| Sf. Anton de Padova
|
 |
| Date personale
|
|---|
| Nume la na?tere
| Fernandus
 |
|---|
| N?scut
| 15 august
1195
Lisabona
,
Portugalia
|
|---|
| Decedat
| 13 iunie
1231
lang?
Padova
,
Italia
|
|---|
| Inmormantat
| Bazilica Sfantul Anton din Padova
Tomb of St. Anthony
[*]
[[
Tomb of St. Anthony
(The tomb of St. Anthony remains one of the most important pilgrimage destinations in Italy.)|]]
|
|---|
| Religie
| Biserica Catolic?
catolicism
|
|---|
| Ocupa?ie
| prezbiter
[*]
regular priest
[*]
[[
regular priest
(religious who is an ordained priest)|]]
predicator
|
|---|
| Limbi vorbite
| limba latin?
[1]
|
|---|
| Venera?ie
|
|---|
| Venerat in
| Biserica Catolic?
|
|---|
| Canonizat
| 13 mai
1232
, Spoleto, Italia,
Papa Grigore al IX-lea
|
|---|
| R?m??i?e p?mante?ti
| Bazilica S. Anton
Padova
|
|---|
| S?rb?toare
| 13 iunie
|
|---|
| Apartenen?a
| Ordinul franciscan
|
|---|
| Insemne
| Crini, pruncul Isus, c?r?i
|
|---|
| Patronaje
| Al s?racilor, al g?sirii obiectelor pierdute
|
|---|
| Alte informa?ii
| Doctor al Bisericii
la
16 ianuarie
1946
. Este, poate, cel mai venerat sfant din toat? cre?tin?tatea
|
|---|
 Sfin?i
|
Modific?
date
/
text
 |
Fernando Martins de Bulhoes
, cunoscut ca
Sfantul Anton de Padova
sau
Sfantul Anton de Lisabona
,
O.F.M.
(n.
15 august
1195
,
Lisabona
,
Portugalia
- d.
13 iunie
1231
, in apropiere de
Padova
),
[2]
a fost un preot catolic portughez ?i un c?lug?r al
Ordinului Franciscan
. A fost canonizat la
13 mai
1232
, la mai pu?in de un an de la deces, iar la
16 ianuarie
1946
a fost proclamat
Doctor al Bisericii
. Liturgic, este comemorat la 13 iunie, in fiecare an.
Ferdinand s-a n?scut la
Lisabona
la 15 august 1195 intr-o bogat? familie de nobili. Abia mai tarziu ?i-a schimbat numele in Anton. De mic copil el a ar?tat un interes pentru biseric?. Uimind preo?ii cu inteligen?a ?i in?elepciunea lui. Din dragoste pentru Cristos el a renun?at la via?a bogat? de acas? ?i a urmat calea Domnului. Ini?ial el a intrat in ordinul augustinian. Atunci cand relicvele Sf. Bernard ?i ale inso?itorilor lui, primii martiri franciscani, au fost aduse pentru a fi ingropate in biserica sa, Anton a p?r?sit ordinul s?u, intrand la fra?ii minori ?i mergand in Maroc pentru a evangheliza ?i pentru a muri pentru credin??. Din cauza c? boala l-a doborat in Sicilia nu ?i-a putut continua c?l?toria ?i s-a al?turat unor al?i fra?i c?lug?ri care mergeau la Por?iuncula. A tr?it intr-o pe?ter? din San Paolo, pe care o p?r?sea doar pentru a participa la Liturghie ?i pentru a face cur??enie la m?n?stirea din apropiere. Intr-una din zile, predicatorul care era programat nu a ap?rut, fra?ii indemnandu-l pe Anton s? vorbeasc? in locul acestuia. El i-a impresionat atat de mult incat de atunci a inceput in mod constant sa c?l?toreasc?, s? evanghelizeze, s? predice ?i s? predea teologie in Italia ?i Fran?a.
Orator de excep?ie, el atr?gea mul?imile pe oriunde mergea, vorbindu-le in multe limbi; legenda spune c? mergand s? predice cuvantul Domnului unei mul?imi ace?tia neascultandu-l, el chem? pe?tii din ocean s? il asculte.Cand mul?imea a v?zut c? sute de pe?ti ?i-au scos capetele ca s? asculte vorbele blande ale Sfantului au recunoscut adev?rata credin??. F?c?tor de minuni,este unul dintre cei mai iubi?i sfin?i, imaginea ?i statuile sale aflandu-se aproape peste tot. La 16 ianuarie 1946 a fost proclamat Doctor al Bisericii.
Statuia Sfantului Anton de Padova e r?spandit? in intreaga lume
Toat? lumea il cunoa?te pe Sfantul Anton ?i vorbe?te de binefacerile ce el le imparte tuturor acelora care alearg? la dansul. Recunoa?te, de asemenea, c? puterea acestui sfant intrece adesea a?tept?rile evlavio?ilor care i?i pun increderea in el. Faima de F?c?tor de minuni ce o avea, inc? tr?ind pe p?mant, i se cuvine ?i azi, ?i cre?tin?tatea toat? i-o acord? cu bucurie. Bisericile zidite in cinstea lui sunt nenum?rate; altarele inchinate amintirii lui se g?sesc atat in catedralele m?re?e ale ora?elor cat ?i in modestele bisericu?e de la sate. Icoana lui, prezent? in casele cre?tine, str?juie?te de la loc de cinste fericirea familiilor, putem zice, pe intreg cuprinsul p?mantului.
