Carol I
Rege al Angliei, Sco?iei ?i Irlandei
Date personale
N?scut	19 noiembrie 1600 Dunfermline , Sco?ia
Decedat	30 ianuarie 1649 (48 de ani) Palatul Whitehall, Anglia
Inmormantat	7 februarie 1649 Castelul Windsor
Cauza decesului	pedeapsa cu moartea ( decapitare )
P?rin?i	Iacob I al Angliei Anne a Danemarcei
Fra?i ?i surori	Henric Frederick, Prin? de Wales [2] Elisabeta de Bohemia [2] Margaret Stuart [*] [[ Margaret Stuart (Scottish princess; second daughter of King James VI of Scotland and Anne of Denmark)|​]] Robert Stuart, Duke of Kintyre and Lorne [*] [[ Robert Stuart, Duke of Kintyre and Lorne (fifth child of James VI of Scotland and Anne of Denmark)|​]] Mary Stuart [*] [[ Mary Stuart (English-Scottish princess; third daughter and sixth child of King James VI of Scotland and Anne of Denmark)|​]] Sophia of England [*] [[ Sophia of England (fourth daughter and seventh child of King James VI and I by his wife, Anne of Denmark)|​]]
C?s?torit cu	Henrietta Maria a Fran?ei
Copii	Carol II Mary, Prin?es? a Angliei Iacob II Elizabeth a Angliei Anne a Angliei Henry, Duce de Gloucester Henrietta Anne a Angliei
Religie	anglicanism [*] ​ Biserica Catolic?
Ocupa?ie	politician colec?ionar de art? [*] ​ monarh
Locul desf??ur?rii activit??ii	Londra ( 1625 ? 1649 ) [3]
Apartenen?? nobiliar?
Titluri	Prin? de Wales Duce de York ( 6 ianuarie 1605 ? 27 martie 1625 ) [1] monarh al Angliei [*] ​ Rege al Sco?iei King of Ireland [*] [[ King of Ireland (1542-1801)|​]]
Familie nobiliar?	Casa de Stuart
Rege al Angliei ?i al Irlandei
Domnie	27 martie 1625 ? 30 ianuarie 1649
Incoronare	2 februarie 1626
Predecesor	Iacob I
Succesor	Carol II de jure Oliver Cromwell de facto
Rege al Sco?iei
Domnie	27 martie 1625 ? 30 ianuarie 1649
Incoronare	8 iunie 1633
Predecesor	Iacob I
Succesor	Carol II
Semn?tur?
Modific? date / text

Carol I al Angliei (in englez? Charles I of England ; n. 19 noiembrie 1600 ? d. 30 ianuarie 1649 ) a fost regele Angliei , Sco?iei ?i Irlandei din 27 martie 1625 pan? la execu?ia sa din ianuarie 1649 .

Carol a fost cel de-al doilea fiu al regelui Iacob al VI-lea al Sco?iei. Din anul 1603 , cand tat?l s?u a devenit ?i rege al Angliei ?i Irlandei, s-a mutat in Anglia, iar aici ?i-a petrecut cea mai mare parte a vie?ii. Din anul 1612 , urmare a mor?ii premature a fratelui s?u mai mare, Henric Frederick, Prin? de Wales , a devenit mo?tenitorul tronului Angliei, Irlandei ?i Sco?iei. A fost c?s?torit cu Henrietta Maria a Fran?ei din anul 1625 , dup? o tentativ? nereu?it?, din anul 1623 , de a se c?s?tori cu infanta Maria Anna a Spaniei . Negocierile pentru c?s?toria cu infanta Spaniei au culminat cu o vizit? de opt luni al cur?ii engleze in Spania, dar tratativele au e?uat datorit? opozi?iei papei Urban al VIII-lea ?i datorit? refuzului lui Carol de a se converti la catolicism .

Dup? incoronare, Carol, care a fost adeptul puterii divine ?i absolute a regalit??ii, s-a aflat intr-o permanent? lupt? cu Parlamentul , care incerca s?-i reduc? prerogativele de conduc?tor absolut. In prima faz? a domniei sale, a dus o lupt? dur? pentru putere cu Parlamentul, pe care de altfel l-a ?i dizolvat la 10 martie 1629 . V?zand tendin?ele sale absolutiste, mai ales in modul de a impune taxe f?r? aprobare, Parlamentul s-a opus regelui Carol I al Angliei. O alt? cauz? de conflict cu societatea englez? a fost ?i politica sa religioas?: ostil atat fundamentalismului cat ?i tendin?elor reformatoare, ?i adoptand calea de mijloc, regele Carol I al Angliei a fost acuzat de supu?ii s?i c? ar fi filo-catolic, favorizeaz? catolicismul ?i se opune reformei Bisericii Anglicane .Tensiunile politice ?i religioase cumulate in decursul anilor, au explodat in r?zboiul civil englez: impotriva lui s-au ridicat for?ele Parlamentului, care se opunea tentativelor sale de centralizare a puterii in sens absolut. Al?turi de Parlament s-au aliat Puritanii, ostili politicii sale religioase. R?zboiul s-a incheiat cu infrangerea regelui Carol I al Angliei, care a fost prins, judecat sub acuza?ia de tr?dare, condamnat la moarte ?i executat la 30 ianuarie 1649 . Monarhia a fost abolit? ?i in locul ei a fost instituit? o republic? . Aceasta ins?, dup? moartea liderului ei principal (capul revolu?iei, care l-a detronat pe Carol), Oliver Cromwell , a intrat in criz?, consim?ind ca regele Carol al II-lea, fiul lui Carol I, s? restaureze monarhia . Carol I al Angliei este sanctificat de Biserica Anglican? , care-l aminte?te pe 30 ianuarie .

Tinere?ea [ modificare | modificare surs? ]

