Acid sulfuric
Acid sulfuric 2D
Acid sulfuric 3D
Denumiri
Alte denumiri	Vitriol
Identificare
SMILES OS(O)(=O)=O [1]
Num?r CAS	7664-93-9
ChEMBL	CHEMBL572964
PubChem CID	22066174, 5152822 1118, 22066174, 5152822
Informa?ii generale
Formul? chimic?	H 2 SO 4
Aspect	Lichid transparent pu?in vascos
Mas? molar?	98,1 g/mol
Propriet??i
Densitate	1,8356 g cm ?3
Starea de agregare	lichid
Punct de topire	10,38 °C
Punct de fierbere	279,6 °C
Solubilitate	miscibil cu reac?ie intens?
Anion	Sulfat
Cation	Hidrogen
Duritate (Scara Mohs)	0
Presiune de vapori	0 mm Hg [2]
Indice de refrac?ie ( n D )	1,397
Viscozitate	dinamic? 21 de millipascal secondi [3]
NFPA 704
0 3 2 W
Sunt folosite unit??ile SI ?i condi?iile de temperatur? ?i presiune normale dac? nu s-a specificat altfel.
Modific? date / text

Acidul sulfuric (sulfat de dihidrogen, in conformitate cu nomenclatura IUPAC ) este un compus chimic al sulfatului cu formula chimic? H ₂ S O ₄ . Acesta este un lichid incolor, uleios, foarte vascos ?i higroscopic . Acidul sulfuric este unul dintre cei mai puternici acizi ?i foarte coroziv. Acidul mineral formeaz? dou? serii de s?ruri, sulfa?ii acizi ?i sulfa?ii, in care in compara?ie cu radicalul liber, unul sau doi protoni sunt inlocui?i de unii cationi .

Acidul sulfuric este una dintre cele mai importante substan?e chimice din punct de vedere tehnic ?i constituie unul dintre cei mai fabrica?i precursori chimici. In 1993 , aproximativ 135 de milioane de tone de acid sulfuric au fost produse. ^[4] Este utilizat in principal in producerea fertilizatorilor ?i pentru a reprezenta al?i acizi minerali, cum ar fi acidul clorhidric sau acidul fosforic . Este in mod frecvent utilizat in solu?ii apoase de diferite concentra?ii.

Anhidrida acidului sulfuric este trioxidul de sulf (SO ₃ ). ^[5] Atunci cand trioxidul de sulf este dizolvat in acidul sulfuric peste raportul stoichiometric, solu?ia este cunoscut? sub denumirea de acid sulfuric fumans sau oleum ^[6] , intrucat aceasta con?ine sulf ce este emis cu u?urin?? ca fum. Acizii asocia?i celui sulfuric sunt acidul sulfuros (H ₂ SO ₃ ), care este derivat din dioxidul de sulf ^[7] , ?i acidul tiosulfuric (H ₂ S ₂ O ₃ ), in acest caz un atom de oxigen fiind inlocuit de c?tre sulf . ^[8]

Istorie [ modificare | modificare surs? ]

Acidul sulfuric este cunoscut inc? din vechi timpuri sub denumirea de vitriol . Primele indica?ii ale acestuia se g?sesc in textele alchimistului istoric controversat Dsch?bir ibn Hayy?n din secolul al VIII-lea . Apoi, acesta a fost men?ionat impreun? cu unele metode de fabricare posibile in scrierile alchimistului Albertus Magnus (1200-1280) ?i ale lui Basilius Valentinus (c. 1600). Ace?tia au descris metode de produce a vitriolului din diferi?i sulfa?i naturali - cum ar fi calcantitul sau alaunul . Numele de ulei de vitriol este derivat de la denumirea invechit? de vitriol pe care o aveau aceste minerale . Prima surs? ce con?inea cantit??i mari de acid sulfuric a fost vitriolul. Din secolul al XVI-lea , el a fost fabricat in Boemia , Saxonia ?i Harz , unde procesul de fabricare al vitriolului a produs acid sulfuric. ^[9] Dup? numele primei mare produc?ii din Nordhausen , produsul a fost redenumit Vitriol Nordhausen. ^[10] Primele investiga?ii ?tiin?ifice ale acidului sulfuric au fost desf??urate de c?tre Johann Rudolph Glauber . El a reac?ionat acidul cu clorura de sodiu ?i a ob?inut acid clorhidric ?i sulfat de sodiu , care a fost denumit Sarea Glauber . ^[11] Totu?i, metodele in care erau folosi?i sulfa?ii erau foarte complicate ?i scumpe. Pentru a ob?ine cantit??i mai mari de produs, in secolul al XVIII-lea s-a dezvoltat un procedeu in care sulful ?i salpetrul era ars in borcane de sticl?. Pentru c? recipientele din sticl? erau prea fragile, in 1746 , John Roebuck a fost primul care a incercat reac?ia in unele mai rezistente de plumb . Dup? 1793 , Nicolas Clement-Desormes ?i Charles Bernard Desormes au descoperit c? utilizand aerul , salpetrul era redus semnificant in volum , a?adar metoda camerelor de plumb putea fi utilizat? industrial. Acest lucru a fost particular pentru anul 1789 ^[12] cand a fost descoperit de Nicolas Leblanc ?i aplicat in 1791 pentru produc?ia carbonatului de sodiu. Procesul a fost imbun?t??it de mai multe ori de Joseph Louis Gay-Lussac ?i s-au dezvoltat metodele de absorb?ie a gazelor nitroase ^[13] Astfel, era posibil? producerea continu? a acidului. Principalul dezavantaj al acestei metode este c? a fost atins? o centra?ie de doar 78%, iar solu?iile mai concentrate de oleum vor produce distilarea vitriolului. O metod? de producere de acidului sulfuric extrem concentrat a fost dezvoltat? numai dup? 1870 , cand a fost descoperit procedeul de contact. ^[14]

