Conferin?a de la Londra (1832)

Conferin?a de la Londra , ale c?rei documente finale au fost semnate pe 7 mai 1832 de ambasadorii plenipoten?iari ai Regatului Unit , Regatului Fran?ei ?i Imperiului Rus , a stabilit condi?iile pentru acordarea independen?ei Greciei, incetarea st?rii de conflict dintre Grecia ?i Imperiul Otoman ?i acceptarea pe tronul noului stat independent a principelui bavarez Otto von Wittelsbach . Prevederile acestei conferin?e au fost consfin?ite in Tratatul de la Constantinopol , care a urmat semn?rii Conven?iei de la Akkerman , prin care sultanul acceptase importante modific?ri politice ?i teritoriale in Balcani , (retragerea armatelor otomane din Principatele Dun?rene , cedarea controlului asupra ora?elor Giurgiu , Br?ila ?i Turnu ?i autonomia Serbiei) ^[1].

Conflictul militar [ modificare | modificare surs? ]

Eliberarea Greciei [ modificare | modificare surs? ]

Articol principal: R?zboiul de Independen?? al Greciei .

In anul 1821 a izbucnit R?zboiul de Independen?? al Greciei . Dup? ce taberele implicate in conflict au inregistrat o serie de victorii ?i infrangeri, r?zboiul a consemnat un punct de cotitur? odat? cu distrugerea flotei turco-egiptene in B?t?lia de la Navarino de pe 20 octombrie 1827. A urmat interven?ia terestr? a trupelor franceze din Moreea in 1828, care a obligat for?a expedi?ionar? egiptean? condus? de Ibrahim Pa?a , vasalul ?i aliatul sultanului , s? se retrag? din Grecia.

In timpul interven?iei for?ei expedi?ionare, trupele terestre franceze, sprijinite de flota anglo-francez?, au cucerit fort?re?ele care mai erau inc? sub controlul garnizoanelor otomane. Insurgen?ii eleni au reu?it in acest condi?ii s? elibereze Grecia central? ?i Atena. Aceste succese au fost posibile ?i datorit? faptului c? efortul militar otoman era concentrat aproape exclusiv pentru respingerea invaziei trupelor Imperiului Rus din Bulgaria .

Primele negocieri [ modificare | modificare surs? ]

Intre timp, reprezentan?ii guvernelor europene britanic (Canning), francez (Guilleminot) ?i rus (Ribeaupierre) au semnat un raport comun prin care sus?ineau necesitatea cre?rii unui stat grec, care s? fie obligat s? pl?teasc? tribut Imperiului Otoman, in frunte cu un principe ereditar, numit ins? formal de sultan. Inalta Poart? a refuzat ins? s? participe la discu?ii ?i nu a trimis niciun delegat oficial. Raportul celor trei a fost baza pe care cele trei mari puteri au semnat o conven?ie pe 22 martie 1929.

Tratatul de la Adrianopol [ modificare | modificare surs? ]

Articol principal: Pacea de la Adrianopol .

R?zboiul ruso-turc din 1828 ? 1829 s-a incheiat pe 14 septembrie 1829 prin semnarea P?cii de la Adrianopol . Tratatul asigura o cre?tere important? a influen?ei ruse in Balcani . Articolul X al tratatului prevedea in mod expres acceptarea de c?tre Poart? a conven?iei anglo-franco-ruse de pe 22 martie.

Grecia urma s? fie organizat? asem?n?tor cu Principatele Dun?rene , avand in frunte un principe ortodox, devenind un teritoriu autonom, dar nu independent.

Situa?ia politic? din Grecia [ modificare | modificare surs? ]

Rezisten?a lui Kapodistrias [ modificare | modificare surs? ]

Situa?ia politic? din Grecia era mai complicat? decat o doreau marile puteri: teritoriul semi-independent al principatului fusese cur??at de trupele otomane. In luna mai 1827, grecii adoptaser? o constitu?ie republican? , iar Ioannis Kapodistrias , fostul ministru de externe al imp?ratului Alexandru I al Rusiei pan? in 1822, fusese ales ca pre?edinte.

