Cazacii zaporojeni
(in rus?-Запорожский, au fost
cazacii
care locuiau in
regiunea istoric? Zaporojia
din centrul
Ucrainei
. Armata zaporojean? ?i-a m?rit rapid efectivele in secolul al XV-lea prin primirea
iobagilor ru?i
care fugeau de pe mo?iile feudalilor din
Uniunea statal? polono-lituanian?
[1]
.
In cursul secolelor al XVI-lea, al XVII-lea ?i cea mai mare parte a celui de-al XVIII-lea, cazacii zaporojeni au reprezentat o for?? militar? ?i politic? puternic?, care s-au implicat in conflicte sau alian?e cu
Uniunea statal? polono-lituanian?
,
Imperiul Otoman
?i vasalul acestuia
Hanatul Crimeii
precum ?i cu
?aratul Rusiei
, pan? cand
Imperiul Rus
a desfiin?at prin for?? forma?ia lor teritorial? la sfar?itul secolului al XVIII-lea.
Nu este foarte clar cand au inceput s? se formeze primele forma?iuni c?z?ce?ti in regiunea cursului inferior al Niprului, dar p?rerea general? este c? acest lucru s-a petrecut mai inainte de
invazia mongolilor
din
1240
.
Rusia Kievean?
, odat? un stat puternic, s-a dezintegrat in state mai mici, iar numero?i dintre locuitorii ei au plecat in regiunile mai sigure din stepele Niprului inferior.
Cazacii nu s-au sfiit s? atace ?i s? jefuiasc? pe to?i vecinii, chiar ?i pe cei mai puternici decat ei. In
secolul al XVI-lea
, odat? cu extinderea controlului polono-lituanian spre sud, cazacii zaporojeni au inceput s? fie v?zu?i ca supu?i ai
Rzeczpospolitei
.
[2]
Cazacii inregistra?i
au devenit parte a armatei polono-lituaniene, situa?ie care a durat pan? in 1699.
Spre sfar?itul secolului al XVI-lea, rela?iile Uniunii polono-lituaniene cu Imperiul Otoman, care nu erau oricum cordiale, s-au inr?ut??it ?i mai mult ca urmare a raidurilor de jaf ale cazacilor. Cazacii incepuser? s? jefuiasc? in mod regulat teritoriile otomane din a doua jum?tate a secolului al XVI-lea. Liderii polonezi nu-i puteau controla pe cazacii care pre?uiau foarte mult propria independen??, dar cum ?inuturile
zaporojene
erau oficial sub suzeranitatea uniunii polonezo-lituaniene, aceasta era f?cut? responsabil? pentru raidurile c?z?ce?ti. De asemenea,
t?tarii
, care erau sub suzeranitatea otoman?, lansau raiduri in special in zonele de sud ale Uniunii polono-lituaniene. Pira?ii cazaci executau raiduri de jaf in porturile ora?elor bogate de pe ??rmul otoman al
M?rii Negre
, aflate la doar dou? zile de naviga?ie de v?rsarea
Niprului
. In dou? randuri, in 1615 ?i 1625, cazacii au reu?it s? atace
Istanbulul
, for?andu-l pe
sultan
s? fug? din palatul imperial.
[3]
Mai multe tratate turco-polone au prev?zut ca p?r?ile semnatare s? opreasc? raidurile de jaf f?cute de supu?ii lor, dar practic nu s-a reu?it luarea unor m?suri eficiente impotriva cazacilor ?i t?tarilor. Polonezii au reu?it la un moment dat s?-i for?eze pe cazaci s?-?i ard? vasele cu care se f?cea piraterie, dar asta nu i-a impiedicat pe cazaci s? ?i le reconstruiasc?. In acela?i timp,
Imperiul Habsburgic
i-a angajat de mai multe ori in secret pe cazaci s? declan?eze raiduri impotriva otomanilor, pentru a reduce presiunile militare asupra propriilor grani?e.
Intre cazaci exista o du?m?nie care era alimentat? de raidurile executat? de o parte, urmate in scurt? vreme de raiduri de r?zbunare declan?ate de tab?ra advers?. Starea de nesiguran?a din rela?iile cazaco-t?tare a transformat intreaga zon? a grani?ei de sud polono-lituaniene intr-o zon? de r?zboi mocnit, sau a dus la declan?area unor r?zboaie.