Ocuren?? [ modificare | modificare surs? ]

Liber ?i nedisociat in ioni de oxoniu sau de sulfat , acidul sulfuric este foarte rar in natur?. ^[15] In atmosfer? , el este format din dioxidul de sulf , care la randul s?u este produs prin combustia substan?elor con?in?toare de sulf sau din erup?ii vulcanice . Dioxidul de sulf este oxidat de c?tre radicalii de hidroxil sau de c?tre oxigen la trioxid de sulf . Cu apa , acesta formeaz? in final acidul sulfuric liber. Continuarea oxid?rii permite formarea trioxidului de sulf de c?tre ozon sau peroxid de hidrogen . In ploaia acid?, acidul sulfuric trece sub form? diluat? (sulfat de hidrogen sau ioni de sulfat) ?i ajunge pe p?mant.

De asemenea, exist? o cantitate mic? de acid sulfuric liber ?i in unele izvoare vulcanice ^[15] numite solfatare .

Spre deosebire de acidul sulfuric in sine, s?rurile sale, sulfa?ii, sunt foarte r?spandi?i in natur?. Exist? multe minerale care sunt sulfa?i ca ?i compozi?ie, iar printre cele mai cunoscute sunt: gipsul (CaSO ₄ · 2H ₂ O), baritina (BaSO ₄ ) ^[16] , calcantitul (CuSO ₄ · 5H ₂ O) ?i sarea Glauber (Na ₂ SO ₄ · 10 H ₂ O).

Acidul sulfuric se g?se?te in afara P?mantului in atmosfera superioar? a planetei Venus . Acesta este produs prin reac?ia fotochimic? dintre dioxidul de sulf ?i apa. Aici se formeaz? pic?turi de ploaie care con?in acid sulfuric de concentra?ie pan? la 80 sau 85%. In straturile mai joase, acidul se descompune datorit? temperaturilor in dioxid de sulf, oxigen ?i ap?, dar acestea se ridic? din nou ?i formeaz? acid sulfuric. ^[17]

Mai recent s-a descoperit c? exist? mari por?iuni de acid sulfuric ?i in suprafa?a inghe?at? a satelitului Europa al lui Jupiter . Una dintre ipoteze este c? atomii de sulf proveni?i prin erup?ie vulcanic? au interac?ionat in p?tura magnetic? din jurul satelitului ?i au format acidul sulfuric. ^[18]

Produc?ie [ modificare | modificare surs? ]

Exist? dou? procese principale folosite in produc?ia de H ₂ SO ₄ , procedeul camerei de plumb ?i procedeul de contact. Procesul camerei de plumb este o metod? veche ?i produce o solu?ie de acid in ap? de concentra?ie 62÷78%. Prin procesul de contact se ob?ine acid sulfuric pur. In ambele procese, dioxidul de sulf, SO ₂ , este oxidat la trioxid de sulf SO ₃ , care este dizolvat in ap?.