Leopold de Saxa-Cobourg ?i Gotha, candidat la tronul elen [ modificare | modificare surs? ]

In 1830, candidatul pe care cele trei puteri europene in numiser? pentru ocuparea tronului Greciei, Leopold de Saxa-Cobourg ?i Gotha a renun?at la aceast? onoare pentru ca s? devin? primul rege al Belgiei .

Leopold era o figur? marcant? a nobilimii europene. El a refuzat tronul, motivand c? este nemul?umit de noua linie de frontier? a statului elen: Aspropotamos-Zitouni, aflat? mai la sud de grani?a convenit? mai inainte Golful Amvrakikos ? Golful Volo. Un rol important in refuzul lui Leopold l-a jucat ?i Kapodistrias , care i-a trimis principelui un raport in care se sublinia opozi?ia cet??enilor fa?? de venirea pe tronul ??rii a unui domnitor str?in. Kapodistrias a profitat in plus de ingrijorarea marilor puteri fa?? de evenimentele din timpul Revolu?iei Belgine , care avea s? duc? la apari?ia unui nou stat independent in vestul Europei. Toate aceste manevre nu i-au asigurat succesul lui Kapodistrias ? acesta a fost asasinat, ceea ce a dus la izbucnirea unui r?zboi civil .

Reinceperea tratativelor de pace [ modificare | modificare surs? ]

Conferin?a de la Londra [ modificare | modificare surs? ]

Ministrul de externe britanic, vicontele Palmerston

In condi?iile in care guvernul elen era puternic sl?bit, Marile Puteri au considerat momentul oportun pentru impunerea solu?iei vizate de acestea. Ministrul de externe britanic Palmerston a convocat ambasadorii Fran?ei, Imperiului Rus ?i Bavariei. Diploma?ii au c?zut de acord asupra proclam?rii independen?ei Greciei, instaurarea monarhiei constitu?ionale ?i insc?unarea unui principe german de 17 ani, Otto Friedrich Ludwig von Wittelsbach . Succesiunea la tronul Greciei urma s? fie ereditar?. Linia de demarca?ie avea s? fie pe linia Arta ? Volo. Propunerile bavareze pentru un acord secret cu privire la Creta au fost respinse.

Tratatul de la Constantinopol [ modificare | modificare surs? ]

Articol principal: Tratatul de la Constantinopol (1832) .

Portretul sultanului Mahmud al II-lea, mai inainte de reforma vestimentar?

Pentru consfin?irea independen?ei Greciei, mai trebuia ob?inut acceptul Sublimei Por?i . Principalele puteri europene ?i-au trimis ambasadorii la Constantinopol . Ambasadorii aveau o misiune dificil?, de vreme ce sultanul Mahmud al II-lea era obligat in acel moment s? respecte doar prevederile Tratatului de la Adrianopol . Pe de alt? parte, situa?ia sultanului era una foarte dificil? datorit? invaziei din Siria ?i Anatolia a trupelor viceregelui egiptean Muhammad Ali . Sultanul se afla in situa?ia ingrat? de a cere protec?ia puterilor occidentale ca s? poat? p?stra cel pu?in controlul asupra Anatoliei . Reprezentantul britanic Canning i-a oferit sultanului unele promisiuni neoficiale in aceast? privin??, iar Inalta Poart? a acceptat s? semneze in cele din urm? conven?ia. Tratatul de la Constantinopol (1832) a fost semnat pe 21 iulie 1832. Odat? cu semnarea acestui tratat s-a sim?it nevoia convoc?rii unei noi conferin?e la Londra pe 3 februarie 1833, in cadrul c?reia s-au fixat definitiv linia de demarca?ie pe aliniamentul Arta ? Volo, punand cap?t astfel in mod oficial conflictului dintre greci ?i otomani. In acela?i timp, noul suveran Otto I ?i-a f?cut intrarea in capitala Greciei, Nauplion , in fruntea a 5.000 de solda?i bavarezi.