| Acest articol sau aceast? sec?iune are
bibliografia
incomplet? sau inexistent?.
Pute?i contribui prin ad?ugarea de referin?e in vederea
sus?inerii bibliografice
a afirma?iilor pe care le con?ine.
|
Aristide Blank
(n.
,
Bucure?ti
,
Romania
? d.
,
Paris
,
Fran?a
) a fost bancher, economist ?i finan?ist
roman
din perioada interbelic?. Aristide sau Aristid Blank, scris ?i Blanc sau Blanck (1 ianuarie 1883 ? 1 ianuarie 1960), a fost un finan?ator, economist, mecenat ?i dramaturg roman. Tat?l s?u, Mauriciu Blank, evreu roman asimilat ?i naturalizat, a fost director al B?ncii Marmorosch Blank (BMB), o mare intreprindere financiar?. Aristide a preluat locuri de munc? in cadrul aceleia?i companii ?i, dup? ce a v?zut ac?iune in cel de-al doilea r?zboi balcanic ?i primul r?zboi mondial, a inceput s?-?i extind? investi?iile, ramificandu-se in transportul maritim ?i infiin?and companiile aeriene CIDNA/CFRNA. In aceast? perioad? a fost martor? incercarea sa de a infiin?a un imperiu al presei in jurul cotidianelor gemene Adev?rul ?i Diminea?a ?i scurta sa implicare cu Epoca.
Mo?tenind pozi?ia tat?lui s?u la BMB, Blank ?i-a extins activit??ile ?i cheltuielile, punand deoparte bani pentru gref? ?i permi?and personalului s?u s? se angajeze in fraude contabile. Pan? in 1923, s-a angajat ?i in politica na?ionalist? romaneasc?, sponsorizeaz? scrieri de propagand? ?i lucreaz? al?turi de istoricii Nicolae Iorga ?i Vasile Parvan. ?i-a infiin?at propria editur?, Cultura Na?ional?, ?i o agen?ie literar?, care a fost pentru o vreme condus? de filozoful Nae Ionescu ? in cele din urm? demis? de Blank la descoperirea delapidarii. Blank, care ar fi alternat politica de mas? cu sprijinul pentru extrema stang?, s-a trezit in fa?a extremei dreapta antisemite, fiind brutalizat de Liga Na?ional? Cre?tin? de Ap?rare ?i marcat pentru pedeaps? de Garda de Fier.
La inceputul anilor 1920, Blank l-a cultivat pe prin?ul mo?tenitor Carol, care a preluat func?ia de rege al Romaniei dup? o lovitur? de stat din 1930. Ap?rand ca consilier economic al lui Carol, Blank s-a al?turat camarilei rezultat?, o afiliere care l-a ferit de consecin?ele administr?rii defectuoase a BMB. Intreprinderea s-a pr?bu?it in 1931, neputand absorbi efectele Marii Depresiuni. Blank a fost inl?turat din func?ia sa de conducere in urma interven?iei B?ncii Na?ionale a Romaniei, dar a folosit canale politice pentru a p?stra o anumit? m?sur? de control ?i a jucat un rol esen?ial in r?sturnarea guvernatorului B?ncii Na?ionale, Mihail Manoilescu, care nu a dorit s? refinan?eze BMB. Influen?a lui a fluctuat pentru restul domniei lui Carol; inc? incapabil s? controleze pe deplin BMB, el inc? de?inea Discom, un comerciant cu am?nuntul profitabil pentru produse ale monopolurilor de stat.
Antisemitismul public ?i fascismul au ocupat primul loc in ultimii ani ai carlismului ?i primii ani ai celui de-al Doilea R?zboi Mondial. In aceast? perioad?, Blank a fost marginalizat ?i a dus la o examinare suplimentar? a afacerii BMB, la finalul c?reia a fost condamnat la plata daunelor in valoare de 600 de milioane de lei. Blank a reap?rut ca manager al BMB dup? lovitura de stat a Regelui Mihai din 1944, dar el ?i afacerea lui au fost in cele din urm? reprima?i de regimul comunist din 1948. In 1953, a fost condamnat la 20 de ani pentru inalt? tr?dare, dar a reu?it ca verdictul s? fie anulat in 1955. Dup? presiuni interna?ionale, i s-a permis s? emigreze in 1958 ?i ?i-a tr?it ultimele luni la Paris. Copiii s?i din c?s?toriile ?i aventurile sale succesive includ soldatul american Milenko Blank ?i magnatul de pres? francez Patrice-Aristide Blank.
N?scut la Bucure?ti in prima zi a anului 1883[1] (New Style: 13 ianuarie), Aristide era fiul lui Mauriciu Blank. Prin descenden?a sa patern?, el a apar?inut minorit??ii sefarde din cadrul comunit??ii evreie?ti locale.[2] Clanul, cunoscut ini?ial ca Derrera el Blanco, se stabilise pentru prima dat? in ?ara Romaneasc? in timpul secolului al XVIII-lea, dar iudaismul lor i-a impiedicat s? ob?in? naturalizarea.[3] Dup? cum a raportat in 1924 de L'Univers Israelite, a devenit pe deplin asimilat, Blank Jr p?rand a fi ?evreu doar la origine.”[4] Martinho de Brederode, ambasadorul portughez in Romania in 1920, l-a descris pe Aristide drept primul evreu care a avut ?i-a f?cut vreodat? drum in inalta societate a Romaniei.[5] Pan? atunci, originea etnic? a familiei era inc? in mare parte necunoscut? publicului roman, publica?ia evreiasc?
Mantuirea
notand c? Aristide era de ?origine obscure”.[6]
In jurul anului 1880, Mauriciu intra in elita financiar? a nou-infiin?at Principat al Romaniei, fiind ?ef al B?ncii Marmorosch Blank (BMB) din 1874. La momentul na?terii lui Aristide, era cea mai puternic? banc? privat? din Regatul Romaniei. .[7] Prietenul ?i du?manul politic al lui Blank, Constantin Argetoianu, sus?ine c? Mauriciu a avut o c?s?torie de convenien?? cu mama lui Aristide, Betina Goldenberg, care era ?urat? ?i vulgar?, avar? ?i veninoas?”.[8] Una dintre surorile lui Aristide a fost c?s?torit? cu un alt finan?ator, Adalbert Csillag, care avea s? se confrunte cu falimentul complet.[8] O alt? sor?, Margot, s-a c?s?torit cu industria?ul Herman Spayer, a c?rui re?edin?? de pe strada Bati?tei a fost folosit? pentru scurt timp de BMB.[9] Familia a primit in cele din urm? cet??enia roman? in 1883[10], la scurt timp dup? na?terea lui Aristide.
Potrivit unei note ostile a jurnalistului francez Jean Mourat, Blank Jr a fost ?crescut in lux, pentru a ?ine pasul cu bunele tradi?ii.”[11] Aristide a primit o educa?ie de elit? ?i era posedat de o sensibilitate artistic?[12]; , Argetoianu il prezint? ca ?foarte inteligent [dar] lipsit de o cultur? serioas?”, principalele sale atribute fiind ambi?ia, gelozia ?i, in cele din urm?, paranoia.[13] A devenit poet publicat in anii adolescen?ei. In 1899 Foaia Popular? ?i-a lansat poemul de debut, B?trana[14]; acesta a fost urmat in aprilie 1900 de Desp?r?ire, o pasti?? de la Eduard von Feuchtersleben pe care a semnat-o ca ?Aristide Blanc”, tot la Foaia Popular? in aprilie 1900.[15]
Blank a luat o diplom? de absolvire a Universit??ii din Bucure?ti, Facultatea de Drept ?i Filosofie.[1][14] Prima sa carier? din 1904 a fost ca avocat afiliat la Baroul din Bucure?ti.[14] In octombrie 1908, el ?i-a anun?at logodna cu Marietta Culoglu, fiica politicianului Emanoil Culoglu, ?na?ionalistul distins”,[16] ?i ea ins??i remarcat? ca activist? pentru votul femeilor.[17] Blank sa c?s?torit cu ea in ianuarie 1909, cu o ceremonie civil? la care au participat Vintil? Br?tianu, Emil Costinescu ?i Vasile Mor?un.[18] Ini?ial, a urm?rit indeaproape cariera tat?lui s?u in finan?e. Pan? in 1910, a lucrat in consiliul de administra?ie pentru diferite sucursale ale BMB, printre care Banca Moldova din Ia?i ?i Banca de Comer? Aroman?.[19] A fost introdus in Ordinul Meritul Comercial ?i Industrial in 1912,[12] cand a f?cut parte ?i in comitetul de infiin?are a Academiei de Studii Economice din Bucure?ti.[20]
In iunie 1913, Blank a fost ?antajat de gazetarul Seara Alexandru Bogdan-Pite?ti, care inaugurase o campanie de def?imare impotriva BMB. Potrivit notelor l?sate de Mateiu Caragiale al lui Seara, Blank l-a ?prins” in capcan? pe Bogdan-Pite?ti cu sprijinul direct al Poli?iei Romane.[21] Aceasta se refer? la o opera?iune de in?ep?tur? la Restaurantul Flora, unde Blank i-a auzit pe Bogdan-Pite?ti ?i pe asociatul s?u, Adolf Davidescu, exprimandu-?i cererile in timp ce poli?i?tii st?teau pe lang?.[22] Ob?inand asisten?? juridic? de la Take Ionescu, Blank l-a dus in instan?? pe Bogdan-Pite?ti ?i a ca?tigat, rezultand intemni?area rivalului s?u[23]. Dup? o lun?, Romania a intrat in al Doilea R?zboi Balcanic, Blank inrolat ca ofi?er al For?elor Terestre in Dobrogea de Sud.[12] Aici l-a intalnit pentru prima dat? pe istoricul ?i politicianul Nicolae Iorga, cu care va coopera in proiecte culturale la inceputul anilor 1920.[24]
La sfar?itul expedi?iei, Blank Jr a ajutat la infiin?area ?i finan?area a dou? intreprinderi de transport naval BMB ? care opereaz?, respectiv, pe Marea Neagr? ?i pe Dun?re.[25] In iarna 1914?1915, a fost trimis in Regatul Unit de c?tre guvernul Ion I. C. Br?tianu pentru a-?i asigura un imprumut pentru stat, stabilind leg?turi mai stranse ale Romaniei neutre cu Tripla In?elegere.[12][26] Aceast? misiune a starnit multe controverse acas?: ministrul de externe Emanoil Porumbaru a refuzat s? semneze numele s?u la acord, crezand c? acesta compromite politica de nealiniere a Romaniei; in consecin??, el a fost for?at s? demisioneze.[26] La intoarcere, Blank a debutat in teoria economic? cu un tratat despre politicile de pre?uri, Scumpirea ?i ieftinirea traiului (?Cre?teri ?i sc?deri ale costului vie?ii”, Bucure?ti, 1915?1916).[12] In iunie 1915, a fost implicat in comer?ul cu cereale din Br?ila, criticand administra?ia pentru c? a impus plafon la exporturile de produse alimentare[27]. In septembrie, el a fost director executiv al unui parteneriat anonim pentru fabricarea ?i vanzarea de muni?ie. Aceasta a fost stabilit? de tat?l s?u cu participarea lui Culoglu, Alexandru Kiri?escu ?i Mihail S?ulescu.[28] Dup? cum a raportat Argetoianu, Blank Jr mai avea leg?turi in Imperiul German, pe care l-a folosit pentru a-?i planta protejatul Felix Wieder intr-un consor?iu german - o pozi?ie pe care Wieder a folosit-o apoi pentru a frauda firma respectiv?.[29]
Cre?tere social? Edit
