae T?t?rescu (1850-1916) din satul Vl?duleni , comuna Bilteni-Gorj ?i al so?iei sale Speran?a, n?scut? Paraianu (1858-1920). Nicolae T?t?rescu a avut o carier? militar? str?lucit?: intrat in ?coala militar? in 1867, a devenit sublocotenent in 1869, maior in 1884, colonel in 1892 ?i general de brigad? in 1898, indeplinind, pentru o vreme, func?iile de secretar general la Ministerul de R?zboi ?i seful de Stat- major al armatei romane. Era fiul lui Gheorghe T?t?rescu (1824-1872) ?i al so?iei acestuia, Dumitrana, n?scut? Hurezeanu (1835-1909). Paraienii, familia mamei politicianului interbelic, f?ceau parte din vechea boierime a Olteniei, putand fi urm?ri?i documentar pan? in sec. al-XV-lea ?i se tr?geau din vechii boieri din Baia de Fier ?i Alun. Speran?a era fiica pitarului Zamfir Paraianu, prefect de Gorj, ?i a Sevasti?ei, n?scut?   Frumu?anu (1819-1911). A?adar ?i bunica matern? a omului politic apar?inea unei cunoscute familii boiere?tii gorjene. Ea i-a c?l?uzit pa?ii copil?riei viitorului om politic, iar tat?l s?u ii era model, fiindc? luptase pe frontul pentru cucerirea Plevnei la 1877 ?i era militar cu renume de membru in comisia de pace cu turcii. ^[6]

Dup? ce termin? studiile in Drept, pleac? la Paris, unde a urmat Dreptul ?i economia politic? ?i a luat parte la activitatea cercurilor socialiste. Sus?ine doctoratul in ?tiin?e juridice in anul 1912 cu teza ?La regime electoral et parlamentaire en Roumanie”. In lucrare, el f?cea o critic? a regimului parlamentar din Romania ?i demonstra necesitatea votului universal: ?Dup? cincizeci de ani de la Constitu?ia din 1866 via?a politic? ?i for?a politic? se afl? aproape exclusiv in mainile claselor privilegiate [...] pentru a pune cap?t minciunii parlamentare trebuie s? se pun? cap?t minciunii electorale. Credem c? am demonstrat in acest studiu c? dac? parlamentul este o fic?iune, se datore?te faptului c? alegerile din care a ie?it sunt ni?te fic?iuni. Trebuie deci ca parlamentul s? fie expresia voin?ei ??rii, pentru ca guvernul s? poat? fi expresia voin?ei parlamentului. Reorganizarea sistemului electoral ? iat? cu ce trebuie inceput”. Teza sem?na mai mult cu un eseu politic in care erau criticate st?rile de lucruri din Romania la inceputul sec. XX decat o dizerta?ie juridic? de drept constitu?ional. ^[7]

Dup? ce ?i-a terminat studiile, a de?inut, pentru scurt timp, in anul 1913, func?ia de avocat al Statului pentru Ministerul Instruc?iunii Publice. Ins? mai atras p?rea s? fie de publicistic?, cu care cocheta inc? din perioada studen?iei colaborand la revista “Sem?n?torul” ?i ziarul “Neamul Romanesc”. In 1918-1919 a fost ?i directorul ziarului “Cuvantul Gorjului", observator obiectiv al sistemului politic ?i administrativ din Romania. “Sa avem curajul gre?elilor noastr?, spunea el, […] superficialitatea, incompeten?a, incapacitatea, lipsa de con?tiin?? s-au dovedit a prezida la toat? activitatea tuturor ramurilor statului, otr?vite de politicianismul ?i de tovar??ul inseparabil al acestuia, favoritismul”.

In anul 1916, Gheorghe T?t?rescu s-a c?s?torit cu Aretia Pite?teanu, familie inrudit?, la randu-i, cu neamuri boiere?ti de vi?? veche din ?ara Romaneasc?. Aretia era o femeie cu stare ?i binev?zut? in societatea acelor vremuri. Dup? primul r?zboi mondial s-a instalat in Poiana Gorj, locul natal al so?ului ei, ?i a pus bazele unei societ??i de binefacere care avea drept scop rena?terea covorului ?i a broderiei oltene?ti. A infiin?at ?i un atelier in acest scop, de covoare oltene?ti, cu modele oarecum modernizate, adaptate la noua form? de mobilier. Intoarcerea lui Brancu?i in Romania i s-a datorat tot ei.

Fiind ofi?er de rezerv? inc? din 1909, Gheorghe T?t?rescu a luat parte la campania din Bulgaria in timpul celui de-al doilea r?zboi balcanic din 1913, ins? datorit? s?n?t??ii sale precare a fost repartizat p?r?ii sedentare a regimentului 18 Infanterie chiar in ziua mobiliz?rii. Refuzand, s-a prezentat la raportul comandantului ?i a cerut s? plece cu regimentul activ. A ob?inut, apoi, comanda companiei a 16-a cu 4 luni inainte de mobilizarea general?. In noaptea de 16-17 august 1917, T?t?rescu a luat parte la primele lupte ale batalionului din care f?cea parte. Ins?, din cauza s?n?t??ii sale ?ubrede, nu a putut participa la campanii deoarece a fost trecut in cadrele p?r?ii sedentare. Vintil? Br?tianu il recomand? ?efului Statului Major, care il ata?eaz? ca profesor la ?coala militar? de infanterie, unde a stat pan? la demobilizare. Nu a mai putut continua nici aici din cauza bolii sale care s-a dovedit a fi o problem? organic? la inim?.

Tan?rul T?t?rescu nu a avut o carier? militar? pe m?sura celei a tat?lui s?u, pe care il admira, ins? a r?mas cu con?tiin?a imp?cat? c? ?i-a f?cut datoria acolo unde i s-a cerut: ?...nu am revendicat niciodat? ?i nu revendic titluri de glorie sau de eroism, nu-mi recunosc nici un merit deosebit dar iar??i am con?tiin?a c? in diferite situa?ii in care m-a pus increderea acelor cari au fost ?efii mei, mi-am f?cut in intregime datoria ?i poate mai mult decat atat” - spunea el intr-un articol al ziarului ?Cuvantul Gorjului” in 1918.

