Adolf de Nassau
Rege romano-german
Adolf de Nassau (monument in Domul din Speyer)
Date personale
N?scut	c.1255
Decedat	2 iulie 1298 (43 de ani) Golheim
Inmormantat	Domul din Speyer
Cauza decesului	mort in lupt? [*] ​ [1] [2] [3] [4] ( ucis in lupt? [1] [2] [3] [4] )
P?rin?i	Adelheid de Katzenelnbogen
Fra?i ?i surori	Diether de Nassau [*] ​ [2] [3] [4] [5] Richardis de Nassau [*] ​ [3] [4] [5] [6] Mechtild of Nassau [*] [[ Mechtild of Nassau (German countess)|​]] [3] [4] [5] Imagina de Nassau [*] ​ [4] [5]
C?s?torit cu	Imagina de Isenburg-Limburg
Copii	Mechtild de Nassau [*] ​ [3] [4] [5] [6] Gerlach I de Nassau [*] ​ [3] [4] [5] [6] Rupert al V-lea de Nassau [*] ​ [3] [4] [5] [6] Walram al III-lea de Nassau [*] ​ [3] [4] [5] [6] Henric de Nassau [*] ​ [3] [4] [5] Adelaide de Nassau [*] ​ [3] [4] [5] [6] Imagina de Nassau [*] ​ [3] [4] [5] Adolf de Nassau [*] ​ [3] [4] [5]
Ocupa?ie	Rege al Romanilor
Limbi vorbite	limba german? [2] limba francez? [2] limba latin? [2]
Apartenen?? nobiliar?
Titluri	conte [1] [2] [3] [4] Conte de Nassau [*] ​ ( 24 ianuarie 1276 ? 2 iulie 1298 ) [1] [2] [3] [4]
Familie nobiliar?	Casa de Nassau
Conte de Nassau
Domnie	1276 - 2 iulie 1298
Predecesor	Walram al II-lea
Succesor	Robert al VI-lea
Rege romano-german
Domnie	5 mai 1292 - 23 iunie 1298
Incoronare	24 iunie 1292, Aaachen
Predecesor	Rudolf I al
Succesor	Albert I al Sfantului Imperiu Roman
Semn?tur?
Modific? date / text

Adolf de Nassau (c. 1255 ? d. 2 iulie 1298 lang? Gollheim ) ^[8] apar?inand liniei Walram din Casa Nassau , a fost rege romano-german din 1292 pan? in 1298. Este considerat al doilea din randul a?a-numi?ilor regi-con?i ?i a fost primul conduc?tor al Sfantului Imperiu Roman s?n?tos din punct de vedere psihic ?i fizic, pe care principii electori l-au destituit f?r? ca Papa s?-i fi impus anterior interdic?ia bisericii . Adolf a murit in b?t?lia de la Gollheim in lupt? cu ducele Albert I de Habsburg .

Familia ?i descenden?ii [ modificare | modificare surs? ]

Adolf a fost al doilea fiu al contelui Walram al II-lea de Nassau ?i al so?iei lui, Adelaide de Katzenelnbogen. In jurul anului 1270 s-a c?s?torit cu Imagina de Isenburg-Limburg .

Fratele s?u mai mare a fost Diether de Nassau, care a devenit arhiepiscop de Trier dup? moartea lui Adolf. Agnes de Isenburg-Limburg, sora Imaginei, era c?s?torit? cu Henric de Westerburg. Acesta era fratele arhiepiscopului de Koln, Siegfried de Westerburg .