Sfantul Anton este sfantul universal, ?i aceast? popularitate i-a adus-o tocmai faima minunilor sale.
Sfantul Anton ins? este ?i un str?lucit model de sfin?enie cre?tineasc?. Virtu?ile sale eroice au fost acelea ce l-au f?cut atat de pl?cut lui Dumnezeu ?i au dat totdeauna putere deosebit? rug?ciunilor lui. Se cuvine, deci, ca to?i cre?tinii s?-l aib? ?i ca exemplu de urmat in virtu?ile cre?tine?ti, pentru ca, imitandu-l, s?-l induplece mai u?or a mijloci pentru dan?ii la Dumnezeu pentru a le dobandi
gra?iile
cerute. Iat? pentru ce, la datele cele mai insemnate din via?a lui, trebuie s? unim ?i indemnul la imitarea insu?irilor sale suflete?ti, care l-au f?cut s? fie iubit de Dumnezeu ?i de oameni ?i i-au adus m?rirea nepieritoare de sfant cunoscut oriunde; sau cum il numea Papa Leon al XIII-lea: Sfantul lumii intregi.
Lisabona, frumoasa capital? a Portugaliei, este locul unde s-a n?scut Sfantul Anton, la 15 august 1195, dintr-o familie coboratoare din nobila vi?? a Bouillonilor. Tat?l s?u se chema Martin de Bouillon, om de vaz? la curte, ministru ?i vistiernic regesc, dar mai presus de toate, un bun cre?tin.
Mama sa a fost Maria Tereza Treveira, nobil? ?i ea de sange, dar ?i mai nobil? prin virtute. La botez primi numele de Ferdinand. Mai apoi, ins?, cand a intrat in Cinul Franciscan, ?i l-a schimbat in acela de Anton. Sub ochii veghetori ai p?rin?ilor, Ferdinand a crescut un copilul curat la suflet ?i la trup, ca ?i crinul alb din gr?dina cerului. Ii pl?cea rug?ciunea ?i petrecea bucuros ceasuri intregi, zilnic, in casa Domnului, inchinandu-se cu credin?? ?i slujind preo?ilor la sfantul altar. Avea o minte ager?, p?trundea u?or orice adev?r, de aceea de timpuriu s-a apucat de inv???tur? ?i, ca s? poat? s? se adanceasc? mai liber in ?tiin??, a intrat in seminarul catedralei - pe atunci singura ?coal? superioar? c?utat?. Inima lui cea bun?, milostiv? cu cei s?raci, avea s? se des?var?easc? aici ?i mai mult ?i, prin virtu?ile cre?tine?ti deprinse, s? se fac? vrednic de daruri minunate suprafire?ti.
Odat?, voind s? alunge o ispit? de neincredere in Dumnezeu, cu care diavolul il nec?jea, pe cand se ruga la altarul Maicii Domnului, f?cu o cruce cu degetul pe scara de marmor?. Ispita disp?ru, ins? crucea r?mase intip?rit?, ca ?i cum ar fi fost f?cut? pe o cear? moale. Cu aceast? minune incepe seria de biruin?e pe care acest om al lui Dumnezeu avea s? le ca?tige asupra diavolului.
Cand implini 15 ani, cunoscu pe deplin de?ert?ciunea p?manteasc? ?i, pentru a-?i pune la ad?post virtu?ile ingere?ti, pe de o parte, ?i pentru a se ?ti d?ruit cu totul in slujba lui Dumnezeu, pe de alt? parte, se c?lug?ri in M?n?stirea Canonicilor regulari ai Sfantului Augustin, din apropierea ora?ului s?u natal Lisabona. Dorind apoi o deplin? singur?tate dup? care se zb?tea sufletul s?u, trecu in m?n?stirea din Coimbra.
Ravna cea mare cu care a pornit pentru deprinderea virtu?ilor c?lug?re?ti ?i ?tiin?a luminoas? ce o agonisise timp de 9 ani, il duc la darul preo?iei, pe care l-a primit in anul 1219. Intampl?rile minunate se ?in de acum lan? in via?a lui Ferdinand. A ins?n?to?it un c?lug?r grav bolnav, invelindu-l cu haina sa. Intr-o diminea??, aude clopotul ce vestea timpul cel mai insemnat al liturghiei, dorin?a i se aprinde s? se inchine ?i el Sfintei Euharistii, ?i zidurile casei se dau in l?turi iar el poate astfel s? se inchine ca ?i cum ar fi fost acolo de fa??.