Tratatul de la Bucure?ti a adus Romania in r?zboi ca aliat? a Antantei, apoi invazia ei de c?tre Germania. Recrutat ca locotenent, Blank s-a inrolat in nou-infiin?ata For?? Aerian? Roman?.[14] Ulterior, a fost depistat la Ia?i, capitala provizorie a unui stat romanesc. Argetoianu relateaz? c? Ia?iul, pe timp de r?zboi, a fost locul unde Blank ?i-a ca?tigat pentru prima dat? increderea lui Carol de Hohenzollern, prin?ul mo?tenitor al Romaniei, care a fost in dizgra?ie. Carol l-a folosit pe Blank in incerc?rile sale de a ca?tiga sprijin de la premierul Alexandru Averescu. Tot conform lui Argetoianu, Blank pref?cea ?i crize de astm, ceea ce l-a v?zut eliberat de sarcini ?i trimis la Paris.[30] In timpul exodului din 1917, Blank a sponsorizat c?l?toria prelungit? a lui Ioan Timu? in Japonia, cerandu-i s? ac?ioneze ca informator ?i documentarist al normelor culturale japoneze ?i ?deci de folos ??rii noastre”.[31] Un raport al lui Alexandru Lapedatu sugereaz? c? Blank a tranzitat prin Moscova, in Republica Rus?, unde a asistat personal la Revolu?ia din noiembrie. A fost evacuat ?de ni?te englezi” in timpul atacului G?rzilor Ro?ii asupra Hotelului Metropol.[32]
Blank a r?mas in Fran?a pentru tot restul Primului R?zboi Mondial ?i mai departe, lucrand in primul rand ca propagandist ?i finan?ator pentru cauzele na?ionaliste romane?ti.[33] Istoricul Orest Tafrali ii identific? pe Blank ?i Paul Br?t??anu drept doi principali sus?in?tori ai ziarului La Roumanie, care a militat pentru crearea unei Romaniei Mari.[34] Inainte de sfar?itul anului 1918, Blank ar fi fost la Nisa, al?turi de Octavian Goga, poetul-activist transilv?nean.[35] Pan? la inceputul anului 1920, Blank f?cea re?ea ?i cu na?ionali?tii pro-alia?i din Vechiul Regat ?i Transilvania, inclusiv Take Ionescu ?i Alexandru Vaida-Voevod.[36] Coresponden?a privat? a lui Vaida noteaz? c? Ionescu, Blank ?i Alexandru C. Constantinescu s-au in?eles pentru a-l aduce pe primul ca prim-ministru, ceea ce le-a impus s? manipuleze pia?a impotriva interesului na?ional ? o ?solidaritate a bandi?ilor”.[37] Lapedatu sus?ine, de asemenea, c? Blank, in loc s? ac?ioneze ca un filantrop, a recuperat to?i banii pe care ii imprumutase politicienilor romani in 1918?1920.[38]
In decembrie 1918, Blank a publicat in La Renaissance propriul s?u proiect pentru o Romanie Mare, pe care l-a descris ca pe un avantaj economic pentru cauza Alia?ilor. Blank a avut in vedere Dun?rea ca pe o autostrad? comercial? pentru cereale ?i cherestea romane?ti, dar a remarcat c? succesul ei s-a bazat pe interna?ionalizarea stramtorilor turce?ti.[39] Potrivit diplomatului Nicolae Petrescu-Comnen, Blank a fost unul dintre ?oamenii de cultur?” ?i ?patrio?ii” care l-au asistat personal in contracararea propagandei f?cute de Republica Ungar?, care concura cu Romania pentru controlul Transilvaniei.[40] In 1919, cand a fost dezafectat din func?ia de c?pitan in Regimentul II de Cavalerie,[1] Blank a scos primul volum al unui album de propagand? ilustrat, La Roumanie en images. Iorga a considerat-o ca pe o oper? de art? superioar?, dar a remarcat c? selec?ia sa de imprimeuri ar?ta ?banalitate” ?i o ?lips? de familiaritate cu toate descoperirile mai noi referitoare la trecutul Romaniei”. Dup? ce i-a citit comentariile, Blank l-a angajat pe Iorga ca consilier editorial.[41] In anul urm?tor, a sponsorizat edi?ii franceze din lucr?rile proprii ale lui Iorga: Histoire des Roumains et de leur civilization ?i Anthologie de la litterature roumaine.[42] Lapedatu poveste?te c?, f?cand acest lucru, Blank a salvat fosta carte de la a fi pus? la mana lui Hachette.[43]
Profilul lui Blank in cultur? ?i politic? a fost impletit cu via?a personal?. In jurul anului 1919, a fost c?s?torit pentru scurt timp cu Ecaterina Caragiale, fiica dramaturgului Ion Luca Caragiale ?i sora vitreg? a lui Mateiu.[44] Dup? o indelungat? curte[45], s-a c?s?torit cu pianista Cella Delavrancea, fiica orfan? a scriitorului Barbu ?tef?nescu Delavrancea, la un moment dat inainte de aprilie 1920. Cella ?i-a sunat so?ul Aladin ?i a remarcat c? ?i-a indeplinit toate cerin?ele financiare; cu noua ei bog??ie, ea ?i-a finan?at propriul club literar, numit Maison d'Art.[46] C?s?toria lor s-a incheiat cu un divor?. Pan? atunci, Blank avea un fiu, Patrice-Aristide[47], care se spunea c? s-a n?scut ?Aristide Blank Satinover”[48] sau ?Tuchner Satinover”[49] dintr-o mam? francez?.[50]
https://en.m.wikipedia.org/wiki/File:Affiche_Compagnie_Franco_Roumaine_de_navigation_a%C3%A9rienne.jpg
Dup? infiin?area Romaniei Mari, Aristide ?i Mauriciu au vandut BMB unei firme rivale, dar au continuat s? de?in? ac?iuni de control intre ei.[11] Afacerile lor s-au ramificat acum in avia?ie. In 1920, Aristide a folosit fondurile BMB pentru a infiin?a CIDNA/CFRNA, al?turi de aviatorul Pierre de Fleurieu.[20] Fleurieu lucrase ca func?ionar minor la banc?, pan? cand Blank a devenit con?tient de palmaresul s?u de pilot de lupt? ?i de credin?a sa in viitorul avia?iei civile.[51] A lor a fost prima companie aerian? care a oferit un zbor direct Paris-Bucure?ti, cu prelungire pan? la Istanbul;[12][20] ruta a fost inaugurat? de Albert Louis Deullin, cu o aterizare pe aeroportul Pipera in octombrie 1921.[52] Potrivit lui Argetoianu, Blank s-a implicat ?i in infiin?area Aeroclubului Romanesc, pentru c? in acest fel l-ar apropia de Carol, el insu?i un pasionat de avia?ie.[53] Tot atunci, Blank a fondat Societatea General? de Construc?ii a BMB, care conducea firme de construc?ii din Bucure?ti ?i Campina.[25] Ambii Blanks s-au implicat, de asemenea, in sprijinirea activit??ii umanitare din partea Comitetului de distribu?ie comun al evreilor americani. Acesta a inclus un imprumut BMB pentru reconstruc?ia propriet??ii evreie?ti din Bucovina, pentru care Blank a oferit o doband? redus?.[54]
De?i era membru purt?tor de card al Partidului Na?ional Liberal (PNL) al lui Br?tianu,[1][14][55] Blank a fost infuriat cand banca sa nu a putut ob?ine o reducere de impozit de 35 de milioane de lei.[56] La sfar?itul anului 1920, Brederode a remarcat c? BMB ?i Paribas au sponsorizat ambii un efort de orientare a Romaniei c?tre comer? liber - o politic? care a fost imbr??i?at? de Partidul ??r?nesc, Partidul Popular ?i Conservatorii Democra?i ai lui Ionescu.[57] Dup? cum a relatat politicianul Alexandru Marghiloman, la inceputul anului 1920 Blank Sr. finan?a deja ??r?ni?tii, al c?ror membru principal Ion R?ducanu era angajat BMB.[58] Fiul s?u a preluat aceea?i cauz? ?i, in 1921, asigura fonduri pentru cotidianul ??r?nist al lui Nicolae L. Lupu, Aurora.[14] Apoi a asistat coali?ia sus?inut? de ??r?ni?ti in negocierea unui imprumut interna?ional, care urma s? ajute Romania s?-?i reconstruiasc? pia?a intern?. Dup? cum a remarcat atunci revista Furnica, aceast? misiune l-ar putea intoarce efectiv pe Blank Jr impotriva lui Br?tianu ?i a sus?in?torilor s?i din industria bancar?, intrucat politica PNL era aceea de a impiedica adversarii ?s? fac? chiar ?i ceea ce trebuie”.[6] In schimb, doctrinarul PNL Vintil? Br?tianu il privea pe Blank ca pe unul care se opune incerc?rilor de reconstruire a economiei Romaniei intr-un ?cadru na?ional”.[59] A urmat o ceart? de durat? intre Blank ?i Na?ional-liberali: pan? in 1923, Blank ?i-a propus sarcina de a se asigura c? partidul nu va reveni niciodat? la putere.[60] BMB era incadrat exclusiv cu adversari sau diziden?i ai PNL, inclusiv Goga, Vaida-Voevod, Constantinescu ?i Nicolae Tabacovici.[1]
In 1920, Blank a infiin?at un restaurant romanesc de lux in Cartierul Latin al Parisului[61], care a fost pentru o vreme condus de sociologul Mihai Ralea.[62] Dup? ce ?i-a asigurat un contract pentru transferul de burse pentru studen?ii romani din Fran?a[62], Blank a sponsorizat ?i ?coala Roman? a lui Iorga, creat? in 1922 la Fontenay-aux-Roses.[63] Dup? cum a v?zut istoricul Petre ?urlea, rela?ia lui Iorga cu Blank a fost ?foarte profitabil? pentru cultura [roman?]”.[41] A avut ca rezultat infiin?area unui teatru popular legat de Liga Cultural? pentru Unitatea Tuturor Romanilor a lui Iorga.[14][64] Potrivit istoricului Lucian T. Butaru, Iorga a apreciat efortul cultural al lui Blank, iar acest lucru ar fi putut ajuta la atenuarea antisemitismului s?u, altfel inr?d?cinat.[65] Blank a oferit ?i fonduri pentru ca fiul lui Iorga, Mircea, s? studieze in str?in?tate, ceea ce, sus?ine Argetoianu, insemna efectiv c? familia Iorga era indatorat?;[66] Iorga a r?spuns la astfel de acuza?ii, men?ionand c? fiul s?u nu era obligat s? lucreze pentru Blank. [67]
Adev?rul ?i cercul literar Edit
Pe lang? faptul c? era un orator talentat,[12] Blank avea inc? preten?ii literare. A debutat ca dramaturg pseudonim la Paris ?i Bucure?ti. Potrivit lui Argetoianu, munca sa in domeniu a fost doar ?idioat?”,[68], de?i Blank a fost admis la Societatea Dramaturgilor Romani in 1930.[14][69] In 1932, celebrul critic George C?linescu a publicat cateva remarci pozitive cu privire la munca lui Blank in domeniu ? de?i, dup? cum a remarcat scriitorul Florin Faifer, acestea erau in intregime conjecturale. Faifer insu?i sus?ine c? contribu?ia lui Blank la modernismul literar a fost afectat? de ?snobism”, de?i nu lipsit? de valoare.[14] Printre astfel de piese se num?r? L'Assoiffe sau Insetatul (?Omul insetat”), produs de compania lui Georges Pitoeff din Paris in 1925. Aici, Blank se inf??i?eaz? ca vizionarul inadaptat Andrei, al c?rui destin promi??tor este intrerupt de un so? gelos.[14] In anii 1920, a fondat sau a finan?at o serie de institu?ii culturale proprii. Printre acestea se num?r? ?i editura Cultura Na?ional?, care a fost infiin?at? ?i numit? la sfatul lui Iorga[24] ?i a oferit locuri de munc? profitabile unor intelectuali precum Dimitrie Gusti ?i Vasile Parvan.[70] Blank era responsabil ?i de redac?ia Via?a Romaneasc? ?i, in 1920, de un club literar numit Societatea Filarmonic?.[12]
