Gemologie

Gemologia ^[1] este ?tiin?a care studiaz?, clasific?, evalueaz? ?i certific? pietrele pre?ioase dup? metode ?tiin?ifice ?i in condi?ii de laborator, fiind o ramur? a mineralogiei . O parte dintre bijutieri sunt gemologi acredita?i s? identifice ?i s? evalueze pietrele pre?ioase.

Standardele de clasificare a pietrelor pre?ioase se fac de c?tre un gemolog dup? cele patru criterii de evaluare ?i clasificare interna?ional?, mai precis:

Caratul ? reprezint? greutatea diamantului
Claritatea ? nivelele ?i felul incluziunilor din interiorul diamantului
Culoarea ? paleta de culori ?i nuan?e ale diamantelor
T?ietura (cut) ? t?ierea propor?iile ?i simetria diamantului. ^[2]

Istoric [ modificare | modificare surs? ]

O form? rudimentar? de educa?ie gemologic? pentru bijutieri ?i gemologi a inceput in secolul al XIX-lea, ins? primele calific?ri au fost acordate dup? ce Asocia?ia Na?ional? a Bijutierilor din Marea Britanie a instituit in 1908 un Comitet Gemologic special in acest scop. Treptat, acest comitet s-a dezvoltat, devenind Asocia?ia Gemologic? a Marii Britanii (cunoscut? ?i sub numele Gem-A), ast?zi o organiza?ie educa?ional? ?i caritabil? acreditat? premiat?, ale c?rei cursuri sunt predate in intreaga lume. Primul american care a primit in 1929 o diplom? Gem-A a fost Robert Shipley. Tot el a fost cel care mai tarziu a pus bazele Institutului Gemologic American ?i ale Asocia?iei Bijutierilor Americani. Ast?zi, la nivel mondial exist? numeroase ?coli profesionale precum ?i asocia?ii gemologice ce ofer? diverse cursuri de acreditare.

Primul laborator gemologic special creat pentru comer?ul cu bijuterii dateaz? din 1925. Infiin?at la Londra, acesta a venit ca o necesitate in urma afluxului de “perle de cultur?” ?i a progreselor inregistrate in procesul sintetiz?rii rubinelor ?i a safirelor. Ast?zi, exist? numeroase laboratoare gemologice in intreag? lume ce necesit? echipamente de cea mai nou? genera?ie precum ?i experien?? avansat? in vederea identific?rii noilor provoc?ri ? cum ar fi tratamentele aplicate pietrelor pre?ioase, noile produse sintetice sau alte materiale noi.

Pietrele pre?ioase sunt clasificate in func?ie de structura de cristal, greutate, index de refrac?ie ?i alte propriet??i optice, cum ar fi pleocroismul. “Duritatea” unei pietre pre?ioase este stabilit? in urma unei analize pe scala Mohs.

Gemologii iau in calcul to?i ace?ti factori in timpul procesului de evaluare a pietrelor pre?ioase t?iate ?i ?lefuite. Analizand la microscop structura intern? a unei pietre pre?ioase, gemologii pot determina dac? aceast? este natural? sau sintetic?, in func?ie de prezen?a sau absen?a incluziunilor naturale lichide. Cu ajutorul cristalelor exogene par?ial topite, ace?tia pot stabili de asemenea, dac? piatra respectiv? a fost supus? unui tratament termic pentru sporirea intensit??ii culorii.

Analiz? spectroscopic? a pietrelor pre?ioase t?iate permite totodat? gemologului s? ii in?eleag? structura atomic? ?i s? ii identifice originea, aceasta fiind de altfel factorul major in evaluarea unei pietre pre?ioase.

Spre exemplu, in compara?ie cu un rubin din Thailanda, un rubin din Burma va avea o dispersie optic?, intern? clar?.

Atunci cand pietrele pre?ioase sunt sub form? brut?, gemologul le analizeaz? structura extern?, elementele minerale ?i de baz? ale pietrei, culoarea natural? ?i cea ob?inut? in urm? ?lefuirii. Ini?ial, piatra este identificat? in func?ie de culoare, indice de refrac?ie, caracter optic, greutate, precum ?i in urma examin?rii caracteristicilor interne sub amplificare.