Carol, al doilea fiu a lui Iacob I al Angliei ?i a lui Anne a Danemarcei , s-a n?scut la castelul Dunfermline in 19 noiembrie 1600 . De constitu?ie slab? ?i boln?vicios, la trei ani nu ?tia s? vorbeasc? ^[4] . La moartea Elisabetei I , tat?l s?u devine rege, iar copilul din cauza s?n?t??ii precare, r?mane in Sco?ia. Anul urm?tor sose?te in Anglia, unde datorit? ingrijirii lui Lady Carey, c?ruia ii fusese incredin?at, inva?? s? mearg? ?i s? vorbeasc?. Carol, nu era iubit ca fratele s?u Henric , pe care el insu?i il adora ?i incerca s?-l imite ^[5] . In 1605, cum se obi?nuia cu al doilea n?scut al regelui, prime?te titlul de Duce de York in Anglia, iar cu doi mai devreme primise titlul de Duce de Albany, in Sco?ia . La moartea fratelui s?u de febr? tifoid? in 1612 , Carol devine mo?tenitorul tronului Angliei, primind titlul de prin? de Galles, iar in 1616 devine conte de Chester. Dup? c?s?toria surorii sale Elisabeta ?i plecarea ei la Heidelberg , este singurul copil al cuplului regal r?mas in Anglia. Noul prin? de Galles a fost foarte influen?at de George Villiers, Duce de Buckingham , favoritul tat?lui s?u. In 1623 , Carol ?i ducele de Buckingam pleac? in Spania in vederea tratativelor pentru c?s?toria lui Carol cu infanta Maria Anna , fiica lui Filip al III-lea , dar misiunea s-a incheiat cu un e?ec, deoarece regele dorea convertirea lui Carol la religia romano-catolic? . La intoarcerea in Anglia, cei doi ii propun lui Iacob I s? porneasc? r?zboi impotriva Spaniei (era in plin? desf??urare R?zboiul de Treizeci de Ani ). Incurajat de consilierii s?i protestan?i, Iacob I a convocat Parlamentul pentru a cere ajutor financiar pentru r?zboi ?i pentru a cere aprobarea c?s?toriei dintre Carol ?i Maria Henrietta a Fran?ei . Parlamentul a votat aceste decizii, dar in acela?i timp a criticat decizia precedent? a unei uniuni cu Spania. Pentru Iacob I, care incepuse s? arate semne de declin senil, era extrem de dificil s? ?in? Parlamentul sub control, problem? cu care se va confrunta ?i Carol in timpul domniei. In ultimul an de via?? a lui Iacob I, de fapt Carol ?i ducele de Buckingham de?ineau puterea.

Prima parte a domniei [ modificare | modificare surs? ]

Incoronarea ?i c?s?toria [ modificare | modificare surs? ]

Carol a urcat pe tron in martie 1625 ?i la 1 mai s-a c?s?torit prin procur? cu Maria Henrietta, mai tan?r? decat el cu nou? ani. Carol o v?zuse pe Maria Henrietta la Paris, in timpul c?l?toriei in Spania. Cuplul s-a c?s?torit apoi in 13 iunie 1625 in Canterbury . Carol a intarziat intrunirea cu Parlamentul pan? dup? cea de-a doua c?s?torie, pentru a evita orice opozi?ie. La prima sesiune a Parlamentului, mul?i membrii erau contraria?i de aceast? c?s?torie cu o romano-catolic?, temandu-se c? regele va elimina restric?iile impuse catolicilor ?i c? va submina pozi?ia oficial? a bisericii anglicane . De?i el a promis Parlamentului c? nu va atenua restric?iile impuse catolicilor, el a promis exact contrariul, in contractul secret de c?s?torie cu Ludovic al XIII-lea al Fran?ei . Mai mult, el a plasat sub comanda francez? o for?? naval? englez?, care putea fi folosit? impotriva protestan?ilor din La Rochelle . Carol a fost incoronat la 2 februarie 1626, la catedrala Westminster Abbey , de arhiepiscopul George Abbot , dar so?ia nu-i era al?turi, pentru c? refuzase s? participe la o ceremonie religioas? protestant?. Neincrederea fa?? de politica religioas? a lui Carol, a crescut considerabil datorit? lui Richard Montague. Acesta a scris un pamflet impotriva inv???turilor lui Calvin , care a atras imediat ostilitatea Puritanilor. Un membru Puritan al Camerei Comunelor , John Pym, in timpul dezbaterilor, a atacat pamfletul def?im?tor a lui Montague, iar acesta drept r?spuns a scris alt pamflet Appello Caesarem , ( Fac apel la Cezar ), aluzie la apelul sfantului Paul impotriva persecut?rii evreilor . Pentru a-l ap?ra pe Montague, Carol I il face capelan regal ?i il ia sub protec?ia sa, ceea ce face ca ostilitate Puritanilor s? devin? ?i mai mare.

Politica extern? [ modificare | modificare surs? ]

La inceputul domniei, politica extern? era preocuparea principal? a lui Carol. Frederic al V-lea , so?ul surorii sale Elisabeta , unul din protagoni?tii primei faze a R?zboiului de treizeci de ani , pierdu-se posesiunile din Boemia ?i Palatinat ?i era de a?teptat ca tan?rul rege s? intre in r?zboi impotriva suveranului Spaniei, pentru a face presiuni asupra Imp?ratului,(cele dou? ramuri ale Habsburgilor erau aliate in timpul conflictului) ^[6] . Carol a anun?at Parlamentul c? Anglia va elibera Palatinatul ?i va intra in r?zboi. Decat o implicare direct? in r?zboiul de pe uscat, Parlamentul englez a preferat interceptarea ?i capturarea navelor spaniole inc?rcate cu aur, ce se intorceau din Lumea Nou? . Astfel Parlamentul i-a acordat lui Carol I o subven?ie de 140000 de lire sterline, care era insuficient? pentru planurile sale de r?zboi ^[7] . In afar? de aceasta, Parlamentul i-a acordat lui Carol dreptul de a colecta dou? taxe importante, doar pe timp de un an, chiar dac? din timpul lui Henric al VI-lea al Angliei , suveranii aveau drept pe via?? la aceste taxe. In acest fel, Camera Comunelor spera s? controleze puterea lui Carol I, acesta fiind constrans s? cear? aprobarea Parlamentului in fiecare an. Sus?in?torii lui Carol in Camera Lorzilor , condu?i de Buckingham, au refuzat s? voteze, astfel Carol a continuat s? incaseze taxele, chiar dac? nu avea nici o aprobare oficial?. Prost conceput? ?i din cauza slabei experien?e militare a lui Buckingham, expedi?ia naval? impotriva Spaniei se conclude cu un e?ec ^[8] . In mai 1626, Carol il nume?te pe Buckingham, Cancelar la Universitatea din Cambridge ?i doi membrii care s-au ar?tat a fi in dezacord, Dudley Digges ?i Sir John Eliot, au fost aresta?i. Camera Comunelor a fost revoltat? de arestarea celor doi, iar dup? o s?pt?man? au fost elibera?i. In 12 iunie 1626, Camera Comunelor a lansat un protest direct impotriva lui Buckingam, cerand inl?turarea lui, dar Carol refuz? s?-l inl?ture pe prietenul ?i consilierul s?u. Dup? pu?in timp Carol a suscitat noi polemici, cand a incercat strangerea banilor necesari r?zboiului, printr-un "imprumut for?at", un impozit conceput f?r? aprobarea Parlamentului. Carol a reu?it s? strang? banii necesari, anun?and o iminent? invazie a spaniolilor. Banii au finan?at un alt e?ec al ducelui de Buckingham. Acesta, aflat la conducerea unei flote navale, a debarcat in Insula Regelui, unde spera s? creeze o baz?, pentru a ataca porturile din Spania ?i Fran?a. Dar trupele promise in ajutor nu au ajuns, iar el a fost nevoit s? se retrag?. In 26 martie 1628, Parlamentul a aprobat Peti?ia dreptului , prin care regele nu putea percepe taxe f?r? aprobarea Parlamentului, impune legea mar?ial? civililor, civilii nu puteau fi inchi?i f?r? a fi judeca?i ^[9] . Carol a fost nevoit s? semneze in 7 iunie ^[10] , dar pan? la sfar?itul lunii, printr-o prorog? a Parlamentului, ?i-a reluat dreptul de a incasa taxele vamale f?r? autoriza?ia Parlamentului ^[11] . In 23 august 1628, deja inconjurat doar de du?mani, Buckingham a fost asasinat ^{[12] [13]} . Dup? cum a spus Eduard Hyde, primul conte de Clarendon, "regele s-a aruncat pe pat ?i a plans amarnic" ^[14] ?i a r?mas inchis in camera lui dou? zile ^[15] . Poporul in schimb, a fost bucuros de moartea ducelui. Moartea lui Buckingham a accentuat pr?pastia dintre curte ?i popor ?i dintre coroan? ?i Camera Comunelor ^[16] . Cu toate c? moartea lui a pus cap?t r?zboiului cu Spania, nu a pus cap?t conflictelor dintre Carol ?i Parlament. In schimb a dus la o imbun?t??ire a rela?ilor dintre Carol ?i Maria Henrietta, care in noiembrie au pus cap?t certurilor ^[17] . Poate Carol ?i-a transferat leg?turile emo?ionale de la Buckingham la Maria Henrietta ^[18] . Ea a r?mas pentru prima oar? ins?rcinat? ?i leg?tura dintre ei a devenit tot mai puternic? ^[19] . Impreun? au intruchipat imaginea virtu?ii ?i a vie?ii de familie, iar curtea lor a devenit model de formalism ?i moralitate ^[20] .