Dioxidul de sulf este ob?inut prin arderea sulfului:

S(s) + O ₂ (g) → SO ₂ (g)

prin pr?jirea piritei (sulfura de fier) sau a altor sulfuri metalice

4 FeS ₂ (s) + 11 O ₂ (g) → 2 Fe ₂ O ₃ (s) + 8 SO ₂ (g)

sau prin arderea hidrogenului sulfurat ,

2 H ₂ S(g) + 3 O ₂ (g) → 2 SO ₂ (g) + 2 H ₂ O(g)

Bioxidul de sulf este oxidat catalitic la trioxid de sulf

2SO ₂ (g) + O ₂ (g) → 2 SO ₃ (g)

In absen?a catalizatorului , oxidarea SO ₂ este lent?. In procesul vechi cu camera de plumb, catalizatorul este dioxidul de azot. In procedeul contact, catalizatorul este oxidul de vanadiu, V ₂ O ₅ . Trioxidul de sulf produs este dizolvat in acid sulfuric 98%, in care reac?ioneaz? cu cele 2% ap?, formand H ₂ SO ₄ .

SO ₃ (g) + H ₂ O(l) → H ₂ SO ₄ (l)

Materia prim? pentru produc?ia acidului sulfuric este adesea sulful elementar in cantit??i mari ( 2007 : 66 milioane de tone ^[19] ) ob?inut prin desulfurizarea gazelor naturale ?i a ?i?eiului prin Procedeul Claus. Elementul este ars in aer pentru a se ob?ine dioxid de sulf :

${\displaystyle \mathrm {S+O_{2}\longrightarrow SO_{2}} }$

Reac?ia sulfului cu oxigenul

In alte surse, dioxidul de sulf este produs in cantit??i mari prin topirea minereurilor de sulf, din urma c?rora de mai ob?in ?i metal e ca cupru , zinc sau plumb . Dioxidul de sulf rezult? direct in urma reac?iei:

${\displaystyle \mathrm {2\ ZnS+3\ O_{2}\longrightarrow 2\ ZnO+2\ SO_{2}} }$

Pr?jirea sulfurii de zinc

In 1999 , in Europa au fost pr?jite 3 milioane de tone de pirit? pentru produc?ia acidului sulfuric, dar in Asia , propor?ia era ?i mai mare. ^[20]

In ??rile cu resurse s?race, care nu au nici z?c?minte de sulfuri, nici sulfidice, este folosit procedeul Muller-Kuhne. Acesta const? in ob?inerea dioxidului de sulf prin arderea gipsului ?i c?rbunelui intr-un cuptor rotativ. Procedeul, mare consumator de energie, poate fi f?cut mai profitabil prin ad?ugarea nisipului ?i argilei ?i ob?inandu-se ca produs secundar ciment . In RDG , procedura a fost efectuat? pe scar? larg?.

Pentru continuarea produc?iei trebuie format trioxidul de sulf . Reac?ia direct? dintre sulf ?i oxigen pentru a forma trioxid de sulf nu are loc, deoarece echilibrul reac?iei de oxidare a dioxidului de sulf la trioxid de sulf la temperaturi joase este doar de partea trioxidului de sulf. La aceste temperaturi, totu?i, rata de reac?ie este prea sc?zut?. Prin urmare, cu ajutorul unor catalizatori adecva?i, condi?iile de reac?ie sunt controlate astfel incat reac?ia s? aib? loc mai repede la temperaturi mult prea ridicate.

${\displaystyle \mathrm {2\ SO_{2}+O_{2}\ \rightleftharpoons \ 2\ SO_{3}} }$

Reac?ia de oxidare a dioxidului de sulf la trioxid de sulf

Atunci cand este folosit procesul de contact (foarte r?spandit in prezent), pentaoxidul de vanadiu este utilizat pentru cataliza transferului de oxigen . Acesta formeaz? o topitur? de oxid de vanadiu (V) ?i sunt ad?uga?i ca co-catalizatori sulfa?i alcalini . Acesta este catalizatorul final, o combina?ie complex? cu formula [(VO ₂ )O(SO ₄ ) ₄ ] ⁴ -. El este depozitat f?r? s? schimbe starea de oxidare a vanadiului , a?a c? dioxidul de sulf reac?ioneaz? cu oxigenul pentru a forma trioxidul de sulf. ^[21] Temperatura din timpul reac?iei este de 420-620 °C, deoarece cataliza este inactiv? la temperaturi mai joase datorit? form?rii de compu?ilor de vanadiul tetravalent. ^[21] Reac?ia se desf??oar? in ni?te t?vi de cuptoare de contact, in care catalizatorul este a?ezat pe patru straturi ("rafturi"), una deasupra alteia, iar gazul este r?cit treptat intre t?vi la o temperatur? corespunz?toare.

