Graffiti feminist pe un perete din
Sao Paulo
cu ocazia unei manifest?ri in 2012.
Feminismul radical
este un ?curent” in contextul
feminismului
, care se concentreaz? pe teoria
patriarhatului
ca un sistem de putere ce organizeaz? societatea intr-un complex de rela?ii bazate pe ipoteza ?suprema?iei masculine”, utilizat? pentru a asupri femeile.
Feminismul este o reac?ie defensiv? ?i ofensiv? fa?? de
misoginism
?i
sexism
.
[1]
Acesta are ca obiectiv principale valorificarea experien?elor femeie?ti ?i feminine in mod similar cu cele b?rb?te?ti ?i masculine, iar din punct de vedere politic, i?i propune ob?inerea unui tratament egal fa?? de norme, institu?ii, practici publice ?i private, egalitate de ?anse in ceea ce prive?te autonomia ?i autoafirmarea persoanei. Ideile de baz? de la care porne?te feminismul sunt: in mod universal, in cadrul tuturor culturilor ?i civiliza?ilor, femeile sunt aservite doar pentru c? sunt femei; rela?iile de gen sunt concepute de culturile patriarhale ci nu naturale ?i pun femeia pe un loc inferior b?rbatului; ?i, pentru a elimina inegalit??ile de gen este necesar? o angajare politic?.
[2]
Exist? tot atatea defini?ii ale feminismului cate feminisme exist?.
[3]
El face referire la ac?iunile ?i teoriile care au scopul de a stopa domina?ia masculin? in sfera public? ?i in cea privat? ?i reprezint? ?
angajamentul politic al femeilor, pentru femei, ca femei
” (R. Amy Elman).
Feminismul ca ideologie are drept scop principal crearea unui nou limbaj politic, care s? includ? probleme specific feminine ?i care s? transforme femeia din obiect al politicii in actor ?i subiect al acesteia. Astfel, teoriile politice deja existente au fost remodelate iar termenii folosi?i in cadrul acestora au fost adapta?i astfel incat s? permit? egalitatea politic? intre femei ?i b?rba?i. Ceea ce este comun tuturor ramurilor feministe este un ?nucleu feminist” care poate fi redus la trei concepte-cheie: femeie, experien?? ?i politici personale. Acestea pot fi puse in rela?ie in forma urm?toare
[4]
:
- femeile sunt un grup oprimat de ideologia patriarhal?;
- indiferent de clas?, ras?, etnie, femeile au in comun o serie de experien?e similare;
- problemele femeilor nu sunt personale ci politice.
Discriminarea femeilor se produce in baza misoginismului, termen care poate fi definit ca ura, teama, dispre?ul sau desconsiderarea fa?? de femei. Termenul a fost inlocuit in mare parte de cel de sexism odat? cu feminismul valului II. Spre deosebire de misoginism, care are in special conota?ii psihologice, termenul de sexism este unul mai larg, cu implica?ii la nivel juridic, etic, politic sau sociologic. Dac? misoginismul se raporteaz? la prejudec??i, sexismul se raporteaz? la discriminare. Acesta poate fi definit drept ideologia suprema?iei b?rb?te?ti, iar forma de organizare social? specific? acestei ideologii este patriarhatul.
[5]
Spre deosebire de teoriile clasice, nefeministe, care marginalizau experien?ele femeie?ti, considerandu-le non-politice ?i nedemne de a fi luate in calcul, feminismul valorizeaz? tocmai aceste lucruri ?i le aduce in prim-plan.
Simultan cu teoria politic? feminist? s-a dezvoltat ?i mi?carea politic? feminist?. Aceasta a militat pentru schimb?ri legislative, cum ar fi dreptul la vot sau la proprietate, schimb?ri sociale ?i politice, cum ar fi admiterea femeilor in toate formele de educa?ie ?i in Parlament, sau infiin?area de organiza?ii ?i ob?inerea unor schimb?ri informale precum refugii pentru femei sau organiza?ilor interna?ionale pentru sprijinirea acestora. Ini?ial femeile nu au luat parte la via?a politic?, nici ca obiect nici ca subiect al acesteia, domeniul fiind unul rezervat exclusiv b?rba?ilor. Aceast? abordare s-a modificat semnificativ in anii ’60, cand teoria ?i practica politic? au c?p?tat aspecte multicentrice, odat? cu apari?ia mi?c?rilor de stanga ?i a feminismului valului II.