Din c?s?toria lui Adolf cu Imagina au rezultat cel pu?in opt copii, ?i anume:

• Henric (a murit tan?r)
• Imagina (a murit tan?r?)
• Rupert al VI-lea, conte de Nassau-Idstein-Wiesbaden (c.1280 ? d.1304)
• Mechthild (c. 1280 ? d.1323), c?s?torit? in 1294 cu Rudolf I, conte palatin al Rinului
• Gerlach I, conte de Nassau-Idstein-Wiesbaden (c. 1288 ? d. 1361)
• Adolf (n. 1292 ? d. 1294)
• Adelheid, stare?a man?stirii Klarenthal incepand din 1311 (d. 1338)
• Walram al III-lea, conte de Nassau-Wiesbaden (c. 1294 ? d. 1324)

Conte de Nassau [ modificare | modificare surs? ]

Adolf a devenit conte de Nassau in 1276. ^[9] Mo?tenirea sa includea teritoriile familiei Nassau aflate la sud de raul Lahn , in Taunus . De asemenea, el st?panea feudele Wiesbaden ?i Idstein , fiind in acela?i timp guvernator al cet??ii Weilburg in numele episcopului de Worms . In plus era co-proprietar al teritoriilor ancestrale din jurul cet??ii Nassau ?i Laurenburg .

In jurul anului 1280 familia Nassau a intrat in conflict cu familia Eppstein (episcopul de Mainz), in urma c?ruia ora?ul Wiesbaden ?i cetatea Sonnenberg a fost distrus de familia Eppstein. In 1283 s-a ajuns la o in?elegere, iar ora?ul Wiesbaden ?i cetatea Sonnenberg au fost reconstruite. In afar? de Idstein, Sonnenberg a devenit re?edin?a contelui Adolf, iar ora?ului Idstein i-au fost acordate drepturi noi in 1287 ?i i s-au extins fortifica?iile.

Prin medierea unchiului s?u Eberhard I de Katzenelnbogen, Adolf a ajuns la curtea regelui Rudolf I de Habsburg , prezen?a lui in anturajul regelui fiind confirmat? in mod repetat de izvoarele istorice. In 1286, regele Rudolf i-a incredin?at lui Adolf func?ia de guvernator al cet??ii Kalsmunt din Wetzlar . Un an mai tarziu, Adolf a primit conducerea cet??ii Gutenfels de lang? Kaub de la contele palatin al Rinului.

Adolf trecuse de varsta de patruzeci de ani la vremea cand a fost ales rege. Pan? atunci, activit??ile sale politice se limitaser? la rolul de aliat al arhiepiscopului de Koln. Datorit? colabor?rii sale cu arhiepiscopii de Koln ?i de Mainz, Adolf era probabil familiarizat cu situa?ia politic? din regiunea Rinului Mijlociu ?i din Mainz . Adolf, de in?l?ime mijlocie, amabil, curajos, obi?nuit cu folosirea armelor, vorbea limba francez? ?i latin?, ceea ce pu?ini nobili inv??au la vremea respectiv?. La moartea tat?lui s?u, Walram al II-lea, Adolf a devenit conte de Nassau. Mo?tenirea sa cuprindea Idstein, Weilburg, ora?ul ?i curtea din Wiesbaden precum ?i Bleidenstadt. Curand el a construit o leg?tur? intre Idstein ?i Wiesbaden ceea ce a dus la un conflict cu arhiepiscopii de Mainz (din Casa Eppstein), cu Katzenelnbogen ?i Solms. ^[10] Pentru a-?i imbun?t??i veniturile, Adolf ?i-a oferit serviciile militare altora, intre care ?i arhiepiscopului de Koln, Sigfried de Westerburg, de partea c?ruia a participat in 1280 la r?zboiul de mo?tenire al domeniului Limburg. In B?t?lia de la Worringen din anul 1288, men?ionat? de istoria ora?ului Koln, Adolf a luptat de partea v?rului s?u Henric ?i a arhiepiscopului Sigfried de Westerburg. In aceast? lupt? a fost luat prizonier de familia de Brabant, pentru o scurt? perioad? de timp. Posesiunile ?i puterea lui Adolf erau mai degrab? modeste. Acesta este motivul pentru care la alegerea regelui romano-german, Adolf de Nassau propus de Sigfried de Westerburg a fost preferat lui Albert de Habsburg propus de contele palatin al Rinului. ^[10]

Prin alegerea lui Adolf episcopul de Koln (Sigfried de Westerburg) dorea s? compenseze infrangerea suferit? in anul 1288.