In anul 1220 se aduc cu mare cinste in Coimbra moa?tele celor dintai martiri din Cinul Franciscan: Bernard, Petru, Acursiu, Audiut ?i Oton. Trimi?i de Sfantul Francisc in Maroc, ace?ti c?lug?ri au predicat Evanghelia cu mare curaj ?i au luminat pe mul?i cu inv???tura lui Cristos. Pentru acest lucru, sultanul Miramolin i-a pus in lan?uri ?i a poruncit s? fie apoi t?ia?i in buc??i ?i arunca?i la caini. Ins? Dumnezeu a pream?rit moartea aceasta groaznic? a slugilor Sale cu mari minuni ?i cre?tinii s-au gr?bit s? adune ?i s? cinsteasc? moa?tele lor, aducandu-le in ?ar? cre?tin? cu mare pomp?. Ferdinand lu? parte la s?rb?torire ?i, cuprins de dorul muceniciei, trece la Franciscani, ca s? poat? merge ?i el in misiuni, ?i aici s?-?i dea via?a pentru credin??. Avea atunci 25 de ani.
Desp?r?irea lui Ferdinand de confra?ii Augustinieni a fost foarte dureroas?. Superiorul, v?zand t?ria cu care voia s? urmeze regula cinului Franciscan, l-a binecuvantat, zicandu-i: "Mergi in pace, fiule, sunt sigur c? te vei face sfant". Vorbele acestea s-au adeverit intocmai. In m?n?stirea franciscan?, fratele Anton este un exemplu pentru to?i. Credin?a vie, n?dejdea neclintit?, dar mai ales dragostea aprins? pentru Dumnezeu ?i pentru aproapele ii fac sufletul tare ?i ii dau curaj pentru lucruri mari. El cere s? plece in Africa, in urma confra?ilor s?i, mor?i nu demult pentru credin??. Dorin?a i se impline?te ?i pleac? fericit cu o corabie spre Maroc. Ins? Pronia dumnezeiasc? il voia in alt? munc? apostolic?. Ajuns in Africa, se imboln?ve?te ?i e obligat s? se intoarc?. O furtun? se dezl?n?uie cu mare furie pe mare ?i, in cele din urm?, dup? grele incerc?ri, ajunge in Sicilia (Italia).
In acel an 1221, Sfantul Francisc, intemeietorul Franciscanilor, ?inu in Assisi marea adunare a tuturor fiilor s?i suflete?ti, r?mas? in istorie sub numele de Adunarea Rogojinilor, pentru c? cei 5000 de c?lug?ri au stat in campul Sfanta Maria degli Angeli sub corturi de rogojini. Anton plec? ?i el cu ceilal?i c?lug?ri din Sicilia ?i-atunci cunoscu ?i vorbi intaia oar? cu Sfantul Francisc. Nimeni nu descoperi ins? virtu?ile cele frumoase ale lui Anton. Dup? adunare a fost luat de superiorul Graziani din Romagna in m?n?stirea Monte Paolo, lang? Bologna. Via?a lui in acest schit, retras intre mun?i, a fost rug?ciunea, inv???tura ?i munca in cele mai umile indeletniciri. Ins? este scris c? cine se smere?te va fi in?l?at. Sosise in sfar?it ?i pentru Anton timpul m?ririi.
Relicva Sfantului Anton de Padova
Era in anul 1222. Se ?inea sfin?ire de preo?i la Florii ?i, nefiind cine s? predice, Anton fiind de fa??, primi porunc? s? se urce in amvon ?i s? ?in? el predica de ocazie. A fost o revela?ie!
Atunci s-a v?zut cat dar dumnezeiesc se ad?postea in acest om umil, cat? putere de convingere avea in cuvant. Sfantul Francisc, afland de cele intamplate, il numi predicator, iar pentru a-i ar?ta stima ce o avea pentru dansul, ii zicea episcopul meu.
Anton se puse cu tot zelul in slujba sufletelor ?i alerga acolo unde era primejdia mai mare. Timpurile erau foarte triste ?i moravurile stricate. Puterea lui de a convinge, ajutat? de ?tiin?a teologic? ce o st?panea, ?i mai ales sfin?enia vie?ii lui, aduceau ins? in suflete lumina ?i t?ria necesar? s? se intoarc? la Dumnezeu. Minunile cu care inso?ea adesea predicarea cuvantului mantuirii zguduiau adanc sufletele ?i le duceau la indreptare adev?rat?.
Ora?ul Rimini era in st?panirea ereticilor Valdensi ?i in nici un chip locuitorii nu veneau la calea cea bun?. Sfantul, v?zandu-i peste m?sur? de ind?r?tnici, ii l?s? ?i merse la malul m?rii, chem? pe?tii ca s? asculte ei cuvantul lui Dumnezeu. ?i iat? c?, spre mirarea celor de fa??, o mul?ime mare de pe?ti se apropie de mal ?i, cu mare luare aminte, ascult? vorbele Sfantului. Pentru a convinge pe ereticul Bonvillo c? in Sfanta Euharistie se afl? trupul ?i sangele lui Isus Cristos cu adev?rat, Sfantul a f?cut ca un asin s? lase la o parte nutre?ul ?i s? cad? in genunchi inaintea Sfintei Cuminec?turi. Ereticul ?i tovar??ii lui s-au convertit la credin?a adev?rat?.