Tot in 1920, Blank a devenit ?inta unei reinnoite campanii de calomnie, de data aceasta purtat? de Cronica lui Tudor Arghezi. Dup? cum relateaz? o surs? din Siguran?a, acesta a rezolvat aceast? problem? oferindu-i lui Arghezi un cadou de 100.000 de lei, suplimentat ulterior cu o burs? lunar?[71]. Blank a mai acceptat s? sponsorizeze asociatul Arghezi Gala Galaction, care a cerut un grant de 160.000 de lei pentru a traduce Biblia in limba roman?. Cu toate acestea, Galaction nu a reu?it s? ?in? pasul cu programul de scriere. In 1921, Blank ?i-a retras par?ial sprijinul ?i a avansat Galaction doar 36.000 de lei pentru versiunea sa a Noului Testament.[72]
In acele luni, Blank a incercat s?-?i construiasc? propriul imperiu de pres?. L-a sponsorizat pe Grigore Filipescu, asociat BMB, ajutandu-l s? relanseze cotidianul conservator Epoca. El ?i-a men?inut un cuvant de spus in politica editorial? a Epoca, impiedicandu-l pe Liviu Rebreanu s? publice un articol care era critic la adresa lui Blank insu?i.[73] Blank a achizi?ionat cotidienele de stanga Adev?rul ?i Diminea?a, devenite active ale BMB ?i Cultura Na?ional?. Se pare c? aceast? investi?ie l-a costat 7 milioane de lei.[74] Circumstan?ele prelu?rii lui Blank, prin care jurnalistul Constantin Mille a renun?at la cea mai valoroas? intreprindere a sa, au fost dezb?tute de personal ?i r?man misterioase.[55][75][76]
La scurt timp dup? aceea, Mille a folosit banii pentru a lansa un alt ziar, Lupta, care a concurat cu consor?iul lui Blank ?i ?i-a deschis birourile chiar vizavi.[55][75][76] Folosind in principal Adev?rul pentru a-?i transmite polemicile cu Viitorul Na?ional Liberal,[1][56][77] Blank ?i-a asigurat imediat cititorii c? ziarul va r?mane o voce puternic? in stanga tradi?ional?.[55] Totu?i, un articol din Contimporanul sus?ine c? l-a demis personal pe redactorul interimar, Emil Fagure, ceea ce a provocat ?i demisia unui alt angajat, Barbu Br?ni?teanu.[74] Managementul a fost apoi ocupat de jurnalistul roman militant Constantin Graur ?i de antreprenorul evreu Emil Pauker, care a fost intampl?tor unchiul unui comunist proeminent, Marcel Pauker.[55] Marghiloman relateaz? c?, la sfar?itul anului 1921, conflictul lui Blank cu frac?iunea Br?tianu a degenerat ?i a bulversat aranjamentele de afaceri ale lui Mauriciu, pan? la punctul in care BMB a amenin?at cu lichidarea activelor Adev?rul. Acest lucru a f?cut ca Blank Jr s? nu mai scrie pentru propriul s?u ziar.[77]
Dup? cum a sus?inut Argetoianu, Blank ?i-a cheltuit inten?ionat proprii bani pentru cauze de extrem? stang?, astfel incat s? submineze statul roman. El sus?ine c? a intervenit personal pentru ca Mauriciu s?-l ?pun? in les?” lui Aristide, cand acesta din urm? s-a implicat cu Philippe Ciprut in sponsorizarea Partidului Socialist din Romania.[68] In 1924, Blank a revandut Adev?rul ?i Diminea?a lui Graur ?i altor jurnali?ti din subordine, f?candu-l pe Mille s?-?i exprime indignarea in Lupta: ?Imi vandusem ziarele domnului Aristide Blank, un om de tineret, de cultur?, de ini?iativ?, care a avut, in pe lang? milioanele lui, structura unui om cinstit, a unui lupt?tor pentru democra?ie ?i adev?r.Nu mi-a? putea imagina c? domnul Blank a privit Adev?rul ?i Diminea?a cu caracterul ?i interesul unui om obi?nuit, ca pe o afacere comercial? pe care doar o vinde. oricui”.[76] Pauker ?i fratele s?u Simion au preluat mai multe ac?iuni la Adev?rul, care a devenit larg perceput ca ziarul lor ?i, prin urmare, ca o intreprindere ?evreiasc?”.[55]
Potrivit memorialistului ?i avocatului Petre Pandrea, Blank inten?iona s? preia func?ia de ministru de finan?e ?i din acest motiv s-a inconjurat de intelectuali precum Parvan ?i Nae Ionescu.[78] La Cultura Na?ional?, a supravegheat edi?ii de lux din lucr?ri ale ambilor Caragiales, posibil menite ca omagii aduse fostei sale so?ii.[79] Blank s-a ocupat personal ?i de Colec?ia de Economie, pe care a repartizat-o apoi unui specialist Mihail Manoilescu, care a folosit-o pentru a-?i publica propriul tratat, Politica produc?iei na?ionale (?Politica produc?iei na?ionale”).[80] Pan? in 1923, tipografiile Culturii Na?ionale au scos revista literar? Gandirea, condus? de Cezar Petrescu ?i Nichifor Crainic. Dup? cum a raportat Crainic, acest parteneriat s-a rupt atunci cand Parvan a incercat s? ii impiedice s? g?zduiasc? critici la adresa lui Blank.[81] Tot in 1923, Ionescu ?i-a cump?rat vila din Bucure?ti folosind un credit accesibil ob?inut de la finan?ator[82]; un an mai tarziu, Blank a sponsorizat cercet?rile lui Constantin Daicoviciu la Ulpia Traiana Sarmizegetusa.[83]
O apropiere intre Ionescu ?i Blank a inceput in 1922, cand primul l-a l?udat public pe cel din urm? pentru sus?inerea dirijismului, intr-un grad ?i mai mare decat na?ional-liberalii.[84] Ionescu a fost angajat la Cultura Na?ional?, dar a plecat dup? o ceart? public? cu patronul s?u. Problema litigiului a fost conducerea frauduloas? de c?tre Ionescu a Oficiului Central de Carte, agen?ie literar? ?i subsidiar? a Culturii Na?ionale, care i-ar fi adus lui Blank pierderi de 800.000 de lei[85]. Dup? cum a povestit jurnalistul Pamfil ?eicaru, Blank a prins abia dup? ce a participat la fastuoasa petrecere de inaugurare a casei a lui Ionescu, iar mai tarziu a descoperit c? Ionescu a falsificat semn?turile lui Parvan ?i Gusti pe bilan?urile companiei.[86] Blank l-a protejat pe Ionescu de urm?rire penal?, dar l-a for?at s? scrie o scrisoare de m?rturisire.[87] Fotocopii ale acestuia au fost p?strate de to?i cei pe care Ionescu i-a in?elat[88], in timp ce Blank avea originalul, pe care ar fi ar?tat-o ??lui Argetoianu dup? ce Ionescu a incercat s? se intoarc? ca politician[89].
Atacurile de extrem?-dreapta ?i intrigi ale Regen?ei Edit
Implicarea lui Blank in cauzele tineretului ?i de stanga in timpul procesului de emancipare a evreilor l-a v?zut implicat intr-un conflict prelungit cu extrema-dreapta antisemit?, ?i in special cu Corneliu Zelea Codreanu, care avea s? devin? lider regional al Ligii Na?ionale de Ap?rare Cre?tin?. (LANC). Codreanu l-a identificat pentru prima dat? pe Blank ca inamic in timpul Congresului Studen?esc din 1920, cand a incercat s? treac? mo?iuni pentru discriminare religioas?; la aceasta s-au opus al?i lideri de tineret, pe care Codreanu i-a acuzat atunci c? sunt agen?i ai lui Blank.[90] La sfar?itul anului 1923, agen?ii de poli?ie i-au capturat pe Codreanu, Ion Mo?a ?i al?i activi?ti LANC, acuzandu-i c? comploteaz? pentru asasinarea membrilor elitei politice ?i financiare romane?ti, inclusiv a Blankilor.[91] De?i a fost inl?turat de crim?, Codreanu a recunoscut ulterior c? el ?i Mo?a doreau s? scape Romania de cei care ?corupseser? toate partidele ?i politicienii Romaniei”, identificandu-l pe Aristide drept sponsor principal al Partidului Na?ional ??r?nesc (PN?).[92] Ultimul zvon a fost replicat in alte surse, un denun??tor nesemnat sus?inand c? datoria PN?-ului fa?? de BMB era mai mare de 30 de milioane de lei in 1930.[93] In aprilie 1924, in apogeul unui scandal care a implicat arestarea lui Codreanu, afilia?ii LANC au n?v?lit intr-o sal? in care Blank Jr ?inea prelegeri pe probleme economice. In timpul atacului, el a suferit r?ni grave ale craniului.[94] Atacatorii au fost pu?i in judecat?, dar achita?i.[1]
O not? din L'Univers Israelite a sus?inut c? incidentul a fost de fapt orchestrat de guvern,[4] in timp ce Argetoianu crede c? studen?ii in general il detestau cu adev?rat pe Blank.[68] H?r?uirea a continuat de-a lungul mai multor ani. In ianuarie 1925, organiza?iile studen?e?ti ale lui Codreanu au afirmat din nou c? Blank trafica cu influen?? prin universit??ile romane?ti ?i au folosit aceast? problem? ca un apel de miting pentru o grev? studen?easc?.[95] In cadrul conflictului cu Iorga, tinerii L?ncieri l-au confruntat deschis, intrebandu-l de ce ?s-a vandut bancherului Blank”; detalii despre astfel de contacte au fost popularizate de liderul LANC A. C. Cuza ?i de propriul Virgil Madgearu al PN?.[96] Garda de Fier, fondat? de Codreanu dup? desp?r?irea sa de LANC, a trecut numele lui Blank pe o list? de du?mani care includea ?i Constantin Banu, Alexandru C. Constantinescu, Wilhelm Filderman ?i Gheorghe Gh. Marzescu.[97] Dup? cum a raportat Argetoianu, Blank a de?inut prima pozi?ie pe aceast? list? ?i a fost efectiv marcat pentru moarte.[98] Garda, al?turi de alte grup?ri de extrem? dreapt?, a eviden?iat ?i Adev?rul ?i Diminea?a drept propagand? pentru concepte anti-romane?ti.[55][99]
In martie 1925, Blank s-a c?s?torit cu Vota Vesni?, fiica orfan? a premierului iugoslav Milenko Radomar Vesni?. La nunta lor de la Paris au participat numeroase personalit??i din politic? ?i via?a social?, printre care premierul iugoslav de atunci Nikola Pa?i?, Maharajah Jagatjit Singh, diplomatul Nicolae Titulescu, bancherul Robert de Rothschild ?i scriitori precum Marcel Prevost ?i Elena V?c?rescu. Un ziar LANC a reflectat evenimentul, men?ionand: ?Blank trebuie amintit c? aceast? societate interna?ional? ?i evreiasc? nu se impune publicului romanesc, care simte in continuare la fel despre el ca ?i acei studen?i care l-au lovit cu pumnul [...] in Sfar?itul lunii martie 1924.”[100] In onoarea noii sale so?ii, Blank folosea uneori pseudonimul Votaris, care combina prenumele lor.[101] Pasionat de sport, Vota a organizat un turneu de tenis la vila familiei Blank din Techirghiol.[102] In iunie 1926, ea a n?scut pe fiul finan?atorului, Milenko Blank.[103]