Alegerea ca rege romano-german [ modificare | modificare surs? ]

Alian?a principilor electori in favoarea lui Adolf [ modificare | modificare surs? ]

Predecesorul lui Adolf, regele Rudolf I , nu a reu?it s?-l conving? pe regele Venceslau al II-lea al Boemiei s? sus?in? alegerea fiului s?u, Albert de Habsburg , ca succesor la tronul Sfantului Imperiu Roman. Dup? moartea lui Rudolf, indoielile lui Venceslau ?i ale celorlal?i principi electori cu privire la Albert au persistat. Doar contele palatin Ludovic cel Strict i-a promis lui Albert c? il va alege. Potrivit unei surse datand din secolul al XIV-lea resentimentele fa?? de Albert ajunseser? atat de departe incat arhiepiscopul de Koln, Siegfried de Westerburg, a cerut respingerea alegerii acestuia, argumentand c? este principial gre?it ca fiul s? succead? tat?lui la tron.

Mai mult, Venceslau ?i Siegfried au c?zut de acord cu Gerhard al II-lea de Eppstein, arhiepiscopul de Mainz, c? viitorul rege ar trebui s? serveasc? in principal interesele lor personale. Venceslau a reu?it s?-i atrag? de partea sa ?i pe principii electori de Brandenburg ?i de Saxonia . Cel din urm? s-a angajat in scris pe 29 noiembrie 1291 c? va vota la fel ca Venceslau. Este posibil ca margraful de Brandenburg s?-?i fi luat un angajament similar. Contele palatin ?i arhiepiscopul de Trier au acceptat decizia majorit??ii principilor electori.

Promisiuni electorale f?cute principilor [ modificare | modificare surs? ]

Prin urmare, la intrunirea Colegiului Electoral, arhiepiscopul de Koln l-a propus pe Adolf de Nassau ca rege. In cazul alegerii sale, Adolf s-a declarat gata s? fac? concesii importante principilor electori ?i s? le urmeze cererile politice.

Cu cateva zile inainte de alegeri pe 27 aprilie 1292, arhiepiscopul de Koln a fost primul pentru care Adolf a emis un certificat care con?inea o list? lung? cu propriet??i confirmate, precum ?i o sum? de 25.000 de m?rci de argint in cazul in care era ales. Mai mult, Adolf i-a promis ajutor impotriva anumitor oponen?i, dar ?i ajutor general; in plus, el urma s? nu admit? vreun du?man al arhiepiscopului in consiliul s?u, iar dup? alegere, s? ofere arhiepiscopului suficiente garan?ii pentru indeplinirea promisiunilor, in caz contrar urmand s? piard? tronul. Ultima clauz? dovede?te faptul c? la sfar?itul secolului al XIII-lea, momentul incoron?rii constituia de fapt momentul decisiv al prelu?rii puterii. Astfel se explic? prezen?a acestei ultime clauze referitoare la garan?iile men?ionate.

Ceilal?i principi electori i-au cerut lui Adolf, de asemenea, confirmarea unor concesii similare, ins? numai dup? alegeri. Cele mai mari concesii au fost cele acordate regelui Venceslaus al Boemiei pe 30 iunie 1292. Adolf a promis acestuia s? retrag? lui Albert de Habsburg dreptul asupra ducatelor Austria ?i Stiria. Acest lucru trebuia f?cut in acela?i mod in care regele anterior, Rudolf I , luase teritoriile imperiale care apar?inuser? regelui Ottokar al II-lea , tat?l lui Venceslau. Albert trebuia ins? mai intai invitat la judecat?. Dac? nu se supunea deciziilor instan?ei acestea urmau s? fie puse in aplicare cu for?a in termen de maxim un an. Astfel Venceslau urma s? reintre in posesia teritoriilor care apar?inuser? tat?lui s?u.

Ora?ele Muhlhausen ?i Nordhausen au fost date arhiepiscopului de Mainz, Gerhard al II-lea, ceea ce corespundea intereselor acestuia in regiunea Turingia. Arhiepiscopul a primit ?i beneficii financiare. La fel ca omologul s?u din Koln, principele elector de Mainz a impus ca persoanele indezirabile lui s? nu fie incluse in consiliul lui Adolf.

