Acest articol sau aceast? sec?iune are bibliografia incomplet? sau inexistent?. Pute?i contribui prin ad?ugarea de referin?e in vederea sus?inerii bibliografice a afirma?iilor pe care le con?ine.

Electromagnetism
Electricitate Magnetism
Electrostatic? Sarcin? electric? Electricitate static? Camp electric Conductor Izolator Triboelectricitate Desc?rcare electrostatic? Induc?ie Legea lui Coulomb Legea lui Gauss Flux electric  / energie poten?ial? Moment electric dipolar Densitate de polarizare
Magnetostatic? Teorema lui Ampere Camp magnetic Magnetizare Flux magnetic Legea Biot?Savart Moment magnetic Legea lui Gauss pentru magnetism
Electrodinamic? For?? Lorentz Induc?ia electromagnetic? Legea lui Faraday Legea lui Lenz Curent de deplasare Ecua?iile Maxwell Camp electromagnetic Radia?ie electromagnetic? Tensorul lui Maxwell Vectorul lui Poynting Poten?ialul Lienard?Wiechert Ecua?iile lui Jefimenko Curen?ii Foucault
Circuit electric Curent electric Poten?ial electric Voltaj Rezisten?? Legea lui Ohm Circuit in serie Circuit in paralel Curent continuu Curent alternativ For?? electromotoare Capacitan?? Inductan?? Impedan?? Cavit??i rezonante Ghidurile de und?
Formularea covarian?ei Tensorul electromagnetic ( Tensorul energie-impuls ) Cuadricurent Cuadripoten?ial
Oameni de ?tiin?? Ampere Coulomb Faraday Gauss Heaviside Henry Hertz Lorentz Maxwell Tesla Volta Weber Ørsted
v d m

Electromagnetismul este acea ramur? a fizicii care studiaz? sarcinile magnetice ?i electrice, campurile create de acestea (electric ?i magnetic), legile care descriu interac?iunile dintre acestea.

Ramurile principale ale electromagnetismului sunt:

• Electrostatica , care se ocup? cu studiul sarcinilor electrice aflate in repaus ?i al campurilor generate de acestea.
• Electrodinamica , care se ocup? cu studiul sarcinilor aflate in mi?care, precum ?i al campurilor generate de acestea.
• Magnetismul , care se ocup? cu studiul campului magnetic .

Istoric [ modificare | modificare surs? ]

De?i grecii antici cuno?teau propriet??ile electrostatice ale chihlimbarului, iar chinezii puteau face magne?i bru?i din pietre magnetice (cca 2700 i.Hr. ), pan? la sfar?itul secolului al XVIII-lea nu s-au realizat experimente asupra fenomenelor electrice ?i magnetice documentate. In 1785 fizicianul francez Charles-Augustin de Coulomb a fost primul care a confirmat pe cale experimental? faptul c? sarcinile electrice se atrag sau se resping pe baza unei legi similare cu cea a gravita?iei. Matematicienii Simeon Denis Poisson ?i Carl Friedrich Gauss au dezvoltat o teorie cu privire la distribuirea arbitrar? a sarcinilor electrice.

O particul? inc?rcat? cu o sarcin? pozitiv? atrage o particul? inc?rcat? negativ, tinzand s? accelereze spre aceasta. Dac? aceasta intampin? rezisten?? din partea mediului prin care trece, viteza sa se mic?oreaz? iar mediul sufer? o inc?lzire. Posibilitatea de a men?ine un flux electric ce ar continua s? conduc? particulele inc?rcate cu sarcini a fost observat? de fizicianul italian Alessandro Volta in 1800 . Clasica teorie a unui circuit simplu presupune ca cele dou? borne ale unei baterii s? fie inc?rcate cu sarcini diferite, ca o consecin?? a propriet??ilor interne ale acesteia. Cand cele dou? borne sunt conectate printr-un conductor, particulele inc?rcate negativ vor fi "impinse" spre borna pozitiv? iar acest proces va inc?lzi firul, acesta opunand rezisten?? mi?c?rii. Cand particulele ajung la borna pozitiv?, bateria le va for?a in interior spre borna negativ?, invingand for?ele de rezisten?? formulate in legea lui Coulomb . Fizicianul german Georg Simon Ohm a descoperit existen?a unei constante a conductorului, ca propor?ie intre intensitatea ?i rezisten?a acestuia. Legea lui Ohm nu este universal valabil? in fizic?, ci mai degrab? descrie caracteristicile unel clase limitate de materiale solide.

