Dansul
Kailao
din
Polinezia
Dansul
este un mijloc
artistic
de exprimare a unui mesaj printr-o succesiune de mi?c?ri ritmice, variate ?i expresive ale corpului, executate in ritmul
muzicii
, avand caracter religios, de art? sau de divertisment.
Originile dansului coincid cu inceputurile comunit??ilor omene?ti, avand func?ii rituale (mistice, r?zboinice), de invocare a for?elor divine, pentru reu?ita la
van?toare
, confrunt?ri
tribale
etc. La unele popoare, caracterul ritual s-a p?strat, decantat ?i abstractizat, pan? in zilele noastre.
In
Grecia antic?
, dansul f?cea parte din disciplinele fundamentale ale
educa?iei
, considerat eficient pentru s?direa, men?inerea ?i int?rirea sentimentelor de
solidaritate
social?. In acest scop, se practicau dansuri r?zboinice (
pirice
), pacifice (
emelii
), de cules al viilor (
epilenice
) etc.
In
Roma antic?
, exista dansul ritual
saltatio
, cu func?ii invocatoare, dar acesta a degenerat odat? cu dec?derea
Imperiului Roman
.
In
Evul Mediu
, in ciuda tendin?ei
clerului
de a men?ine func?ia religioas? a dansului, influen?ele laice au devenit din ce in ce mai puternice, accentuandu-se in sec. al XIII-lea, cand in practica social? s-au dezvoltat diverse genuri de dans (denumite
chorea, charola, carole, danse, estampie, ductia, pastourelle
?.a.), ca o expresie simpl? ?i puternic? a dragostei de via?? a poporului.
Rena?terea
a adancit acest proces. Pa?ii simpli din dansurile vechi s-au dezvoltat, au combinat gesturile ?i mi?c?rile, s-au individualizat. Au ap?rut forme noi ?i s-au creat succesiuni tipice, in care un dans lent, binar, era urmat de altul rapid, ternar. In felul acesta a luat na?tere
suita
, care consta din in patru p?r?i fixe:
allemanda, couranta, sarabanda
?i
giga
. In vremea lui
Johann Sebastian Bach
, suita se executa independent ?i juca un rol important in dezvoltarea muzicii instrumentale. Pe lang? cele patru dansuri de baz?, au inceput s? fie incluse ?i altele ?
bouree, gavota, musette, polacca,
menuetul
(foarte important, devenind parte constitutiv? a
simfoniei
),
ciacona, passacaglia
(varia?iuni pe o tem? ostinato, cu rol determinant in unele forme muzicale).
Spre sfar?itul sec. al XVIII-lea, din
Viena
s-a r?spandit
valsul
, un dans derivat din
Landler
. In aceea?i perioad?, au inceput s? se impun? ?i dansuri ale altor popoare, ca
mazurca, polca,
boleroul
, jota, fandango, cearda?ul
?.a. care au p?truns in toate mediile sociale, avand rol de seam? in constituirea ?i afirmarea ?colilor na?ionale.
La hotarul dintre sec. 19 ?i 20, s-au r?spandit dansuri de origine american?, precum
tango
, samba, habanera, charlestonul,
foxtrotul
etc., care poart? amprenta muzicii de
jazz
, influen?and crea?ia unor compozitori moderni.
C?lu?arii
, dans prezentat la Targul din
Leipzig
, 1954
Festival de dans
Poporul roman are dansuri de o deosebit? bog??ie ?i varietate, care se execut? individual, sau in grup (perechi, linie, cerc), diferind de la regiune la regiune. Caracteristic? este practica folosirii ca suport muzical a unor melodii diverse pentru unul ?i acela?i dans, ca ?i executarea pe aceea?i melodie a mai multor dansuri.
Cele mai r?spandite sunt
hora
, sarba, invartita,
c?lu?ul
?i multe altele, cu tendin?a de generalizare datorit? activit??ilor artistice de amatori ?i, indeosebi, a televiziunii.
In crea?ia muzical? romaneasc?, dansurile populare au fost utilizate mai intai in aranjamente, rapsodii instrumentale, apoi au stat la baza unor prelucr?ri mai complexe, mergand pan? la inven?ii melodico-ritmice sugerate de structurile tipice.
Dansul romanesc a p?truns nu numai in muzica de
balet
a lui
Mihail Jora
,
Paul Constantinescu
,
Zeno Vancea
?.a., ci ?i in crea?ia coral?,
cameral?
?i simfonic? a lui
George Enescu
, M. Jora,
Mihail Andricu
,
Mar?ian Negrea
, P. Constantinescu,
Theodor Rogalski
?.a.