In compara?ie cu beneficiile pe care le-au primit electorii de Mainz, Koln ?i Boemia, concesiile f?cute contelui palatin al Rinului ?i arhiepiscopului de Trier au fost mai modeste.

Pe 5 mai 1292 in Frankfurt pe Main , Adolf a fost ales rege in deplin acord al arhiepiscopului de Koln cu regele Boemiei, cu acceptul tacit al celorlal?i principi electori. In aceast? zi arhiepiscopul de Mainz l-a proclamat rege, iar pe 24 iunie arhiepiscopul de Koln l-a incoronat in Aachen. Datorit? concesiilor ?i promisiunilor f?cute anterior, Adolf avea practic puterea limitat? inc? de la inceputul domniei sale. ^[11]

Domnia [ modificare | modificare surs? ]

Inc?lcarea promisiunilor electorale [ modificare | modificare surs? ]

Conform in?elegerii f?cute cu arhiepiscopul de Koln, Adolf a r?mas timp de patru luni dup? alegere pe teritoriul s?u. Arhiepiscopul se a?tepta ca regele s? revizuiasc? rezultatele b?t?liei de la Worringen din 1288. El spera s?-?i reca?tige influen?a in ora?ul Koln. In ciuda promisiunilor ferme f?cute anterior principilor electori, Adolf a incheiat alian?e cu adversarii lor. De exemplu, el a confirmat ?i chiar a extins drepturile nobililor ?i ale ora?ului Koln, care se ridicaser? impotriva suveranului lor.

De asemenea, Adolf a inc?lcat foarte repede promisiunile privind ducatele Austria ?i Stiria. Diplomat inteligent, Albert de Habsburg a evitat o disput? cu noul rege predandu-i insemnele regale ( regalia imperiale ), in posesia c?rora se afla dup? moartea tat?lui s?u, Rudolf I, in schimbul acord?rii formale a ducatelor Austria, Stiria, m?rcii Windisch ?i ora?ului Pordenone in noiembrie 1292. Punerea la dispozi?ia lui Adolf a insemnelor puterii imperiale a reprezentat un indiciu suplimentar important al legitimit??ii domniei regelui, de?i nu era o cerin?? obligatorie. Cu fiecare nou certificat emis, Adolf s-a indep?rtat pu?in cate pu?in de promisiunile f?cute f?r? a putea fi totu?i acuzat in mod deschis c? nu respect? aranjamentele ?i acordurile anterioare.

Adolf a ac?ionat ca un conduc?tor increz?tor in sine ?i in alte direc?ii. Curtea sa era un magnet pentru to?i cei ce c?utau s? ob?in? protec?ie impotriva st?panilor teritoriali din imperiu care i?i extindeau puterea. Chiar la inceputul domniei sale a reinnoit pacea general? ini?iat? de Rudolf I pentru inc? zece ani ?i a stabilit inc? cel pu?in dou? p?ci regionale.

Adolf a folosit infeudarea ca instrument important pentru exercitarea puterii sale de conduc?tor. El a cerut principilor electori clerici chiar o r?splat? pentru ceremonialul primirii insemnelor puterii regale ?i a insistat cu aceast? cerere pan? la enervare. Contemporanii s?i au v?zut tendin?e simoniste in aceast? abordare. Istoricii de azi il privesc ins? mai mult ca pe un inovator in g?sirea de noi surse de venituri pentru bugetul statului, ceea ce f?cuser? de altfel ?i al?i regi din vestul Europei. Recuperarea ?i administrarea propriet??ilor imperiale au fost, de asemenea, foarte importante pentru el. Printr-o politic? a c?s?toriilor inteligente, el a reu?it s? reca?tige pentru imperiu foste propriet??i deja pierdute.