Num?rul cazacilor a crescut neincetat prin primirea in randurile lor a
iobagilor
fugi?i de pe mo?iile polono-lituanienilor. Incerc?rile
?leahtei
de transformare a cazacilor in ?erbi a sl?bit ?i mai mult loialitatea acestora fa?? de Rzeczpospolita. Dorin?a cazacilor de a li se recunoa?te un statut egal cu cel al ?leahtei nu a fost satisf?cut? niciodat?, iar planurile pentru transformarea ?Uniunii statale polono-lituaniene” in ?Uniunea statal? polono-lituaniano-rutean?” nu au fost niciodat? finalizate. Cazacii aveau leg?turi istorice puternice cu
Bisericile ortodoxe r?s?ritene
, ceea ce ducea ?i la apari?ia unor tensiuni religioase cu restul Rzeczpospolitei, dominate de
catolici
. Tensiunile dintre cele dou? p?r?i a crescut ?i mai mult, odat? cu schimbare politicii religioase a statului, care fusese destul de tolerant?, ceea ce i-a transformat pe cazaci in anticatolici hot?ra?i, atitudine care in acele timpuri echivala cu a fi antipolonez.
Arogan?a ?leahtei ?i nesupunerea cazacilor au dus la izbucnirea la inceputul secolului al XVII-lea a mai multor revolte c?z?ce?ti impotriva Uniunii statale polono-lituaniene. Refuzul polonezilor de a accepta cererea cazacilor pentru extinderea
?registrului cazacilor”
a fost scanteia care a aprins rebeliunea cu cel mai mare succes:
R?scoala lui Hmelni?ki
(1648). R?scoala s-a ad?ugat la seria de evenimente catastrofice din istoria statului polono-lituanian cunoscut? sub numele de
?Potopul”
, care a sl?bit intr-o m?sur? f?r? precedent uniunea ?i care a asigurat condi?iile necesare
dezintegr?rii statului
din secolul urm?tor.
Steagul cazac din secolul al XVII-lea
Cazacii au influen?at profund societatea ucrainean? din secolele al XVII-lea ? al XVIII-lea in domenii precum cultura, administra?ia, armata ?i altele. Organiza?iile c?z?ce?ti nu erau doar de natur? militar?, ci mai degrab? un amestec de organiza?ii publice (?hromada”) ?i politico-militare.
Cazacii zaporojeni erau condu?i de un
hatman
, secondat de un secretar, un judec?tor ?i un arhivar, fiind ajutat in indeplinirea sarcinilor sale de un consiliu,
Rada Siciului
. Diferite surse se refer? la
Siciul Zaporojean
ca la o ?republic? a cazacilor”,
[4]
de vreme ce puterea suprem? apar?inea adun?rii membrilor Siciului, iar liderii (?star?ina”, ?b?tranii”) erau ale?i, nu numi?i.
Cetatea cazaci (reconstruc?ie)
Din punct de vedere administrativ,
Ucraina de pe malul stang
era imp?r?it? dup? principii militare in ?
polkuri
” (?regimente”), care erau p?r?i ale
guberniilor
organizate de guvernul de la
Moscova
. Polkul era format dintr-un num?r de ?kurine”, (compuse la randul lor din ?
sotnii
”). A existat de asemenea ?i o alt? organiza?ie militar? a cazacilor ?ki?”, (echivalentul unei brig?zi), condus? de ?ko?ovii otaman”, care era constituit? exclusiv in scopuri militare, in timpul campaniilor r?zboinice.
A existat un tribunal militar, care judeca ?i pedepsea sever violen?ele ?i furturile intre cazaci, introducerea de femei in Sici, consumul de alcool in timpul conflictelor militare, etc. De asemenea, conducerea c?z?ceasc? se ocupa de inv???mantul laic ?i religios ?i de buna func?ionare a bisericilor.
Cre?tinismul ortodox
era considerat definitoriu pentru
identitatea na?ional?
.
teritoriul care se afla sub controlul cazacilor ucraineni in secolul al XVIII-lea
In timpuri de pace, cazacii i?i ca?tigau existen?a prin intermediul ocupa?iilor tradi?ionale, i?i des?var?eau cuno?tin?ele militare, sau se ocupau de preg?tirea noilor recru?i. Spre deosebire de armatele altor na?iuni, cazacii erau liberi s?-?i aleag? armele personale preferate. Cazacii boga?i preferau s? lupte in armuri grele de cavalerie, in vreme ce infanteri?tii preferau un echipament mai simplu, iar pentru protec?ie foloseau c?m??ile de zale.
