De la Wikipedia, enciclopedia liber?
Ionul
cianur?
, CN
?
.
De sus in jos:
1. Structura chimic?
2. Reprezentarea prin calote moleculare
3. Suprafa?a de poten?ial electrostatic
4. Reprezentarea cu ajutorul
orbitalelor
atomice
Cianurile
sunt substan?e chimice care con?in cel putin un grup
cian
(C≡N), care const? intr-un
atom
de
carbon
in
leg?tur?
tripl? cu unul de
azot
. Anionul CN
-
este de asemenea cunoscut ca
ion
cianur?. Cianurile
metalelor alcaline
sunt cunoscute ca fiind otr?vuri, in acest scop folosindu-se in principal
cianur? de potasiu
(KCN).
Cuvantului cianur? i?i are originea in
grecescul
κυανo? (
albastru
). Acest nume se datoreaz? acidului cianhidric (germ. Blausaure,
acid albastru
), care a fost sintetizat prin tratarea albastrului prusic cu acid.
[1]
Acidul cianhidric
(HCN) are un miros vag de
migdal?
, pe care, datorit? conforma?iei genetice, unii oameni nu il pot percepe.
[2]
In aer cu
umiditate
ridicat?, s?rurile acidului cianhidric cap?t? ?i ele acela?i miros caracteristic, datorit? form?rii acestuia prin reac?ia de hidroliz?:
- NaCN + H
2
O → HCN + NaOH
- KCN + H
2
O → HCN + KOH
Cianura este una din cele mai periculoase otr?vuri. Ingerarea unei mici cantitati de cianura solida sau compus de gas rezulta moartea instantanee, din care blocarea arterelor prin formarea cheagurilor de sange stop cardiac si dificultate locomotorie provacand asfel o moarte dureroasa, cauzand contractii musculare si involunatre, convulsii si colaps
Multe cianuri sunt extrem de toxice. Dintre cianuri, compusul cel mai periculos este
acidul cianhidric
, care, pentru c? este un gaz la temperatur? ?i presiune normal?, poate fi inhalat. Ingestia oral? a unei cantit??i foarte mici - de obicei 200 mg - de cianur? solid? (sau solu?ie) sau expunerea intr-o atmosfer? ce con?ine 270 ppm de cianur? poate duce rapid (cateva minute) la moarte.
[3]