Guvernul personal [ modificare | modificare surs? ]

In ianuarie 1629 Carol I a deschis a doua sesiune a Parlamentului englez, care fusese prorogat in iunie 1628, cu un discurs moderat cu privire la tonnage and poundage ^[21] . Membrii Camerei Comunelor ?i-au exprimat dezaprobarea fa?? de politica dus? de Carol, in lumina cazului lui John Role, un membru al Parlamentului, a c?rui bunuri au fost confiscate din cauza incapacit??ii de a pl?tii taxa tonnage and poundage . Numero?i membrii ai Parlamentului erau de p?rere c? impunerea impozitului era o inc?lcare a Peti?iei dreptului , care impiedica confiscarea bunurilor f?r? acordul Parlamentului. Cand speaker -ul Camerei Comunelor , sir John Finch, la ordinul regelui, a amanat urm?toarea sesiune pan? in luna martie, numero?i deputa?i l-au atacat verbal ?i amenin?at, iar al?ii au inchis aula, for?andu-l pe acesta s? continue sesiunea. Un deputat a citit o scrisoare, in care condamna politica suveranului in privin?a arminianismului, colectarea taxelor ?i a catolicismului. Acesta a declarat c? cine pl?tea impozitele f?r? acordul Parlamentului, era un du?man ?i un tr?d?tor al patriei. Pentru Carol I,( care deja amenin?ase c? va guverna singur, f?r? ?edin?ele indisciplinate ale Parlamentului), era prea mult ?i a decis dizolvarea parlamentului ^[22] . Pu?in mai tarziu a inceput tratativele de pace cu Fran?a cardinalului Richelieu ?i cu Spania contelui Olivares. Perioada de unsprezece ani care a urmat dizolv?rii Parlamentului, a fost numit? Tirania celor unsprezece ani sau Personal Rule . Carol I a guvernat f?r? sprijin parlamentar ca suveran absolut.

Dificult??i economice [ modificare | modificare surs? ]

Incheiat? pacea cu Fran?a ?i Spania ?i dizolvat Parlamentul, Carol a trebuit s? se dedice consolid?rii financiare. A decis s? ?i-l al?ture pe Richard Weston, I conte de Portland, pe care l-a f?cut Lord Trezorier ^[23] . Prima m?sur? adoptat? de Carol, a fost reintroducerea unei legi antice, din 1279 , in baza c?reia erau amenda?i to?i gentilomii care, invita?i, nu s-au prezentat pentru a fi ale?i cavaleri cu ocazia incoron?rii, sau a na?terii unuia dintre copiii regelui. Se obi?nuia ca la incoronarea regelui, s? fie ale?i ca?iva proprietari de p?mant, dintre cei care posedau terenuri in valoare de cel pu?in patruzeci de sterline, pentru a fi numi?i cavaleri ai armatei regale ^[24] . Au fost amenda?i to?i cei care nu s-au prezentat la incoronarea din 1626 ^[25] . In 1635 visteriile regale au incasat peste 170000 de sterline, doar din colectarea taxelor pentru numirea de cavaler ^[24] . In 1634 regele a impus (cu un writ ) o nou? tax? Ship money ^{[26] [27]} , o tax? in bani in favoarea marinei militare, pentru ap?rarea coastelor ?i a navelor comerciale. Chiar dac? Anglia nu era in r?zboi, era de importan?? primar? constituirea unei flote navale puternice ?i eficace. In acei ani, ciocnirile navale intre olandezi ?i spanioli erau foarte frecvente, la fel ?i invaziile pira?ilor pe coastele engleze. Regele a impus ca toate ora?ele portuare s? furnizeze o nav? de r?zboi, sau s? pl?teasc? costul acesteia ^[28] . Anul urm?tor ordinul s-a extins ?i in restul ora?elor din internul ??rii.

Ship Money , pl?tit? direct Trezoreiei Marine, a adus visteriilor regale intre 150000 ?i 200000 de sterline anual in perioada 1634-1638, dup? care a sc?zut ^[29] . Nemul?umirea cre?tea in toate straturile sociale, dar cei doisprezece judec?tori de drept comun ai Angliei, au declarat c? taxa era una din prerogativele regelui. Carol, cu o asprime considerabil?, a strans fonduri ?i de la nobilimea sco?ian?, prin Actul de Revocare (1625), prin care toate terenurile d?ruite de coroan? nobilimii din 1540, au fost revocate ?i pentru a avea dreptul de proprietate, trebuia pl?tit? o chirie anual? ^[30] .

Conflicte religioase [ modificare | modificare surs? ]