Fizica modern?
${\displaystyle {\hat {H}}|\psi _{n}(t)\rangle =i\hbar {\frac {\partial }{\partial t}}|\psi _{n}(t)\rangle }$ ${\displaystyle {\frac {1}{{c}^{2}}}{\frac {{\partial }^{2}{\phi }_{n}}{{\partial t}^{2}}}-{{\nabla }^{2}{\phi }_{n}}+{\left({\frac {mc}{\hbar }}\right)}^{2}{\phi }_{n}=0}$ Ecua?ia lui Schrodinger ?i Ecua?ia Klein?Gordon
Fondatori Max Planck   · Albert Einstein   · Niels Bohr   · Max Born   · Werner Heisenberg   · Erwin Schrodinger   · Pascual Jordan   · Wolfgang Pauli   · Paul Dirac   · Ernest Rutherford   · Louis de Broglie   · Satyendra Nath Bose
Concepte Spa?iu   · Timp   · Energie   · Materie   · Lucru mecanic Aleatoriu   · Informa?ie   · Entropie   · Minte Lumin?   · Particul?   · Und?
Ramuri Aplicat?   · Experimental?   · Teoretic? Filosofia ?tiin?ei   · Filosofia fizicii Logic? matematic?   · Fizic? matematic? Supersimetrie   · Teoria coardelor   · Teoria M Marea teorie unificat?   · Modelul standard Mecanic? cuantic?   · Teoria cuantic? a campurilor Antiparticul?   · Antimaterie Electromagnetism   · Electrodinamic? cuantic? Interac?iune slab?   · Interac?iune electroslab? Interac?iune tare   · Cromodinamic? cuantic? Fizic? atomic?   · Fizica particulelor elementare Fizic? nuclear?   · Materie exotic? Bosonul Higgs   · Fizic? atomic? ?i molecular? Fizica materiei condensate Informa?ie cuantic?   · Calculator cuantic Spintronic?   · Superconductivitate Sistem dinamic   · Fotonic?   · Biofizic? Neurofizic?   · Minte cuantic?   · Plasm? Relativitate restrans?   · Relaivitate general? Materie intunecat?   · Energie intunecat? Haos cuantic   · Emergen??   · Sistem complex Gaur? neagr?   · Principiul holografic Astrofizic?   · Univers observabil Big Bang   · Cosmologie Gravita?ie   · Gravita?ie cuantic? Teoria intregului   · Multivers
Oameni de ?tiin?? Witten   · Rontgen   · Becquerel   · Lorentz   · Planck   · Curie   · Wien   · Skłodowska-Curie   · Sommerfeld   · Rutherford   · Soddy   · Onnes   · Einstein   · Wilczek   · Born   · Weyl   · Bohr   · Schrodinger   · de Broglie   · Laue   · Bose   · Compton   · Pauli   · Walton   · Fermi   · van der Waals   · Heisenberg   · Dyson   · Zeeman   · Moseley   · Hilbert   · Godel   · Jordan   · Dirac   · Wigner   · Hawking   · P. W. Anderson   · Lemaitre   · Thomson   · Poincare   · Wheeler   · Penrose   · Millikan   · Nambu   · von Neumann   · Higgs   · Hahn   · Feynman   · Yang   · Lee   · Lenard   · Salam   · 't Hooft   · Bell   · Gell-Mann   · J. J. Thomson   · Raman   · Bragg   · Bardeen   · Shockley   · Chadwick   · Lawrence   · Zeilinger   · Goudsmit   · Uhlenbeck
Categorii Categoria Fizic? modern? nu a fost g?sit?
v d m

Primele concepte asupra magnetismlui bazate pe existen?a a doi poli magnetici au ap?rut in secolul XVII ?i in mare parte datorit? experimentelor lui Coulomb.