Inceputul carierei politice [ modificare | modificare surs? ]

Gheorghe T?t?rescu a intrat in via?a politic? militant? in anul 1912, cand s-a inscris in Partidul Na?ional Liberal condus de Ion I. C. Br?tianu . Liderul partidului a apreciat perspicacitatea ?i spiritul de combativitate al tan?rului om politic. Dac? in 1914 era prea devreme, la urm?toarele alegeri parlamentare, din 1919, T?t?rescu a fost inscris pe listele na?ional-liberale ?i ales deputat de Gorj. S-a remarcat de la inceput prin incisivele ?i valoroasele sale discursuri in Adunarea Deputa?ilor ?i in Senat. Politicianul avea s? declare mai tarziu, in 1932, despre alegerea sa ca deputat: ?Cand jude?ul acesta c?ruia ii datorez fiin?a mea politic? ?i c?ruia ii voi inchina cu recuno?tin?? toate gandurile ?i toate puterile mele de inf?ptuire, cand jude?ul acesta mi-a reinoit increderea sa, m-am leg?tuit s? vin regulat in mijlocul d-tr? pentru a da socoteal? de mandatul pe care mi l-a?i incredin?at ?i pentru a v? l?muri, in acela?i timp, toate problemele care stau in fa?a Parlamentului”.

Demnitarul liberal avea in coordonare, la Ministerul de Interne, Poli?ia ?i Jandarmeria. El a introdus metode moderne in conducerea acestor dou? institu?ii, incercand s? imbun?t??easc? activitatea lor.

In?bu?irea revoltei de la Tatar Bunar [ modificare | modificare surs? ]

O prim? ac?iune important? din aceast? calitate a fost in?bu?irea revoltei de la Tatarbunar in septembrie 1924, o mi?care insurec?ional? provocatoare din sudul Basarabiei, pus? la cale de agen?ii Interna?ionalei Comuniste, dirija?i de la Moscova, al c?rei scop era extinderea revolu?iei bol?evice spre apus, prin crearea unei republici sovietice pe teritoriul Romaniei ?i dezmembrarea statului roman. In zilele de 15, 16 ?i 17 septembrie 1924, situa?ia la Tatar-Bunar ?i in alte comune din imprejurimi devenise alarmant? ?i nu mai putea fi tolerat?. Ministerul Ap?r?rii ?i Ministerul de Interne au luat m?suri energice pentru restabilirea ordinii. In leg?tur? cu aceast? ac?iune, T?t?rescu declara in fa?a parlamentarilor: ?Domnilor deputa?i, ?ti?i ce s-a petrecut apoi ?i ?ti?i cu cat? grab? au intervenit Jandarmeria ?i Armata, cunoa?te?i cu to?ii imprejur?rile care au intov?r??it ac?iunea acestei armate, care in cateva zile a restabilit ordinea in cele cateva sate ocupate ?i terorizate de bande...” Discursul publicat sub numele ?Interna?ionala a III-a ?i Basarabia”, rostit in Adunarea Deputa?ilor la 9 decembrie 1925, expunere am?nun?it? a chestiunii revoltei de la Tatar Bunar ?i profesiune de credin?? in ce privea func?ia interna?ional? a statului roman, de ap?r?tor al ordinii democratice europene, a fost unanim aprobat? de Parlamentul Romaniei, marcand un moment hot?rator in cariera politic? a lui Gheorghe T?t?rescu.

Criza dinastic? ?i Restaura?ia [ modificare | modificare surs? ]

Gheorghe T?t?rescu a intocmit ?i dat publicit??ii in noiembrie 1927, intr-o form? obiectiv?, sub titlul ?Acte ?i coresponden?? relative la renun??rile la tron ale fostului principe mo?tenitor (1918-1919- 1925), cu reproduceri fotografice de pe originale” , in anexe, intregul dosar documentar al acestei chestiuni. Tot in acest sens, la 31 decembrie 1925, T?t?rescu ordon? prefec?ilor, dup? ?edin?a Consiliului de Coroan? care luase act de a treia renun?are la tron a principelui Carol, s? confi?te ?i s? distrug? orice ziar, bro?ur?, afi?, fotografie sau insign? care ar fi avut drept scop consemnarea tenden?ioas? a actului de abdicare a prin?ului mo?tenitor. Li se cerea, de asemenea, prefec?ilor, s? pun? in lumin? caracterul personal, intim al acestui act str?in de orice amestec politic.

In 1926, intr-o declara?ie a lui T?t?rescu pentru ziarul ?Adev?rul”, acesta afirma c? sprijinitorii lui Carol erau:

?Un lung ?ir de aventurieri; str?ini sau instr?ina?i de neam, naufragia?i ai vie?ii c?utand un liman d?t?tor de n?dejdi in preajma marilor aventuri; fali?i ai luptelor politice, bancheri ahtia?i dup? un plasament cu perspective, trantori de toate categoriile, expatria?i de neputin?a de a munci, o coasociere interlop? de patimi, de vie?i ?i de ambi?ii bolnave”.

Ca s? arate cat de serios trateaz? aceast? problem?, T?t?rescu a ordonat arestarea lui Mihail Manoilescu cand acesta a revenit in ?ar? de la Paris, unde ar fi avut o intrevedere cu Carol Caraiman (odat? cu renun?area la tron, Carol i?i schimbase ?i numele). T?t?rescu a invitat, pentru a da o lovitur? de imagine adversarului s?u, to?i ziari?tii romani ?i str?ini pentru a le distribui declara?ii scrise ?i facsimile din jurnalul intim al lui Manoilescu. Acesta din urm? spunea c? T?t?rescu

?...g?sise mult a?teptatul prilej s? se releve in fa?a lui Ionel Br?tianu, pentru a ajunge, in fine, ministru plin”.

Mai mult, Manoilescu il atac? pe T?t?rescu cu acest prilej declarand c?