[6]
Reac?ia la feminism este, de cele mai multe ori antifeminismul preventiv. El reprezint? o ofens? cultural? ?i politic? care se manifest? inainte de expunerea la scar? larg? a feminismului cu scopul de a denigra mi?carea ?i de a-i reduce credibilitatea in spa?iul public.
[7]
Feminismul valului I a avut ca scop principal ob?inerea unui statut juridic egal intre femei ?i b?rba?i, fiind numit ?i ?feminismul egalit??ii”. Aceast? etap? s-a incheiat odat? cu ob?inerea drepturilor egale din punct de vedere formal prin consemnarea acestora in Constitu?ie
[8]
. A fost centrat pe ob?inerea dreptului de vot, a accesului la educa?ie ?i pe recunoa?terea drepturilor civile ?i politice, considerand c? astfel se va ajunge la egalitate intre b?rba?i ?i femei.
[3]
Un punct important a fost atins odat? cu
Primul R?zboi Mondial
, cand datorit? plec?rii pe front a b?rba?ilor, femeile au fost nevoite s? accepte s? munceasc? in spa?iul public, demonstrandu-?i astfel capacitatea de a presta acela?i tip de munc? precum b?rba?ii. Principala critic? adus? acestui val este faptul c? a luat in considerare doar problemele femeilor albe, din clasa de mijloc.
Obiectivele valului I au fost atinse, pan? la mijlocul secolului XX, pentru cele mai multe femei, ins? doar la nivel formal. Din acest motiv a inceput feminismul valului II, care pune accent asupra diferen?ei ?i eliber?rii. Problema pus? este de ce, in ciuda egalit??ii formale, femeile sunt cet??ene de rangul doi in continuare. Este necesar ca ele s? devin? asemenea b?rba?ilor pentru a beneficia de tratament egal nu doar de drepturi egale?
[9]
In aceast? etap? a fost teoretizat patriarhatul, care reprezint? un principiu structural al tuturor societ??ilor in baza c?ruia se legitimeaz? puterea b?rba?ilor asupra femeilor. Astfel femeia poate intreprinde ac?iuni limitate, nu are acces la putere sau la cunoa?tere.
[3]
Feminismul valului II a fost marcat ?i de introducerea studiilor de gen la nivel universitar, ceea ce a permis o dezvoltare teoretic? mai prolific? dar ?i o specializare a domeniului.
Una din cele mai importante progrese f?cute in cadrul valului II a fost reconsiderarea conceptelor de public ?i privat.
[9]
Sloganul sub care feministele ?i-au desf??urat activitatea in aceast? perioad? a fost ceea ce este personal este ?i politic. Problemele abordate ?in de drepturile femeilor dincolo de u?a casei ?i de asigurarea unei egalit??i de facto intre cele dou? sexe, nu doar a unei egalit??i formale.
[3]
Acum este momentul in care feminismul devine dintr-o ideologie compact? o mi?care multilateral?, avand in componen?a sa abord?ri precum feminismul liberal, cel marxist, cel radical, ecofeminismul ?i altele.
[3]
Feminismului valului III apare in contextul extinderii postmodernismului la sfar?itul
anilor ’80
?i inceputul
anilor ’90
. Acesta reformuleaz? agenda, indreptand-o spre un feminism al identit??ilor multiple. Accentul cade pe puterea femeilor, acesta fiind un veritabil feminism al puterii ?i renun?and la abordarea victimist? anterioar?.
[10]
El este o reac?ie la ideea de postfeminism ?i are la baz? ob?inerea autonomiei prin valorizarea experien?elor specific femeie?ti ?i consider? c? situa?ia actual?, in care femeile sunt
promovate ca obiecte sexuale, este un mod de manifestare al patriarhatului care incearc? s? limiteze libertatea femeilor ?i accesul acestora la puterea politic?.