In anul 1224, Cinul Franciscan era bine inchegat. Sfantul intemeietor, luminat de Dumnezeu, hot?rase ca to?i c?lug?rii s?i s? se indeletniceasc? cu via?a de rug?ciune ?i de munc? apostolic?. Pentru a putea preg?ti mai bine la predicarea cuvantului Evangheliei pe fiii s?i Franciscani, a introdus in cin casele de studii, in care se inv??a teologia ?i celelalte ?tiin?e sacre.
Sfantul Anton a fost ales, de insu?i Sfantul Francisc, ca s? inve?e teologia pe ceilal?i c?lug?ri din m?n?stirea din Bologna (Italia), unde a demonstrat c? este vrednic de titlul de Doctor in teologie ce avea s? i-l dea ob?tea.
Dup? ceva vreme trecu in Fran?a ca superior al m?n?stirilor din partea de miaz?zi. Franciscanii desc?lecaser? in Fran?a inc? din 1217. In acest loc n-a incetat Anton ins? a predica. C?ile pe care umbla el erau tot atatea raze de lumin?, pentru c?-i lumina pe cei ne?tiutori, ii mangaia pe cei intrista?i, aducea la poc?in?? sufletele impov?rate de p?cate ?i de patimile cele rele, iar ereticii Albigensi din acele locuri au fost invin?i.
Cateodat? Dumnezeu ii d?dea putere s? rosteasc? cuvinte de prorocire, cum s-a intamplat la Le-Puy, la Bourges, prorociri care s-au ?i implinit intocmai. Ca om de conducere in familia Franciscan?, a ridicat mai multe m?n?stiri ?i tot in acest timp ?i-a scris ?i predicile sale preafrumoase asupra Psalmilor. Minunile au r?mas totu?i oriunde semnele cele mai v?dite care au ar?tat sfin?enia ?i puterea cereasc? cu care il inzestrase Dumnezeu s-au implinit.
S? enumer?m pe scurt cateva:
Ni?te broa?te g?l?gioase impiedicau laudele lui Dumnezeu. Anton le-a poruncit s? tac?. ?i nu s-au mai auzit niciodat?. A f?cut s? inceteze ploile care distrugeau sem?n?turile.
Credincio?ii ?i confra?ii lui l-au v?zut in mai multe locuri deodat?. A inviat un copil sufocat din neb?garea de seam? a mamei. O femeie care fusese la predici, intorcandu-se acas? i?i g?si copilul c?zut intr-un cazan cu ap? fierbinte, ins? spre fericirea ei, copilul se juca voios ca intr-o baie pl?cut?. Pe mul?i ispiti?i de poftele rele i-a sc?pat ?i a vindecat mul?i bolnavi. Bun?tatea inimii lui fa?? de binef?c?torii m?n?stirii in care locuia, s-a ar?tat mai ales atunci cand, afland c? femeia bun?, care trimitea pomeni la m?n?stire, fusese atata de tare maltratat? de b?rbatul s?u, incat ii smulsese tot p?rul, s-a rugat lui Dumnezeu ?i indat? p?rul i-a crescut la loc. Cu aceast? minune l-a intors la calea dreapt? ?i pe acel so? r?u.
Cinstitor cuvios al Maicii Domnului inc? din copil?rie, Anton s-a infl?c?rat tot mai mult de iubire c?tre dansa ?i acum se str?duia s? arate tuturor, prin predicile sale, cat? slav? are Maria Fecioara in ceruri ?i cat mijloce?te ea pentru noi oamenii, la Fiul s?u dumnezeiesc, Isus Cristos. Se intrista ins? v?zand inimile cele incremenite ale ereticilor care barfeau in tot felul pe Maica lui Dumnezeu. Spre a-l r?spandi pentru dragostea lui fiasc? ?i a-l mangaia in muncile cele grele ale apostoliei, in ziua de 15 august, cand se pr?znuie?te in toat? Biserica cre?tin? adormirea ei cea sl?vit?, Fecioara Maria i s-a ar?tat in toat? str?lucirea de Regin? a Cerului, asigurandu-l astfel, inc? o dat?, c? credin?a care sus?ine c? ea a fost ridicat? la ceruri ?i cu trupul, este adev?rat? ?i to?i trebuie s-o cread?. Sfantul, imb?rb?tat de aceast? vedenie, a pus ?i mai mare ravn? in slujba Preacuratei.
Sfantul Anton de Padova
Din Fran?a, Sfantul Anton se intoarce in Italia prin Sicilia, in anul mor?ii Sfantului Francisc (1226), ca s? ia parte la adunarea din anul urm?tor de la Assisi. La Roma il prime?te cu dragoste de p?rinte fostul protector al ordinului, Papa Grigore al IX-lea, care, auzindu-l predicand, l-a numit "Arca (chivotul) legii". In adunarea de la Assisi din 1227, a fost f?cut superior in Emilia, provincie care cuprindea toat? Italia de Nord.