?La sfar?itul anului 1927, subsecretarul de stat de la Interne, T?t?rescu, care era ?i pre?edintele unei b?nci unde Ni?escu era administrator delegat, s-au dus personal la Banca Na?ional? (impreun? cu Ni?escu) ?i l-au rugat pe Oscar Kiriacescu s? ajute aceast? banc? fiindc? Ni?escu ar fi f?cut servicii guvernului, informandu-l la timp de ac?iunea lui Manoilescu”.

Din momentul producerii actelor constitu?ionale ce consfin?eau renun?area la tron a prin?ului mo?tenitor Carol ?i pan? la spectaculoasa restaura?ie din vara lui 1930, Gheorghe T?t?rescu ?i-a manifestat deplina solidaritate cu ?efii s?i politici ?i a comb?tut incerc?rile unor partide politice sau personalit??i individuale de a pune pe tapet ?chestiunea inchis?”. Dup? ce Restaura?ia a devenit fapt implinit, T?t?rescu nu s-a distan?at brusc de ?efii s?i anticarli?ti Vintil? I. C. Br?tianu ?i I. G. Duca , ins? a devenit ceva mai rezervat ?i mai nuan?at, in speran?a cre?rii unei pun?i de reconciliere cu noul suveran al Romaniei.

Aceast? dilem? a adancit ?i mai mult conflictul dintre ?b?tranii liberali” reprezenta?i de Dinu Br?tianu ?i Constantin Angelescu ?i ?tinerii liberali” aduna?i in jurul lui Gheorghe T?t?rescu ?i Victor Iamandi. T?t?rescu i?i consolidase pozi?ia in partid in 1931, cand pre?edintele I. G. Duca l-a investit in func?ia important? de secretar general al PNL. Odat? cu cre?terea influen?ei in interiorul partidului, politicianul gorjean i?i atr?gea tot mai mul?i adep?i ai politicii sale, cei mai mul?i tineri. In 1930 el preciza c? ?fiecare partid va trebui, in sfar?it, s? promoveze cu grab? tineretul care, crescut ?i format in atmosfera Romaniei intregite, va aduce in via?a politic? nu numai energia creatoare ?i entuziasmul tinere?ii, dar ?i contribu?ia unor concep?ii politice str?b?tute de mai pu?in egoism de partid ?i de mai mult spirit de solidaritate na?ional?”.

Sciziunea in randurile partidului a ap?rut ?i ca urmare a manevrelor lui Carol al II-lea, care urm?rea inl?turarea lui Vintil? Br?tianu de la conducere ?i, prin aceasta, subordonarea partidului scopurilor sale. Principele mo?tenitor ?i-a inceput opera imediat ce a ajuns in ?ar?: l-a chemat in audien?? pe tan?rul istoric Gheorghe Br?tianu, fiul adversarului s?u ireductibil I. I. C. Br?tianu ?i membru in Comitetul executiv al Partidului. Tan?rul, ignorand avertismentul unchiului s?u, Vintil? Br?tianu, de exludere din partid, accept? propunerea viitorului suveran care ?i-a exprimat dorin?a de a strange toate partidele in jurul tronului ?i de a conlucra cu Partidul Na?ional Liberal, iar dac? acest deziderat ar fi fost imposibil, solicita m?car sprijinul tineretului liberal. Gheorghe Br?tianu a fost exclus din partid ?i, in replic?, acesta s-a proclamat in iunie 1930 ?ef al PNL ?i, impreun? cu o serie de adep?i a creat o alt? grupare purtand o denumire similar?, dar care punea pe primul plan al ac?iunilor sale devotamentul fa?? de rege.

Cealalt? fac?iune, a ?tinerilor liberali”, din care f?ceau parte Gheorghe T?t?rescu, Ion Incule? , Valer Pop , Richard Franasovici , Ion Manolescu-Strunga ?i doctorul Augustin Pordea au r?spuns ?i ei ini?iativei regale. In noiembrie 1930 ace?tia inten?ionau chiar s? adreseze o scrisoare lui Vintil? Br?tianu , prin care ii cereau s? demisioneze de la conducerea partidului, dar au renun?at dup? ce li s-au dat asigur?ri c? la conducere va fi adus I. G. Duca . Acesta din urm? a dat de in?eles c? liberalii accept? faptele implinite.

Odat? cu dispari?ia lui Vintil? Br?tianu pe 22 decembrie 1930, se stinge ?i rolul frunta? de?inut de familia Br?tianu in via?a politic? a Romaniei. La cateva zile dup? moartea lui, C.C. al PNL a ales ca pre?edinte pe I. G. Duca , iar Gheorghe T?t?rescu a fost numit in func?ia de secretar general al partidului. Se d?dea, astfel, satisfac?ie curentului ?tinerilor liberali” care, treptat, incepeau sa-?i impun? atat programul ideologic ?i de ac?iune cat ?i cadrele in conducere.

Prima guvernare (3 ianuarie 1934-28 decembrie 1937) [ modificare | modificare surs? ]

Gh. T?t?rescu ?i membrii cabinetului s?u au depus jur?mantul pe 5 februarie 1934, la Sinaia. S-a speculat mult in jurul aducerii lui T?t?rescu in fruntea guvernului prin interven?ia direct? a regelui, inainte de desemnarea ?efului Partidului Na?ional Liberal, care ar fi trebuit s? asume pre?edin?ia Consiliului de Mini?tri. Potrivit lui Pamfil ?eicaru, observator, in noaptea de 2/3 ianuarie 1938, din casa lui Gheorghe T?t?rescu, al dezbaterilor referitoare la succesiunea politic? a lui I. G. Duca, fostul prim-ministru asasinat de legionari, regele Carol al II-lea ar fi vrut ca pre?edinte de Consiliu pe Richard Franasovici, care ins? refuzase, recomandandu-l in schimb pe Gheorghe T?t?rescu. Acesta refuz? la randul lui pre?edin?ia Consiliului, insistand ca ea s? fie cedat? lui Constantin. I. C. Br?tianu, odat? cu aceea a partidului. Au fost necesare insisten?ele principalilor frunta?i ai Partidului Na?ional Liberal pentru ca T?t?rescu s? accepte, cu acordul prealabil al lui Constantin. I. C. Br?tianu, pre?edin?ia Consiliului de mini?tri, urmat? de reconfirmarea sa in func?ia de secretar general al partidului.