Teritoriu etnic ucrainean (unde se vorbea limba ucrainean?)
Cazacii au fost in acele vremuri una dintre cele mai bune organiza?ii militare din
Europa
, unit??ile lor militare intrand in slujba puterilor vremii ? Imperiul Rus, Polonia sau Fran?a.
teritoriul care se afla sub controlul cazacilor ucraineni in secolul al XVII-lea
Dup? semnarea
Tratatul de la Pereiaslav
din 1654, teritoriul cazacilor zaporojeni a trecut sub controlul
?aratului Rusiei
, dar a continuat o lung? perioad? de timp s? se bucure de o
autonomie
larg?. Dup? moartea lui
Bogdan Hmelni?ki
(1657), succesorul acestuia,
Ivan Vihovski
, con?tient de amestecul tot mai pronun?at al ru?ilor in afacerile interne ale Hetmenaului, a ini?iat o reapropiere de Polonia. Astfel, in 1658 a fost semnat
Tratatul de la Hadiaci
, care punea iar pe tapet ini?iativa cre?rii unei uniuni a trei na?iuni (polonez?, lituanian? ?i rutean?). Tratatul a fost ratificat de
Seimul
polonez, a fost respins de
Rada
cazacilor. Cazacii de rand au considerat c? o alian?? cu polonezii catolici era de neacceptat. Cazacii furio?i au ucis pe o serie de polcovnici (colonei) favorabili tratatului, iar Nihovski a sc?pat cu greu cu via??.
[5]
Tab?r? a cazacilor zaporojeni', tablou de Jozef Brandt
?aratul Rusiei (1751).
Dup? moartea lui Hmelni?ki, zaporojenii au continuat s? aib? o conducere separat? de
Hetmanatul c?z?cesc
, ai c?rui lideri erau hatmanii numi?i. Zaporojenii i?i alegeau proprii conduc?tori cunoscu?i cu numele de ?ko? otamani” pentru mandate de un an de zile. Fric?iunile dintre cazacii Hetmanatului ?i cei din Zaporoje au crescut in mod semnificativ in aceast? perioad?.
Cazacii care luptaser? in trecut pentru independen?a fa?? de
Uniunea statal? polono-lituanian?
s-au implicat dup? stabilirea alian?ei cu ru?ii in o serie de revolte impotriva
?aratului Rusiei
. Cazacii doreau p?strarea privilegiilor ?i autonomiei lor. Cazacii zaporojeni condu?i de
Kost Hordiienko
s-au al?turat in 1709 rebeliunii hatmanului
Ivan Mazepa
. Mazepa a fost un consilier ?i prieten apropiat al imp?ratului
Petru cel Mare
, dar s-a aliat cu regele
Carol al XII-lea al Suediei
impotriva suveranului s?u.I.
[6]
Dup? victoria din
b?t?lia de la Poltava
, Petru cel Mare a ordonat distrugerea
Siciului Zaporojean
.
Dup? moartea lui Mazepa in
Basarabia
in 1709, in fruntea Hetmanatului a fost ales
Pilyp Orlik
. Orlik a propus un
proiect de constitu?ie
prin care era prev?zut? o diminuare a autorit??ii hatmanului, p?strarea privilegiilor cazacilor zaporojeni, intreprinderea de m?suri pentru asigurarea egalit??ii sociale printre cazaci ?i intreprinderea de pa?i concre?i pentru separarea Ucrainei de Rusia. Bucurandu-se de sprijinul regelui Carol al XII-lea, Orlik a semnat o alian?? cu
t?tarii din Crimeea
?i cu
otomani
impotriva Rusiei. Dup? un prim succes in 1711, campania impotriva Rusiei s-a incheiat cu o infrangere, iar Orlik a plecat in exil.
[7]
Cazacii zaporojeni au construit un nou Sici sub protec?ia otomanilor, Siciul Ole?ki,
[8]
pe cursul inferior al Niprului.
De?i a existat un num?r de zaporojeni care s-a reintors sub protec?ia Moscovei, cei mai mul?i au r?mas sub controlul liderului antirus Korst Hordiinko. Doar dup? moartea acestuia in 1733 a fost posibil? reinceperea procesului de preluare a controlului ?inuturilor c?z?ce?ti de c?tre ru?i.