Alian?a cu Anglia [ modificare | modificare surs? ]

In 1294 st?panirea sa era la apogeu. Adolf a incheiat o alian?? impotriva Fran?ei cu regele Angliei, Eduard I , ?i a primit pentru aceasta 60.000 de lire sterline, reprezentand 90.000 de m?rci de aur. Alian?a, perceput? ca fiind de tip mercenar, era menit? a fi o piedic? in calea ideilor expansioniste al lui Filip al IV-lea al Fran?ei. Adolf a folosit o parte din banii primi?i, pentru a ocupa Meissen ?i Turingia in 1294-1295. El nu avea totu?i puterea necesar? pentru a atinge scopurile stabilite in acordul incheiat cu Eduard, care a folosit imaginea regelui ?i a principilor germani ca ni?te piese pe tabla de ?ah in interesul s?u. ^[12] Tratatul a fost precedat de incerc?ri ale Fran?ei de a cuceri ducatul Burgundiei ?i comitatul Flandra. Pe fondul r?zboiului flamand de succesiune , Filip cel Frumos a incercat s? extind? Fran?a prin ocuparea Flandrei. Prin urmare contele Guido de Dampierre a intermediat, alian?a dintre Eduard I ?i Adolf pentru a ob?ine protec?ia lor. Papa Bonifaciu al VIII-lea a ordonat pacea in 1295 ?i l-a amenin?at pe Adolf cu excomunicarea dac? va incepe r?zboiul. Cand Adolf a atacat Flandra pentru a-?i indeplini obliga?iile din acordul cu Eduard I, puterea lui s-a dovedit insuficient?, resursele financiare ale Fran?ei fiindu-i mult superioare. Faptul c? Adolf nu a reu?it s?-?i duc? pan? la cap?t indeplinirea obliga?iilor i-a afectat reputa?ia, de?i ini?ial nu a avut consecin?e.

Politica in Turingia [ modificare | modificare surs? ]

Pu?in mai tarziu Adolf a intervenit in Turingia, care era sfa?iat? de lupte. El a cump?rat domeniul st?panit de Albert al II-lea de Meissen , folosindu-se de luptele izbucnite intre Albert ?i fiii s?i, Frederic ?i Dietrich . Adolf a f?cut achizi?ia in nume propriu, in calitate de rege folosind, probabil, ?i bani primi?i din Anglia. Din punct de vedere legal, acest lucru era permis, deoarece Adolf l-a convins pe st?panul feudei s? renun?e la ea ?i s? o returneze imperiului. Mai mult, a transformat Marca de Meißen in feud? imperial? dup? stingerea unei ramuri a Casei de Wettin, aceast? feud? devenind literalmente lipsit? de proprietar ?i fiind ocupat? prin for?? de unul dintre fii lui Albert al II-lea ( cel Degenerat ).

Aceast? achizi?ie ?i recuperarea M?rcii Meissen au afectat interesele a patru principi electori. Arhiepiscopul de Mainz a putut dovedi ulterior c? o parte a Turingiei nu era un feud? imperial?, ci apar?inea principatului ecleziastic Mainz. Boemia nu putea fi entuziasmat? de cre?terea puterii regelui la grani?a sa nordic?, mai ales c? Adolf promisese anterior Marca de Meissen lui Venceslau al II-lea. De asemenea, to?i principii electori sperau s? ob?in? un profit de pe urma fr?mant?rilor din Turingia. Pe lang? reintoarcerea unor feude nesemnificative in imperiu, nu se poate ignora faptul c? Adolf s-a str?duit s?-?i m?reasc? puterea pe plan intern. In primul rand, Adolf a reu?it s? ob?in? achizi?iile in mod diplomatic convingandu-l pe margraful de Brandenburg s? ac?ioneze, iar pe arhiepiscopul de Mainz ?i pe ducele de Saxonia s? tolereze achizi?ia.

Pentru a-?i atinge aceste scopuri au fost necesare dou? campanii sangeroase ?i incheierea unei p?ci regionale. Doi ani mai tarziu, in vara anului 1296, la intrunirea Cur?ii imperiale, Adolf a anun?at cu mandrie c? a m?rit in mod semnificativ proprietatea imperiului prin m?surile sale.