Prima leg?tur? intre magnetism ?i electricitate a fost f?cuta prin intermediul experimentelor fizicianului danez Hans Christian Oersted , care in 1819 a descoperit c? un ac magnetic poate fi deviat cu ajutorul unui conductor sub tensiune electric?. La o s?ptaman? de la aflarea acestei descoperiri, cercet?torul francez Andre Marie Ampere va demonstra c? doi conductori purt?tori de curent electric se vor comporta ca ?i cei doi poli ai unui magnet .

In 1831 fizicianul ?i chimistul englez Michael Faraday a descoperit c? un curent electric poate fi indus intr-un fir ?i f?r? conectarea acestuia la o baterie, fie prin mi?carea unui magnet, fie prin plasarea altui conductor cu un curent variabil in vecin?tatea conductorului in care se dore?te generat curentul. Leg?tura dintre electricitate ?i magnetism poate fi cel mai bine redat? in termeni asocia?i campului magnetic sau for?ei ce ac?ioneaz? intr-un anume punct asupra unei sarcini electrice.

Sarcinile electrice sta?ionare produc campuri electrice; curen?ii ? sarcini electrice mobile ? produc campuri magnetice. Aceste descoperiri au fost redate intr-o form? precis? de c?tre fizicianul englez James Clerk Maxwell care in formularea ecua?iilor diferen?iale care ii poart? numele a g?sit rela?ia dintre locul ?i perioada schimb?rii campurilor electrice ?i magnetice intr-un anumit punct ?i respectiv sarcina ?i densitatea curentului in acel punct. In principiu, aceste ecua?ii permit determinarea intensit??ii campului oriunde ?i in orice moment printr-o cunoa?tere a sarcinilor electrice ?i a curen?ilor.

Intervalul 1840-1850 este caracterizat printr-o succesiune dens? de descoperiri experimentale in acest sector ?tiin?ific ^[1] .

Un rezultat nea?teptat ob?inut prin descoperirea acestor ecua?ii a fost intuirea unui nou tip de camp magnetic, care se propag? cu viteza luminii sub forma undelor electromagnetice . In 1887 fizicianul german Heinrich Rudolf Hertz a reu?it s? genereze asemenea unde, punand astfel bazele transmisiilor de radio, radar, televiziune ?i altor forme de telecomunica?ii.

Propriet??ile campurilor magnetice ?i electrice ale acestor unde sunt similare cu cele ale unei sfori lungi, intinse, al carei cap?t este mi?cat foarte repede in sus ?i in jos.

In orice punct ales, sfoara va fi observat? ca osciland cu aceea?i frecven?? ?i respectiv cu aceea?i perioad? ca ?i sursa. Punctele alese de-a lungul sforii la diferite distan?e de surs? vor ajunge in punctul maxim pe axa vertical? intr-un sistem cartezian la momente diferite in timp.

Viteza cu care se propag? mi?carea vertical? de-a lungul sforii din analogia precedent? se nume?te viteza undei electromagnetice in cazul acesteia, ea fiind o func?ie de spa?iu, mas? ?i tensiune electric?. Un instantaneu asupra sforii (dup? ce a fost in mi?care) va ar?ta puncte avand aceea?i dispunere ?i mi?care, separate de o distan?? numit? lungimea de unda . Aceasta este egal? cu viteza undei raportat? la frecven??.

M?rimi ?i unit??i [ modificare | modificare surs? ]