| Acest articol sau aceast? sec?iune are
bibliografia
incomplet? sau inexistent?.
Pute?i contribui prin ad?ugarea de referin?e in vederea
sus?inerii bibliografice
a afirma?iilor pe care le con?ine.
|
Regiune de carst Guilin,
China
Regiune de carst, Pinnacle, Shilin, China
Regiune de carst glaciar, Orjen,
Muntenegru
Regiune de carst, cu cascade ?i lacuri
Parcul na?ional Plitwitzer
in
Croa?ia
Carstul
reprezint? totalitatea proceselor legate de circula?ia apei in
roci
solubile (
calcar
,
dolomit
,
gips
,
sare
) ?i formele de
relief
la care acestea dau na?tere (la suprafa?? ?i in adancime) contureaz? no?iunea de
carst
. Acesta a fost studiat ini?ial in
Podi?ul Karst
din
Slovenia
.
Apari?ia ?i dezvoltarea carstului sunt condi?ionate de trei procese principale:
a) Condi?iile litologo-structurale includ: existen?a unor roci carstificabile (
calcar
,
dolomit
,
cret?
,
gips
,
sare
);
solubilitatea
rocii; puritatea, grosimea ?i gradul de tectonizare al rocilor; structura petrografic?; prezen?a sau absen?a unor forma?iuni detritice acoperitoare.
b) Condi?iile hidrologice se refer? la sursele care pot furniza apa, dioxidul de carbon (CO
2
) ?i diferi?ii acizi (ape ascendente, atmosfera, procese
biochimice
, descompunerea resturilor organice). Apele ?inuturilor reci con?in mult CO
2
, fiind de 4 ori mai agresive decat cele din zona temperat?. Totu?i in zonele temperate, mediteraneeane, subtropicale ?i tropicale umede carstul se dezvolt? intens. Aici litiera prin descompunere genereaz? diferi?i acizi care accelereaz? efectul coroziv.
c) Condi?iile morfologice faciliteaz? sau diminueaz? intensitatea carstific?rii, prin:
declivitatea
pantelor
, densitatea fragment?rii, energia reliefului, expozi?ia
versan?ilor
.
d) Condi?iile climatice, fitogeografice ?i omul constituie alte grupe de factori care influen?eaz? carstificarea.
Izvoarele carstice sunt alimentate din: precipita?ii, cursuri autohtone ?i alohtone, ap? acumulat? in golurile carstice.
Dup? specificul aliment?rii ?i func?ionarii, izvoarele se grupeaz? in:
a) Izvoare efemere (ocazionale) - functioneaz? dup? ploi sau dup? topirea z?pezii ?i sunt caracteristice carstului superficial.
b) Izvoarele periodice (cu sifonaj, intermitente) - se caracterizeaz? prin erup?ii ale apei. Acestea se subimpart la randul lor in: izbucuri ?i estavele.
- ?Izbucurile” au la baz? principiul sifonajului. In golurile carstice se acumuleaz? ap? pan? la un anumit nivel (de evacuare); de la acesta izvorul prezint? scurgere pan? cand apa atinge nivelul de oprire, in golul carstic p?trunzand aer; se intalnesc la C?lug?ri (lang?
Va?c?u
), Bujor (
Mun?ii Apuseni
) ?i Bigar (Mun?ii Banatului).
- ?Estavelele” func?ioneaz? alternativ ca ?ponor” (cand apa este pu?in?, apele de suprafa?? se scurg prin fisuri in subteran) ?i ca ?izbuc”, cand apa este mult? ?i debu?eaz? pe orificiul fostului ponor, la suprafa??, sub form? de izvor. La noi sunt cunoscute estavelele Ponoare (Podi?ul Mehedin?i) ?i ?arina (Podi?ul Va?c?ului).
c) Izvoare permanente sunt legate de zona de profunzime. In cadrul lor se disting:
- ?izvoare voclusiene”: acestea sunt ascendente, cu un debit bogat (exemplu: Vaucluse in
Fran?a
);
- ?izvoare submarine”, alimentate din rauri ce pornesc din regiunile muntoase ?i care debu?eaz? sub nivelul m?rii; larg r?spandite pe ??rmul adriatic, in Peloponez ?i Argolida (
Grecia
); prezen?a lor schimb? culoarea ?i compozi?ia apei, producand bolboroseli;
- ?morile de mare”: tipice pentru ??rmul dalmatic ?i in unele insule din
Marea Egee
. Apele dulci, ascendente, utilizand linii de fisurare, antreneaz? ?i pe cele marine, care p?trund aici pe principiul atrac?iei in goluri, ?i, amestecate, ies la zi, sau ceva sub nivelul m?rii, sub forma de vartejuri de mare presiune, ca ape salmastre.