B?t?lia de la Solferino
Parte din Al Doilea R?zboi pentru Independen?a Italiei
Napoleon III la b?t?lia de la Solferino de Jean-Louis-Ernest Meissonier . Ulei pe panz?, 1863.
Informa?ii generale
Perioad? 24 iunie 1859 Loc Solferino , in Italia de ast?zi 45°22′02″N 10°33′59″E  ( {{PAGENAME}} )  /  45.367222222222°N 10.566388888889°E Rezultat Victorie franco-sard? Armisti?iul de la Villafranca (12 iulie 1859)
Beligeran?i
Imperiul Francez Regatul Piemont-Sardinia	Imperiul Austriac
Conduc?tori
Imp?ratul Napoleon al III-lea Regele Victor Emmanuel al II-lea	Imp?ratul Franz Joseph
Efective
160.000 [1]	circa 160.000 [1]
Pierderi
17.000 mor?i, r?ni?i ?i disp?ru?i [2]	20.000 mor?i, r?ni?i ?i disp?ru?i [2]
Modific? date / text

B?t?lia de la Solferino (denumit? in Italia b?t?lia de la Solferino ?i San Martino ) s-a dat in ziua de 24 iunie 1859 ?i s-a soldat cu victoria armatei aliate format? din armata francez? condus? de Napoleon al III-lea ?i armata sard? condus? de Victor Emmanuel al II-lea (denumit? alian?a franco-sard?), impotriva armatei austriece condus? de imp?ratul Franz Joseph I ; a fost ultima mare b?t?lie din istoria universal? in care toate armatele s-au aflat sub comanda personal? a monarhilor lor. ^[1] Circa 300.000 de solda?i au luptat in aceast? b?t?lie, fiind cea mai mare de dup? b?t?lia de la Leipzig din 1813 . Au participat circa 160.000 de solda?i austrieci ?i un total de 156.000 ^[1] de solda?i francezi ?i piemontezi alia?i. Dup? aceast? b?t?lie, imp?ratul Austriei nu a mai condus niciodat? direct armata sa.

B?t?lia a r?mas in istorie ?i prin faptul c? la ea a fost martor elve?ianul Jean-Henri Dunant . Ingrozit de suferin?ele solda?ilor r?ni?i r?ma?i pe campul de lupt?, Dunant a demarat un proiect care a condus la semnarea conven?iilor de la Geneva ?i la infiin?area Crucii Ro?ii Interna?ionale .

B?t?lia [ modificare | modificare surs? ]

B?t?lia de la Solferino a fost o ciocnire decisiv? in al Doilea R?zboi Italian de Independen?? , pas crucial in cadrul Risorgimento . Contextul geopolitic al r?zboiului a fost lupta na?ionali?tilor italieni pentru unificarea Italiei , ?ar? imp?r?it? de mult? vreme intre Fran?a, Austria, Spania , papalitate ?i numeroase mici principate italiene. B?t?lia a avut loc lang? satele Solferino ?i San Martino , din Italia actual?, aflate la sud de Lacul Garda intre Milano ?i Verona .

Confruntarea s-a dat intre austrieci pe de o parte, ?i for?ele franceze ?i piemonteze care s-au opus inaint?rii lor. Austriecii se retr?geau c?tre est dup? infrangerea in B?t?lia de la Magenta . In diminea?a zilei de 23 iunie, dup? sosirea imp?ratului Franz Joseph, ei ?i-au schimbat direc?ia cu inten?ia de a contraataca de-a lungul raului Chiese . Simultan, Napoleon al III-lea a ordonat solda?ilor s?i s? inainteze, ceea ce a dus la desf??urarea luptei intr-o zon? neprev?zut? de niciuna din tabere. In vreme ce piemontezii au luptat contra austriecilor de pe flancul drept lang? San Martino , francezii s-au luptat la sud, lang? Solferino, cu grosul for?elor austriece.

Ciocnirea a fost haotic?, pe un front lung de 15 km. La inceputul dup? amiezii, francezii au rupt liniile inamice in zona central?. Luptele au continuat ulterior in satele de lang? Solferino, Cavriana ?i Guidizzolo , pan? cand au fost oprite de o furtun? violent?; ele au continuat in San Martino pan? la c?derea intunericului.

B?t?lia a fost una deosebit de violent?, a durat peste nou? ore ?i s-a soldat cu moartea a peste 3.000 de solda?i austrieci, 10.807 fiind r?ni?i ?i 8.638 disp?ru?i ?i c?zu?i prizonieri. Armatele aliate au pierdut ?i ele un total de 2.492 mor?i, 12.512 r?ni?i ?i 2.922 disp?ru?i ?i prizonieri. S-a relatat c? solda?i r?ni?i ?i muribunzi de ambele tabere au fost impu?ca?i sau injunghia?i cu baionetele. In final, for?ele austriece au fost obligate s? cedeze pozi?iile, iar armatele aliate franco-piemonteze au ca?tigat o victorie tactic?, scump pl?tit?.

Urm?ri [ modificare | modificare surs? ]

Napoleon al III-lea a fost impresionat de victime, intrucat in 1852 el sus?inuse c? ?Imperiul Francez inseamn? pace”, ?i, din motive legate de amenin?area Prusiei ?i de protestele din ?ar?, mai ales ale romano-catolicilor, el s-a hot?rat s? pun? cap?t r?zboiului, semnand armisti?iul de la Villafranca (12 iulie 1859). Italienii au ob?inut Lombardia, dar nu ?i Vene?ia , iar primul ministru sard Camillo Cavour a demisionat. ^[3] Regatul Italiei a fost infiin?at in 1860.

B?t?lia a avut un efect major pe termen lung asupra felului in care aveau s? se desf??oare ac?iunile militare. Jean-Henri Dunant , care a fost martor ocular al b?t?liei, a fost motivat de cruntele suferin?e ale solda?ilor r?ni?i l?sa?i pe campul de lupt? s? inceap? o campanie ce avea in cele din urm? s? aib? drept rezultat conven?iile de la Geneva ?i infiin?area Crucii Ro?ii Interna?ionale .

Mi?carea a organizat intre 23 ?i 27 iunie 2009 comemorarea a 150 de ani de la b?t?lie. ^[4] Pre?edin?ia Uniunii Europene a adoptat o declara?ie cu aceast? ocazie in care a declarat c? ?Aceast? b?t?lie a reprezentat, de asemenea, motiva?ia pentru care comunitatea interna?ional? a statelor a dezvoltat ?i adoptat instrumente din domeniul dreptului interna?ional umanitar, normele de drept interna?ional relevante in momente de conflict armat, in special cele patru Conven?ii de la Geneva din 1949, care vor s?rb?tori anul acesta cea de a 60-a aniversare.” ^[5]

Campul de b?t?lie ast?zi [ modificare | modificare surs? ]

In zon? se afl? mai multe monumente in memoria evenimentelor din jurul b?t?liei.

La San Martino (ast?zi, San Martino della Battaglia ) un turn circular domin? zona, monument in memoria lui Victor Emmanuel al II-lea. Are 70 m in?l?ime ?i a fost construit in 1893. In ora? se afl? un muzeu cu uniforme ?i arme de epoc?, precum ?i un osuar.

?i la Solferino este un muzeu, avand expuse arme ?i obiecte din acea perioad?, ?i un osuar cu osemintele miilor de victime.

Lang? Castiglione delle Stiviere , unde au fost du?i dup? b?t?lie mul?i dintre r?ni?i, se afl? muzeul Crucii Ro?ii, dedicat evenimentelor care au dus la infiin?area organiza?iei.

Note [ modificare | modificare surs? ]