Anselm de Canterbury
sau
de Aosta
(n.
1033
,
Aoste
,
Valle d'Aosta
,
Italia
? d.
,
Canterbury
,
Regatul Angliei
) a fost
arhiepiscop de Canterbury
,
teolog
?i
filosof
neoplatonic
, unul din cei mai de seam? ganditori din epoca sa. In filosofie a fost intemeietorul
argumentului ontologic
, iar in teologie intemeietorul
soteriologiei
. A fost declarat sfant in
Biserica Anglican?
?i
Biserica Catolic?
.
De?i numit uneori ?din Canterbury” , Anselm era originar din cetatea
Aosta
,
Italia
, unde s-a n?scut in
1033
, in Regatul
Burgundiei
. Aosta se afl? in Alpii Italieni, in regiunea
Valea Aosta
, pe actuala frontier? a Italiei cu
Fran?a
?i
Elve?ia
.
Anselm provenea dintr-o familie nobil?, de?in?toare de mo?ii. Tat?l lui Anselm, Gundulf, era
longobard
, ?i avea o fire violent?. Mama lui, Erenberga, era o femeie
pioas?
, c?reia Anselm ii datoreaz? educa?ia cre?tin?. La cincisprezece ani, Anselm a vrut s? intre in m?n?stire, dar nu a primit permisiunea tat?lui s?u.
?i-a inceput educa?ia sub tutela
benedictinilor
din locul natal. Dup? moartea mamei sale cunoa?te o scurt? perioad? de r?t?cire, dar, atras fiind de celebritatea abatelui
Lanfranc
al
aba?iei benedictine din Bec
,
Normandia
, Anselm pleac? intr-acolo ?i devine c?lug?r in
1060
. Va deveni un erudit ?i va preda la ?coala pe de lang? m?n?stire.
Dup? ce
Normandia
cucere?te
Anglia
,
Lanfranc
devine arhiepiscop de
Canterbury
(
1070
) iar Anselm, in locul acestuia, abate la
M?n?stirea Bec
.
Mai tarziu, in
1093
, Anselm va fi ales arhiepiscop de
Canterbury
?i va muri in
1109
. Elevul s?u, Eadmer, va scrie o biografie ampl? a lui Anselm, p?strat?.
Textele sale celebre,
Monologion
?i
Proslogion
, au fost scrise in perioada de la Bec (primul, terminat in
1076
iar al doilea scris in
1077
-
1078
). A mai scris, tot la Bec,
De grammatico
,
De veritate
,
De libertate arbitrii
(intre
1080
?i
1085
),
De casu diaboli
(intre
1085
?i
1090
),
Epistola de incarnatione verbi
sau
De fide trinitatis
(
1092
-
1094
). Ulterior, la Canterbury, a scris
Cur deus homo
(
De ce s-a f?cut Dumnezeu om
, in
1098
) ?i
De conceptu virginali et de originali peccato
(Despre concep?ia imaculat? ?i despre p?catul originar, in 1099-1100). Au fost p?strate de asemenea alte scrieri, precum rug?ciuni ?i medita?ii, scrisori oficiale etc.
Anselm se incadreaz? in tradi?ia augustinian? specific? epocii (reprezentand chiar punctul culminant al acesteia), fiind influen?at ins? ?i de
Boethius
, a c?rui autoritate cre?tea progresiv ?i prin intermediul c?ruia se fac sim?ite, inc? in
Monologion
, o serie de idei aristotelice. Anselm cuno?tea prima parte din dialogul Timaios al lui
Platon
(pan? la 53c, tradus ?i comentat de
Chalcidius
), ca ?i, foarte probabil, textele areopagitice. Exist?, de asemenea, in
De ce s-a f?cut Dumnezeu om
, o referire la celebrul argument aristotelic al ?b?t?liei navale”, pe care Anselm, necunosc?tor de greac?, putea s?-l ?tie tot din textele lui
Boethius
.
Preocupat, ca ?i predecesorii s?i (de exemplu
Ioan Scotus Eriugena
), de problema raportului dintre ra?iune ?i credin??, Anselm incearc? s? demonstreze anumite adev?ruri ale credin?ei, c?utand a?a-numite
rationes necessariae
(ra?iuni necesare) pentru acestea. In
Proslogion
incearc? s? g?seasc? astfel de ra?iuni necesare pentru existen?a ?i natura lui Dumnezeu, dup? ce in
Monologion
adusese ra?iuni pentru ideea de Trinitate.
De ce s-a f?cut Dumnezeu om
este o incercare similar? privind intruparea.