Tot in martie 1925, Iorga s-a infuriat de Blank, care prezentase o list? complet? de sponsoriz?ri BMB pentru intreprinderile lui Iorga; cei doi b?rba?i s-au desp?r?it.[24] In acela?i an, Carol a fost for?at s? plece din ?ar? de c?tre sistemul politic, dar Blank a continuat s?-?i cultive rela?ia. Dup? cum a raportat Argetoianu, el a gestionat eficient (?i adesea a folosit gre?it) conturile bancare ale Prin?ului.[53] Acest lucru este par?ial sus?inut de istoricii de mai tarziu: Mihai Opri?escu noteaz? c? Blank a pariat pe intoarcerea lui Carol;[104] Claudiu Seca?iu mai observ? c? Blank ?i Carol s-au bucurat de ?un mare raport” in 1927, cand Blank ?l-a sus?inut financiar”.[105] Dup? moartea regelui Ferdinand I in acela?i an, Carol a fost ocolit pe lista succesoral?, iar tronul a revenit fiului s?u minor, Mihai. Un consiliu de regen?i a supravegheat chestiunile legate de tribunal; unul dintre membrii s?i a fost Gheorghe Buzdugan, care, in 1929, a declarat c? are ?o stim? deosebit? pentru Aristide Blank, bancherul care este o personalitate remarcabil?, un om cu inim? mare ?i un filantrop”.[106]
Mauriciu, care se retr?sese din participarea activ? la BMB,[11] a murit la Viena in noiembrie 1929, cu Aristide organizand ceremonia funerar?.[107] Blank Jr era pan? atunci ?eful BMB, se presupune c? Mauriciu supraestimase priceperea fiului s?u pentru afaceri.[108] Potrivit lui Argetoianu, el a continuat s? sl?beasc? grav compania printr-un proiect de distrugere a influen?ei na?ional-liberalilor in finan?ele inalte, precum ?i cu investi?ii nein?elepte ? cum ar fi deschiderea unei filiale BMB pe Place Vendome.[109] Din 1923, grupul a avut trei birouri interna?ionale suplimentare - in Istanbul, Viena ?i New York City.[20] Aflat in consiliul de conducere al BMB, Argetoianu a sus?inut c? a observat c? compania a angajat aproape toate fondurile disponibile in scheme de investi?ii.[110] O alt? problem? care a impiedicat activit??ile b?ncii a fost rivalitatea crescand? dintre Blank ?i asociatul s?u Richard de Sopkez, ambii fiind angaja?i in atragerea de capital de partea lor. Potrivit lui Argetoianu, ei au luat fiecare cel pu?in 13,5 milioane de lei in bursa anual?, incasand in acela?i timp ?i dividende de la companiile creditate de BMB ?i prin care Blank a fraudat asocia?i precum Ion G. Duca ?i George al II-lea al Greciei[111]. O investiga?ie ulterioar? a sugerat c? Blank a folosit sume mari de bani pentru gref? ?i c? personalul s?u a fost implicat in fraude contabile.[11][104]
Blocarea BMB ?i protec?ia regal? Editare
O recenzie din septembrie 1929 din Revista Economic? a subliniat ?buclucuri” legate de investi?iile BMB in industrie. De asemenea, a remarcat r?spandirea de c?tre Blank a zvonurilor c? Banca de stat pentru industrie, Creditul Industrial, trebuia restructurat?; Au ap?rut acuza?ii c? aceasta a fost o incercare deliberat? de a crea panic? pe pia??, astfel incat un nou Creditul s? poat? apoi refinan?a propriile proiecte ale lui Blank.[112] Pan? in 1930, BMB a intrat in incapacitate de plat? dup? ce a inregistrat un deficit de 1,6 milioane de lei[113]. Intreprinderea a dat faliment in octombrie 1931, imediat dup? ce a fost expus? consecin?elor Marii Depresiuni ? de?i, noteaz? Argetoianu, criza mondial? nu a f?cut decat s? ascund? efectele ?nebuniei” manageriale proprii a lui Blank.[114] Aceast? pr?bu?ire a starnit un scandal na?ional, dup? acuza?iile c? unii investitori aveau informa?ii de mi?care a pie?ei, permi?andu-le s? retrag? depozite in avans. Blank insu?i a sus?inut c? retragerile au fost posibile de zvonurile despre un r?zboi care se profileaz? intre Romania ?i Uniunea Sovietic?, dar explica?ia sa nu a reu?it s? conving? publicul larg.[11] Potrivit lui Argetoianu, Blank s-a mai plans c? ie?irea investitorilor a fost facilitat? de Banca Na?ional? a Romaniei, al c?rei guvernator, Costin Stoicescu, era un angajat nemul?umit al BMB. El consider? c? aceast? afirma?ie era credibil?, in sensul c? Stoicescu s-a opus intotdeauna interven?iei statului in favoarea BMB[115].
Cu pu?in timp inainte de pr?bu?irea BMB, Carol s-a intors brusc acas?, depunandu-?i fiul ?i preluand func?ia de Rege. Drept urmare, Blank ?i-a f?cut loc in camarilla, un cerc secret para-juridic care decidea asupra chestiunilor politice ?i financiare.[116] De asemenea, frecventand acest cerc, Argetoianu a remarcat c? Blank a fost incadrat in al doilea val in camaril?, ajungand in acela?i timp cu Tabacovici ?i ?proxenetul” Alexandru Mavrodi; dar ?i c?, in primul an de domnie al lui Carol, a devenit cel mai influent consilier al s?u, pan? la ?st?panirea Romaniei”.[117] Acela?i memorist sus?ine c? Blank ?i Carol au imp?rt??it o patologie psihologic?, ?i anume ?excitarea sexual? hiperacut?” ?i ?erotomania”, care i-a impiedicat s? duc? la bun sfar?it orice proiect.[68] El observ? c? viciul lui Blank, care ii cerea s? cheltuiasc? sume mari pentru favorurile sexuale ale ?femeilor care sunt in bani ?i lux”, s-a incheiat cu el s? devin? s?race ?i ?pe jum?tate nebun”.[118]
Blank ?i-a continuat munca de literato, cu drama istoric? din 1929 Satele lui Potemkin, pe care Faifer o vede ca fiind un ecou teatrului lui Luigi Pirandello. A fost in produc?ie la Teatrul Na?ional Bucure?ti, cu autorul prezentat drept ?Andrei D?nescu”.[14] In 1933, Diminea?a a g?zduit ?basmul politic” al lui Blank, Dialogul mor?ilor (?Un dialog intre mor?i”).[14] Doctrinar in chestiuni economice, Blank a servit ca administrator al Academiei de Studii Economice (1929?1939) ?i, de asemenea, a supravegheat un comitet pentru administrarea institu?iilor penale (1930?1935).[1] A continuat s? scrie articole in ziare, studii ?i memoriale despre situa?ia postbelic? a Romaniei. Printre c?r?ile sale se num?r? Contribu?iuni la rezolvarea crizei economice (1922), La crise economic? en Roumanie, Economice (1932), Literare. Literary Writings", 1932) and Problema monetar? in raport cu creditul public ?i privat ("The Monetary Issue as Relates to Public and Private Credit").[12] Brederode a fost impresionat de unul dintre articolele lui Blank pentru Le Temps, descriind autorul drept ?foarte competent ?i destul de respectat”.[119] Argetoianu descrie astfel de contribu?ii drept ?inven?ii copil?re?ti” ?i ?jonglerie teoretic?”, men?ionand c? ?nici Tabacovici nu le-ar citi” ? dar ?i c? Carol a fost foarte impresionat, pentru c? era ?complet ignorant in chestiuni financiare ?i economice”.[120] monarhul a recunoscut ?i realiz?rile lui Blank in transport, introducandu-l in Ordinul Cavaleresc Meritul Aeronautic.[12] Aceast? introducere intr-o fraternitate militar?, la egalitate cu cea a profesioni?tilor precum Vasile Rudeanu, a fost descris? ca fiind deosebit de jignitoare de vechiul s?u du?man Mo?a, care a remarcat c? ?popula?ia evreiasc? este acum cuib?rit in armata noastr? ca o molie intr-o bucat? de panz?. ?.[121]
Dup? cum sus?ine Argetoianu, regele a devenit in cele din urm? con?tient c? Blank nu era pe deplin competent, dar a continuat s?-i cear? sfatul. Argetoianu sus?ine c? acest lucru s-a intamplat pentru c? Blank ?i-a ca?tigat de atunci increderea iubitei lui Carol, Magda Lupescu, cump?randu-i o vil? ?i f?cand-o astfel incat s? se imprieteneasc? cu Tabacovici ?i Wieder.[122] Se pare c? singurul om de afaceri de camaril? care putea inc? s?-?i atenueze influen?a la curte a fost Nicolae Malaxa.[123] La fel ca Malaxa ?i Max Auschnitt, Blank apar?inea Lojii Me?terul Manole, o ramur? a Francmasoneriei romane care a fost strans implicat? in sponsorizarea proiectelor culturale ale colegilor masoni.[124] In 1930, ins?, Blank a renun?at la principala sa investi?ie in domeniul cultural, permi?and ca Cultura Na?ional? s? fie achizi?ionat? de c?tre Tipografiile de Stat ?i Monitorul Oficial.[125] Un raport anonim al perioadei sus?ine c? aceast? lichidare a dus la ca?tiguri masive pentru toate p?r?ile interesate, inclusiv pentru Crainic ?i Puiu Dumitrescu[93]. Doi ani mai tarziu, CIDNA a lui Blank a fost preluat? de statul francez ?i a devenit o component? a transportatorului de stat, Air France.[20]
Argetoianu ?i Blank au jucat un rol esen?ial in a-l ajuta pe Carol s? ajung? la o in?elegere cu fosta sa so?ie, regina Helen.[126] In ianuarie 1931, Argetoianu l-a trimis ?i pe Blank s? se apropie de Titulescu la St. Moritz, sperand s?-?i asigure propria supravie?uire politic? ca parte a unui cabinet Titulescu.[127] Un zvon care circula la acea vreme sus?inea c? Titulescu datora BMB 14 milioane de lei.[128] Cabinetul, care nu a depus niciodat? jur?mantul, urma s?-l includ? pe Blank ca unul dintre mini?tri.[129] Pe lang? faptul c? il sus?ine pe Carol, Blank a ie?it public ca critic al guvernelor PN? in chestiuni de politic? economic?. Potrivit lui Grigore Gafencu, acesta folosea Adev?rul ?i ziarul carlist Cuvantul pentru a critica incerc?rile de a contracta un nou imprumut in Fran?a. Blank ?i colegii s?i le-au descris ca pe o cale sigur? c?tre inrobirea economic?.[130] Potrivit PN?ului Ioan Hudi??, Gafencu a fost de fapt leg?tura lui Blank atat in ??interiorul partidului, cat ?i in cadrul guvernului. Hudi?? relateaz? mai multe relat?ri conform c?rora Blank ar fi aranjat nunta lui Gafencu cu o actri?? ?i c? ea fusese mai devreme amanta lui.[131]
Ciocniri de Camarilla Edit