Destituirea ?i moartea [ modificare | modificare surs? ]

Alian?a principilor electori impotriva lui Adolf [ modificare | modificare surs? ]

La baza disputei cu principii electorii a stat politica lui Adolf privind Turingia de?i ea fusese acceptat? anterior. La Rusaliile din 1297, conduc?torii ambelor ramuri ale Casei de Brandenburg, ducele saxon ?i regele Boemiei s-au unit pentru a-?i impune interesele. Arhiepiscopul de Mainz, Gerhard al II-lea s-a al?turat grupului.

In februarie 1298, situa?ia pentru Adolf devenise periculoas?, deoarece Venceslau al II-lea al Boemiei ?i Albert de Habsburg hot?raser? s? g?seasc? o solu?ie pentru disputele privind ducatele Austria ?i Stiria, dispute ce duraser? prea mult. Ei au incheiat acorduri pentru cazul in care Adolf ar fi fost demis, iar Albert ar fi fost ales in locul s?u. Este posibil ca aceast? intalnire s? se fi avut loc pe 2 iunie 1297 cu ocazia incoron?rii lui Venceslau care fusese amanat? ani de zile. In ianuarie 1298, arhiepiscopul de Mainz i-a chemat la curtea imperial? pe Albert ?i pe Adolf pentru a ajunge la un compromis, dar incercarea a fost zadarnic?; au existat chiar lupte intre cei doi pe Valea Rinului Superior, care s-au soldat cu mari pierderi, dar care nu au decis soarta conflictului. In mai 1298, arhiepiscopul de Mainz l-a invitat din nou pe rege la curte, pentru a solu?iona disputa. Totu?i, in calitate de parte implicat? direct in conflict, regele nu putea fi in acela?i timp ?i judec?tor; pe de alt? parte, el trebuie s? fi resim?it aceast? invita?ie ca pe o provocare, din moment ce Albert ridicase armele impotriva lui, care era rege de drept. O prim? intalnire pe 1 mai ?i inc? una pe 15 iunie au r?mas f?r? rezultate concrete.

O intalnire intre arhiepiscopul de Mainz, ducele de Saxonia ?i margrafii de Brandenburg (Otto al IV-lea c el cu S?geat? , Henric f?r? ?ar? ?i Hermann cel Lung ) pe 23 iunie 1298 a condus la un proces impotriva regelui insu?i. Arhiepiscopul de Koln ?i regele Boemiei il autorizaser? anterior pe arhiepiscopul de Mainz s? ac?ioneze in numele lor. La acest proces, Adolf a fost acuzat de numeroase infrac?iuni, intre care inc?lcarea continu? a p?cii in Turingia ?i inc?lcarea promisiunilor f?cute arhiepiscopului de Mainz. Adolf a fost declarat nevrednic de func?ia sa ?i a pierdut demnitatea regal?.

Trucuri juridice pentru destituire [ modificare | modificare surs? ]

In mod ciudat, Adolf nu a fost excomunicat de c?tre pap? inainte de a fi destituit. Papa probabil c? nici m?car nu fusese implicat in procesul de destituire. Prin?ii au incercat s?-?i formuleze argumentele intr-un mod similar cu Inocen?iu al IV -lea cu ocazia destituirii lui Frederic al II-lea , dar procesul a fost unul de-a dreptul monstruos intrucat Adolf era ales ?i incoronat, conform accep?iunii timpului ?prin voia lui Dumnezeu”, iar prin?ii ?i-au inc?lcat jur?mantul de credin?? f?cut regelui. In lista rechizitoriului apar ?i fapte indignante care par ciudate la prima vedere, cum ar fi profanarea hostiilor ?i extorcarea simonist? de bani. Mai mult decat atat, la acea vreme nu exista o lege imperial? privitoare la destituirea regelui. De aceea principii au invocat dreptul lor de vot, ca baz? a dreptului lor de a destitui un rege. Aceast? argumentare era problematic?, deoarece demiterea lui Frederic al II-lea reprezenta deja un precedent. Conform reglement?rii canonice, doar Papa era autorizat s? demit? regele.

