In fonetic? , o consoan? vibrant? este o consoan? care se realizeaz? printr-o succesiune rapid? de inchideri ?i deschideri ale canalului fonator, determinat? de vibrarea organului articulator. Acest organ articulator poate fi: partea superioar? a glotei , uvula , v?lul palatin sau virful limbii . Consoanele vibrante se clasific? in rindul consoanelor lichide al?turi de alte grupe de sunete.

In limba roman? singura consoan? vibrant? este [r] , o consoan? vibrant? alveolar? (numit? uneori dental? in loc de alveolar? ), ca de exemplu in cuvintul m?rar /m?'rar/ . Acest tip de vibrant? este comun limbilor romanice , cu excep?ia notabil? a limbii franceze care folose?te o alt? vibrant?, [?] , o consoan? vibrant? uvular? sau velar? ( r graseiat sau gutural). Totu?i chiar ?i in limba francez? cei mai mul?i vorbitori inlocuiesc vibranta uvular? cu o fricativ? uvular?. Un bun exemplu de vibrant? uvular? se g?se?te in cintecele lui Edith Piaf sau Yves Montand . Aceea?i situa?ie se intilne?te ?i in limba german? . In afara Europei vibranta uvular? este foarte rar?.

De?i in mod standard consoana vibrant? din limbile roman?, italian? , rus? , polonez? etc. se pronun?? alveolar, unii vorbitori se obi?nuiesc inc? din primii ani ai vie?ii s? o pronun?e uvular (graseiat) ?i mul?i dintre ei continu? acest mod de articulare toat? via?a. Exemple celebre in acest sens sint Nicolae Ceau?escu ?i Vladimir Ilici Lenin .

O alt? vibrant? este consoana vibranta bilabial? [?] , care se articuleaz? f?cind s? vibreze ambele buze. Acest sunet se g?se?te in relativ pu?ine limbi. Vorbitorilor de limba roman? (printre al?ii) le este cunoscut din interjec?ia brrr , atunci cind e pronun?at? natural, din cauza frigului.

Alte vibrante sint mult mai pu?in frecvente.