Miza acestor incerc?ri este o punere a ra?iunii in situa?ii similare ascezei, motiv pentru care textele lui Anselm nu abund? in citate sau referiri biblice cat mai ales in argumenta?ii dense, menite a confirma compatibilitatea total? dintre ra?iune ?i credin??. Pentru Anselm,
argumentum
nu inseamn? ?argument logic” ci mai degrab? dovedirea cu ajutorul unei experien?e.
In acest fel Anselm incearc? s? experimenteze totul, inclusiv existen?a Trinit??ii. Toate acestea, f?r? a considera c? nu mai trebuie s? r?man? nici un mister sau tain? in credin??. El demonstreaz? c? Dumnezeu este treimic dar nu explic? modul in care se raporteaz? Persoanele divine una la alta.
Pe de alt? parte, Anselm nu confund? demonstrarea (oferirea de ?ra?iuni necesare”) cu ideea de cauzalitate. Este foarte important, pentru Anselm, doar faptul c? adev?rurile credin?ei pot fi demonstrate, ceea ce nu inseamn? ?i stabilirea vreunei cauzalit??i in raportul omului cu Dumnezeu, sau anularea ideii de voin?? liber?.
Ra?iunile necesare nu aduc in discu?ie necesitatea absolut? ci, in termenii lui
Boethius
,
necesitatea condi?ionat?
: dat fiind faptul c? omul exist?, c? el a fost creat pentru fericirea etern?, c? a c?zut prin alegere proprie, era necesar? Intruparea; altfel, ea nu ar fi avut loc.
Apoi, trebuie s? in?elegem faptul c?, pentru Anselm, ra?iunile necesare nu aveau rolul de a demonstra lucruri care altfel ar fi putut fi contrazise. El nu porne?te de la indoial? sau nesiguran?? pentru a ajunge s? se conving? de adev?rul ? altfel incert ? al unor propozi?ii. Demonstrand ? in
Proslogion
? existen?a lui Dumnezeu, Anselm nu porne?te de la afirma?ia c? Dumnezeu nu exist?, pentru a ajunge in final s? afirme contrariul. Anselm crede cu t?rie, de la bun inceput, in adev?rurile pe care le demonstreaz?. Altfel spus, el nu urm?re?te s? construiasc? proptele pentru credin??, ci s? exploreze ra?ional adev?ruri in care crede deja, cu scopul int?ririi ra?iunii ins??i.
Demonstra?iile lui Anselm au rolul unor explor?ri; el i?i dore?te s? vad? ceea ce ?tie deja c? exist?.
Credo ut intelligam
, cred pentru a putea in?elege, este celebra axiom? pe care ne-a l?sat-o Anselm. Sau, pentru a completa: ?
fides quaerens intellectum
” (credin?a c?utand in?elegerea), acesta fiind titlul ini?ial al
Proslogion
-ului. Credin?a este condi?ia in?elegerii adev?rurilor, lipsa credin?ei putand insemna un handicap pentru exercitarea corect? a ra?iunii.
Anselm a scris lucr?ri filosofice ?i teologice. Pe lang? acestea ii sunt atribuite ?i o serie de rug?ciuni lungi, formulate in vechiul stil patristic latin, precum ?i patru sute ?aptezeci ?i cinci de scrisori.
- Monologion
ori
Cuvantul dintai despre fiin?a dumnezeiasc? sau pilda despre credin?a ra?iunii
(Monologium de divinitatis essentia sive exemplum de ratione fidei)
- Proslogion
ori
Cuvantul urm?tor sau credin?a in c?utarea in?elegerii
(Proslogium sive fides quærens intellectum)
- Gramatica
ori
Dialog despre gramatic?
(Dialogus de grammatico)
- Despre adev?r
(De veritate)
- Despre libertatea de a alege
(De libertate arbitrii)
- Despre c?derea diavolului
(De casu diaboli)
- Epistola despre intruparea Cuvantului
(Epistola de incarcatione)
- De ce Dumnezeu s-a f?cut om
(Cur deus homo)
- Despre z?mislirea feciorelnic? ?i despre p?catul str?mo?esc
- Despre putin?? ?i neputin??
- Despre credin?a treimic?
(De fide trinitatis)
- Despre purcederea Spiritului Sfant
(De processione spiritus sancti)
- Epistola despre euharistie
ori
Epistola despre jertfirea dospitelor ?i azimilor
- Epistola despre tainele Bisericii
≪De ce Dumnezeu s-a f?cut om?≫, chestiunea fundamental? a sfantului Anselm.
In cartea aceasta, Anselm pune inainte argumentul cauzal, preluat de la
Platon
?i
Augustin de Hipona
.