[9]
Fric?iunile dintre cazaci ?i conducerea ?arist? s-au mai redus, iar cazacii au negociat o sc?dere a autonomiei lor pentru a-?i p?stra privilegiile. Cazacii ucraineni care nu au trecut de partea lui Mazepa l-au ales ataman pe
Ivan Skoropadski
, unul dintre ?polcovnicii’ (coloneii) antimazepi?ti. Skoropadski milita pentru p?strarea autonomiei hetmanatului ?i privilegiilor aristocra?iei c?z?ce?ti, dar a avut mare grij? s? evite o confruntare direct? cu Rusia, c?reia i-a r?mas loial. Pentru a r?spunde corespunz?tor cererilor imperiale, Skoropadski a permis sta?ionarea pe teritoriul hetmanatului a zece regimente ruse?ti. In acela?i timp, cazacii au fost mobiliza?i pentru construc?ia fortifica?iilor ?i canalelor din
Sankt Petersburg
, noua capital? a Rusiei. Numero?i cazaci dintre cei care au participat la edificarea capitalei nordice a imperiului au murit, spunandu-se mai apoi c? Sankt Petersburgul ?a fost construit pe oase”.
[10]
In 1734,
Imperiul Rus
a inceput preg?tirile pentru un nou r?zboi impotriva
Imperiului Otoman
?i a f?cut o in?elegere cu zaporojenii. Tratatul semnat la
Lubni
, cazacii zaporojeni ?i-au rec?p?tat fostele propriet??i, privilegii, legi ?i obiceiuri, fiind obliga?i in schimb s? lupte sub comanda armatei ruse din
Kiev
. A fost construit? un nou centru militaro-politic (?sici”) ? ?Noul Sici”, in locul
celui distrus
de
Petru I al Rusiei
. Cazacii au permis in continuare a?ezarea pe teritoriile controlate de ei a ??ranilor
iobagi
fugi?i de pe mo?iile proprietarilor ru?i sau polonezi, in incercarea de a ca?tiga alia?i in lupta impotriva unor posibile incerc?ri ale ru?ilor de amestec in afacerile interne ale zaporojenilor. In 1762,
Zaporojia
era populat? cu aproximativ 33.700 de cazaci ?i 150.000 de ??rani.
[11]
La sfar?itul secolului al XVIII-lea, cea mai mare parte a clasei ofi?erilor cazaci fusese incorporat? in nobilimea rus?,
dvorianstvo
, dar cea mai mare parte a cazacilor de rand a fost redus? la statutul de ??ran. Cazacii ?i-au men?inut o parte a libert??ilor ?i privilegiilor ?i au continuat s? ofere refugiu ??ranilor care fugeau de iob?gie din Rusia ?i Polonia, inclusiv cazacilor ru?i ai lui
Emelian Pugaciov
, ceea ce a infuriat-o puternic pe imp?r?teasa
Ecaterina cea Mare
. Datorit? atitudinii binevoitoare a zaporojenilor fa?? de ?erbii fugari, in 1775, num?rul iobagilor care fugiser? din hetmanant ?i teritoriile ucrainene controlate de polonezi ?i se refugiaser? in Zaporojia crescuse la aproximativ 100.000 de oameni.
Dup? semnarea
Tratatului de la Kuciuk-Kainargi
, prin care Rusia anexa
Hanatul Crimeii
, nevoia pentru o ap?rare a frontierei de sud de c?tre zaporojeni a disp?rut. A inceput colonizarea
?Noii Rusii”
. Una dintre coloniile aflate in imediata vecin?tate a Zaporojiei a fost
Noua Serbie
. Colonizarea din zon? a provocat conflicte dintre coloni?ti ?i cazaci legate de dreptul de proprietate asupra p?manturilor.
[7]
care, deseori, au fost violente.
Hot?rarea pentru dizolvarea organiza?iei militaro-teritoriale a cazacilor a fost luat? de imp?r?teasa
Ecaterina a II-a
pe 7 mai 1775. Generalul Piotr Teleki a primit ordinul s? ocupe principala fort?rea?? a zaporojenilor, Siciul, ?i s? o distrug?. Planul a fost ?inut secret, iar regimentele care se intorceau din ultimul r?zboi ruso-turc, la care participaser? ?i cazacii, au primit sarcina s? duc? la indeplinire aceast? opera?iune. For?ele destinate desfiin??ri Siciului erau formate din 31 de regimente, aproximativ 65.000 de oameni. Atacul a inceput pe 15 mai ?i a continuat pan? pe 8 iunie. Ordinul imp?r?tesei a fost transmis de
Grigori Potiomkin
, care doar cu ca?iva ani mai inainte devenise ?cazac zaporojean de onoare” sub numele de Hri?ko Necesa.