Un guvern Iorga a fost in schimb jurat, Argetoianu de?inand mai multe portofolii ministeriale. In lunile urm?toare, el ?i Blank au ajuns s? se ciocneasc? in privin?a chestiunii monopolului alcoolului din Romania.[132] Blank s-a asociat cu ?gansterul interna?ional” Reschnitzer pentru a ob?ine un contract de inchiriere pe acea intreprindere, dar, relateaz? Argetoianu, ?nu a scos nimic din asta, pentru c? eu insumi le-am stat in cale” (sublinierea in original). [133] El i?i aminte?te c? a fost de acord s? acorde consor?iului lui Reschnitzer un drept de preemp?iune asupra monopolului, lini?tindu-l astfel pe Blank, dar ?i c? nu a inten?ionat niciodat? s? vand? compania.[134] Cele dou? figuri de camaril? au fost, de asemenea, in contradic?ie cu privire la crearea de c?tre Blank a Discom, o intreprindere privat? care a servit ca vanz?tor cu am?nuntul pentru monopolurile de tutun, sare ?i chibrituri. Sub conducerea sa, aceast? afacere nu a produs niciodat? un profit real pentru stat, deoarece majoritatea surplusurilor au fost atrase pentru a acoperi pierderile BMB.[135] Carol a intervenit ?i pentru a ob?ine Discom o ac?iune din Monopolul Alcoolului, precum ?i controlul asupra Loteriei de Stat; prin presiunile regelui, Consiliul General al Municipiului Bucure?ti a cheltuit ?i 500 de milioane de lei pentru achizi?ionarea lotului lui Blank de la Otopeni.[113]
In iunie 1931, Blank a fost trimis la Berlin, dand startul negocierilor comerciale dintre Romania ?i Germania de la Weimar.[136] Pan? atunci, afacerea BMB prezentase o oportunitate pentru Manoilescu, ?i el om de camaril?, care a devenit guvernator al B?ncii Na?ionale in acela?i an. Manoilescu a sus?inut c? cererile lui Argetoianu de salvare erau de natur? feudal? ?i nu puteau servi decat la demolarea a ceea ce r?mane func?ional in industria ?i agricultura Romaniei.[1][137] Potrivit lui Argetoianu, Manoilescu era ?hot?rat s?-l distrug? pe Aristide”, f?r? s? ?tie c? regele a dat ordin s?-l protejeze cu orice pre? pe Blank.[138] Ideea este subliniat? de Pandrea, care observ?, de asemenea, c? un Nae Ionescu resentimentat a jucat un rol in for?area lui Manoilescu s? fac? for?? pentru falimentul lui Blank.[139]
In acest context, premierul Iorga a luat partea lui Carol, scriind in Neamul Romanesc c? statul are datoria moral? s? salveze afacerile lui Blank.[140] In calitate de asociat BMB, Grigore Filipescu i-a cerut deschis lui Manoilescu s? refinan?eze intreprinderea lui Blank. Odat? ce i-a fost respins? cererea, el a f?cut publice conflictul de interese al lui Manoilescu ?i a solicitat un audit. Manoilescu l-a dat in judecat?, acuzand fals, dar nu a reu?it s?-?i depun? cazul in instan??[141]. Acest scandal paralel a continuat pan? in 1937, cand Filipescu a reu?it s? demonstreze in fa?a unui juriu c? Manoilescu, in ciuda faptului c? era public antisemit, a fost mituit de finan?ele evreie?ti.[142] Dup? cum a remarcat Argetoianu, Blank ?i Manoilescu au continuat s? se atace unul pe cel?lalt ca ?str?luci ?i profitori”, ?i au avut la fel de dreptate: ?cititorii lor ar trebui s? imbr??i?eze [a respectiva] jum?tate din ceea ce scrie fiecare”.[143] Printre autorii de mai tarziu, Opri?escu noteaz? c? Manoilescu avea in esen?? dreptate ?i c? Argetoianu, in calitate de steakholder BMB, ?incerca s? profite de aceast? situa?ie”.[137]
Pr?bu?irea BMB, care a doborat alte institu?ii bancare, l-a convins pe Argetoianu s? legifereze reducerea datoriilor; totu?i, cand s-a dovedit c? Blank ?i Manoilescu ac?ionau cu rea-credin??, el a f?cut eforturi pentru a nu salva banca ins??i, ci doar a limitat efectele falimentului acesteia.[144] Dup? cum relateaz?, Stoicescu a jucat ?i el un rol in aceast? controvers?. El ?l-a pus pe bietul Aristide la gr?tar ?i invartit peste c?rbuni aprin?i”,[145] ob?inand in cele din urm? demisia lui Blank ?i inlocuirea cu Sopkez. Ac?iunile sale din companie au fost apoi predate drept garan?ie de imprumut statului roman.[146] Dup? cum a sus?inut Argetoianu, Blank a continuat s?-?i fraudeze propria banc? incasand un cec de 43 de milioane de lei, pe care l-a depus apoi spre p?strare la Blanche Ulman-Vesni?, soacra sa.[147] El ?i Argetoianu, lucrand impreun?, au adunat un dosar care arat? istoria propriei lui Manoilescu in comer?ul ilegal.[148] Lini?tit de sprijinul lui Carol, Blank a fost in cele din urm? inving?tor ?i, ca urmare, Manoilescu ?i-a pierdut privilegiile de camaril? in noiembrie 1931.[149]
Insu?i Argetoianu a fost in cele din urm? inlocuit dup? ce a propus ca BMB s? fuzioneze cu alte intreprinderi de credit intr-o singur? entitate privat? supravegheat? de Banca Na?ional?. Dup? cum relateaz? el, c?derea sa a fost posibil? de o coali?ie de oameni de afaceri, care includea pe Manoilescu ?i ?chiar pe onorabilul Aristide Blank”[150]; cea mai vocal? opozi?ie a venit din partea b?ncilor mai mici, care erau amenin?ate cu lichidarea[140]. In 1932?1933, Banca Na?ional? a refinan?at BMB, de?i acesta din urm? a trebuit s?-?i cedeze ac?iunile la Discom; aceast? opera?iune nu a reu?it s? men?in? intreprinderea pe linia de plutire ?i, in cele din urm?, a fost lichidat? in 1936.[11] Potrivit lui Mourat, Blank ?nu pare s? fi fost serios compromis” de scandalurile BMB ?i a continuat s? fie creditat de investitorii str?ini, ?dornici s? afle despre ?poten?ialul imens” al ??rii sale bogate.”[11] Blank a p?strat de asemenea. pozi?ia sa in cercurile literare. A distrat ?i a luat masa personalit??i culturale, printre care scriitorii Scarlat Froda ?i Mihail Sebastian ? in jurnalele sale, acesta din urm? se refer? la Blank ca un ?pozator”.[151] Potrivit lui Sebastian, Blank ?i Froda au avut parte de trei cu actri?a Leny Caler.[152] Sebastian sus?ine, de asemenea, c? a avut o intalnire sexual? cu fiica lui Blank, Dorina, care i s-a ?oferit”[153].
Revenirea ?i marginalizarea Edit
Dup? cum a sus?inut Opri?escu, ?dimensiunea politic?” a pr?bu?irii BMB a ar?tat c? Blank era in m?sur? s? ?antajeze elita Romaniei, dar ?i c? Carol ?s-a s?turat de bancheri”.[140] Dac? Blank ?i-a pierdut incet influen?a la curte, a fost ?i pentru c? nu mai avea suficiente fonduri pentru a sponsoriza schemele de imbog??ire ale lui Carol.[154] Sa concentrat pe munca filantropic? ?i, in 1933, a deschis Spitalul Caritas cu o ceremonie la care a participat Carol.[1] Se pare c? mai avea parghie in februarie 1935, cand a ob?inut demiterea ministrului de Finan?e Victor Sl?vescu.[155] In preg?tirea acestei interven?ii, Blank publicase un articol de opinie in Universul din 28 ianuarie, in care detalia propriile solu?ii la problemele economice. In jurnalele sale, Argetoianu s-a referit la contribu?ia sa ca ?inteligent?, de?i ocazional vira in utopie.”[156] Cei doi erau din nou in rela?ii amicale, deoarece, a?a cum argumenta Argetoianu, ?mai bine s?-l am de partea mea decat impotriva mea. ?[157] A auzit ?planul interesant” al lui Blank pentru dezvoltarea turismului in Romania.[158] Blank ?i-a exprimat, de asemenea, interesul de a finan?a proiectul lui Haig Acterian pentru a fi pionierul televiziunii in Romania, apoi a sprijinit crearea unei companii de film italo-romane sub Cines, dar in cele din urm? s-a retras din ambele.[159]
Potrivit istoricului Grigore Traian Pop, in 1934 Blank ?i Victor Iamandi au lucrat ?i ei pentru a submina protejatul lui Carol Auschnitt, inf??i?andu-l ca sponsor al G?rzii de Fier; Pop vede acuza?ia ca fiind fals?.[160] Argetoianu a remarcat c? agenda politic? a lui Blank presupunea men?inerea unui profil sc?zut, dar ?i c? el i?i reca?tiga influen?a asupra lui Lupescu, chiar dac? Wieder o pierdea pe a lui.[161] El relateaz? c? sora lui Carol, Elisabeth Charlotte, i-a detestat pe Blank ?i Malaxa, cerandu-i fratelui ei s?-i scoat? din anturajul s?u; Carol ar fi r?spuns c? avea un set de obliga?ii fa?? de Blank.[162] Tot potrivit lui Argetoianu, intrigile lui Blank au avut ca rezultat numirea lui Miti?? Constantinescu in func?ia de guvernator al B?ncii Na?ionale, care a procedat apoi la persecutarea investitorului Oskar Kaufmann, presupusul iubit al Elisabetei.[163] Constantinescu ?i Blank au format o clic? care s-a opus incerc?rilor lui Sl?vescu de a reca?tiga controlul asupra institu?iilor de credit ?i au ob?inut sprijin condi?ionat de la premierul Gheorghe T?t?rescu. Acest conflict a reflectat diviz?ri in interiorul PNL, intre frac?iunile lui T?t?rescu ?i Dinu Br?tianu (din care din urm? se num?ra ?i Sl?vescu).[164] La acea vreme, Argetoianu a pretins c? a descoperit miza real? a lui Blank in astfel de afaceri ? ?i anume, c? spera c? Constantinescu va permite BMB s? supravie?uiasc?, redandu-i controlul asupra Discom, care a r?mas profitabil?.[165]
Argetoianu a privit inapoi la 1935 ca fiind cel mai r?u an din istoria Romaniei, doar asem?n?tor cu perioada st?panirii otomane asupra Principatelor dun?rene: ?Ar p?rea ca alternativ? mai bun? de a fi c?lcat in picioare de Padishah decat de acel Yid Aristid Blank sau de poman? Malaxa.”[166] Dup? cum i-a raportat lui Argetoianu iubitul Elisabetei, Sandi Scanavi, Blank a fost considerat ?inamic public num?rul 1” de c?tre institu?ia conservatoare, Malaxa fiind aproape pe locul doi.[167] La inceputul anului 1936, sus?ine Argetoianu, Blank era ?adev?ratul st?pan al acestui p?mant romanesc”, dar inregistrase ?i o infrangere cand Sl?vescu revine la conducerea B?ncii Na?ionale.[168] Cand Kaufmann a inceput o lupt? juridic? impotriva jurnalistului Alfred Hefter, Argetoianu a sus?inut c? acesta din urm? a fost pl?tit pentru calomnie de c?tre Blank.[169] Dup? cum a remarcat: ?c? falimentul Blank are destui bani pe el s?-l pun? in mi?care pe Hefter, adic? pan? la urm? treaba lui, ?i cel mult ceva care ar interesa parchetul. Complotul se ingroa?? ?i chestiunea devine dezordonat? pentru c? ?i Miti?? Constantinescu se implic? in acest conflict personal ?i c? vanz?torul de ro?i Aristid face tot posibilul s?-l implice ?i pe Rege” (sublinierea in original).[170]
