Eugen-Dimitrie Petit
(n.
28 ianuarie
1882
,
Ia?i
? d.
1959
,
Bucure?ti
,) a fost un jurist, magistrat, publicist, autor de lucr?ri de drept, consilier la Inalta Curte de Casa?ie din Bucure?ti roman.
Familia Petit a f?cut parte din colonia francez?, numeroas? ?i cu importan?? in via?a social? ?i economic?, care se afla in prima jum?tate a secolului al XIX-lea, in capitala Moldovei. Familiie Darmet, Petit, Alexandre, Girardin, Delpech, Menille, erau ale fo?tilor girondini, montagnarzi ?i bonaparti?ti. alunga?i de Restaura?ie, dar ?i ale fo?tilor revolu?ionari de la 1830 ?i 1848, fugi?i in fa?a represiunii burbone. Bunicii lui Eugen Dimitrie Petit, Alexis ?i Gabrielle Petit, inso?i?i de fii lor Paul ?i Eugene, p?r?siser? Fran?a dup? 1830. Incercaser? s? se stabileasc?, mai intai la Istanbul, apoi la Odesa, dar nu s-au acomodat cu atmosfera din cele dou? imperii. Cam prin 1840 ei au ajuns la Ia?i, unde au deschis un pensionat de limb? francez?. Eugene Petit, unchiul lui Eugen-Dimitrie Petit, era, in iarna lui 1858, secretar al Consulatului Fran?ei din Ia?i. El a provocat o tensiune diplomatic?. La o reuniune a unioni?tilor ie?eni de la Teatrul Na?ional, s-a urcat pe scen? ?i, in aplauzele publicului, a ridicat dou? stegule?e incruci?ate. Erau steagurile Moldovei ?i Munteniei. Imp?ratul Fran?ei, Napoleon al III-lea, a exprimat prin ambasadorul s?u la Constantinopol, regretele sale. Eugen-Dimitrie Petit a fost fiul lui Paul Petit ?i al so?iei acestuia, Elena, n?scut? Gheorghiu, profesoar? de limba francez?, care au continuat s? ?in? pensionatul francez infiin?at de Alexis Petit, dup? decesul acestuia. Ca ?i bunicii ?i p?rin?ii s?i, Eugen-Dimitrie Petit avea cet??enie francez?.
Dup? ce a terminat liceul Na?ional din Ia?i, in anul 1900 a plecat in Fran?a, la
Montpellier
, unde s-a inscris la Facultatea de Drept, luandu-?i licen?a in anul 1903. In continuare, a urmat cursuri de specializare in drept la universit??ile din
Lyon
,
Aix-en-Provence
?i
Montpellier
.
Reintors in Romania, a lucrat un timp ca pedagog la ?coala francez? din Ia?i.
Sora sa s-a c?s?torit cu
Alexandru B?d?r?u
, care a fost ministru al justi?iei intre 22.12.1904 ?i 15.06.1906). La sfatul cumnatului s?u, Eugen Petit a cerut ?i ob?inut cet??enia roman? in 1905, prin lege votat? de ambele camere ale Parlamentului Romaniei.
A intrat in magistratur?, prin concurs, fiind numit, incepand cu data de 14 noiembrie 1905, substitut la tribunalul
Vaslui
. La 24 octombrie 1906, a fost avansat ?i deta?at ca supleant la tribunalul din Roman. Dup? aproape doi ani, la 1 mai 1908, a fost numit provizoriu judec?tor la ocolul
Slobozia
, din
jude?ul Br?ila
, iar la 18 martie 1910, confirmat definitiv in aceast? calitate, la acela?i ocol. La 1 septembrie 1911, a fost numit permanent la ocolul
Hu?i
(II rural) iar in aprilie 1912, transferat, ca judec?tor la F?lciu. La 21 noiembrie 1917, a fost, din nou, avansat la gradul de pre?edinte ?i deta?at la tribunalul Olt, ocupand in urm?, succesiv, aceea?i func?ie ?i la tribunalele
B?l?i
?i
Ia?i
.
La 16 noiembrie 1920, a fost numit prim pre?edinte al tribunalului Ia?i, iar dup? aproape trei ani, la 15 noiembrie 1923, avansat ?i inaintat consilier la Curtea de Apel din Ia?i.
In 1932, luna noiembrie, a ocupat inalta demnitate de consilier la
Inalta Curte de Casa?ie ?i Justi?ie
, Sec?ia III-a.