Guvernarea lui Gheorghe T?t?rescu poate p?rea a reuni aspecte contradictorii, dup? cum au observat unii istorici. Pe de o parte, anii 1934-1937 au insemnat pentru Romania prestigiu, stabilitate ?i bun?stare. Au insemnat relansarea economiei dup? dureroasa criz? mondial?. Pe de alt? parte, una din cele mai grave acuza?ii care i se aduc politicianului este c?, in timpul mandatului s?u, a contribuit la destr?marea partidelor - incepand chiar cu cel din care f?cea parte - la desfiin?area democra?iei ?i la concursul dat regelui Carol al II-lea pentru instaurarea dictaturii regale. De altfel, el este g?sit vinovat de mul?i diploma?i ai vremii ?i de ru?inoasa destituire a lui Nicolae Titulescu.

Prin m?surile legislative adoptate, in continuitate cu opera de legiferare din vremea guvern?rii lui Ion I. C. Br?tianu, guvernul T?t?rescu a protejat dezvoltarea economic? a ??rii, inclusiv a industriei na?ionale, a stimulat comer?ul ?i mai ales exportul, a incurajat agricultura, a ins?n?to?it finan?ele iar nivelul general de trai a crescut. Au fost adoptate legi privitoare la organizarea ?i func?ionarea institu?iilor statului, la organizarea administrativ? a ??rii, la administrarea justi?iei. A fost int?rit? capacitatea de ap?rare a ??rii ?i imbun?t??it? starea armatei. Importante au fost ?i m?surile luate in vederea restructur?rii ?i dezvolt?rii inv???mantului de toate gradele.

Redresarea economic? [ modificare | modificare surs? ]

In domeniul politicii economice, o caracteristic? a guvern?rii liberale t?t?resciene a fost interven?ia statului, avand drept scop amplificarea ?i concentrarea efortului na?ional de dezvoltare a economiei. Guvernarea T?t?rescu a pornit de la premisa c?, in mod provizoriu, pentru a revigora economia era necesar? introducerea unui dirijism care s? se substituie ini?iativei private. Implicarea aceasta direct? a statului a adus efecte pozitive economiei romane?ti: contingentarea importurilor, controlul devizelor, sporirea unor taxe vamale la import, acordarea de prime de export, investi?ii, legisla?ie de incurajare pentru unele ramuri ale industriei etc.

Toate aceste m?suri ce vizau relansarea economiei na?ionale au f?cut din dep??irea crizei economice cheia de bolt? a guvern?rii t?t?resciene, al?turi de problema inarm?rii na?ionale. Dar saltul economic pe care l-a f?cut Romania in aceast? perioad? a contribuit din plin la asigurarea prosperit??ii firmelor legate de camaril? (apropia?ii regelui) ?i, intr-o mai mic? m?sur?, la cre?terea nivelului de trai al popula?iei.

Intregul complex de m?suri adoptate in legisla?a 1934-1937 a impulsionat economia na?ional?, care a cunoscut o serie de prefaceri cantitative ?i calitative, insuficiente ins? pentru a reduce distan?a ce ne separa de statele industriale, deoarece cre?terea economic? a Romaniei era periferic? ?i conjunctural?, generand posibilit??i reduse de schimb?ri structurale socio-economice, chiar pe termen lung.

Sl?birea sistemului democratic [ modificare | modificare surs? ]

Dac? in plan economic, guvernarea Gh. T?t?rescu a reprezentat un relativ succes, in ceea ce prive?te men?inerea regimul democratic lucrurile nu stau deloc la fel. Inc? de la debutul s?u in noua postur?, T?t?rescu, de?i era deplin con?tient de criza sistemului politic, nu a dat nici un semn c? ar urm?ri consolidarea ?i stabilizarea structurilor parlamentar-democratice. Ac?iunile sale au generat o intensificare a luptelor dintre partide. Erorile guvern?rii, conjugate cu ascensiunea curentelor extremiste, au reu?it s? determine pierderea increderii oamenilor in regimul democratic ?i s? favorizeze instaurarea dictaturii regale in 1938. Gheorghe T?t?rescu dovedea un devotament fa?? de monarhie pu?in obi?nuit pentru un ?ef de guvern. Se zice c? atunci cand regele ii cerea ceva ce se putea realiza el spunea: ?S-a f?cut, Majestate!”, iar cand ii cerea un lucru imposibil de realizat r?spundea: ?Se face, Majestate!”. Al. Vaida Voievod spunea despre el c?: ?rade cind regele rade ?i plange cand regele e intristat”.

A doua guvernare (25 noiembrie 1939 - 4 iulie 1940) [ modificare | modificare surs? ]

Cel de-al doilea mandat de premier al lui Gheorghe T?t?rescu nu s-a mai ridicat la nivelul atins de primul. ?ara nu a mai cunoscut performan?ele economice ?i sociale dintre anii 1934-1937. Economia ??rii se afla intr-o situa?ie dificil?. Un factor important l-a constituit ?i faptul c? Gheorghe T?t?rescu ?i guvernul nu se mai bucurau acum de sprijinul politic al P.N.L., fapt care a complicat ?i mai mult situa?ia.