Carol a incercat s? poarte Biserica Anglican? , in prevalen?? calvinist? , spre o viziune mai tradi?ional? ?i sacramental?. Inten?ia sa, a fost perceput? de Puritani ca o tendin?? nerelegioas? ^[31] . In 1633, Carol il nume?te pe William Laud, Arhiepiscop de Canterbury ^[32] . ^[33] Impreun?, cu inten?ia de a purta bisericii ordine, autoritate ?i prestigiu, au f?cut o serie de reforme, care au rezultat in mare parte impopulare. Pentru a asigura o unitate religioas?, Laud a inl?turat to?i predicatorii non-conformi?ti ?i ultimile organiza?ii cu caracter puritan. In afar? de aceasta, Laud contrar spiritului reformat , foarte r?spandit intre preo?ii englezi ?i sco?ieni, considera c? trebuia abolit complet calvinismul, in favoarea unei liturghii anglicane ^[34] . Liturghia trebuia celebrat? cum era prev?zut in Book of Common Prayer , iar arhitectura intern? a Bisericii Anglicane trebuia reorganizat? astfel incat s? sublinieze sacramentul altarului. Laud era ?i un adept activ al arminianismului, promovat de Iacob Arminius . Pentru a-i pedepsi pe cei care se opuneau deciziilor sale, Laud s-a servit de dou? dintre cele mai temute organiza?ii religioase din acea epoc? Court of High Commission ?i Court of Star Chamber , care aveau rolul de a aduna m?rturiile, chiar cu ajutorul torturii ?i de a pedepsi vinova?ii. Court of High Chamber avea ?i puterea de a da condamna la moarte ?i de a executa condamna?ii. Numero?i clerici ?i laici au fost trimi?i la judecat?, deseori au fost g?si?i vinova?i ?i condamna?i la inchisoare sau la moarte. M?rturisirile de vinov??ie, erau de multe ori smulse cu ajutorul torturii. O mare parte a adversarilor lui Laud au preferat s? plece in exil, decat s? r?man? in ?ar? persecuta?i ?i r?u v?zu?i. In perioada reorganiz?rii religioase a lui Laud, au plecat primele grupuri masive de coloni?ti in Noua Anglie ^[35] . Primii ani ai guvernului personal a lui Carol au fost caracteriza?i de pace ?i de un buget echilibrat. Totu?i au fost mul?i cei care s-au revoltat legilor impuse de suveran ?i restric?iilor religioase a lui Laud: in 1634, a plecat o nav? plin? de disiden?i religio?i, printre care celebra teoloag? puritan? Anne Hutchinson .

Interven?ia in Sco?ia [ modificare | modificare surs? ]

Cand Carol a incercat s? impun? politica sa religioas? in Sco?ia s-a confruntat cu numeroase dificult??i. De?i s-a n?scut in Sco?ia, Carol s-a instr?inat de partea de nord a ??rii, iar prima lui vizit? a f?cut-o in 1633 cu ocazia incoron?rii in Sco?ia ^[36] . Acompaniat de Laud, in timpul c?l?toriei au v?zut in ce stare era Biserica Sco?iei . Ceremonia nu era la fel in toate bisericile, iar p?manturile erau de multe ori de?inute de laici. Spre exasperarea sco?ienilor, care eliminaser? multe ritualuri tradi?ionale din practica lor liturgic?, Carol a insistat s? fie incoronat cu ritualul anglican ^[37] . In 1637 , dorind s? fac? ordine ?i in Biserica Sco?iei, Carol a ordonat utilizarea unei noi c?r?i de rug?ciuni, care era aproape identic? cu cartea de rug?ciuni englez? Book of Common Prayer , f?r? a consulta Parlamentul sau Biserica Sco?iei ^[38] . De?i era scris? de episcopi sco?ieni, dup? directivele lui Carol, mul?i sco?ieni au rezistat, v?zand noua carte de rug?ciuni ca o impunere a anglicanismului ^[39] . Nemul?umirea a fost considerabil? ?i toate deciziile lui Laud au fost refuzate. Astfel in noiembrie 1638 , Adunarea general? a Bisericii din Sco?ia , a condamnat noua carte de rug?ciuni ?i a abolit guvernul sco?ian condus de episcopi, in favoarea unui guvern presbiterian ^[40] . Aceast? hot?rare a fost v?zut? de Carol, ca un afront la autoritatea sa. La Edinburgh , un grup de aristocra?i, comercian?i, clerici ?i membrii din popor, au format un comitat de opozi?ie numit Conven?ia . Cand in 1639 au izbucnit R?zboaiele episcopilor , Carol a incercat s? adune taxele ?i s? formeze o armat?, dar nimic nu a ie?it cum sperase. R?zboiul s-a incheiat cu umilitoarea pace de la Berwick , prin care Sco?ia a ob?inut libert??i religioase ?i civile. E?ecul lui Carol in gestiunea militar? a problemelor cu Sco?ia, a dus la o criz? financiar? care a pus cap?t guvern?rii sale absolutiste. In 1640 Carol a fost constrans s? reuneasc? Parlamentul pentru a strange noi fonduri ^[41] .

Parlamentul ?Scurt” ?i ?Lung” [ modificare | modificare surs? ]

In 1640 armata Conven?iei ob?ine importante succese militare: sco?ienii au invins armatele engleze ?i au cucerit ora?ele Newcastle , Northumberland , Durham ?i se preg?teau s? m?r??luiasc? spre York . F?r? alte alternative, in aprilie 1640, Carol a convocat Parlamentul. Pentru a ob?ine banii necesari opera?iunilor militare, a anulat ship money . Dar cand Parlamentul a formulat acuza?ii asupra unora dintre deciziile suveranului, in timpul celor unsprezece ani de guvernare absolut? ?i a blocat temporar subven?iile, Carol l-a dizolvat dup? doar trei s?pt?mani de activitate. De aceea, aceast? convocare a Parlamentului, a primit numele de Parlamentul cel Scurt . Intre timp Carol a incercat s?-i inving? pe sco?ieni , dar din nou a suferit infrangeri grele. A fost nevoit s? semneze o pace umilitoare cu Tratatul de la Ripon, care in octombrie a pus cap?t celui de-al doilea r?zboi al episcopilor .

Dup? repetatele infrangeri, Strafford, Lord Adjunct al Irlandei din 1628, devine mana dreapt? a lui Carol. Ini?ial, contrar regelui, in 1628 i s-a al?turat, convins de Buckingham ?i a fost unul dintre cei mai influen?i mini?trii a lui Carol I, al?turi de Land . Carol a decis s? convoace Magnum Concilium , sau Great Council la care erau chema?i s? participe to?i capii bisericii ?i cea mai mare parte a proprietarilor de terenuri. Nu se intamplase de secole. In urma intrunirilor cu ace?tia, Carol decide convocarea Parlamentului pentru a doua oar?. Astfel a inceput Parlamentul cel Lung . Parlamentul cel Lung, constituit in 3 noiembrie 1640 s-a dovedit imediat ostil regelui. Dac? Camera Lorzilor era de partea suveranului, Biserica ?i alt grup condus de John Pym erau in dezacord cu politica lui Carol ?i au inceput procedurile pentru suspendarea consilierilor pentru inalt? tr?dare. Strafford a fost arestat in 10 noiembrie, iar Land in 18 decembrie. A doua zi a fost pus sub acuzare Keeper Finch, dar cu acordul regelui, acesta a fugit la Haga in 22 decembrie. De team? c? regele ar putea din nou dizolva Parlamentul, a fost prezentat? o lege care excludea controlul regal asupra Parlamentului. Prin aceast? nou? lege, numit? Trienal Act , parlamentul trebuia convocat cel pu?in o dat? la trei ani, nu putea fi dizolvat mai devreme de cincizeci de zile ^[42] , deputa?ii erau cei care alegeau speaker -ii ?i permitea convocarea Parlamentului de c?tre Lordul P?str?tor al Marelui Sigiliu ?i a doisprezece colegi ai acestuia, in cazul in care regele nu-l convoca. Carol a fost nevoit s? semneze in februarie 1641 ^[43] . In perioada care a urmat, Carol I a fost nevoit s? reviziteze proiectele sale politice: ship money a fost abolit?, la fel ?i taxa asupra refuzului rangului de cavaler. Star Chamber ?i High Commission au fost abolite. Strafford a devenit ?inta principal? a parlamentarilor, in special a lui John Pym. In 22 martie 1641 a fost judecat pentru inalt? tr?dare, Pym ?i alia?ii s?i l-au g?sit vinovat ?i l-au condamnat la moarte ^[44] .