George Alexianu l-a descris astfel pe magistratul Eugen Petit: ?Mi-a re?inut aten?ia prin tinere?ea lui vie, prin ochii lui scanteietori, prin neastamp?rul ce-i ghiceai in suflet ?i pe care ?i-l st?panea cu greu parc? sub roba neagr?. El imi apare in acea aureol? de inalt? atmosfer? moral?, de inteligen?? vie, de via?? din plin tr?it?, pe care natura a impr??tiat-o cu toate darurile.
Eugen Petit, care ?i-a insu?it in lunga sa carier? de magistrat o vast? ?i aleas? cultur? juridic?, a publicat diverse ?i nenum?rate articole, monografii ?i note jurispruden?iale, colaborand constant la cunoscutele reviste de specialitate: ?Curierul Judiciar", ?Pandectele Romane", ?Pandectele S?pt?manale", ?Jurispruden?a Generala" ?i ?Dreptul". A publicat articole ?i studii de drept ?i in revistele de specialitate franceze. A f?cut parte din redac?ia revistei ?Zeitschrift fur Osteuropaisches Recht" din
Breslau
(azi
Wroclaw
in
Polonia
). Fructificand vastele ?i profundele lui cuno?tin?e din cele mai variate domenii ale dreptului, a colaborat, la redactarea ?i publicarea de lucr?ri juridice ?i de studii de drept, cu
Constantin Hamangiu
(ministru al justi?iei 18.04.1931-07.01.1932), ?i cu pre?edintele Tribunalului Bucure?ti
Constantin Grigore C. Zotta
. A fost, impreun? cu
Gheorghe Alexianu
, director al publica?iei ?Pandectele S?pt?manale".
A fost ?i pre?edinte al unor comisii de examinare a judec?torilor din ?ar?. Pentru activitatea sa, a primit ordinul ?Steaua Romaniei" in gradul de comandor. In anul 1936, a devenit membru al Academiei Franceze din Aix.
A scris ?i cateva piese de teatru, dintre care cea denumit? ?Necunoscuta de pe strad?" a re?inut in mod special aten?ia publicului ?i a criticii. A mai scris ?i scenarii radiofonice, piese de teatru pentru copii ?i nuvele, publicate in diverse reviste. A sus?inut conferin?e la Radio Romania, pe teme juridice (13 in 1932; 5 in 1933).
- ?Campania din 1913”, Ia?i, 1913
- ?Curierul lunei Decembrie”, Bucure?ti, 1931
- ?Capacitatea juridic? a femeii m?ritate”, 1932
- ?Cum ia sfar?it contractul individual de munc?”, 1933
- ?Codul conversiunii” (cu altii), 1934
- ?Sterilizarea din punct de vedere juridic ?i chirurgical”, 1934 (cu Gheorghe Buzoianu)
- ?Ordonan?ele preziden?iale de Refere” (in colaborare cu C. Gr. Zotta), 1935
- ?Codul Penal” (cu Constantin Viforeanu ?i I. Tanoviceanu), 1936
- ?Manualul judec?toriilor comunale” (in colaborare cu C. Gr. Zotta), 1938
- ?Supliment la ordonan?ele preziden?iale de Refere” (in colaborare cu C. Gr. Zotta), 1939
- ?Economie rurale et agricole”, Paris, f.an.
- ?Originea etnic?”
- ?Accidentele in industrie”, Ed. revistei Curierul Judiciar
- ?Exproprierea Urban?”, Ed. revistei Curierul Judiciar
In anul 1945, Eugen Petit a fost demis din func?ia de consilier la Inalta Curte de Casa?ie, f?ra drept la pensie. Era una dintre victimele aplic?rii stricte a dictaturii proletariatului ?i a instruc?iunilor KGB, la capitolul privind distrugerea justi?iei romane. Impreun? cu familia sa, a tr?it in condi?ii extrem de grele, din punct de vedere moral, social ?i material. Doar dup? anul 1953, ca urmare a unor interven?ii ale statului francez, i s-a aprobat o pensie infim?. Dup? eliminarea din magistratur? ?i pan? la moarte, nu i s-a mai permis s? publice la nicio editur? sau revist?.
- ?Fr. Stanetti, Fresca Justi?iei Contemporane Romane”, Bucure?ti, Editura "Bucovina", 1935
- ?Lucian Predescu, Enciclopedia Romaniei Cugetarea”, Bucure?ti, Ed. Cugetarea Georgescu Delafras, [1941]
- ?Aurel Leon, Eugen Petit -- tipul care il inso?ea pe Bubi la plimbare”, articol in Monitorul de Ia?i, octombrie 1996