In noaptea de 4?5 mai 1936, un tan?r din Garda de Fier a ratat cu pu?in o ?ans? de a-l asasina pe Blank in fa?a redac?iei lui Hefter ?i, din frustrare, l-a agresat fizic pe Hefter insu?i; Ulterior, Blank a r?spandit zvonuri c? incercarea a fost o opera?iune fals flag a propriei cliche a lui Kaufmann.[98] O lun? mai tarziu, el ?i ?eicaru au reac?ionat impotriva rivalului lor Ionescu, care fusese identificat drept agent de influen?? pentru Germania nazist?. Ei i-au prezentat lui Carol o copie a scrisorii de incriminare, pe care carlistul Ion San-Giorgiu ar fi dus-o la Berlin ??i i-a ar?tat-o ??unui num?r de mini?tri de acolo”.[171] Pan? in august, Blank incerca s? strang? sprijin pentru un ?om puternic”. guvern” care ar in?bu?i agita?ia gardian? ?i l-a propus fie pe Argetoianu, fie pe Alexandru Averescu pentru func?ia de premier.[172] In ianuarie 1937, plenipoten?iarul britanic Reginald Hoare a l?sat comentarii asupra noului entuziasm al lui Blank pentru reca?tigarea controlului asupra BMB, precum ?i asupra competen?ei sale limitate.[105] Tot conform lui Argetoianu, Vota plecase de Aristide, iar, in octombrie 1936, locuia cu Radu Polizu la Monaco. Un juc?tor de noroc inveterat, Polizu s-ar fi bazat pe ea pentru bani.[173]
In 1937, Blank ?i Auschnitt, impreun? cu Filderman ?i Armand C?linescu, au elaborat un plan de emigrare in mas? a evreilor romani in Palestina Mandatorie. Aceast? incercare de a solu?iona problema a fost dejucat de opozi?ia german? ?i britanic?.[174] Pan? in 1939, Banca Na?ional? preluase patrimoniul BMB.[175] Blank ?i-a pierdut ?i casa tat?lui s?u de pe strada Dionisie, care a fost cump?rat? de Eduard Mirto ?i apoi inchiriat? Lega?iei americane.[176] In urma alegerilor na?ionale din decembrie 1937, Carol a permis Partidului Na?ional Cre?tin fascist, un succesor al LANC, s? formeze guvern; Fostul prieten al lui Blank, Octavian Goga, a preluat func?ia de premier. Dup? cum a raportat Sebastian, adoptarea legisla?iei antisemite a fost minimalizat? de Blank, care a sus?inut c? ?continuarea guvernului Goga” era in interesul evreilor de atunci, deoarece ?ceea ce va urma dup? aceasta ar fi infinit mai r?u”.[177] ]
Proscris ?i ostatic Edit
Adev?rul a fost in cele din urm? interzis la ordinul lui Goga.[55][178] Dup? ce Carol a conceput o auto-lovitur? de stat ?i a format Frontul Na?ional al Rena?terii, Blank a incercat s?-?i recapete pozi?ia in via?a politic?. El l-a urmat pe Carol in ultima sa c?l?torie in Marea Britanie, in noiembrie 1938, ?i a fost inregistrat la alaiul regal de la Claridge's din Londra. Acest lucru l-a determinat pe Argetoianu s? comenteze c? Carol inc? nu a putut s? renun?e la ?ga?ca sa de ?mecheri”, format? din Blank, Hefter ?i Eugen Titeanu.[179] El relateaz? c? l-a intalnit pe ?prea seninul” Blank care viziteaz? Colec?ia Wallace al?turi de diplomatul Dimitrie N. Ciotori: ?Nu l-am intrebat niciodat? de ce a fost la Londra: nu m? indoiesc nicio clip? c? este aici pentru a ridica resturi de la masa care se pune pentru Regele Carol”.[180] Blank a revenit la publicare cu alte dou? piese de teatru. Iarna la Hangerli (?Iarna la Hagerli”), o mostr? de teatru istoric, a fost preluat? par?ial in Via?a Romaneasc? in 1939; Rhapsodie des dieux (?Rapsodia zeilor”, care este interpretarea lui Blank asupra Odiseei, remarcat? de Faifer pentru rafinamentul s?u interxtual) a fost publicat? in intregime in 1940.[14]
In Romania, izbucnirea celui de-al Doilea R?zboi Mondial a v?zut generalizarea legilor antisemite, urmat? in 1940 de ascensiunea durului Ion Gigurtu. Dup? cum a raportat Sebastian, ?tirile despre ascenden?a sa i-au lovit pe ?prietenii milionari” Blank ?i AL Zissu, care erau ?ingrozi?i ?i ingrozi?i”, dar care l-au inc?p?tat cu ?conversa?ii abstracte”.[181] O astfel de radicalizare a fost urmat? in septembrie de Inl?turarea lui Carol ?i ulterior prin infiin?area unui ?Stat Na?ional Legionar” condus de Garda de Fier. Acest nou regim a blocat toate bunurile romane?ti ale lui Blank in octombrie 1940 ?i a instituit o comisie special? pentru rejudecarea afacerii BMB. Acest organism ?i-a reluat activitatea dup? inl?turarea G?rzii de Fier la inceputul anului 1941 ?i a stabilit c? Blank datoreaz? statului roman 600 de milioane de lei.[1] Frecventandu-l pe jurnalistul de stanga Tudor Teodorescu-Brani?te in aprilie 1941, Blank ?i-a exprimat increderea c? Germania va pierde in r?zboiul cu Iugoslavia.[182] Atat el, cat ?i gazda sa ?i-au demisionat pan? in iunie, cand Blank a vehiculat ?i zvonuri despre participarea iminent? a Romaniei la invadarea teritoriului sovietic. Mai de?inea o fabric? de hartie, c?reia i s-a ordonat preg?tirea pentru distribu?ie in Basarabia.[183] Potrivit lui Sebastian, Blank a sus?inut la sfar?itul anului 1941 c? r?zboiul va dura doar doi ani, dar apoi a fost ?dezgustat de lipsa de seriozitate britanic? din Libia”.[184]
Blank i?i trimisese pan? atunci fiul s? studieze in Statele Unite. Milenko a luat cet??enia american? ?i s-a intors in Europa cu armata Statelor Unite.[185] Fiul mai mare al lui Blank, Patrice, a fost absolvent al ELSP.[50] El a r?mas activ in timpul ocupa?iei naziste ?i s-a al?turat Rezisten?ei Franceze, servind ca organizator ?i publicist al grupului de insurgen?i Defense de la France.[186][187] Actri?a Helene Duc, care l-a ascuns in casa ei, relateaz? c? Patrice ?i-a ascuns descenden?a romaneasc? de colegii s?i, prezentandu-se in general ca un nepot al lui Vladimir Lenin.[48] Economistul Michel Drancourt, care l-a cunoscut mai tarziu in via??, relateaz? c? a fost intotdeauna discret cu privire la trecutul s?u indep?rtat, de?i uneori reflecta ?la importan?a b?ncii familiei sale in Romania”.[50]
In 1943, Ministerul de Finan?e al Romaniei l-a dat in judecat? pe Aristide Blank pentru recuperarea bunurilor sale ?i a ob?inut executarea silit? a propriet??ii sale de pe strada Berthelot, in afara Ci?migiu.[188] Potrivit unui raport, Blank a p?r?sit Romania in 1941, impreun? cu membri ai Lega?iei Britanice.[12] Cu toate acestea, conturile lui Sebastian il plaseaz? la Bucure?ti in 1942?1943, men?ionand c? biblioteca lui era confiscat? de autorit??ile romane la ordinul lui Paul Sterian.[189] La sfar?itul lui 1942 sau inceputul lui 1943, Blank a fost inclus pe o list? de ostatici evrei, prezentat? de Oficiul Central Evreiesc ca o garan?ie a loialismului s?u fa?? de regimul Ion Antonescu; au fost prezenta?i ?i scriitorii Henric Streitman ?i Iosif Bruc?r.[190] La inceputul anului 1943, noteaz? Sebastian, Blank ?c?uta un refugiu in mediul rural.”[191] El a p?r?sit in cele din urm? Bucure?tiul in aprilie, la varful bombardamentelor aliate, iar in iunie locuia la Butimanu.[192]
Averile familiei au fost restabilite in august 1944, cand au fost atat Eliberarea Parisului, cat ?i lovitura de stat a Regelui Mihai. Patrice a ie?it din clandestinitate pentru a servi ca cel mai tan?r membru al Adun?rii Consultative Provizoare.[186] El a f?cut parte, de asemenea, in comitetul editorial original al France-Soir,[186][50] inainte de a fi expulzat ?i dat in judecat? pentru administrare defectuoas? in 1949.[49] In 1944, in Romania, comunitatea evreiasc? inc? il admira pe Blank Sr, crezandu-l demn s? devin? ministrul de finan?e al ??rii.[193] In ianuarie 1945, Blank (al c?rui domiciliu era pe Bulevardul Ferdinand) a redeschis Cultura Na?ional? ca ac?ionar majoritar. Noii s?i asocia?i la acest proiect au fost Teodorescu-Brani?te, Sebastian, Alexandru Rosetti ?i pictorul Jean Alexandru Steriadi.[194]
Din 1946, Blank s-a al?turat din nou in randurile Francmasoneriei Romaniei, care reapare dup? ani de represiune; de data aceasta, a devenit afiliat Lojii Lan?ul de Unire, sub Horia Hulubei. Grupul, care includea ?i Auschnitt, Malaxa, Nicolae Ciuperc?, Emil Ghilezan ?i Mihail Ghelmegeanu, a fost extrem de selectiv, pan? la punctul in care activit??ile sale au fost ?inute secrete fa?? de alte Loji romane?ti.[195] Blank i-a ajutat ?i pe Rosetti ?i Ionel Jianu la tip?rirea unei reviste de art?, Lumin? ?i Culoare.[1] Cu Galaction, Teodorescu-Brani?te, Rosetti, Petre Ghia??, Isaia R?c?ciuni, Valentin Saxone ?i Ion Vinea a infiin?at un club liberal-democrat, Ideea.[196]
Condamnat ?i emigrant Edit
Blank a insistat s? incerce s? ii returneze bunurile BMB, ini?ial prin cultivarea ??r?nilor na?ionali precum Hudi??, dar ulterior concentrandu-?i eforturile asupra Partidului Comunist Roman, mai puternic.[105] Ca parte a acestui demers, s-a al?turat Societ??ii Romane de Prietenie cu Uniunea Sovietic? ?i a prezidat Sec?ia financiar? a acesteia[105]. Ini?ial, Blank a ob?inut sprijin de la un lider al Partidului Comunist, Ana Pauker, care era socru al colegilor s?i Adev?rul. In octombrie 1945, ea i-a permis s? acceseze fondurile BMB, Blank promi?and c? i?i va rambursa in totalitate creditorii.[105] Blank ?i-a protejat ins? familia de amenin?area comunist?, trimi?andu-l pe Vota s? locuiasc? cu Milenko in Statele Unite; i-a vizitat acolo in 1946, dar a optat s? se intoarc? in Romania in ianuarie 1947.[105] Una dintre activit??ile sale finale la Cultura Na?ional? a fost lansarea primei edi?ii a romanului lui Pavel Chihaia, Blocada, care a fost imediat scos din libr?rii de c?tre cenzorii comuni?ti.[197] Editura a fost inchis? in acela?i an.[1]
Blank insu?i a fost in cele din urm? remarcat pentru r?zbunare dup? ce a men?inut contacte cu diploma?ii britanici ?i americani.[105] El a asistat la proclamarea unei republici comuniste in 1948, moment in care a pierdut leg?tura cu sus?in?torii s?i occidentali.[105] In acel an, BMB a fost na?ionalizat (de?i a continuat s? existe ca entitate separat?, sub conducerea statului, pan? in 1951); fostele birouri ale companiei, o cl?dire din granit de pe strada Doamnei, au fost preluate de noua poli?ie secret? a Romaniei, Securitatea.[198] Blank insu?i a fost arestat ca spion la 18 aprilie 1952 ?i judecat pentru inalt? tr?dare in urma intalnirii cu str?inii ?i a unor documente folosite ca probe, apoi a fost condamnat la 20 de ani de inchisoare in mai 1953.[105] La vremea respectiv?, rivalul s?u, Manoilescu, fusese identificat ?i el ca un du?man al regimului comunist ?i a fost trimis in colonia de munc? de la Ocnele Mari. Aici l-a cunoscut pe Pandrea, care i?i aminte?te: ?L-am pus s? povesteasc? falimentul Blank, ca o modalitate de a distra de?inu?ii xenofobi”.[199]