Carol care deja se temea pentru el ?i familia sa, a fost nevoit s? fie de acord ^[45] , iar Strafford a fost decapitat pe 12 mai. William Laud, a r?mas inchis in Turnul Londrei in perioada 1641-1643, apoi eliberat, a fost judecat ?i executat in 10 ianuarie 1645. Cu toate acestea, Carol a reu?it s? fac? pace cu Sco?ia, datorit? faptului c? a recunoscut religia presbiterian?. C?l?toria sa in ora?ele Edinburgh ?i Glasgow a fost triumfal?. Chiar dac? in Parlament ?i popor avea numai du?mani, Sco?ia era un aliat puternic. In timp ce se intorcea din c?l?toria in Sco?ia, in noiembrie 1641, Parlamentul a elaborat Mustrarea cea Mare , o list? de gre?eli de neiertat comise de Carol ?i de mini?trii ?i consilierii s?i de la inceputul domniei. Parlamentul s-a imp?r?it in dou? fac?iuni, una favorabil? regelui, cealalt? contrar? . La 23 noiembrie Mustrarea cea Mare a fost aprobat? de Parlament, cu o strans? majoritate. Imediat dup? aceea, regele ?i-a pus familia in siguran?? ?i a p?r?sit Londra. For?ele Parlamentului au pus st?panire pe ora?. Intre timp situa?ia la hotarele Irlandei devenise insuportabil?; era necesar? preg?tirea unei armate, pentru a in?bu?i revolta irlandezilor. Totu?i s-a decis s? nu fie folosit? armata regal?, care ar fi putut fi folosit? de Carol impotriva Parlamentului. Carol a protestat, dar a fost votat? o lege Ordinul Mili?iei , care excludea posibilitatea de a incredin?a armata regelui. Cand au fost descoperite scrisorile so?iei lui Carol, Maria Henrietta , in care se putea in?elege o posibil? alian?? cu ??rile catolice din Europa, s-a decis arestarea reginei ^[46] . Carol nu putea tolera a?a ceva: la 4 ianuarie a n?v?lit in Parlament cu scopul de a aresta cei cinci membrii implica?i. Cand a cerut speaker -lui s?-i indice cei cinci tr?d?tori acesta a r?spuns: "nu am ochi s? v?d nici limb? s? vorbesc, in afar? de ceea ce aceast? Camer? imi va permite". A fost ultima pic?tur?. Suveranul a fost nevoit s? p?r?seasc? definitiv capitala, plecand in nordul ??rii pentru a incerca s? adune o armat?. In acela?i timp regina a plecat la Paris .

R?zboiul civil [ modificare | modificare surs? ]

In toat? ?ara atmosfera era incordat?; popula?ia era imp?r?it? intre sus?in?torii regelui ?i sus?in?torii parlamentului. Carol cu armata sa, finan?at? in special de aristocra?ie, controla nordul ?i vestul ??rii, a c?ror ora?e principale erau Nottingham ?i Oxford , iar Parlamentul controla Londra ?i sud-estul ??rii. Dup? cateva negocieri inutile, a fost declarat r?zboiul. In 23 octombrie 1642 are loc prima b?t?lie intre cele dou? armate, in apropierea ora?ului Edgehill. La conducerea armatei regale, se afla nepotul acestuia Rupert , in timp ce Lord General al Parlamentului, era contele de Essex . B?t?lia de la Edgehill nu a avut ca?tig?tori. Dac? la inceput cavaleria regal? a pus pe fug? infanteria Parlamentului, dup? aceea, aceasta a reu?it s? ?in? piept atacurilor succesive. Dup? aceast? b?t?lie neconcludent?, au avut loc o serie de b?t?lii care au fost ca?tigate de Carol: la Chargrove Field in 18 iunie 1643 , la Lansdowe (5 iulie), la Roundway Down (13 iulie).

Dar in 2 iulie 1644 soarta r?zboiului s-a intors in favoarea Parlamentului. Cu b?t?lia de la Marston Moor, armata Parlamentului, condus? de colonelul de cavalerie Oliver Cromwell , a invins trupele regale. Datorit? acestei victorii, Parlamentul ?i-a extins controlul pan? in ora?ul York . Pe timpul iernii, ambele tabere s-au retras pentru a se reinarma ?i reorganiza. La sosirea verii, luptele au reinceput. In 2 iulie 1645 a avut loc una din cele mai importante b?t?lii, b?t?lia de la Naseby, in care trupele regelui au fost anihilate. Carol a fost nevoit s? fug? la Oxford, care va fi asediat ?i cucerit, iar Carol va fi constrans s? fug? din nou. Invins, Carol a decis s? se pun? in mainile vechilor alia?i, sco?ienii. Ace?tia, dup? cateva tratative cu Parlamentul, in schimbul unei sume uria?e, au decis s?-l predea pe rege, du?manilor s?i. Regele a fost escortat la Outlands, de unde a fost transferat la Londra, la Hampton Court . De aici, unde era recunoscut inc? rege ?i tr?ia intr-o lini?te aparent?, a preferat s? fug?. Ini?ial s-a gandit s? mearg? la so?ia sa, care era in Fran?a la curtea lui Ludovic al XIV-lea , dar s-a r?zgandit ?i a plecat in insula Wight, pe coasta meridional? a Angliei, unde a locuit la castelul Carisbrooke ^[47] . Aproape de Parlament, dar departe de centrul de putere, Carol a putut incepe delicatele tratative cu adversarii. Suveranul a renun?at la toate propunerile Parlamentului ^[48] ?i a decis s? se alieze din nou cu sco?ienii, in schimb le-a promis c? va impune religia prezbiterian? , (de prob?) ca religie oficial? in Anglia, pentru trei ani ^[49] . Astfel a izbucnit cel de-al doilea r?zboi civil: zece mii de solda?i sco?ieni ^[50] , condu?i de generalul James Hamilton, au invadat Anglia. Odat? cu invazia sco?ienilor, regiunile Kent , Essex ?i Cumberland s-au revoltat puterii parlamentare. Pu?in mai tarziu s-a revoltat ?i Galles . Totu?i sco?ienii nu au ?tiut s? profite de aceste avantaje, ?i in 17 august 1648 a avut loc b?t?lia de la Preston . A fost un e?ec total: mii de sco?ieni au fost f?cu?i prizonieri, printre care ?i generalul Hamilton, care dup? un proces sumar, a fost condamnat la moarte cu acuza?ia de inalt? tr?dare ?i executat. Dup? b?t?lie, toate ora?ele regaliste s-au predat, in afar? de Colchester , care a fost luat cu asalt ?i cucerit pu?in mai tarziu.