Anselm spune c? tot ceea ce exist?, are una sau mai multe cauze. Dac? exist? o cauz?, ?i numai una, atunci aceasta e
Dumnezeu
, fiin?a unitar?, in care toate i?i au originea. Dac? exist? mai multe cauze, atunci sunt trei posibilit??i:
- Acestea mai multe depind de unitate;
- Fiecare lucru e auto-cauzat: fiecare e propria sa cauz?;
- Fiecare lucru are drept cauz? pe toate celelalte lucruri in afar? de el.
Prima posibilitate de reduce la ipoteza primar?, conform c?reia exist? numai o cauz?. A doua posibilitate presupune o for?? pe care ar avea-o toate lucrurile, ?i anume for?a de a se auto-cauza. In acest caz toate lucrurile particip? la o for?? suprem?, ceea ce presupune necesitatea unei cauze primare. A treia posibilitate e absurd?. Dar atunci exist? o fiin?? care e cauza a toate, ?i care e mai des?var?it? decat oricare alta: fiin?a cea mai real?. ?i dac? aceast? fiin?? nu depinde de altele, ci i?i e sa propria cauz?, atunci aceast? fiin?? exist? pentru c? exist?, pentru c? e necesar?.
Anselm formuleaz?
argumentul ontologic
, inspirat din
teoria ideilor
a lui Platon. Oamenii pot avea diferite calit??i ?i des?var?iri. Or e nevoie de un izvor al tuturor des?var?irilor. Dumnezeu e cel decat care nu se poate cugeta ceva mai des?var?it. Cand omul se refer? la Dumnezeu, formuland atribute, nu face decat o descriere palid? a atributelor lui Dumnezeu. E gre?it a spune c? Dumnezeu are bun?tate ?i in?elepciune; el e bun?tatea ?i in?elepciunea.
Cat? vreme omul are in sine ideea de Dumnezeu, acesta trebuie s? existe in mod necesar deoarece o idee care se refer? la un Dumnezeu inexistent (sau la unul cu existen?? contingent?) nu este o idee de Dumnezeu.
Vezi ?i articolul principal
Cur deus homo
.
Prin cartea aceasta, Anselm e primul care a consacrat o lucrare de teologie dedicat? mantuirii: astfel creeaz? un nou domeniu in teologie:
soteriologia
. In acela?i timp, dezvolt? dogma
isp??irii
.
Dup? Anselm, p?catul e o ofens? grea impotriva lui
Dumnezeu
, care ii d? dreptate acestuia din urm? de a se mania impotriva omului. Prin p?cat, omul r?pe?te cinstea lui Dumnezeu. Or dac? Dumnezeu se las? c?lcat in picioare de c?tre propria creatur?, atunci nu face diferen?? intre p?c?tos ?i drept, deci nu poate fi Dumnezeu. S? ierte doar din milostivire nu se poate; s? implineasc? dreptatea f?r? milostivire, nici aceasta nu se poate. Dumnezeu trebuie s? fie deopotriv? drept ?i milostiv. Drept aceea, urmeaz? c? p?catul va trebui pedepsit ori reparat printr-o desp?gubire
(satisfactio)
, pe care omul trebuie s? o dea lui Dumnezeu. Aici Anselm r?spunde: nu o pedeaps?, ci o desp?gubire. Pe aceast? desp?gubire, fie c? Dumnezeu ?i-o ia singur, fie c? omul o d? lui Dumnezeu. Cum?
- Desp?gubirea se va face fa?? de Dumnezeu, ?i nicidecum fa?? de diavol.
- Omul ii va da lui Dumnezeu un lucru care s? nu i se cuvin? pur ?i simplu prin rela?ia creator-creatur?.
- Omul fiind stricat, nu e in stare s?-l desp?gubeasc? pe Dumnezeu; chiar dac? omul ar vrea s?-?i dea via?a pentru Dumnezeu, aceasta e prea pu?in, c?ci chiar dac? n-ar fi p?c?tuit, omul i-ar fi datorat oricum lui Dumnezeu via?a.
- Isus
l-a desp?gubit pe Dumnezeu in numele omenirii, c?ci i-a dat nu numai ascultarea, pe care i o datora Tat?lui, ci ?i-a dat ?i via?a, ceea ce nu i o datora; intru totul sfant, Cristos nu avea nevoie s? moar? pentru p?catele sale, dar fiind sfant a murit pentru a desp?gubi p?catele tuturor celor ce cred in el.