[12]
Ucazul
imp?r?tesei Ecaterina cea Mare din 8 august 1775 avea s? sublinieze c? Siciul Zaporojean fusese desfiin?at datorit? nesupunerii fa?? de autoritatea central?, iar numele de ?cazac zaporojean” nu mai poate fi men?ionat f?r? s? se aduc? un afront casei imperiale.
[13]
Pe 5 iunie 1775, for?ele generalului Teleki, infanterie ?i artilerie, au incercuit Siciul. Lipsa serviciului pe grani?a de sud ?i dispari?ia oric?rui inamic din aceast? regiune avusese un efect profund asupra abilit??ilor de lupt?tori ale cazacilor, care ?i-au dat seama c? solda?ii ru?i au inten?ii agresive doar dup? ce for?ele lui Teleki reu?iser? s?-i incercuiasc?. Pentru a-i p?c?li pe cazaci, fusese lansat un zvon conform c?ruia armata rus? traversa ?inuturile c?z?ce?ti in drum spre noile grani?e. Cazacii au fost lua?i prin surprindere, ceea ce a dus la pr?bu?irea moralului lor.
Atamanul
Petro Kalni?evski
a primit un termen de dou? ore s? se decid? dac? se supune sau nu
ultimatumului
imp?r?tesei. Atamanul, urmand sfatul unuia dintre consilierii s?i, a cerut generalului permisiunea ca un grup de 50 de cazaci s? mearg? la pescuit pe raul Ingul, in apropierea grani?ei otomane. Pretextul a fost folosit de mai multe grupuri de cazaci ? aproximativ 500 de oameni ? care au p?r?sit fortifica?iile incercuite. Cazacii care au reu?it s? fug? au c?l?torit pan? in
Delta Dun?rii
, unde au format
Siciul Dun?rii
, aflat sub protec?ia Imperiului Otoman.
In momentul in care ?i-a dat seama de ?iretlic, generalul Teleki a hot?rat distrugerea definitiv? a Siciului, care a fost f?cut una cu p?mantul. Cazacii r?ma?i, aproximativ 12.000 de oameni, au fost dezarma?i, tezaurul ?i arhiva lor au fost confiscate. Petro Kalni?evski a fost arestat, iar mai apoi exilat pe
Insulele Solove?ki
?(
d
)
, unde a tr?it intr-o m?n?stire, dup? cum se spune, pan? la 112 ani. Cei mai mul?i membri de frunte ai consiliului c?z?cesc au fost trimi?i in exil, in vreme ce ofi?erilor inferiori ?i solda?ilor de rand din randurile cazacilor li s-a permis s? se inroleze in trupele de
husari
?i dragoni.
[14]
Ceea ce a urmat dup? distrugerea Siciului nu a fost in favoarea Imperiului Rus. Inrolarea ofi?erilor cazaci a crescut in mod semnificativ cheltuielile bugetare ale imperiului, in vreme ce regulamentele stricte ale armatei ruse au impiedicat cazacii de rand s? se inroleze in armata imperial?. Existen?a Siciului Danubian, care avea s? lupte de partea otomanilor in r?zboaiele care aveau s? vin? au ridicat probleme morale unora dintre ru?i. In 1784, Potiomkin a format a?a-numitul ?Sici al zaporojenilor loiali” (Войско верных Запорожцев) ?i i-a colonizat in regiunea dintre cursul inferior al
Bugului
?i raul
Nistru
. Ace?ti cazaci au fost r?spl?ti?i pentru serviciile aduse imperiului in timpul
r?zboiului cu turcii din 1787-1792
prin distribuirea de p?manturi in
Kuban
, unde au migrat in 1792.
In 1828, Siciul Dun?rii a incetat s? mai existe, dup? ce imp?ratul
Nicolae I
i-a amnistiat pe cazaci ?i i-a colonizat pe ??rmul nordic al
Azovului
, intre
Berdiansk
?i
Mariupol
, unde s-a format o nou? armat?. Cazacii din Kuban au fost credincio?i Imperiului Rus pan? la
Revolu?ia din Octombrie
. Descenden?ii lor intreprind in zilele noastre activit??i care s? duc? al reinvierea tradi?iilor lor culturale ?i militare. Aproximativ 30.000 de descenden?i ai cazacilor care au refuzat s? se reintoarc? in Rusia in 1828 tr?iesc inc? in regiunea Deltei Dun?rii din
Romania
, unde continu? s? duc? un stil de via?? tradi?ional, tr?ind din van?toare ?i pescuit.