Procesul [ modificare | modificare surs? ]

Carol a reinceput negocierile, care au avut loc la Newport in insula Wright. In 5 decembrie Parlamentul a votat cu 129 la 83 pentru continuarea negocierilor cu Carol, dar Oliver Cromwell ?i armata s-au opus oric?ror discu?ii cu cel care era v?zut ca un tiran sangeros ?i au luat m?suri pentru a-?i consolida puterea. A fost o lovitur? de stat militar?. Carol a fost mutat la castelul Hurst la sfar?itul lui 1648 ?i apoi la castelul Windsor . Dup? primul r?zboi civil, Parlamentul l-ar fi acceptat pe Carol rege acordandu-i puteri ?i privilegii limitate, Camerele avand mai mult? putere. Dar Carol I a refuzat furios. Astfel a inceput cel de-al doilea r?zboi civil, v?zut de cona?ionali ca o inutil? v?rsare de sange: nu mai avea nici o posibilitate s? se intoarc? pe tronul celor trei regate ^[52] . In ianuarie 1649 Camera Comunelor a aprobat o lege prin care se instituia o comisie care avea rolul de a-l judeca pe suveran. Ideea de a judeca un rege era nou?. Pre?edin?ii celor trei instan?e de drept comun din Anglia, Henry Rolle, Oliver St. John, John Wilde s-au opus actului de inculpare ca fiind ilegal. Curtea de Justi?ie a stabilit ca 135 de comisari s?-l judece pe rege ?i dac? va fi g?sit vinovat s?-l condamne. In istoria Angliei, unii suverani au abdicat sau au fost inl?tura?i, dar niciunul nu fusese judecat in public. John Bradshow a fost pre?edintele cur?ii, iar John Cook Solicitor general avocat al acuz?rii. Procesul a inceput la 20 ianuarie la Westminster Hall . Comisarul a citit acuza?ia in care regele era prezentat ca un tr?d?tor al patriei, care a folosit puterea sa pentru interesele sale, nu pentru binele ??rii ?i inamic al p?cii, fiind acuzat se toate incendierile, distrugerile, ororile cauzate de r?zboi. S-a estimat c? aproximativ 300000 de persoane, 6% din popula?ie a murit in timpul r?zboiului ^[53] . A a?teptat r?spunsul regelui. Carol a refuzat s? r?spund? acuza?iilor, spunand c? nici o curte nu are dreptul s? judece un suveran. El re?inea c? autoritatea ii fusese conferit? de dumnezeu ^[54] , nu de popor cum sus?ineau acuzatorii s?i. In timpul procesului de fiecare dat? cand i s-a cerut s? r?spund? acuza?iilor, Carol a spus acelea?i cuvinte "A? dori s? ?tiu de care autoritate legal? am fost chemat aici" ^[55] . Regele nu recuno?tea autoritatea Cur?ii, dar tactica de a nu r?spunde nu a func?ionat, fiind luat? ca o admisiune a vinov??iei. La sfar?itul celei de-a treia zi, Carol a fost inl?turat ?i au fost audia?i 30 de martori in lipsa lui ^[56] . In 26 ianuarie Curtea l-a g?sit vinovat de inalt? tr?dare impotriva poporului englez ?i a fost condamnat la moarte. A doua zi a fost adus in fa?a unei sesiuni publice a comisiei, declarat vinovat ?i condamnat. Cincizeci?inou? de comisari au semnat condamnarea sa. In urm?toarele trei zile a fost dus la palatul St. James ?i apoi la palatul Whitehall . Aici a avut posibilitatea s?-i vad? pe cei doi copii r?ma?i in Anglia, Elisabeta ?i ducele de Gloucester, c?ruia i-a ordonat s? nu accepte pentru nici un motiv s? fie incoronat dup? moartea lui ^[57] .

Moartea regelui [ modificare | modificare surs? ]

Decapitarea lui Carol I a fost programat? pentru mar?i 30 ianuarie 1649 . Celor doi copii r?ma?i in Anglia sub controlul parlamentarilor, le-a fost permis s?-l vad? in 29 ianuarie. ?i-au luat r?mas bun in lacrimi ^[58] . Se spune c? suveranul s-a imbr?cat cu dou? c?m??i de bumbac, pentru a evita s? tremure de frig, iar mul?imea s? cread? c? tremur? de fric? ^[59] . A fost dus sub paz? la castelul Whitehall, in fa?a c?ruia fusese ridicat? o platform? pentru execu?ie ^[60] . Un ?ir de solda?i il separa pe Carol de mul?ime, a?a c? ultimele sale cuvinte au fost auzite doar de cei ce erau cu el pe e?afod ^[59] Carol a crezut c? soarta il pedepsea pentru c? l?sase ca fidelul s?u servitor Strafford s? fie executat ^[61] . La ora 14, dup? ce a spus o rug?ciune, Carol ?i-a aplecat capul ?i c?l?ul i l-a retezat cu o singur? lovitur? decis?. Ultimele sale cuvinte au fost " Trec de la o lume coruptibil? la una incoruptibil?, unde e pace, toat? pacea posibil? " ^[62] . Philip Henry, care era prezent ?i a notat variatele faze ale execu?iei, a afirmat c? o mul?ime de persoane au trecut prin fa?a co?ului in care era capul regelui, pentru a-?i inmuia batistele albe in sangele s?u, incepand astfel cultul regelui martir ^[62] . Dar nici un alt cronist al epocii nu a povestit acest fapt, nici m?car Samuel Pepys ^[63] . ?i in zilele noastre se dezbate inc? cine a fost c?l?ul care l-a executat pe Carol I. Contemporanii neag? c? s-ar fi tratat de Richard Brandon, c?l?ul oficial al Londrei; se spune c? ar fi refuzat chiar dac? ar fi primit 200 de sterline. C?l?ul a fost mascat ?i deghizat ?i chiar dac? dup? execu?ie era obiceiul s? fie ar?tat mul?imii capul condamnatului cu cuvintele " Iat? capul tr?d?torului", in acest caz c?l?ul nu a spus nimic, poate pentru a nu-i fi recunoscut? vocea. Examinarea trupului regelui in 1813 , a ar?tat c? gadele a fost un expert in munca sa. Poten?ialii candida?i au fost numero?i, dar adev?ratul responsabil nu a fost individuat. Carol al II-lea cand a devenit rege in 1660, a condamnat unsprezece persoane pentru moartea tat?lui s?u, dar nici atunci nu a fost descoperit? identitatea c?l?ului. A doua zi dup? execu?ie, capul regelui a fost cusut de trup, imb?ls?mat ?i pus intr-un sicriu de plumb. Comisia a refuzat inmormantarea la Westminster Abbey .