Con?tient fiind de situa?ia deosebit? in care se afla ?ara, Gheorge T?t?rescu declara la Postul Na?ional de Radio, in ziua de 28 noiembrie 1939: ?Am fost chemat, prin inalta incredere a M. S. Regelui, la cel mai inalt post de r?spundere in stat, iar Guvernul ce prezidez a fost chemat s? st?panesc? una din cele mai grele situa?ii din ultimul timp”. Ca ?i la inceputul guvern?rii din 1934-1937, premierul Gheorghe T?t?rescu ?i regele Carol al II-le, au incercat s? realizeze un fel de conciliere cu unele for?e politice din opozi?ie, indeosebi din P.N.L. ?i P.N.?. In unele cazuri au reu?it, drept dovad? fiind prezen?a ca mini?tri in cele dou? guverne formate de T?t?rescu intre noiembrie 1939 ?i iulie 1940, a personalit??ilor ??r?niste Mihai Ralea, Petre Andrei, Grigore Gafencu ?i Mihail Ghelmegeanu, cat ?i a liberalilor Victor Sl?vescu, Ion Nistor sau Constantin Angelescu. Cu men?iunea ins? c? nici unul dintre ace?ti politicieni nu colaboraser? cu Guvernul T?t?rescu din solidaritate , ci era mai degrab? o modalitate a partidelor de opozi?ie de a p?stra echilibrul for?elor politice. Liderii celor dou? partide, Dinu Br?tianu ?i Iuliu Maniu, excludeau orice colaborare cu Guvernul T?t?rescu. In cadrul acestei concilieri na?ionale, pentru a c?rei inf?ptuire s-a folosit de premierul Gheorghe T?t?rescu ?i de guvernul condus de el, Carol al II-lea ii includea ?i pe legionari. Carol l-a primit in audien?? pe Horia Sima: atunci s-au stabilit unele acte de clemen?? de care au beneficiat legionarii, sub cuvant c? ei se vor integra in via?a social?. Legionarii au fost elibera?i din lag?re ?i din inchisori, cei mai mul?i reluandu-?i activitatea politic?, situa?ie care avea s? creeze, pu?in mai tarziu, mari probleme climatului politic ?i social din Romania.

Guvernul T?t?rescu a ini?iat noi m?suri pentru int?rirea statului carlist. Printre acestea amintim ?Decretul-lege asupra publica?iilor clandestine” al c?rui scop era s? asigure controlul strict al publica?iilor opozi?iei. De asemenea, actul normativ introducea domiciliul obligatoriu pentru conduc?torii partidelor din opozi?ie.

Ca premier ?i adept convins al monarhiei, Gheorghe T?t?rescu a contribuit nemijlocit la consolidarea regimului de dictatur? insaturat de Regele Carol al II-lea. In cuvantarea rostit? la radio, la 28 noiembrie 1939, primul-ministru afirma: ?Reorganizarea tuturor serviciilor publice trebuie continuat? ?i f?r? intrerupere pentru a putea a?eza dezvoltarea statului pe noile drumuri deschise de Constitu?ia din februarie 1938”. Iar la conferin?a cu prefec?ii, din acela?i an, demnitarul a formulat indrum?ri foarte exacte ?i hot?rate, atr?gand aten?ia reprezentan?ilor guvernului din teritoriu cu privire la respectarea prevederilor legale, desigur, prevederi legale in spiritul regimului autoritar carlist. ?inand cont de inr?ut??irea continu? a situa?iei interna?ionale, una dintre priorit??ile guvernului a fost, din nou, int?rirea capacit??ii de ap?rare a ??rii. Premierul declara la Radio in martie 1940 c? ?Preocuparea suprem? a intregii ??ri trebuie s? r?man?, ?i in decursul acestui an, int?rirea o?tirii ?i des?var?irea ap?r?rii na?ionale [...] Guvernul nu are alt? preocupare. Trebuie s? des?var?im fortificarea ??rii...” . Despre necesitatea mobiliz?rii tuturor resurselor materiale ?i umane pentru ap?rarea ??rii, Gheorghe T?t?rescu a vorbit, in termeni imperativi, cu ocazia intalnirii de lucru avut? cu primarii ?i prefec?ii din jude?ul Cluj in ianuarie 1940: ?...anul acesta, ultimul ban disponibil intr-o institu?ie, intr-un a?ez?mant public, trebuie s? mearg? la armata care este pe zon? ?i la armata dinapoi...”

Datorit? pozi?iei foarte puternice ob?inut? de Germania in Europa ?i a situa?iei critice a alia?ilor tradi?ionali ai Romaniei, guvernul T?t?rescu a fost nevoit s? semneze in mai 1940 Pactul petrol-armament cu Germania. Acest acord a determinat cre?terea dependen?ei Romaniei fa?? de Germania hitlerist?. Intre timp s-a produs ?i demisia lui Grigore Gafencu din func?ia de ministru al Afacerilor Str?ine, ca urmare a impotrivirii acestuia fa?? de politica de cedare in fa?a Germaniei hitleriste. In locul r?mas vacant a fost numit Ion Gigurtu, un progerman convins.

Punctul culminant al guvern?rii e?uate a lui Gheorghe T?t?rescu din 1939-1940 l-a reprezentat cedarea Basarabiei ?i Bucovinei de Nord sovieticilor. In noaptea de 26/27 iunie 1940, Guvernul sovietic a somat Guvernul Romaniei s? par?seasc? urgent cele dou? ?inuturi care urmau s? intre in componen?a Uniunii Sovietice. In aceste condi?ii Gheorghe T?t?rescu, dandu-?i seama ce se va intampla in viitorul apropiat, a demisionat din func?ia de premier al Romaniei.

Dup? abdicarea Regelui Carol al II-lea in favoarea fiului s?u Mihai I, adev?ratul conduc?tor al statului a devenit Ion Antonescu, care, lipsit de sprijinul politic al partidelor istorice ?i-a asociat pan? la urm? Mi?carea Legionar? la guvernare. Legionarii au dorit s? se r?zbune pentru represiunea indreptat? impotriva lor in timpul dictaturii regale. Lista cu fo?tii inal?i demnitari carli?ti care urmau s? fie uci?i era lung?, cuprinzand ?i pe Gheorghe T?t?rescu. Acesta a fost adus la sediul prefecturii poli?iei Capitalei, condus? de legionari, in ziua de 30 noiembrie 1940, in vederea lichid?rii fizice. Numai ezitarea de moment a lui Horia Sima ?i, mai cu seam?, gestul energic al subsecretarului de Stat la Ministerul de Interne, Alexandru Rio?anu a f?cut ca via?a fostului prim-ministru s? fie salvat?. In primii ani ai r?zboiului de pe frontul din R?s?rit, Gheorghe T?t?rescu a avut o singur? ie?ire in public notabil?. R?spunzand invita?iei mare?alului Ion Antonescu, a mers la Chi?in?u ?i din tribuna oficial? a asistat la manifest?rile prilejuite de implinirea unui an de cand armata roman? desrobise ?ara romaneasc? de peste Prut. Desigur c? aceast? prezen?? a lui T?t?rescu la Chi?in?u avea s? fie speculat? de c?tre adversarii s?i politici ?i folosit? la momentul oportun.