Puterea cu care s-a pus la lucru in viata aceasta a Domnului pentru a-i intoarce pe p?c?to?i ?i a-i lumina pe cei r?t?ci?i de la adev?rul credin?ei, trebuie s?-i int?reasc? faima de Ciocan al Ereticilor.
Ora?ele ?i satele il ascultau uimite ?i zguduite de minunile ce le f?cea pentru mantuirea sufletelor. Dar ora?ul in care el avea s? stea mai mult a fost Padova. Sfantului ii pl?cu acest ora?, c?ci se gr?bise s? asculte de cuvintele sale ?i s-a intors la Dumnezeu. Apostolatul lui la Padova se aseam?n? cu acela al Sfantului Pavel la Roma. Aici i-a devenit tovar?? de lupt? pentru binele sufletelor fericitul Belludi, care il inso?ea oriunde mergea s? predice. Num?rul sufletelor ca?tigate pentru o via?? sfant? era nespus de mare, iar virtu?ile lor cre?tine?ti ni le arat? fericita Elena Enselmini, ridicat? la cinstea altarelor. Toat? provincia a fost str?b?tut? , in lung ?i in lat, de Sfantul Anton. Intre minunile ce le-a f?cut in timpul acesta se inscriu ?i cele descrise mai jos.
A pus la loc piciorul ce ?i-l t?iase un tan?r, din c?in?? c? lovise cu el pe tat?l s?u. O femeie care se temea c? nu-i fuseser? iertate p?catele, a putut vedea cu ochii ei cum se ?tergeau de pe hartia pe care ea le scrisese ca s? le arate sfantului. Un om, voind s?-?i bat? joc de dansul, culc? pe feciorul s?u in carul cu boi ?i-i zise s? se fac? mort, ca voind sfantul s?-l invieze, el s? se scoale f?r? veste. Ins? treaba n-a mers dup? plan. Tan?rul, pedepsit de Dumnezeu, muri intr-adev?r, iar tat?l, dezn?d?jduit, cerand Sfantului Anton iertare, il rug? cu lacrimi s?-i invie feciorul, ?i omul lui Dumnezeu, iert?tor ?i bland, il readuse la via??. Puterea de a face minuni a intrebuin?at-o o dat? sfantul ?i pentru tat?l s?u, la Lisabona. Era invinov??it de crim?, pentru c? in gr?dina lui se aflase cadavrul unui om. In zadar contele de Bouillon se ap?rase, fu dus in inchisoare ?i era cat pe ce s? fie osandit, cand sfantul, ca s? arate nevinov??ia tat?lui s?u, r?manand in rug?ciune pe amvon la Padova, unde predica, ap?ru la Lisabona, merse la cimitir s? cheme din mormant pe cel ucis ?i il duse viu inaintea judec?torilor care aflar? din ins??i gura lui c? contele de Bouillon era nevinovat.
Pe cand era odat? la Camposampiero, or??el aproape de Padova, ?i veghea noaptea in rug?ciune, in casa contelui de acolo, Pruncul Isus i se ar?t? intr-o str?lucire mare ?i se l?s? luat in bra?e ?i dezmierdat de Anton, care, fericit la culme, ii spune cele mai dulci vorbe de iubire. Contele v?zu ?i auzi totul ?i povesti ?i altora minunea aceasta. Iat? pentru ce Sfantul Anton apare pe icoane cu Pruncul Isus in bra?e.
De la Padova, Sfantul Anton s-a coborat la Bassano, la Verona, ?i in alte locuri. Vizita lui la Bassano e vestit? pentru c? aici l-a imblanzit pe tiranul Ezelin, care, din cel mai crud om ce era, s-a f?cut bland ?i i-a cerut Sfantului s? se roage pentru dansul pentru a-l izb?vi de pedeapsa lui Dumnezeu.
La Ferrara aduse pace intr-o familie, f?cand s? vorbeasc? un copil nou-n?scut, pentru a o ap?ra pe maic?-sa de invinuirile nedrepte ale so?ului. Dar o minune ?i mai zguduitoare a f?cut la Floren?a, unde, spre a dovedi cat de urat este viciul zgarceniei, a spus c? zgarci?ii i?i ?in inima in lada de bani. ?i pentru c? tocmai atunci murise unul dintre ace?tia, s-a c?utat ?i s-a g?sit intr-adev?r ?i inima plin? de sange a lui tot in cuf?rul cu bani. ?i lung ar fi pomelnicul minunilor f?cute de Sfantul Anton, dac? am vrea s? le in?ir?m pe toate.
In anul 1230 se reintoarce la Padova. De data aceasta vine pentru a muri aici, ins? aceasta avea s? se intample numai dup? un an. Cum a petrecut anul cel din urm? al vie?ii sale acest harnic slujitor al lui Dumnezeu, e cu neputin?? de spus, atat de zelos ?i harnic a fost. M?n?stirea Franciscanilor, zi?i ?i Conventuali, din Padova dateaz? ?i ea tot de atunci. Preocuparea lui de predilec?ie a fost ins? predicarea cuvantului Domnului.