Cromwell, unul din cei mai mari antagoni?ti ai regelui, a permis inmormantarea cu o ceremonie privat?. In noaptea de 7 februarie trupul regelui a fost dus la Windsor, iar in 9 februarie un grup restrans de fideli l-au inmormantat la capela St. George de la castelul Windsor . Carol al II-lea a vrut s? construiasc? un mauzoleu regal in onoarea tat?lui la Hyde Park , Londra , dar nu a reu?it ^[64] . Dup? moartea lui Carol I, puterea a trecut definitiv in mainile Parlamentului Lung ?i apoi in mainile lui Oliver Cromwell , care a fost ales Lord Protector . Doar in 1660 , fiul cel mare a lui Carol, Carol al II-lea al Angliei , a reu?it s? urce pe tronul Angliei. La pu?in timp dup? moartea lui Carol a ap?rut o c?rticic? despre care s-a crezut imediat c? era o monografie a suveranului. Cartea, cu titlul grec Eikon Basilike (Portretul regelui) con?inea o exaltare a regelui ?i a politicii sale. Unul din cei mai fideli adep?i a lui Carol, William Levett, care l-a urmat pan? in ziua execu?iei, a m?rturisit c?-l v?zuse pe Carol scriind cartea ^[65] . Membrii Parlamentului irita?i ?i speria?i de difuzarea c?r?ii, l-au ins?rcinat pe poetul ?i scriitorul John Milton s? scrie o carte cu subiect contrar monografiei, intitulat? tot in greac? Eikonoklastes (Iconoclast?).

Carol I ?i artele [ modificare | modificare surs? ]

Carol a fost un mare patron al artelor: a iubit artele atat de mult, incat colec?ia sa este una din cele mai bogate ?i admirate din Europa ^[66] . Era un mare cunosc?tor, in special a Rena?terii italiene : pictorul lui favorit era Ti?ian , posedand multe din picturile lui, cump?rate de comisarii s?i la Vene?ia . La curtea sa se aflau numero?i arti?ti, care s-au dedicat portretiz?rii sale, a familiei sale ?i a nobililor de la curte. A incercat s? aduc? la Londra arti?ti care pe vremea aceea aveau faim? interna?ional? precum Pieter Paul Rubens ?i Frans Hall , f?r? s? reu?easc?. Dar a avut mai mult noroc cu Orazio Gentileschi ?i fiica acestuia Artemisa, ?i cu artistul flamand Antoon van Dyck care a devenit pictorul s?u preferat. Dup? ce a fost contactat de Endymion Porter, delegatul regelui, Van Dyck a venit la Londra unde a primit de la suveran mari privilegii; cand artistul s-a aflat pe patul de moarte (1641), Carol a oferit 1500 de sterline medicului care ar fi reu?it s?-i salveze via?a. A incercat s?-l aduc? la curtea sa ?i pe Gian Lorenzo Bernini , dar artistul care nu a p?r?sit niciodat? Roma , a refuzat acceptand totu?i s? ii fac? un bust regelui ^[67] . Carol este amintit ?i pentru c? a cump?rat pentru o cifr? de nimic faimoasa pinacotec? a dinastiei Gonzaga din Mantova din mainile lui Vincenzo al II-lea de Gonzaga, al VII-lea duce de Mantova . Colec?ia cuprindea opere de Ti?ian , Coreggio , Rafael , Caravaggio , Del Sarto ?i Mantegna ^[68] . Colec?ia lui Carol cuprindea opere de Da Vinci , Bernini , Bruegel , Tintoretto , Veronese , Durer ?i Rembrandt . Dup? moartea regelui, colec?ia care s-a estimat c? cuprindea 1760 de picturi ^[69] a fost dezmembrat?. Numeroase opere au fost vandute de Parlament ^[70] , altele Cromwell a preferat s? le ?in? pentru camerele sale. Cei mai importan?i cump?r?tori au fost Cardinalul Mazarin , a c?rui colec?ie s-a unit apoi cu cea a lui Ludovic al XIV-lea ?i Filip al IV-lea al Spaniei . Portretistul oficial a lui Carol a fost Van Dyck. Elevul lui Rubens a l?sat numeroase lucr?ri:

• Carol I cu uniforma Ordinului Jartierei , 1632
• Triplu portret a lui Carol I , 1635
• Portret a lui Carol I la van?toare , 1635
• Carol I c?lare , 1636
• Portret a lui Carol I cu M. de Saint-Antoine maestrul s?u de echita?ie ,1636
• Carol I in ve?minte regale , 1636
• Carol I c?lare , 1638

La moartea lui Van Dyck a fost inlocuit de Peter Lely , activ mai ales sub Carol al II-lea al Angliei . Maestrul olandez a l?sat un portret cu fiul s?u Iacob

• Carol I cu fiul s?u Iacob, duce de York

Un alt pictor de ?coal? flamand? a fost Daniel Mytens, activ deja pe vremea lui Iacob I . Intre numeroasele tablouri pictate de acesta, cel mai cunoscut este

• Carol I rege al Angliei .

Cand Van Dyck a ajuns la Londra, a in?eles c? nu putea concura cu el ?i a decis s? se retrag? ^[71] . In tinere?e, Carol a fost pictat de mai multe ori de Robert Peake, pictor oficial la curtea lui Elisabeta I ?i apoi la curtea lui Iacob I

• Carol duce de York ?i Albany
• Prin?ul Carol

Regele martir [ modificare | modificare surs? ]

Dup? c?derea lui Richard Cromwell ?i a Commonwealthului ?i urcarea pe tron a lui Carol al II-lea , figura lui Carol I a fost complet reabilitat?. Noul suveran a decis s?-?i cinsteasc? tat?l prin instituirea unei zile comemorative. A fost aleas? data decapit?rii lui Carol I 30 ianuarie. Ziua a fost inserit? in Book of Common Prayer ?i Carol a fost venerat ca un sfant ?i martir de c?tre Biserica Anglican? . In timpul domniei reginei Victoria (1837-1901), aceast? zi comemorativ? a fost abolit? la cererea popula?iei. Ast?zi, 30 ianuarie in Regatul Unit este o s?rb?toare minor?. Sunt multe biserici dedicate lui Carol rege ?i martir in Anglia, Canada , Australia ?i Statele Unite . In 1894 a fost instituit? o societate in memoria lui Carol I Society of King Charles Martyr (Societatea Regelui Carol Martirul) la ini?iativa doamnei Greville-Negent in colaborare cu Fr. James Fish rector al bisericii St. Margaret Pattens. Obiectivele societ??ii erau restabilirea cultului lui Carol I, reintroducerea in Book of Common Prayer a zilei de 30 ianuarie in memoria regelui, ca zi de s?rb?toare a Bisericii Anglicane. Carol este considerat de mul?i un martir pentru c? a fost decapitat de membri Parlamentului pe motive nefondate (vina sa a fost dedus? din refuzul s?u de a r?spunde) ?i pentru ap?rarea puternic? a adev?ratei religii anglicane, pe toat? durata domniei sale.