Gheorghe T?t?rescu s-a retras la conacul s?u de la Poiana-Gorj. Aici a redactat cunoscutul memoriu intitulat ?Politica noastr? extern?” in anul 1943. Memoriul avea ca obiectiv politica extern? a statului roman desf??urat? de la izbucnirea celui de-Al Doilea R?zboi Mondial pan? la evacuarea Basarabiei ?i a Bucovinei de Nord. In august 1943, T?t?rescu incheie redactarea unei scrisori cu caracter politic pe care a inmanat-o personal mai multor colaboratori din partid ?i din guvernele pe care le-a prezidat.

Activitatea politic? dup? 23 august 1944 [ modificare | modificare surs? ]

Dup? 23 august 1944, invocand calitatea sa de secretar general al P.N.L., Gheorghe T?t?rescu, care incepuse o ac?iune politic? proprie, sus?inut de un grup de partizani, inc? din vremea dictaturii lui Ion Antonescu, a incercat s? strang? in jurul s?u intregul partid ?i s? imprime orientarea pe care o socotea acum necesar?: elaborarea unei politici interne de centru-stanga, de reforme sociale ?i politice menite s? adapteze Romania evolu?iei europene generale in acest sens, in perioada de dup? r?zboi. Despre politica extern?, T?t?rescu considera c? ea trebuia dus? pe raporturi prioritare de alian?? cu Uniunea Sovietic? in a c?rei sfer? de influen?? era convins c? Romania intrase odat? cu incheierea conflagra?iei mondiale.

PNL-T?t?rescu [ modificare | modificare surs? ]

Credin?a lui Gheorghe T?t?rescu, imp?rt??it? in anumit? m?sur? ?i de reprezentan?i ai P.N.L. de sub ?efia lui C. I. Br?tianu , era c? numai prin aceast? adaptare la imprejur?rile create in urma r?zboiului, partidul putea s? supravie?uiasc?.

T?t?rescu a incercat, in mai multe randuri, s? ia leg?tura cu Dinu Br?tianu in vederea inf?ptuirii unit??ii liberale. El considera c? ?gravitatea problemelor ce intereseaz? viitorul nostru” il indeamn? la aceste demersuri, iar nein?elegerile din partid trebuiau l?sate la o parte. Dinu Br?tianu a r?mas, ins?, intransigent la cererile lui T?t?rescu ner?spunzandu-i la nici una din scrisori. In aceste condi?ii, T?t?rescu a inceput o laborioas? campanie in toat? ?ara pentru reorganizarea Partidului Na?ional Liberal in jurul s?u. La 1 iulie 1945, Delega?ii de la Congresul general al partidului au proclamat, in unanimitate, pe Gheorghe T?t?rescu pre?edintele noului Partid Na?ional Liberal. Erau acum oficial dou? partide liberale: P.N.L.- Dinu Br?tianu ?i P.N.L.- T?t?rescu.

Viceprim-ministru ?i ministru al Afacerilor Str?ine in Guvernul Groza [ modificare | modificare surs? ]

Gheorghe T?t?rescu a fost unul dintre pu?inii oameni politici romani care in anii celui de-al Doilea R?zboi Mondial nu ?i-a f?cut iluzii in mult a?teptatul sprijin anglo-american pentru Romania. In septembrie 1943, el ii spunea diplomatului roman Raoul Bossy: ?Pacea va fi incheiat? sub semnul biruin?ei ruse?ti”.

La sfar?itul anului 1944, Romania se afla sub ocupa?ia trupelor sovietice. Regimul instaurat pe 23 august nu putea fi schimbat ins? peste noapte cu unul comunist. Partidul Comunist din Romania nu avea capacitatea s? preia singur puterea, iar, pe de alt? parte, sovieticii voiau s? menajeze eventualele suspiciuni ale alia?ilor ei occidentali. T?t?rescu s-a ar?tat dispus la colaborare, probabil in ideea c? in?elepciunea ?i prestigiul s?u politic ii vor da ca?tig de cauz? in fa?a sovieticilor. Dar in tot timpul colabor?rii sale guvernamentale, Gh. T?t?rescu nu a putut s? dep??easc? condi?ia de ?tovar?? de drum” pe care Kremlinul i-o fixase tacit.

Dup? mai multe discu?ii pe aceast? tem?, liderii comuni?ti au ajuns la concluzia c? ar putea avea beneficii dintr-o colaborare cu T?t?rescu. Gheorghiu-Dej spunea c? ?T?t?rescu cunoa?te foarte multe fapte. Dac? am putea s?-l convingem pe T?t?rescu, care este un tip realist, s? ia pozi?ie impotriva lui Maniu, ar fi bine. De o mie de ori este mai compromis Iuliu Maniu decat T?t?rescu”. ?i Lucre?iu P?tr??canu era de acord cu colaborarea cu T?t?rescu: ?...cred c? T?t?rescu trebuie p?strat ca o rezerv? intru-cat reprezint? o figur? care poate fi u?or manevrat?”. Prin apropierea lui T?t?rescu de F.N.D., comuni?tii urm?reau s? atrag? in noua forma?iune politic? ?i cateva personalit??i liberale sau ??r?niste loiale acestuia. Liderii comuni?ti, chiar dac? nu recuno?teau, se temeau, totu?i, de calit??ile diplomatice ale fostului premier. De aceea, o condi?ie unanim? pentru colaborarea cu T?t?rescu era interzicerea ca acesta din urm? s? fac? parte din guvern. Vasile Luca spunea c? ? ...este exclus ca T?t?rescu s? fie membru al guvernului”.