Predica intr-o limb? ?i era in?eles de toate na?iile. Cuvant?rile lui, de?i rostite cu glas obi?nuit, se auzeau pan? la mari dep?rt?ri.
Minunile Sfantului Anton sunt acuma atat de dese incat, dac? s-ar pune impreun?, ar alc?tui o minune care nu se mai sfar?e?te. Ba, s-a zis, pe bun? dreptate, despre aceste minuni c? ar fi ceva neobi?nuit dac? acestea nu s-ar mai intampla. Faptele sale sunt atat de m?re?e ?i l-au f?cut atat de renumit in toat? lumea, incat uneori s-ar crede c? Dumnezeu glume?te cu dansul ca ?i cu p?rintele lui sufletesc, Francisc de Assisi, dandu-i puterea de a face minuni, nu atat pentru nevoile oamenilor, cat pentru pl?cerea dumnezeiasc? de a-l face sl?vit ?i a incanta in acest fel lumea.
O via?? atat de rodnic? in virtu?i ?i fapte bune merit? ins? r?splata, ?i Dumnezeu se gr?bi s?-?i r?spl?teasc? sluga Sa credincioas?. Intr-adev?r, Sfantul Anton se imboln?vi de hidropizie, iar la 13 iunie 1231, i?i lu? zborul spre plaiurile cele ve?nice, la varsta de 36 de ani. Moartea i-a fost luminat? de ar?tarea Domnului Cristos ?i a Maicii Sale, care au venit s?-l mangaie ?i s?-i duc? in cer sufletul. Chiliu?a in care s-a intamplat fericita sa moarte mai st? ?i ast?zi in picioare ?i e incorporat? in biserica ce se cheam? Arcella, din apropierea ora?ului Padova. Vestea mor?ii lui a fost r?spandit? de o mul?ime de copii, care incepur? a striga "a murit sfantul", iar dup? cinci zile a fost dus ?i inmormantat in ora? cu mare alai. Sicriul cu moa?tele sfantului a fost in ziua aceea izvor de vindec?ri. To?i orbii, ?chiopii ?i cei ce sufereau de alte boli s-au vindecat numai atingand Sicriul Sfantului.
Dup? moartea Sfantului Anton, minunile au continuat ?i s-au inmul?it; a?a c? de abia trecu un an de la moartea lui sl?vit?, c? deja Papa Grigoriu al IX-lea, aflandu-se in ora?ul Spoleto, l-a pus in sinaxarul sfin?ilor, dand astfel cre?tinilor un nou patron puternic pe lang? Dumnezeu ?i un exemplu str?lucit de urmat.
Dumnezeu a pream?rit acest act solemn ?i cu o minune mare, c?ci in momentul cand Papa rostea cuvintele de canonizare, la Lisabona s-au auzit clopotele catedralei sunand de la sine.
In anul 1263, cand se termin? construc?ia bazilicii, cl?dit? in cinstea lui in Padova, i s-au transportat moa?tele sub altarul din capela inchinat? lui.
Cu acest prilej, Dumnezeu a ar?tat cat de mult i-a pl?cut serviciul ce Sfantul Anton l-a f?cut sufletelor prin predicare, c?ci deschizandu-se sicriul i s-a g?sit limba vie ?i frumoas? ca ?i la un om viu, pe cand restul trupului era cenu??. Sfantul Bonaventura, pe atunci superiorul general al cinului Franciscan, era de fa?? ?i s?rutand-o, zise: "O, limb? binecuvantat?, care ai l?udat pururea pe Dumnezeu ?i ai f?cut ca ?i al?ii s?-l m?reasc?, acum se vede, cat de vrednic a fost in fa?a lui Dumnezeu". ?i tot atunci a scris ?i Troparul: De dore?ti s? ai minuni. Aceast? limb? minunat? e a?ezat? acum intr-un foarte frumos relicvar de aur, b?tut in pietre scumpe ?i se p?streaz? in bazilica Sfantul Anton, la Padova. Acolo o poate vedea oricine.
Iat? ?i portretul Sfantului Anton. Era de statur? mijlocie, brunet ?i delicat. Avea o fa?? rotund? ?i plinu??, care il f?cea s? par? mai tan?r decat era. Ochii negri ?i vioi, fruntea inalt?, serioas?, ?i toat? inf??i?area lui vesel?, ingereasc? ?i atr?g?toare. De?i f?cea poc?in?e aspre ?i muncea mereu in via Domnului, el i?i p?stra pururi inf??i?area neschimbat? ce avea un farmec ceresc ?i impunea respect ?i cinste. Minte ager? ?i voin?? intreprinz?toare, nu se d?dea inapoi de la nici o greutate cand era vorba de slava lui Dumnezeu. ?tia, ca nimeni altul, Sfanta Scriptur? ?i fu numit: "Sicriul legii", iar pentru dib?cia cu care se folosea de aceast? sfant? ?tiin?? intru ap?rarea adev?rului ?i starpirea
ereziilor
, i s-a dat numele de "Ciocanul ereticilor". Titlul de slav? ins?, de care se leag? numele Sfantului Anton a fost ?i va r?mane pururi: Sfantul F?c?tor de minuni. Cre?tinii l-au chemat in ajutor oricand in toate nevoile lor. Sfantul Anton a r?spuns intotdeauna a?tept?rilor pline de n?dejde ?i credin?? ale acelora care au alergat la dansul.