Alegerea lui Albert ?i moartea lui Adolf [ modificare | modificare surs? ]

Albert de Habsburg a fost ales rege ca urmare a destituirii lui Adolf. Cum s-au desf??urat alegerile nu mai poate fi clarificat cu precizie azi, deoarece cronicarii nu au scris nimic despre asta. A r?mas deschis? intrebarea dac? Albert intr-adev?r nu a acceptat la inceput alegerea sa ca rege, a?a cum a afirmat ulterior papa Bonifaciu al VIII-lea.

Una a fost inl?turarea lui Adolf ?i alta a fost executarea deciziei luate impotriva lui. Conflictul dintre regele Adolf ?i opozi?ia princiar? s-a incheiat curand pe campul de lupt?. Pe 2 iulie 1298 armata lui Adolf ?i cea a lui Albert s-au intalnit in B?t?lia de la Gollheim . Locul este situat in nordul palatinatului Rinului intre Kaiserslautern ?i Worms, lang? masivul Donnersberg . Dup? atacuri violente, Adolf a c?zut impreun? cu purt?torul s?u de stindard ?i cu al?i ca?iva adep?i loiali. Apoi armata sa a p?r?sit campul de lupt? ?i s-a destr?mat.

Albert i-a impiedicat pe inso?itorii lui Adolf s?-l inmormanteze pe rege in Domul din Speyer . Prin urmare, Adolf a fost inmormantat lang? Gollheim in m?n?stirea cistercian? Rosenthal ?i abia ulterior mutat la Speyer. ^[12] In Gollheim o cruce comemorativ? aminte?te locul unde a murit Adolf . Aceasta este cea mai veche troi?? din Palatinat.

Concluzii [ modificare | modificare surs? ]

Scurta perioad? de domnie a lui Adolf de Nassau a fost marcat? ?i dominat? de incerc?ri zadarnice de a readuce imperiul la m?rimea teritorial? anterioar?. Adolf nu a avut puterea de a se opune diviz?rii teritoriului mai ales in zona cursului mijlociu al Rinului, iar for?a sa politic? limitat? nu a adus suportul necesar principilor electori pentru atingerea scopurilor lor. Adolf a fost victima intereselor egocentrice ale principilor care il aduseser? pe tronul imperial. ^[14]

Regele Henric al VII-lea a mutat pe 29 august 1309 sicriul lui Adolf in Domul din Speyer. Aici a fost inmormantat lang? Albert de Habsburg, care a fost ucis in 1308.

In 1824, ducele Wilhelm de Nassau a ridicat in memoria str?mo?ului s?u un monument in corul Domului, care se afl? acum in vestibulul. Acesta il reprezint? pe Adolf in armur?, ingenuncheat pentru rug?ciune. Planul monumentului a fost intocmit de Leo von Klenze, iar realizarea apar?ine sculptorului Landolin Ohmacht. Intr-o ni?? din peretele vestibulului se afl?, de asemenea, o statuie mare a lui Adolf de Nassau, realizat? de sculptorul Anton Dominik Fernkorn in1858. ^[15]

Probabil in secolul al XIX-lea a ap?rut legenda conform c?reia Adolf era un conte din zona Nurnberg . Aceast? eroare s-a datorat probabil gre?elii f?cute pentru v?rul s?u Emich I de Nassau-Hadamar, care devenise proprietarul castelului Kammerstein in jurul anului 1300 dup? c?s?toria sa cu Anna de Nurnberg.