Stalin a trimis la Bucure?ti pe A. I. Va?inski, la 28 februarie 1945, iar pe 6 martie acesta a impus noul guvern Petru Groza. Cu toat? opozi?ia celor din F.N.D., Gheorghe T?t?rescu ?i unii dintre adep?ii s?i au intrat in guvernul nou format, T?t?rescu fiind vicepre?edinte al Consiliului de Mini?tri ?i ministru al Afacerilor Str?ine. Du?manii ?i adversarii politici ai lui T?t?rescu nu au aprobat intrarea politicianului in Guvernul Groza ?i l-au calificat drept tr?d?tor.

?eful delega?iei romane la Conferin?a de Pace de la Paris [ modificare | modificare surs? ]

In august 1946, delega?ia roman? condus? de Gheorghe T?t?rescu pleac? la Conferin?a de Pace de la Paris. Cand a luat cuvantul, ministrul roman de Externe s-a mul?umit s? cear? u?urarea clauzelor economice din partea Angliei ?i Americii, dar chestiunile vitale - frontierele de nord-est ?i plecarea trupelor ruse?ti din ?ar? - nu au fost atinse. Despre aceasta, generalul Constantin S?n?tescu spunea c? ?Nu se poate ca Gheorghe T?t?rescu s? nu r?spund? de aceste abuzuri”.

La 10 februarie 1947, Gheorghe T?t?rescu, in calitate de viceprim-ministru, ministru de Externe ?i conduc?tor al delega?iei romane, i?i va pune semn?tura pe Tratatul de Pace. Con?tient de istorica r?spundere, T?t?rescu simte nevoia unei justific?ri prin declara?ii care le face in preajma plec?rii la Paris. El afirma c? Tratatul de Pace ?Trebuie considerat ca un sfar?it ?i, totodat?, ca un inceput... El lichideaz? un r?zboi pierdut... ?i constituie un punct de plecare pentru o via?? nou?...” Pe cand se afla in fruntea delega?iei Romaniei la Paris, Gheorghe T?t?rescu a fost indemnat de oamenii politici romani din emigra?ie s? nu semneze ?i s? r?man? in str?in?tate. R?spunsul demnitarului a fost unul calm, cu lini?tea celui care se sacrific?: ?Gestul refuzului de a semna mi-ar folosi mie, nu ??rii, deoarece nu ar schimba nimic. Ru?ii vor continua s? r?man?. Eu nu cred intr-un r?zboi intre Occident ?i comunism. Datoria mea este s? semnez Tratatul de Pace ca s? salvez ce mai r?mane din Romania. La Ialta, Occidentul ne-a predat ru?ilor. Con?tiin?a mea de roman imi porunce?te s? m? intorc in ?ar? ?i s? suf?r cu compatrio?ii mei [...] Eu aleg, con?tient de toate riscurile, lupta pentru romani, pentru libertatea lor. Resping eroismul prin procur? dat? altora”.

Inl?turarea din Guvern [ modificare | modificare surs? ]

Odat? semnat Tratatul de pace, incep atacurile f??i?e la adresa lui T?t?rescu ?i a grup?rii sale. In mai 1947 se d? clandestin publicit??ii memoriul pe care Gheorghe T?t?rescu inten?iona s?-l prezinte ?i s?-l discute in Guvern. In memoriu se aduceau numeroase critici reformelor economice ?i m?surilor politice opresive ale Guvernului din care inc? f?cea parte. Organul central de pres? al P.N.?. ?Dreptatea” titra: ?P.C.R. nu poate ierta ?i nu va ierta d-lui T?t?rescu actul publicat...”.

V?zand c? nu mai poate salva nimic, T?t?rescu a incercat s? se justifice intr-un articol publicat in propria gazet?, ?Drapelul”. El declara c? participarea sa ?i a partizanilor s?i la aceast? guvernare a vrut s? reprezinte o for?? de echilibru ?i de armonizare in guvernul Groza.

Toate incerc?rile lui T?t?rescu de a ie?i dintr-o situa?ie devenit? imposibil? au fost zadarnice. La 3 noiembrie 1947, Comisia afacerilor externe a Parlamentului adoptase ?mo?iunea de neincredere” fa?? de activitatea ministerului de Externe. In ziua urm?toare to?i mini?tri t?t?rescieni sunt demi?i. Gheorghe T?t?rescu se retrage de la conducerea partidului in favoarea secondantului s?u, Petre Bejan. Ins? in noaptea de 5/6 mai 1950, aproape to?i fo?tii mini?tri t?t?rescieni, in frunte cu liderul lor, sunt aresta?i ?i intemni?a?i la Sighet.

Perioada deten?iei [ modificare | modificare surs? ]

Politicianul nu a r?mas in inchisoarea din Sighet decat pan? in decembrie 1950, cand este adus la Bucure?ti ?i depus in vestitul arest “B.J” al Securit??ii, situat in Calea Plevnei.

Nedumerit asupra motivelor pentru care fusese adus de la Sighet la Bucure?ti, T?t?rescu incearc? s? aduc? din proprie ini?iativ? un supliment de informa?ii despre activitatea sa politic? trecut?, intocmind un foarte lung memoriu referitor la istoria politic? a Romaniei in care a fost direct implicat in perioada 1912- 1947. A?a se face c? la 20 iulie 1951 termin? de scris ?i semneaz? respectivul memoriu, in sprijinul anchetatorilor care s?-i cunoasc? trecutul politic dar ?i vederile de viitor ?i in credin?a c? autoritatea superioar? va judeca in cuno?tin?? de cauz? ?i va decide cu un ceas mai devreme asupra situa?iei sale de de?inut politic incercat ?i de o grea suferin?? fizic?, pe lang? inc?rc?tura moral? ?i presiunea psihic? cauzate de starea in care se afla.

Memoriul este un document de istorie politic?, in care sunt men?ionate cele mai multe din ac?iunile politice ale lui Gheorghe T?t?rescu, minus, evident, cele care prin natura imprejur?rilor i-ar fi ingreunat ?i mai mult situa?ia de de?inut politic. Din decembrie 1950, cand fusese adus de la penitenciarul Sighet, in arestul din Bucure?ti al Securit??ii, ?i pan? in vara anului 1951, nu se hot?rase inc? nimic in privin?a sa.