[3]
Feminismul radical consider? b?rba?ii o clas? asupritoare, exclusiv responsabil? pentru subjugarea femeilor.
[3]
Ele consider? c? nu putem avea o societate complet neutr? la gen deoarece acesta este deja prezent la nivelul psihicului b?rba?ilor ?i nu poate fi eliminat. De aceea este necesar? o desp?r?ire total? fa?? de ace?tia, atat la nivel politic cat ?i la nivel teoretic. Astfel femeile vor inv??a s? valorizeze propriile experien?e ?i vor reu?i o reordonare a societ??ilor.
[11]
Oprimarea patriarhal? este primar?, celelalte tipuri de oprimare fiind suprapuse acesteia.
[12]
Ea se reg?se?te in aproape toate culturile, ?i la toate nivelele vie?ii publice ?i private.
Feministele sus?ineau c? diferen?ele dintre b?rba?i ?i femei nu sunt naturale, aservirea este f?cut? social, de c?tre b?rba?i, prin intermediul politicii, economiei, a religiei. Faptul c? femeile pot da via?? nu este nicidecum o sl?biciune a acestora, ci mai degrab? un avantaj. Este, de asemenea, unul din motivele pentru care femeile sunt mai inclinate spre via??, avand o esen?? biofil?, iar b?rba?ii au o esen?? necrofil?, fiind atra?i de mecanic ?i artificial, atrac?ie care se manifest? prin conflict, violen?? ?i binein?eles r?zboi.
[12]
Feminismul radical a ap?rut in SUA, odat? cu mi?c?rile politice din
anii ’60
. De?i implicate de asemenea in proteste ?i manifesta?ii, femeilor din organiza?iile ?revolu?ionare” li s-au atribuit in continuare roluri specific feminine, neavand acces la procesele prin care se lua decizia (Miroiu, 2004, 152). Intre ini?iatoarele mi?c?rii se reg?sesc Shulamith Firestone, Kathie Sarachild, Ti-Grace Atkinson, Carol Hanisch ?i Judith Brown. Acestea au pornit de la infiin?area unor organiza?ii precum
Frontul pentru Eliberarea Femeilor
UCLA.
[13]
O schimbare important? adus? de feminismul radical a fost aceea c? au incercat s? se adreseze publicului larg, asigurandu-?i o larg? vizibilitate ?i c? au pus pe agenda politic? probleme specifice femeilor, considerate pan? la acel moment
tabu
. Agenda propus? a fost una practic? ce cuprindea crearea unor centre de ajutorare pentru victimele
violen?ei conjugale
, crearea unor mecanisme care s? fac? str?zile sigure, inclusiv noaptea, pentru ca femeile s? poat? beneficia astfel de libertatea de mi?care (lozinca acestei propuneri a fost ?
reclaming the night
"), mi?c?ri pentru s?n?tatea femeilor ?i a drepturilor acestora asupra propriului corp, dar ?i pentru incriminarea violen?ei conjugale.
[12]
Un mod de ac?iune al acestora a fost organizarea unor intalniri cu femei pentru a vedea care sunt problemele acestora, prin organizarea unor grupuri. Acestea au reprezentat o modalitate de stabilire a agendei feministe radicale. Principalele probleme identificate au fost violul, inclusiv cel marital, prostitu?ia for?at?, b?taia, h?r?uirea sexual?, ?i, cel mai important, neputin?a de a exprima aceste probleme. Motivul pentru care femeile nu vorbeau despre aceste lucruri decat cu alte femei, doar in intimitatea casei lor (in special in buc?t?rie, loc destinat femeii), era acela c? erau considerate tabu-uri, lucruri indecente, despre care o femeie cuviincioas? nu se cade s? vorbeasc?. Victima era invinov??it? pentru ceea ce a p??it, considerandu-se c? ?i-a provocat agresorul sau ca s-a expus singur? ori datorit? comportamentului s?u ori datorit? faptului c? se afla intr-un anumit loc.