Memoristul Ion Ioanid, care a fost ?inut cu Blank in inchisoarea Jilava o perioad? in 1954, i?i aminte?te c? finan?atorul era bine ingrijit ?i inc? purta un costum din dou? piese. Potrivit lui Ioanid, lui Blank ii era dor de fiul s?u Milenko, pe care credea c? nu-l va mai vedea niciodat?, dar il sup?ra c? ?i-a ales o carier? in armat?: ?M? simt ca o g?in? care a clocit un ou de ra??!”[185] Copii de la el. alte c?s?torii r?m?seser? in urm? in Romania. Se pare c? una dintre fiicele sale, Tina St?nescu, se c?s?torise cu un primar al Buz?ului ?i inc? locuia la Sinaia la sfar?itul anilor 1940, evitand orice rela?ie cu evreii mai pu?in asimila?i.[200] Romancierul Matei C?linescu i?i aminte?te c? una dintre fostele so?ii ale lui Blank locuia la o vil? par?ial na?ionalizat? din Floreasca in 1954, al?turi de fiica ei, Helen Blank-Bogdan, ?i de dou? nepoate, Mab ?i Manola. So?ul lui Helen, avocatul Horia Bogdan, isp??e?te ?i el o pedeaps? cu inchisoarea.[201]
Echipa de ap?rare a lui Blank a reu?it s? arate c? conversa?iile sale cu str?inii nu erau acoperite de Codul Penal ?i c? documentele g?site in casa lui ?i folosite impotriva lui in procesul s?u erau de fapt primele schi?e ale unui roman.[105] In aprilie 1955, condamnarea sa pentru tr?dare a fost anulat? ?i comutat? intr-o pedeaps? de trei ani pentru manipularea gre?it? a secretelor na?ionale; el servise pan? atunci echivalentul la Jilava ?i Pite?ti ?i, in consecin??, a fost eliberat.[105] S?n?tatea lui Blank a fost compromis? ?i, dup? ce a fost numit ofi?er al Legiunii de Onoare inainte de 1925,[202] s-a bazat pe sprijinul medical din partea Ambasadei Fran?ei. Vizitele sale i-au atras aten?ia agen?ilor Securit??ii ?i a fost pus sub supraveghere[105]. De-a lungul anilor 1950, Blank a f?cut mai multe cereri pentru o viz? de emigrare in Fran?a, sus?inute in acest sens de guvernul francez ?i de grupurile sioniste care r?spund la apelurile lui Vota; in 1956, o delega?ie a Adun?rii Na?ionale Franceze l-a vizitat la Bucure?ti.[105] Blank a fost ajutat ?i de cel?lalt fiu al s?u, Patrice,[47] care s-a intors la publica?ie dup? ce a f?cut ?i a pierdut o avere in comer?ul cu metale pre?ioase.[203] Toate cererile de emigrare ale tat?lui s?u au fost respinse de partea roman? pan? in martie 1958,[105] cand i s-a permis in cele din urm? s? plece la Paris. Aristide Blank a murit acolo la 1 ianuarie 1960, ziua sa oficial? de na?tere.[1][47][105]
Se pare c? Patrice s-a c?s?torit cu un Rothschild ?i a tr?it o via?? de lux,[48], dar a continuat s? fie activ in via?a politic?. La fel ca prietenul s?u Bertrand de Jouvenel, el a vorbit impotriva mainstreamului economic francez, sus?inand libertarianismul de dreapta; aceast? agend? a fost promovat? de propria sa revist?, Liaisons Sociales, precum ?i de revista Commentaire ?i de Funda?ia Saint-Simon, ambele finan?ate de el.[204] Pledoaria sa paralel? pentru Statele Unite ale Europei l-a adus in conflict cu Charles de Gaulle, dar i-a asigurat ?i sprijinul lui Joseph Rovan.[205] Dup? cum a men?ionat avocatul Jacques Sinard, Patrice a fost, de asemenea, un promotor al c?s?toriei de drept comun dintr-o perspectiv? europeanist? ?i liberal?.[206]
Patrice Blank era inc? activ in publica?ii in anii 1990, ca proprietar al grupului Liaisons; l-a vandut lui Wolters Kluwer in 1996.[186][207] A murit la Paris, la varsta de 73 de ani, la 14 octombrie 1998,[186] tocmai dup? ce a inaugurat o nou? revist? libertarian?, Societal.[207] Se bucur? de o faim? postum? ca personaj central in teoriile conspira?iei despre moartea lui Robert Boulin in octombrie 1979. Potrivit acestora, Boulin a fost ucis de colegii s?i la Mitingul pentru Republic?, deoarece avea informa?ii compromi??toare cu privire la finan?ele partidului; Blank Jr este descris ca a fugit cu dosarele personale ale lui Boulin imediat dup? anun?area mor?ii sale.[208]
Notes Edit
^ a b c d e f g h i j k l m n Claudiu Seca?iu, "Biografia lui Aristide Blank (I)", in Realitatea Evreiasc?, Issues 520?521 (1320?1321), July?August 2018, p. 15
^ Annamaria Damian, "Expozi?ia El Bucarest sefardi. 500 anos de historia contados en 100 imagenes", in Revista de Istorie a Evreilor din Romania, Issue 2 (18), 2017, p. 15; George Gilea, "Datorie de onoare pentru Mauriciu Blank", in Realitatea Evreiasc?, Issues 526?527 (1326?1327), November 2018, p. 25; Maschio & P?duraru, p. 287
^ Maschio & P?duraru, p. 287
^ a b C. R., "Y-a-t-il un antisemitisme roumain?", in L'Univers Israelite, Vol. 79, Issue 47, August 1924, p. 367
^ Stoica, p. 203
^ a b Zarafopol, "Imprumutul Blank", in Furnica, Vol. XV, Issue 27, April 1920, p. 11
^ Mucenic, pp. 339?343
^ a b Argetoianu (1997), p. 270
^ Waldman & Ciuciu, pp. 124?125
^ Maschio & P?duraru, p. 291
^ a b c d e f g Jean Mourat, "Les millionaires meurent dans leur lit", in Ce Soir, May 1, 1937, p. 10
^ a b c d e f g h i j k Nicolae Cajal, Hary Kuller, Contribu?ia evreilor din Romania la cultur? ?i civiliza?ie, pp. 70?71. Bucharest: Editura Hasefer, 2004.
ISBN 978-973-630-067-7
^ Argetoianu (1997), pp. 68, 70
^ a b c d e f g h i j k l m Florin Faifer, "Memoria scenei. Aristide Blank, un nein?eles", in Scena, Vol. I, Issue 4, August 1998, pp. 34?35
^ Aristide Blanc, "Desp?r?ire (dup? Feuchtersleben)", in Foaia Popular?, Issue 16/1900, p. 5
^ "Nout??i. Logodn?", in Tribuna, Vol. XII, Issue 230, October 1908, p. 6
^ ?tefania Mih?ilescu, Din istoria feminismului romanesc. Antologie de texte (1838?1929), p. 187. Ia?i: Polirom, 2002.
ISBN 973-681-012-7
^ "O c?s?torie in lumea mare", in Tribuna, Vol. XII, Issue 287, January 1909, p. 10
^ Mucenic, p. 344
^ a b c d e Waldman & Ciuciu, p. 120
^ Ion Vianu, Investiga?ii mateine, p. 39. Cluj-Napoca & Ia?i: Biblioteca Apostrof & Polirom, 2008.
ISBN 978-973-9279-97-0
^ "?antagiul Serei", in Opinia. Ziar Conservator-Democrat, June 18, 1913, p. 1
^ Ion Rusu Abrudeanu, Romania ?i r?zboiul mondial: contribu?iuni la studiul istoriei r?zboiului nostru, p. 114. Bucharest: Editura Socec, 1921
^ a b c ?urlea, p. 134
^ a b Mucenic, p. 347
^ a b Ion G. Duca, Amintiri politice, I, pp. 149?150. Munich: Jon Dumitru-Verlag, 1981
^ Ioan Munteanu, Br?ila acum o sut? de ani. 1915, pp. 256?257. Br?ila: Proilavia, 2014.
ISBN 978-606-8375-59-5
^ "?tiri ? 24 septembrie n. 1915", in Gazeta Transilvaniei, Issue 197/1915, p. 3
^ Argetorianu, p. 68
^ Argetoianu (1997), p. 68
^ Radu ?erban, "Enigmaticul Ioan Timu? indr?gostit 'de' ?i 'in' Japonia (II)", in Vatra Veche, Issue 5/2021, p. 66
^ Lapedatu & Opri?, p. 151
^ Argetoianu (1997), pp. 68, 69
^ C?lin Hentea, "Avanpremier? editorial?. Mereu nerostita istorie a luptelor romanilor", in Revista Literar?, Issue 2/2018, p. 24
^ Pic., "'Eu (Octavian Goga) scriu, scriu, scriu'! 'Dta (Iuliu Maniu) taci, taci, taci'!", in Chemarea Tinerimei Romane, Issue 12/1926, p. 2
^ Vaida-Voevod & Maior, p. 291
^ Vaida-Voevod & Maior, p. 277
^ Lapedatu & Opri?, p. 180
^ Charles Demailly, "A travers la presse. L'union des Roumains", in Le Gaulois, December 8, 1918, p. 3
^ Nicolae Petrescu-Comnen, "Campania romaneasc? din 1919 in Ungaria (Amintiri ?i documente inedite)", in Revista Istoric?, Vol. 3, Issues 5?6, May?June 1992, p. 629
^ a b ?urlea, p. 133
^ ?urlea, p. 134. See also Lapedatu & Opri?, pp. 182?183; Stanciu, p. 567
^ Lapedatu & Opri?, pp. 182?183
^ George C?linescu, Istoria literaturii romane de la origini pin? in prezent, p. 1002. Bucharest: Editura Minerva, 1986. See also Vartic, p. 5
^ Ion Vianu, "Portrete interioare. Cella Delavrancea despre George Enescu", in Dilema Veche, Issue 337, July?August 2010
^ Mihaela Dumitru, Margareta Miller-Verghy ou un destin de femme-ecrivain a la fin du XIXe siecle et dans la premiere moitie du XXe siecle (PhD thesis), Universite Grenoble Alpes, December 2018, pp. 166, 168
^ a b c Vartic, p. 8
^ a b c Helene Duc, Memoires de la Shoah. Helene Duc. Chap 16: Patrice Aristide Blank Satinover, Institut national de l'audiovisuel, March 3, 2006
^ a b "Disputes et proces a ≪France-Soir≫", in Feuille d'Avis de Neuchatel, February 21, 1949, p. 5
^ a b c d Drancourt, p. 73
^ Lauren?iu Teodorescu, "Compania Franco-Roman? de Naviga?ie, prima linie aerian? din istorie!", in Via?a CM. Publica?ie a Coopera?iei Me?te?ug?re?ti, Issue 3/2021, p. 3
^ "Derniere heure. Paris?Bucarest en avion", in Journal des Debats, October 24, 1921, p. 4
^ a b Argetoianu (1997), p. 71
^ Silviu B. Moldovan, "Recenzii. Note de lectur?. Natalia Laz?r, Lya Benjamin (editori), American Jewish Joint Distribution Committee in Romania (1916?2016). Documente", in Caietele CNSAS, Vol. X, Issue 2, 2017, pp. 305?306
^ a b c d e f g h (in Romanian) Florentina Tone, "Istorie zbuciumat? in anii interbelici", in Adev?rul, December 28, 2008
^ a b Brani?te, p. 18
^ Stoica, p. 198
^ Marghiloman, p. 113
^ "Coresponden?? inedit?. Dialog de la distan?? Vintil? Br?tianu ? Radu R. Rosetti", in Dosarele Istoriei, Issue 1 (53), 2001, p. 23
^ Brani?te, pp. 18?19
^ "Echos et nouvelles. La Roumanie a Paris", in L'Univers Israelite, Vol. 75, Issue 31, April 1920, p. 106
^ a b Nastas? (2010), p. 32
^ Irina Iacomi, "Un moment dans l'histoire intellectuelle entre France et Roumanie. Ecole Roumaine de Paris", in Revue Roumaine d'Etudes Francophones, Vol. 6, 2014, p. 127; Stanciu, pp. 567?568; ?urlea, p. 134
^ Stanciu, pp. 567?568; ?urlea, pp. 133?134
^ Lucian T. Butaru, Rasism romanesc. Componenta rasial? a discursului antisemit din Romania, pan? la Al Doilea R?zboi Mondial, pp. 95?06. Cluj-Napoca: EFES, 2010.