In 1841, ducele Adolf de Nassau (Mare Duce de Luxemburg) a comandat un portret al regelui Adolf pictorului Heinrich Mucke din Dusseldorf, care a fost expus in 1843 in Sala imp?ra?ilor in prim?ria (?Romer”) din Frankfurt. Imaginea il prezint? pe regele Adolf cu armur? ?i mantie alb?, purtand o coroan? din fier cu coif cu ?eap? (?Pickelhaube”), in mana dreapt? ?ine o sabie, iar in stanga un scut cu vultur. In afar? de semn?tura pictorului, tabloul poart? o zicala latin? ?Praestat vir sine pecunia quam pecunia sine viro” (Mai bine un om f?r? bani decat bani f?r? un om). Portretul este o reprezentare idealizat? in stil istoricist , care nu s-a bazat pe reprezent?ri anterioare. Heinrich Mucke nu avea la dispozi?ie nicio imagine contemporan? a regelui, iar alte reprezent?ri, ca de exemplu cele atribuite lui Georg Friedrich Christian Seekatz, le-a respins pe motiv c? erau mediocre. ^[16]

Note [ modificare | modificare surs? ]

Bibliografie [ modificare | modificare surs? ]

• Friedrich Baethgen: Zur Geschichte der Wahl Adolfs von Nassau. In: Deutsches Archiv fur Erforschung des Mittelalters. vol. 12, 1956, p. 536?543
• Pierre Even: Das Bildnis Konig Adolfs von Nassau im Frankfurter Kaisersaal. In: Nassauische Annalen. vol. 109, 1998, p. 73?89.
• Adolf Gauert: Adolf von Nassau. In: Neue Deutsche Biographie (NDB). vol. 1, Duncker & Humblot, Berlin 1953, ISBN 3-428-00182-6, p. 74-75.
• Alois Gerlich: Adolf von Nassau (1292?1298). Aufstieg und Sturz eines Konigs, Herrscheramt und Kurfurstenfronde. In: Nassauische Annalen. vol. 105, 1994, p. 17?78. Neudruck in: Alois Gerlich: Territorium, Reich und Kirche. Ausgewahlte Beitrage zur mittelrheinischen Landesgeschichte. Festgabe zum 80. Geburtstag. Historische Kommission fur Nassau, Wiesbaden 2005, ISBN 978-3-930221-15-8.
• Michael Menzel: Die Zeit der Entwurfe (1273?1347) (= Gebhardt Handbuch der Deutschen Geschichte 7a). 10., edi?ie nou?, Klett-Cotta, Stuttgart 2012, ISBN 978-3-608-60007-0, p. 110?121.
• Hans Patze: Erzbischof Gerhard II. von Mainz und Konig Adolf von Nassau. Territorialpolitik und Finanzen. In: Hessisches Jahrbuch fur Landesgeschichte. vol. 13, 1963, p. 83?140.
• Malte Prietzel: Das Heilige Romische Reich im Spatmittelalter. Wissenschaftliche Buchgesellschaft, Darmstadt 2004, ISBN 3-534-15131-3.
• Christine Reinle: Adolf von Nassau. In: Bernd Schneidmuller, Stefan Weinfurter (ed.): Die deutschen Herrscher des Mittelalters. Historische Portrats von Heinrich I. bis Maximilian I. Beck, Munchen 2003, p. 360?371.
• Winfried Speitkamp (ed.): Handbuch der hessischen Geschichte, vol. 3: Ritter, Grafen und Fursten ? weltliche Herrschaften im hessischen Raum, ca. 900?1806. ( Veroffentlichungen der Historischen Kommission fur Hessen. vol. 63,3). Historische Kommission fur Hessen, Marburg 2014, ISBN 978-3-942225-17-5.
• Heinz Thomas: Deutsche Geschichte des Spatmittelalters. 1250?1500. Kohlhammer, Stuttgart 1983, ISBN 3-17-007908-5, p. 86-88.
• Fritz Trautz: Studien zur Geschichte und Wurdigung Konig Adolfs von Nassau. In: Geschichtliche Landeskunde. Veroffentlichungen des Instituts fur geschichtliche Landeskunde an der Universitat Mainz 2 (1965), p. 1?45.
• Franz Xaver von Wegele: Adolf, Graf von Nassau. In: Allgemeine Deutsche Biographie (ADB). vol. 1, Duncker & Humblot, Leipzig 1875, p. 89?92.
• Gerhard Hartmann, Karl Schnith (ed.): Die Kaiser. 1200 Jahre europaische Geschichte. Marix, Wiesbaden 2006, ISBN 978-3-86539-074-5 , p. 376-382.