C?s?toria [ modificare | modificare surs? ]

In anii 20 Iacob I incepuse tratativele cu Filip al III-lea al Spaniei pentru unirea copiilor lor Carol prin? de Galles ?i infanta Maria Ana . In 1623 , pentru a completa acordul, l-a trimis pe Carol inso?it de Ducele de Buckingham la Madrid . Ajuns? la Madrid, delega?ia englez? a fost primit? la curtea Spaniei cu toate onorurile, dar in scurt timp tratativele au precipitat. Noul pap? Urban al VIII-lea , nu vedea cu ochi buni uniunea fiicei suveranului catolic al Spaniei cu prin?ul de credin?? protestant?. Astfel pentru a nu nemul?umi Sfantul Scaun , Filip al III-lea l-a anun?at pe Carol c? pentru a se c?s?torii cu fiica sa, va trebui s? se converteasc? la religia romano-catolic? ^[72] . Cum era de a?teptat, Carol a refuzat ?i delega?ia a p?r?sit Spania. Inainte de intoarcerea in patrie, Carol s-a oprit la Paris, la curtea tan?rului Ludovic al XIII-lea al Fran?ei . Aici o cunoa?te pe sora lui Ludovic, Henrietta Maria . Dup? falimentul tratativelor cu Spania, Carol a inceput tratativele pentru a se c?s?torii cu tan?ra prin?es?. Pu?in mai tarziu, la 1 mai 1625 cei doi s-au c?s?torit prin procur?. Poporul englez chiar dac? nu-i iubea pe francezi, s?rb?torea. Contemporanii o socoteau pe prin?es? atr?g?toare. Iat? ce spunea despre ea Van Dyck ^[73] : "Avem acum o nou?, nobil? regin? a Angliei, care cu adev?rata ei frumuse?e este cu mult superioar? atat de curtate infante. Aceast? fiic? a Fran?ei, cea mai tan?r? floare de Bourbon, are un aspect mai frumos ?i mai proasp?t, p?rul castaniu deschis, ochi care str?lucesc ca stelele." Cand s-a c?s?torit cu Carol, Henrietta Maria era foarte tan?r? avand cinsprezece ani. Catolic? convins?, in prima perioad? a c?s?toriei nu a avut un raport prea bun cu so?ul s?u. Dar dup? ca?iva ani, intre ei s-a instaurat un raport, dac? nu de dragoste, cel pu?in de sincer? afec?iune. Henrietta i-a dat lui Carol nou? fii, dintre care cinci i-au supravie?uit tat?lui. Cand a izbucnit R?zboiul civil, Henrietta a fugit la curtea nepotului Ludovic al XIV-lea , unde mai tarziu au ajuns ?i Anne Henrietta ^[74] , Carol ?i Iacob . Henrietta a murit in 1669 in Fran?a ^[75] .

Copii [ modificare | modificare surs? ]

Carlos, impreuna cu so?ia sa, Henrietta Maria a Fran?ei, au avut 9 copii dintre care doar 5 au supravie?uir dup? na?tere.

• Carol Iacob, Duce de Cornovaglia (n.13 martie 1629 ) .A murit la na?tere.
• Carol al II-lea, Rege al Angliei (n. 29 mai 1630 - d. 6 februarie 1685 ). A fost mostenitorul tat?lui sau, ins? dup? ce a devenit regel acesta nu a produs niciun copil legitim.
• Mary, Prin?es? Regal? ?i Prin?es? de Orania (n. 4 noiembrie 1631 - d.24 decembrie 1660 ).S-a c?s?torit cu William al II-lea, Prin? de Orange in 1648 ; Au avut un baiat, viitorul rege William III al Angliei.
• Iacob al II-lea, Rege al Angliei (n. 14 octombrie 1633 - d. 16 septembrie 1701 ) .A mo?tenit tronul, deoarece fratele s?u mai mare nu a avut niciun copil cu soti? sa.
• Elisabeta Stuart (n. 29 decembrie 1635 - d. 8 septembrie 1640 ).A murit la 14 ani
• Anna Stuart (n. 17 martie 1637 - d. 8 decembrie 1640 ). A murit la 3 ani
• Caterina Stuart (n. 29 ianuarie 1639 ). A murit la na?tere.
• Henry Stuart, Duce de Gloucester ( n. 8 iulie 1640 - d. 18 septembrie 1660 .) A murit la 20 de ani de variol?.
• Anne Henrietta a Angliei, Duces? de Orleans (n. 16 iunie 1644 - d. 30 iunie 1670 l. S-a c?s?torit cu prin?ul francez Filip I, Duke de Orleans in 1661 ; au avut copii.

Carol I in literatur? [ modificare | modificare surs? ]

Ultimile zile a lui Carol I ?i sfar?itul, sunt prezentate in romanul lui Alexandre Dumas tat?l, Dup? dou?zeci de ani , continuare a celebrului roman Cei trei mu?chetari .

Memorie [ modificare | modificare surs? ]

In onoarea lui Carol I a fost numit Cape Charles care formeaz? partea nordic? a intr?rii in stramtoarea Chesapeake, care comunic? cu Oceanul Atlantic pe coasta oriental? a Statelor Unite ale Americii in Virginia .

Titluri, onoruri ?i arme [ modificare | modificare surs? ]

Arbore genealogic [ modificare | modificare surs? ]

Note [ modificare | modificare surs? ]

Bibliografie [ modificare | modificare surs? ]

• David Hilliam, Kings, Queens, Bones and Bastards: Who's who in the English Monarchy from Egbert to Elizabeth , Gloucestershire, Sutton, 1998 ISBN 0-7509-2340-7
• Charles Petrie, Gli Stuart , Varese, Dall'Oglio, 1964.
• Mark Kishlansky, L'eta degli Stuart , Bologna, Il Mulino, 1999, ISBN 88-15-07216-0
• Damien Noolan, Castles and Ancien Monuments of England, Trento, Aurum Press, 1999, ISBN 1-85410-621-X
• George Bellew, Britain's Kings and Queens , Londra, Marboro Books, 1974, ISBN 0-85372-450-4
• Didier Bodart, Van Dyck , Prato, Giunti, 1997.
• Charles Carlton, Charles I: The Personal Monarch , London, Routledge, 1995, ISBN 0-415-121418
• Richard Cust, Charles I: A Political Life , Harlow, Pearson Education, ISBN 0-582-07034-1

Leg?turi externe [ modificare | modificare surs? ]

• History of the Monarchy. The Stuarts. Charles (r.1625-49) ≪Official web site of the British Monarchy≫
• Decapitazione di Carlo I d'Inghilterra, 2003
• The Society of King Charles the Martyr

v   ?   d   ?   m Prin?i de Wales Edward (1301?1307) ? Edward (1343?1376) ? Richard (1376?1377) ? Henry (1399?1413) ? Edward (1454?1471) ? Richard (1460; disputat) ? Edward (1471?1483) ? Edward (1483?1484) ? Arthur (1489?1502) ? Henry (1504?1509) ? Edward (1537?1547) ? Henry (1610?1612) ? Charles (1616?1625) ? Charles (1641?1649) ? James (1688) ? George (1714?1727) ? Frederick (1729?1751) ? George (1751?1760) ? George (1762?1820) ? Albert Edward (1841?1901) ? George (1901?1910) ? Edward (1910?1936) ? Charles (1958?2022) ? William (2022?prezent)