ISBN 978-606-526-051-1
^ Argetoianu (1997), pp. 226?227
^ Stanciu, p. 567
^ a b c d Argetoianu (1997), p. 69
^ Cernat, p. 45
^ Mo?oc, passim; Nastas? (2010), p. 377; Pandrea, p. 356; ?eicaru & Marcovici, pp. 319?322
^ Raluca Nicoleta Spiridon, "Tudor Arghezi in aten?ia structurilor de informa?ii (1932?1946)", in Caietele CNSAS, Vol. III, Issue 1, 2010, p. 134
^ Emanuel Con?ac, "Tradi?ia biblic? romaneasc?. O prezentare succint? din perspectiva principalelor versiuni romane?ti ale Sfintei Scripturi", in Studii Teologice, Issue 2/2011, p. 197
^ Popescu, pp. 19?20
^ a b Aladin, "Adev?rul, Lupta ?i Lumina sau farsele d-lui Mille", in Contimporanul, Vol. I, Issue 11, September 1922, p. 13
^ a b (in Romanian) Florentina Tone, "P?rintele ziaristicii romane moderne", in Adev?rul, December 21, 2008
^ a b c (in Romanian) Ciprian Chirvasiu, "Constantin Mille, geniul inovator al Adeverului (IV)", in Adev?rul, July 2, 2013
^ a b Marghiloman, pp. 140?141
^ Pandrea, pp. 217?218, 296, 356
^ Vartic, p. 5
^ Mo?oc, pp. 80?81
^ Nichifor Crainic, "Cronica m?runt?. In anul al 18-lea", in Gandirea, Vol. XVIII, Issue 1, January 1939, pp. 54?55
^ Nastas? (2010), pp. 394?395; ?eicaru & Marcovici, p. 320
^ Constantin Daicoviciu, "Fouilles et recherches a Sarmizegetusa. Ier Compte-rendu", in Revista Dacia, Vol. I, 1924, p. 224
^ Marian Nencescu, "Portrete. Un jurnalist 'metafizic'. Nae Ionescu", in Revista UZP, Issue 19/2020, p. 51
^ Pandrea, pp. 217?218, 356
^ ?eicaru & Marcovici, pp. 320?322
^ Pandrea, pp. 217?218; ?eicaru & Marcovici, pp. 321?322, 356
^ ?eicaru & Marcovici, pp. 321?322
^ Argetoianu (1998), p. 18
^ Nastas? (2011), p. 175
^ Pop, pp. 42?43
^ Pop, p. 42
^ a b Opri?escu et al., p. 39
^ "Roumanie. Troubles antisemites", in Journal des Debats, April 6, 1924, p. 2; "Roumanie. Troubles antisemites", in L'Univers Israelite, Vol. 79, Issue 31, April 1924, p. 742
^ Nastas? (2011), pp. 122?123
^ Stanciu, pp. 566?568
^ Magda Stavinschi, "Chipuri uitate. Constantin Banu", in Magazin Istoric, February 2012, p. 21
^ a b Argetoianu (1998), p. 303
^ Ornea, pp. 245, 392, 402, 459?465
^ "C?s?toria 'regelui' finan?ei romane?ti. Cine a participat la recep?ie", in Romania Intregit?, Issue 5/1925, p. 13
^ Argetoianu (1997), p. 130
^ "Serb?rile dela Techirghiol-Eforie", in Realitatea Ilustrat?, Vol. VII, Issue 347, September 1933, p. 13
^ "Dans le monde. Naissances", in Journal des Debats, June 10, 1926, p. 3
^ a b Opri?escu et al., p. 38
^ a b c d e f g h i j k l m n o Claudiu Seca?iu, "Biografia lui Aristide Blank (II)", in Realitatea Evreiasc?, Issues 522?523 (1322?1323), September 2018, p. 15
^ "Roumanian Statesmen and Leaders Declare Their Views on Current Jewish Question", in the Jewish Daily Bulletin, June 19, 1929, p. 1
^ Mucenic, p. 348
^ Argetoianu (1997), pp. 70?71, 270
^ Argetoianu (1997), pp. 70?71
^ Argetoianu (1997), pp. 269?270
^ Argetoianu (1997), pp. 270?272
^ Remizier, "Situa?ia", in Revista Economic?, Vol. XXXI, Issue 39, September 1929, pp. 341?342
^ a b Florin Mihai, "'Tunurile' Suveranului", in Jurnalul Na?ional, August 8, 2008
^ Argetoianu (1997), pp. 70, 268
^ Argetoianu (1997), pp. 272?273
^ Argetoianu (1997), pp. 67sqq; Opri?escu et al., p. 38; Ornea, pp. 17, 265
^ Argetoianu (1997), pp. 67, 71?72
^ Argetoianu (1997), pp. 69?70
^ Stoica, p. 228
^ Argetoianu (1997), pp. 69, 71
^ Ion I. Mo?a, "Decorarea lui Aristide Blank cu o mare decora?ie militar?!! [sic] Semnul vremurilor", in Libertatea, Issue 20/1931, p. 1
^ Argetoianu (1997), pp. 71?72
^ Argetoianu (1997), p. 73
^ Nastas? (2010), p. 231 & (2011), p. 477
^ Waldman & Ciuciu, p. 120. See also Opri?escu et al., p. 39
^ Argetoianu (1997), pp. 123?124
^ Argetoianu (1997), pp. 130, 133, 142, 173, 198, 201
^ Potra, p. 389
^ Argetoianu (1997), p. 166
^ (in Romanian) Daniel Apostol, "Marea Criz? din 1929?1933 in presa romaneasc? a vremii: Statul cheltuie?te banul public in dezm??!", in Historia, June 2010
^ Potra, pp. 185, 201, 208
^ Argetoianu (1997), pp. 262?264, 276?277, 437
^ Argetoianu (1997), p. 262
^ Argetoianu (1997), pp. 276?277
^ Argetoianu (1997), pp. 274?276
^ "Famous Roumanian Jewish Banker Aristide Blanc Representing Roumanian Government in Berlin", in Daily News Bulletin Issued by the Jewish Telegraphic Agency, June 15, 1931, p. 6
^ a b Opri?escu et al., pp. 38, 40
^ Argetoianu (1997), pp. 300?305, 311
^ Pandrea, p. 356
^ a b c Opri?escu et al., p. 40
^ Popescu, p. 36
^ Crax., "Dou? achit?ri cu talc resun?tor", in Romanul. Organ al Partidului Na?ional-??r?nesc din Jude?ul Arad, Issue 1/1937, p. 2
^ Argetoianu (1997), p. 269
^ Argetoianu (1997), pp. 273?274, 282?284, 286, 290?232, 325?326 & (1998), p. 11
^ Argetoianu (1997), p. 292
^ Argetoianu (1997), pp. 292?293, 298, 313?314, 316?326
^ Argetoianu (1997), pp. 298
^ Argetoianu (1997), pp. 326?327
^ Argetoianu (1997), pp. 328?335; Ornea, p. 265
^ Argetoianu (1997), pp. 297?298
^ Sebastian, pp. 12?13
^ Sebastian, p. 98
^ Sebastian, pp. 23, 27, 268
^ Argetoianu (1997), p. 361
^ Argetoianu (1998), pp. 10?12, 234, 303; Iulian Oncescu, Andrei Tudorache, "Victor Sl?vescu ? ministru de finan?e (1934?1935)", in Analele Universit??ii din Craiova. Seria Istorie, Vol. XVII, Issue 1, 2012, p. 114
^ Argetoianu (1998), p. 10
^ Argetoianu (1998), p. 11
^ Argetoianu (1998), p. 22
^ Cernat, pp. 45?47
^ Pop, p. 43
^ Argetoianu (1998), pp. 22, 42, 120, 197, 200, 269
^ Argetoianu (1998), p. 198
^ Argetoianu (1998), pp. 130, 197?198
^ Argetoianu (1998), pp. 205?206, 233?235, 238
^ Argetoianu (1998), pp. 234?235, 269
^ Argetoianu (1998), p. 200
^ Argetoianu (2003), pp. 300?301
^ Argetoianu (1998), pp. 238, 259
^ Argetoianu (1998), pp. 301?303, 327?328, 337?338
^ Argetoianu (1998), p. 301
^ Sebastian, p. 56
^ Argetoianu (1998), p. 432
^ Argetoianu (2003), p. 283
^ Teodor Wexler, "Dr. Wilhelm Filderman", in Revista Istoric?, Vol. 5, Issues 3?4, March?April 1994, pp. 360?361
^ Waldman & Ciuciu, p. 125
^ Argetoianu (2003), p. 67; Waldman & Ciuciu, pp. 135
^ Sebastian, p. 144
^ Ornea, pp. 392, 402
^ Argetoianu (2002), p. 204
^ Argetoianu (2002), p. 207
^ Sebastian, p. 293
^ Sebastian, pp. 342, 357?358
^ Sebastian, p. 369
^ Sebastian, pp. 369, 446, 456
^ a b Ion Ioanid, "Toate drumurile duc la Jilava", in Inchisoarea noastr? cea de toate zilele. Vol. II: 1954?1957 (e-book version), [n. p.]. Bucharest: Humanitas, 2013.
ISBN 978-973-50-4275-2
^ a b c d e "Patrice Aristide Blank", in Le Monde, October 17, 1998
^ Marie Granet, "≪Defense de la France≫", in Revue d'Histoire de la Deuxieme Guerre Mondiale, Vol. 8, Issue 30, April 1958, pp. 33?57; Georges Guitton, "Les 33 jours rennais de Defense de la France", in Place Publique, July?August 2014, pp. 119?128
^ "Anun?uri judiciare", in Monitorul Oficial, July 20, 1943, p. 4989
^ Sebastian, pp. 505, 521?522, 548
^ Mihaela Gligor, Note in procesul de epurare a filosofului Iosif Bruc?r, pp. 100?101. Cluj-Napoca: Presa Universitar? Clujean?, 2018.
ISBN 978-606-37-0460-4
^ Sebastian, p. 558
^ Sebastian, pp. 590, 598
^ "13. S. Al. Bacher c?tre Theodor Lavi. Toronto, 3 mai 1983", in Mihaela Gligor, Miriam Caloianu (eds.), Teodor Lavi in coresponden??, p. 54. Cluj-Napoca: Presa Universitar? Clujean?, 2014.
ISBN 978-973-595-737-7
^ "Anun?uri comerciale", in Monitorul Oficial, January 12, 1945, p. 156
^ Diana Mandache, Masoni sub judecata comunist?. Grupul Bellu, p. 89. Bucharest: Editura Corint, 2019.
ISBN 978-606-793-699-5
^ Ion Cristofor, "Memoriile lui Valentin Saxone", in Tribuna, Issue 58/2005, pp. 5?6
^ (in Romanian) Gheorghe Grigurcu, "Destinul unui rezistent: Pavel Chihaia", in Romania Literar?, Issue 41/2001
^ Waldman & Ciuciu, pp. 120, 135
^ Pandrea, p. 144
^ Emil Simiu, "Anii de ucenicie", in Apostrof, Vol. XXII, Issue 11, 2011, p. 18
^ Matei C?linescu, Ion Vianu, Amintiri in dialog. Memorii, p. 221. Ia?i: Polirom, 2005.
ISBN 973-681-832-2
^ "Fiancailles", in Le Temps, February 25, 1925, p. 4
^ Drancourt, p. 74
^ Drancourt, passim
^ Drancourt, pp. 73?74
^ "Declarations des candidats", in Le Bulletin du Barreau de Paris, November 2003, p. 23
^ a b Drancourt, p. 76
^ (in French) Dans les coulisses d'une affaire d'Etat: l'affaire Boulin, France Inter, April 19, 2007; Benoit Collombat, Guerre des droites. Affaire Boulin: suicide ou assassinat, l'ombre de Jacques Chirac dans les deux cas?, Atlantico, January 30, 2013; Francois-Guillaume Lorrain, "Affaire Boulin, du nouveau?", in Le Point, January 24, 2013