Pelerinii nu mai contenesc la Padova. Vin r?zle?i, vin in grupuri, vin s? cear?, vin s? mul?umeasc?. Bazilica Sfantului e un centru mondial de pelerinaje. In jurul mormantului s?u, ard mereu candele ?i luman?ri aprinse de recuno?tin?a credincio?ilor. Pe pere?ii bisericii stau atarnate mii ?i mii de ex-voturi, l?sate de cei care au fost ajuta?i.
Un buletin numit:
Mesagerul Sfantului Anton
ce se tip?re?te in 75.000 de exemplare lunar, r?spande?te in lumea intreag? vestea minunilor ?i a harurilor dobandite la mormantul lui binecuvantat.
Minunile f?cute de Sfantul Anton sunt atat de felurite, incat cu greu se poate hot?ri in ce nevoi a ajutat mai mult. El scap? de moarte, fere?te de erezii, de nenorociri, de diavol ?i de ispitele lui, de
lepr?
?i de bolile molipsitoare ?i incurabile; ins?n?to?e?te pe to?i bolnavii care alearg? la dansul cu incredere, ajut? c?l?torii pe ape; ii elibereaz? pe robi, pe prizonieri ?i pe surghiuni?i; afl? lucrurile pierdute; scap? ?i fere?te de orice soi de primejdii ?i ajut? in orice fel de lipsuri. De aceea, ast?zi cre?tinii a?teapt? de la Sfantul Anton orice har; haruri mari ?i haruri mici: ?i Sfantul ii mangaie dac? e spre binele lor sufletesc. Prin dansul a?teapt? mai ales: s?n?tate, pace in familie, c?s?torie fericit?, serviciu cinstit, mijloc de trai, reu?it? la inv???tur? ?i la examene, noroc in ac?iunile lor, ocrotire impotriva du?manilor, cre?terea bun? a copiilor, ap?rarea avutului, sc?parea de calomnii, ca?tig in procese, painea cea de toate zilele, ajutor in ocolirea ispitelor, u?urarea sufletelor, ?i o moarte cre?tineasc?.
Dar Sfantul Anton nu e admirat numai in Padova, ci oriunde. Cre?tinii ?tiu aceasta ?i, de aceea, alearg? bucuro?i la bisericile inchinate lui, ingenuncheaz? inaintea statuetelor ?i icoanelor lui, ba mai mult, ?in la loc de cinste in casele lor icoana Sfantului, c?ci ?tiu c? a te ruga Sfantului Anton ?i a fi ascultat e unul ?i acela?i lucru.
Iat? un atribut care i se potrive?te numai Sfantului Anton. I s-a dat acest nume pentru c?, spre deosebire de al?i sfin?i, mangaie ?i ajut? pe acei care, din vina sau f?r? vina lor, au pierdut lucruri scumpe sau folositoare ?i vor s? le g?seasc?. Fapta care l-a ar?tat puternic pe Sfantul Anton in astfel de imprejur?ri e urm?toarea:
Pe cand Sfantul Anton era la Montpellier (Fran?a), i s-a furat un manuscris in care el comentase Psalmii. Sfantul ?inea mult la aceast? oper? a sa, ?i de aceea se indrept? cu rug?ciuni fierbin?i c?tre Dumnezeu ca s?-l ajute s-o g?seasc?. Minune! Pe cand ho?ul trecea un pod inalt, ii ie?i inainte un individ furios care il amenin?? cu sabia, poruncindu-i s? duc? inapoi manuscrisul. F?r? intarziere, Sfantul Anton ?i-a dobandit manuscrisul.
Puterea rug?ciunilor sale in toate imprejur?rile de acest fel s-a ar?tat intr-adev?r minunat?. A?a c? ast?zi to?i evlavio?ii fa?? de Sfantul Anton au convingerea ferm? c? tot ce se poate pierde se poate ?i afla prin Sfantul Anton.
La convingerea c? Sfantul Anton g?se?te lucrurile pierdute se adaug? apoi siguran?a c? toate cele existente nu se vor mai pierde, dac? vor fi incredin?ate grijii Sfantului; de aceea mul?i i?i recomand? Sfantului Anton bunurile personale, al?ii, inainte de a pune la po?t? sau a trimite lucruri, hartii de valoare, le pun sub paza Sfantului Anton. ?i cu folos! Iat? numai un fapt. Un negustor din Spania, numit Anton Dante, plecase in America de Sud pentru comer?, ?i se oprise la Lima. So?ia sa, r?mas? acas?, ii scrise in mai multe randuri, ins? nu primi nici un r?spuns. Intristat? de acest fapt, se duse in biserica Sfantul Francisc din Oviedo, unde era o statuie a Sfantului Anton, ?i-i puse in man? o scrisoare pentru b?rbatul ei; apoi f?cu o rug?ciune fierbinte, cerand Sfantului s?-i dea harul s? aib? vreun r?spuns. A doua zi veni iar??i s? se roage Sfantului ?i v?zu scrisoarea tot in mana acestuia. Atunci, crezand c? era tot aceea ce o pusese ea, se planse c? Sfantul n-o ascultase. Un c?lug?r, auzind pe cineva vorbind in biseric?, veni, ?i, v?zand femeia negustorului, o indemn? s? ia scrisoarea din mana Sfantului, c?ci el incercase, dar nu izbutise. Femeia intinse mana ?i scoase cu u?urin?? scrisoarea ?i, in acela?i timp, ii c?zur? la picioare, din haina Sfantului, 3000 de scuzi mexicani. Deschise scrisoarea ?i afl? r?spunsul dorit, precum ?i l?muriri privitoare la bani.