[15]
De?i Siciul Zaporojean a incetat s? existe in 1775, a l?sat o mo?tenire cultural?, politic? ?i militar? de durat? atat in Ucraina, cat ?i in Polonia, Turcia, Rusia ?i in alte state cu care a venit in contact.
una dintre coloanele unice de granit cu care cazacii ucraineni ?i-au marcat teritoriul
Alian?ele schimb?toare ale cazacilor au generat un mare num?r de discu?ii, in special in secolul al XX-lea.
Tratatul de la Pereiaslav
a dat ?aratului Rusiei un impuls puternic in direc?ia ocup?rii
Ruteniei
, oferindu-i posibilitatea s? se declare unicul succesor al
Rusiei Kievene
. ?arul s-a proclamat protectorul tuturor ru?ilor, iar atitudinea aceasta a culminat cu mi?carea
panslavist?
din secolul al XIX-lea.
[16]
In zilele noaste, cei mai numero?i descenden?i ai cazacilor zaporojeni, cazacii din Kuban, sunt loiali Rusiei, mul?i dintre ei luptand in conflictele locale care au urmat dup?
pr?bu?irea Uniunii Sovietice
inclusiv in conflictul Transnistrean cu Moldova de dup? 1990. La fel ca in perioada de dinainte de revolu?ia bol?evic?, cand formau garda imperial?, cei mai mul?i dintre solda?ii g?rzii preziden?iale ruse sunt cazaci din Kuban.
[17]
Pentru statul polono-lituanian, cazacii zaporojeni ?i r?scoala lui Hmelni?ki au marcat inceputul pr?bu?irii sale ?
?Potopul”
? care s-a terminat odat? cu
dezmembrarea statutului polonez
de la sfar?itul secolului al XVIII-lea.
Hanatul Crimeii
?i
Imperiul Otoman
au avut o soart? asem?n?toare. Dup? ce au suferit atat raidurile cazacilor, cat ?i atacurile militare ale Rusiei, ambi?iile imperiale ale Turciei de extindere in nordul Europei s-au pr?bu?it.
- ^
Articolul ?cazaci” in Enciclopedia Ucrainei
- ^
John Ure.
The Cossacks: An Illustrated History
. London: Gerald Duckworth.
- ^
?copie arhiv?”
. Arhivat din
original
la
. Accesat in
.
- ^
?Представництво Укра?ни при ?вропейському Союз? та ?вропейському сп?втовариств? з атомно? енерг?? - Публ?кац??”
. Arhivat din
original
la
. Accesat in
.
- ^
Olena Rusyna, Viktor Horobets, Taras Chukhlib, "Neznaiyoma Klio: ukrainska istoriya v tayemnytsyah i kuryozah XV-XVIII stolittia", Kiev, Naukova Dumka (2002),
ISBN 966-00-0804-X
.
Fragment on-line
- ^
Magoscy, R. (
).
A History of Ukraine
. Toronto: University of Toronto Press.
- ^
a
b
Subtelny, O. (
).
Ukraine: A History
. Toronto: University of Toronto Press.
- ^
Олешк?вська С?ч ? В?к?пед?я
- ^
R. Magoscy (
).
A History of Ukraine
. Toronto: University of Toronto Press.
- ^
Volodymyr Antonovych, "
Pro kozatski chasy na Ukraini", Kiev, "Dnipro", (1991), 5308014000
- ^
Magoscy, R. (
).
A History of Ukraine
. Toronto: University of Toronto Press.
- ^
NG.ru, Whose Knights were Zaporozhians by Alexander Shirokorad, 8 iunie 2007
[1]
- ^
?Ucazul Ecaterinei a II-a cu privire la distrugerea Siciului Zaporojean”
. Arhivat din
original
la
. Accesat in
.
- ^
?Enciclopedia cazacilor ucrainenei”
. Arhivat din
original
la
. Accesat in
.
- ^
?Dobrudja”
.
Enciclopedia Ucrainei
.
- ^
?CIUS Press: Pereiaslav 1654: A Historiographical Study”
. Arhivat din
original
la
. Accesat in
.
- ^
В президентском полку прибыло
[2]