In vreme ce Gheorghe T?t?rescu era ?inut in arestul Securit??ii din Calea Plevnei, lucr?torii din serviciul Eviden?? al Ministerului Securit??ii Statului c?utau in arhive probele incriminatorii din activitatea trecut? a lui T?t?rescu, pentru a le putea folosi in scop de intimidare in anchetele la care era supus, legate nemijlocit de “Cazul P?tr??canu” .

In cele din urm?, Gheorghe T?t?rescu a fost nevoit s? scrie ?i s? semneze cu propria-i man? declara?ia atat de a?teptat? de Gheorghiu-Dej ?i oamenii sai. To?i cei din cazul P?tr??canu au fost condamna?i, unii la moarte, al?ii la inchisoare. T?t?rescu n-a fost judecat sau condamnat ?i, totu?i, a r?mas in inchisoare. Cand a fost, mai tarziu, eliberat, aproape concomitent au fost amnistia?i de restul pedepsei ?i condamna?ii din “Procesul P?tr??canu” .

Cu dou? zile inainte de moartea sa, pe 18 martie 1957, la Spitalul Panduri, Gheorghe T?t?rescu, i-a spus fiicei sale, Sanda T?t?rescu-Negropontes :

“Cumplite vremi mi-a fost dat s? tr?iesc, copilule!”.

Note [ modificare | modificare surs? ]

Bibliografie suplimentar? [ modificare | modificare surs? ]

• Gheorghe T?t?rescu ?i Partidul Na?ional Liberal (1944-1948) , Narcis Dorin Ion , Bucure?ti, Editura Tritonic, 2003
• Cazul Gheorghe T?t?rescu - Plata ?i r?splata "tovar??ilor de drum" , Stelian Neagoe , Editura Machiavelli, Bucure?ti, 2003
• Partidul Na?ional Liberal T?t?rescu , Petre ?urlea, Editura Libra, 2001

Leg?turi externe [ modificare | modificare surs? ]

• Membrii Academiei Romane din 1866 pan? in prezent ? T
• Un om al trecutului, ratacit intr-o lume brutala , 6 octombrie 2005, Mihai Pelin, Jurnalul Na?ional
• Comunism - Gheorghe Tatarescu si guvernul Groza , 31 mai 2006, Cristina Diac, Jurnalul Na?ional

v   ?   d   ?   m Prim-mini?trii Romaniei Lista prim-mini?trilor Romaniei Principatele Unite Romane 20 de prim-mini?tri de la 001 la 020 ? (1862?1881) B. Catargiu - 001  · Arsache - interimar   · N. Kretzulescu - 002  · Kog?lniceanu - 003  · Bosianu - 004  · N. Kretzulescu - 002   · I. Ghica - 005  · L. Catargiu - 006  · I. Ghica - 005   · C. A. Kretzulescu - 007   · ?. Golescu - 008  · N. Golescu - 009  · D. Ghica - 010  · A. G. Golescu - 011  · Epureanu - 012  · I. Ghica -005   · L. Catargiu -006   · Florescu - 013  · Epureanu - 012  · I. C. Br?tianu - 014  · Regatul Romaniei 55 de prim-mini?tri de la 021 la 075 ? (1881?1947) I. C. Br?tianu - 014  · D. Br?tianu - 015  · I. C. Br?tianu - 014  · Rosetti - 016  · L. Catargiu - 006  · Manu - 017  · Florescu - 013  · L. Catargiu - 006  · Sturdza - 018  · Aurelian - 019  · Sturdza - 018  · Cantacuzino - 020  · Carp - 021  · Sturdza - 018  · Cantacuzino - 020  · Sturdza - 018  · I. I. C. Br?tianu - 022  · Carp - 021  · Maiorescu - 023  · I. I. C. Br?tianu - 022  · Averescu - 024   · Marghiloman - 025  · Coand? - 026  · I. I. C. Br?tianu - 022  · V?itoianu - 027  · Vaida-Voevod - 028  · Averescu - 024  · Ionescu - 029  · I. I. C. Br?tianu - 022  · Averescu - 024  · ?tirbey - 030  · I. I. C. Br?tianu - 022  · V. Br?tianu - 031  · Maniu - 032  · Mironescu - 033  · Maniu - 032  · Mironescu - 033  · Iorga - 034  · Vaida-Voevod - 028  · Maniu - 032  · Vaida-Voevod - 028  · Duca - 035  · Angelescu - interimar  · T?t?rescu - 036  · Goga - 037  · Cristea - 038  · C?linescu - 039  · Arge?anu - 040  · Argetoianu - 041  · T?t?rescu - 036  · Gigurtu - 042  · Antonescu - 043  · S?n?tescu - 044  · R?descu - 045  · Groza - 046  · Romania comunist? 7 prim-mini?tri de la 076 la 082 ? (1947?1989) Groza - 046  · Gheorghiu-Dej - 047  · Stoica - 048  · Maurer - 049  · M?nescu - 050  · Verde? - 051  · D?sc?lescu - 052  · Romania dup? 1989 ?prezent 27 de prim-mini?tri de la 083 la 110 ? (1989?prezent) Roman - 053  · Stolojan - 054  · V?c?roiu - 055  · Ciorbea - 056  · Dejeu - interimar  · Vasile - 057  · Athanasiu - interimar  · Is?rescu - 058  · N?stase - 059  · Bejinariu - interimar  · Popescu-T?riceanu - 060  · Boc - 061  · Predoiu - interimar  · Ungureanu - 062  · Ponta - 063  · Oprea - interimar  · Ponta - 063  · Oprea - interimar  · Ponta - 063  · Cimpeanu - interimar  · Ciolo? - 064  · Grindeanu - 065  · Tudose - 066  · Fifor - interimar  · D?ncil? - 067  · Orban - 068  · Ciuc? - interimar  · Ci?u - 069  · Ciuc? - 070  · Predoiu - interimar  · Ciolacu - 071  · Italicele indic? prim-mini?trii interimari.