[12]
Cea mai important? contribu?ie a feminismului radical a fost aducerea pe agenda politic? a problemelor specific feminine ?i atragerea aten?iei asupra existen?ei acestora. De asemenea, la nivel legislativ s-a ob?inut protejarea femeilor in fa?a violen?ei domestice, incriminarea violului ca v?t?mare adus? victimei ?i nu ca lezare adus? b?rbatului care ?de?ine” femeia (mai mult,
ONU
chiar a admis violul in timpul r?zboiului ca fiind crim? de r?zboi).
Domina?ia feminist? in discu?iile despre violen?? in familie
[
modificare
|
modificare surs?
]
Violen?a interpersonal? ?i violen?a in familie sunt adesea definite prin prisma feminismului, iar discu?iile despre acestea sunt aproape mereu un construct feminist mai ales din cauza studiilor care arat? c? cele mai multe victime sunt femei, dar ?i pentru c? este mai probabil ca o femeie sa fie agresat? (National Violence Against Women Survey).
Feministele radicale au fost, in mare parte, femei albe din clasa mijlocie, mai ales deoarece majoritatea femeilor din clasa muncitoare ?i a celor de culoare nu in?elegeau problemele ?i obiectivele feministe. Ins?, baza demografic? restrans? care rezult? a limitat autenticitatea generaliz?rilor care se bazau pe experien?a personal? a feministelor radicale.
[14]
O dat? cu Noua Stang?, feministele radicale au fost acuzate c? sunt ?antistanga” ?i ?apocaliptice”, de?i ele s-au considerat mai mult ca ?radicalizand stanga prin extinderea defini?iei de radical”, fapt care a condus la terminarea rela?iilor politice cu grupuri de stanga dominate de b?rba?i.
[15]
- ^
Miroiu, Mihaela (
).
Drumul c?tre autonomie: teorii politice feministe
. Polirom. p. 27-28.
- ^
Miroiu, Mihaela (
).
Drumul c?tre autonomie: teorii politice feministe
. Polirom. p. 31.
- ^
a
b
c
d
e
f
g
Popeang?, Amalia (
).
Feminismul
. Cadran Politic nr. 12. Arhivat din
original
la
. Accesat in
.
- ^
Frunz?, Mihaela (
).
Feminismul ca/?i ideologie
.
- ^
Miroiu, Mihaela (
).
Drumul c?tre autonomie: teorii politice feministe
. Polirom. p. 28-44.
- ^
Miroiu, Mihaela (
).
Drumul c?tre autonomie: teorii politice feministe
. Polirom. p. 38-39.
- ^
Miroiu, Mihaela (
).
Drumul c?tre autonomie: teorii politice feministe
. Polirom. p. 32.
- ^
Miroiu, Mihaela (
).
Drumul c?tre autonomie: teorii politice feministe
. Polirom. p. 56.
- ^
a
b
Miroiu, Mihaela (
).
Drumul c?tre autonomie: teorii politice feminist
. Polirom. p. 63-69.
- ^
Miroiu, Mihaela (
).
Drumul c?tre autonomie: teorii politice feministe
. Polirom. p. 79-81.
- ^
Willis, Ellen (
).
Radical feminism and feminist radicalism
.
- ^
a
b
c
d
Miroiu, Mihaela (
).
Drumul c?tre autonomie: teorii politice feministe
. Polirom. p. 164-165.
- ^
Blanche Linden-Ward & Carol Hurd Green (
).
American Women in the 1960s: Changing the Future
. p. 418.
- ^
Willis, Ellen (
).
Radical feminism and feminist radicalism
. p. 138-140.
- ^
Willis, Ellen (
).
Radical feminism and feminist radicalism
. p. 120.
| Feminism
|
|
|
| Ramuri
|
|
 
|
|
|
| Termeni ?i concepte
|
|
|
|
| Mi?c?ri
|
|
|
|
| Organiza?ii
|
|
|
|
| Personalit??i str?ine
|
|
|
|
| Personalit??i autohtone
|
|
|
|
| Publica?ii
|
|
|
|
| Loca?ii
|
|
|