Atat oamenii, cat ?i o parte din ingeri au p?c?tuit. Prin Cristos omul se poate mantui, pentru c? Cristos l-a desp?gubit pe Dumnezeu in numele oamenilor, murind pe cruce. Or nu exist? nimeni care s?-l poat? desp?gubi pe Dumnezeu in numele demonilor, c?ci dac? o alt? persoan? a
Sfintei Treimi
, de pild?
Spiritul Sfant
, ar vrea s? moar? pentru demoni, nu ar putea face aceasta, pentru c? demonii nu sunt trupe?ti, ci spirituali, iar cel care ar trebui s? moar? pentru ei, ar trebui s? moar? spiritual. Or acest lucru e imposibil. De aceea pentru demoni nu mai exist? ?ans? de mantuire, ?i de aceea ei sunt invidio?i pe oameni.
Anselm a tr?it in perioada
schismei celei mari
, pentru care problema principal? a fost
filioque
. Bizantinii p?strau formula din
Evanghelia dup? Ioan, 15:26
, potrivit c?reia Spiritul Sfant ≪de la Tat?l purcede≫. O parte din latini au adoptat formula: ≪de la Tat?l ?i de la Fiul purcede≫. Anselm incearc? s? le impace pe cele dou?, pledand totu?i pentru prima, dar considerand c? a doua nu ?tirbe?te credin?a.
Anselm prime?te o scrisoare, in care un episcop de pe continent se plange c? ar fi v?zut preo?i ce s?var?eau
euharistia
cu paine dospit? ?i f?r? acoper?minte liturgice. In
Anglia
, pe vremea aceea, se folosea inc? paine dospit?, de aceea, intr-o anumit? m?sur?, Anselm se justific?. El r?spunde cu diferite argumente
scripturare
, unele in favoarea painii dospite, altele in favoarea painii azime. Conclude c? amandou? sunt valide, ?i c? nu trebuie s? se fac? dezbinare pentru un lucru atare. De asemenea Anselm spune c? gesturile liturgice ?in de folclorul local, iar acoper?mintele se folosesc impotriva mu?telor, ?i nu cu un scop magic.
Sfantul Anselm de Canterbury e s?rb?torit pe
21 aprilie
.
- Despre adev?r (De veritate)
, edi?ie bilingv?, traducere de Cristian Bejan ?i studiu de Andrei Marinca,
Editura Ratio et Revelatio
, Oradea, 2015
- Despre libertatea alegerii (De libertate arbitrii)
, edi?ie bilingv?, traducere ?i note de Laura Maftei, studiu de Ovidiu Stanciu,
Editura Polirom
, Ia?i, 2006.
- Monologion
sau despre esen?a lui Dumnezeu
, edi?ie bilingv?, traducere, note ?i comentarii de Alexander Baumgarten, Editura Apostrof, Cluj-Napoca, 1998.
- De ce s-a f?cut Dumnezu om (Cur Deus homo)
, edi?ie bilingv?, traducere, note ?i comentarii de Emanuel Grosu, Editura Polirom, Ia?i, 1997.
- Proslogion sau despre existen?a lui Dumnezeu
, edi?ie bilingv?, traducere, note ?i postfa?? de Alexander Baumgarten, Editura Apostrof, Cluj-Napoca, 1996.
- Alexander Baumgarten,
Anselm ?i conceptul ierarhiei
, Editura Polirom, Ia?i, 2003.
- Alexander Baumgarten,
L’argument infini : Saint Anselme et le concept de hierarchie du monde
, Zeta Books, Bucharest, 2009.
- Alexander Baumgarten,
Intermediaritate ?i Ev Mediu. Studii de filosofie medieval?
, Editura Via?a Cre?tin?, Cluj-Napoca, 2008.
- Claudiu Mesaro?,
Filosofii cerului. O introducere critic? in filosofia medieval?
, Editura Universit??ii de Vest, Timi?oara, 2005.
- ^
a
b
?Anselm de Canterbury”
,
Gemeinsame Normdatei
, accesat in
- ^
a
b
BeWeB
, accesat in
- ^
?Anselm de Canterbury”
,
Gemeinsame Normdatei
, accesat in
- ^
a
b
Ансельм Кентерберийский
,
Marea Enciclopedie Sovietic? (1969?1978)
[*]
- ^
a
b
Saint Anselm
(in englez?), Stanford Encyclopedia of Phylosophy
- ^
?Anselm de Canterbury”
,
Gemeinsame Normdatei
, accesat in
- ^
Catholic-Hierarchy.org
, accesat in
- ^
Mirabile: Archivio digitale della cultura medievale
- ^
CONOR
[*]
[[
CONOR
(authority control file for author and corporate names in Slovene system COBISS)|]]
Commons
Wikicitat