Negustorul ii mai spunea c? ii trimitea r?spunsul tot prin c?lug?rul franciscan care ii adusese scrisoarea... Cine era acel c?lug?r? Desigur, Sfantul Anton. Dumnezeu e minunat in sfin?ii s?i. E de prisos s? mai in?ir?m ?i alte fapte.
Sfantul Anton a iubit intr-un chip deosebit pe cei s?raci ?i, din dragoste pentru dan?ii, a intreprins obositoarele sale drumuri apostolice. Ins? Sfantul Anton este p?rintele s?racilor nu numai pentru harurile suflete?ti ce le-a imp?r?it lor, cand era inc? in via??, ci mai ales pentru c? el, din slava cereasc?, d? s?racilor painea cea de toate zilele. E mai milostiv cand este vorba de cauza s?racilor, ?i d? mai curand harurile cerute cand se promite paine pentru cei s?raci.
Modul acesta de a mijloci haruri de la Sfantul Anton, e vechi in Biserica lui Cristos, ins? a luat un mai mare avant in zilele noastre, prin faptul urm?tor, petrecut in Fran?a.
In anul 1890 tr?ia la Toulon, strada Lafayette nr. 41 (Fran?a), d-ra Luisa Bouffier. Ea era o femeie foarte evlavioas? ?i se ocupa cu nego?ul. Intr-o diminea??, nu putu s?-?i deschid? pr?v?lia. Lac?tul fusese for?at in timpul nop?ii ?i acuma nu se deschidea. Un l?c?tu? chemat in ajutor, veni cu o leg?tur? de chei, ins? in zadar. Plec? dup? scule ca s?-l strice. Dar femeia pro-mise Sfantului Anton paine pentru s?raci, dac? o va ajuta s? deschid? lac?tul f?r? s?-l strice. ?i harul fu dobandit. L?c?tu?ul veni ?i cea dintai cheie pe care o incerc? deschise ca ?i cum ar fi fost f?cut? anume. Bucuria st?panei fu f?r? margini, ?i de atunci ea s-a f?cut apostolul painii pentru s?raci.
A a?ezat in odaie o statuie ?i credincio?ii au inceput s? vin? increz?tori. Micul oratoriu a devenit in curand loc de pelerinaj. Ast?zi painea s?racilor e o evlavie pe care o practic? intreaga lume cre?tin?.
Banii ce se adun? astfel zilnic pentru s?raci in cutiile din biserici, se ridic? la sume importante de bani ?i ele sunt dovada cea mai mare a harurilor primite. Nu exist? stramtoare, boal?, lips?, in care Sfantul Anton s? nu-?i arate mila, dac? vede c? e ?i spre folosul s?racilor. Se f?g?duie?te cat se crede ?i nu se d? painea f?g?duit?, pan? nu se cap?t? harul cerut. Sfantul Anton atrage pe cei s?raci la Dumnezeu, asigurandu-le ?i hrana zilnic?, din prisosin?a boga?ilor.
Cei care incearc? a dobandi haruri de la Sfantul Anton in acest mod, r?man totdeauna convin?i c? Sfantul Anton e P?rintele S?racilor.
- Vasile Suciu
,
Teologia Dogmatic? fundamental?
, 2 vol., Blaj, 1907 (vol.I.
"Apologetica cre?tin?"
, VI + 387 p.
- P. A. Bi?oc,
Via?a Marelui f?c?tor de minuni Sfantul Anton de Padua, S?b?oani, 1931.
- M. C. Terza,
Via?a Sfintului Anton de Padua
, Editura Signata SRL, Timi?oara, 1992, 132 de pagini,
ISBN 973-551-020-0
- Vergilio Gamboso,
Via?a Santului Anton de Padova
, Edizioni Messagero Padova, 2012, 208 pagini,
ISBN 978-88-250-1797-7
- Saint Antoine de Padoue
- La Revue de Saints ?Bonne Presse”, Paris, 1928.
- Michel Dubost,
Theo: nouvelle encyclopedie catholique
, Droguet-Ardant/Fayard, Paris, 1989.
ISBN 2-7041-0336-4
;
ISBN 978-2-7041-0336-2
- ^
IdRef
, accesat in
- ^
Purcell, Mary (
).
Saint Anthony and His Times
. Garden City, New York: Hanover House. pp. 19, 275?6.