Esen?? , din latin? essentia , de la esse , a fi, traducerea cuvantului grec ousia . Sensul curent utilizat al termenului esen?? face referire la ceea ce constituie natura unui lucru sau a unei fiin?e. In filosofie termenul are dou? sensuri: 1. In opozi?ie cu accidentul , ceea ce constituie natura permanent? a unui lucru, independent de ceea ce se schimb?; in acest sens, esen?a se apropie de substan?? . 2. In opozi?ie cu existen?a , ceea ce este o fiin??, ceea ce o define?te, independent de faptul c? aceasta exist?; in acest sens, esen?a se apropie de concept .

Explica?ii filosofice [ modificare | modificare surs? ]

A c?uta esen?a unei fiin?e inseamn? a c?uta s? afli ce constituie natura acesteia. Acest gen de cercetare asupra esen?ei constituie demersul lui Platon in Dialogurile sale. El incearc? s? defineasc?, de exemplu, ce inseamn? dreptatea, frumuse?ea, curajul in sine, independent de obiectele sensibile in care aceste esen?e- pe care el le nume?te Idei - se intrupeaz? in mod imperfect. De aceea, Platon opune lumea inteligibil?, lume a esen?elor pure sau a Ideilor , lumii sensibile. Pentru Platon , esen?a, intrucat prezint? caracteristica adev?rului- universalitate ?i necesitate- posed? existen?? ?i demnitate in cel mai inalt grad, in raport cu obiectele sensibile. Nominalismul va contesta, prin faimoasa Ceart? a Universaliilor - tocmai aceast? prioritate a esen?ei.

In viziunea nominalist? , esen?a nu este decat o idee general?, construit? prin abstrac?ie, iar numele care ii corespunde nu este decat un semn comod pentru a reprezenta obiectele intotdeauna unice, singurele care exist?. Se poate admite, de asemenea, c? exist? esen?e singulare. In acest caz, esen?a nu se opune accidentului , intrucat o esen?? singular? con?ine in sine toate accidentele sau atributele, ci se va opune existen?ei a?a cum posibilul se opune realului.

Pentru Leibniz , de exemplu, precum ?i pentru o anumit? viziune cre?tin? , Crea?ia este cea prin care Dumnezeu realizeaz? trecerea de la esen?e la existen??. Ceea ce va contesta existen?ialismul ateu va fi tocmai aceast? anterioritate a esen?ei asupra existen?ei. Prin formula "Existen?a precede esen?a", existen?ialismul incearc? s? afirme c? omul se creeaz? el insu?i, prin actele ?i op?iunile sale. Cu alte cuvinte, omul nu are alt? defini?ie decat cea pe care el ?i-o d? el insu?i.

Bibliografie [ modificare | modificare surs? ]

• Dic?ionar Enciclopedic de Filosofie - Elisabeth Clement, Chantal Demonque, Laurence Hansen-Love, Pierre Kahn - ISBN 973-684-299-1