In procedeul de contact dublu, inainte de ultima tav?, resturile de sulf existente se spal? cu acid sulfuric concentrat. In acest fel, randamentul procesului crete la 99,5%. ^[22]

Dup? formarea trioxidului de sulf, care este transformat in acid sulfuric, reziduul de dioxid de sulf r?mas trebuie eliminat cu ajutorul amoniacului sau a tiosulfatului de sodiu . Din moment de reac?ia trioxidului de sulf cu apa este prea lent?, gazul este trecut printr-o solu?ie concentrat? de acid sulfuric. In urma acestei reac?ii se ob?ine H ₂ S ₂ O ₇ care, combinat in cele ce urmeaz? cu apa, se transform? in acid sulfuric.

${\displaystyle \mathrm {SO_{3}+H_{2}SO_{4}\longrightarrow H_{2}S_{2}O_{7}} }$

Reac?ia dintre trioxidul de sulf ?i acidul sulfuric.

${\displaystyle \mathrm {H_{2}S_{2}O_{7}+H_{2}O\longrightarrow 2\ H_{2}SO_{4}} }$

Ob?inerea acidului sulfuric

Prin aceast? metod? nu se produce acid sulfuric pur, dar cu o concentra?ie de 98%. Pentru purificarea acidului sulfuric, cantitatea de trioxid de sulf trebuie introdus? in acid de concentra?ie mare, care corespunde cantit??ii apei in exces a acidului.

In ultimii ani, produc?ia de acid sulfuric, in special in China , este mai mare, in timp ce in alte ??ri din Europa , precum Germania , aceasta a sc?zut. Mic?orarea acestor produc?ii dintre anii 1990 ?i 1991 sunt datorate in mare parte dizolv?rii Uniunii Sovietice . ^[23]

Propriet??i [ modificare | modificare surs? ]

Fizice [ modificare | modificare surs? ]

Acidul sulfuric este un lichid vascos ?i incolor ce se solidific? la o temperatur? de 3 °C atunci cand este de concentra?ie 100%. In rest, punctul de inghe?are depinde de concentra?ie: la 93% acesta este de -32 °C, la 78% este -38 °C ?i la 65% este de -64 °C. ^[25] Acidul sulfuric tehnic poate avea adesea o culoare maronie ^[26] datorat? impurit??ilor organice. Inc?lzit deasupra punctului de fierbere de 279,6 °C, acidul sulfuric se vaporizeaz?, iar in forma acesta de vapori exist? trioxid de sulf in exces. La o temperatur? de 338 °C, vaporii au un con?inut de 98,3% acid ?i corespund unui amestec azeotropic de ap? ?i acid sulfuric. ^[27] Inc?lzit mai mult, la 450 °C, acidul sulfuric se disociaz? in ap? ?i trioxid de sulf complet.

C?ldura specific? a solu?iilor apoase de acid sulfuric scade odat? cu cre?terea con?inutului de mare de acid ?i se m?re?te odat? cu ridicarea temperaturii. La 20 °C, acidul sulfuric de concentra?ie 100% are c?ldura specific? 0,331 kcal/kg · °C, la 25-30 °C, oleumul cu 20,9% trioxid de sulf liber in acidul sulfuric are c?ldura specific? 0,339 kcal/kg · °C, iar oleumul cu 34,7% trioxid de sulf liber are c?ldura specific? 0,350 kcal/kg · °C. ^[28]

Acidul sulfuric solid cristalizeaz? in sistemul cristalin monoclinic cu grupul spa?ial C2/c. Parametrii re?elei sunt: a = 814 pm, b = 470 pm, c = 854 pm, ?i β = 111 °. ^[29] Structura sa este una ondulat?, in care fiecare tetraedru de sulfat de dihidrogen este legat de alte patru tetraedre prin intermediul leg?turilor hidrogenului . In plus fa?? de acidul sulfuric pur cristalizat, sunt cunoscute ?i cateva forme hidratate ale acestuia. Un exemplu este dihidratul H ₂ SO ₄ · 2H ₂ O, care de asemenea cristalizeaz? in sistemul monoclinic ?i are grupa spa?ial? C2/c. ^[30] Mai sunt cunoscu?i ?ase cristalohidra?i diferi?i, in care num?rul moleculelor de ap? inglobate este egal cu unu, doi, trei, patru, ?ase sau opt. In acest caz, acidul este complet despicat in ioni de oxoniu ?i sulfat , iar ionii de oxoniu sunt lega?i de hidrat printr-un num?r divers de molecule de ap?. Punctul de topire al acestor hidra?i descre?te odat? cu cre?terea num?rului de molecule de ap?. Astfel, punctul de topire al monohidratului este de 8,59 °C, in timp ce al octahidratului este de -62 °C. ^[22]

Intre moleculele individuale contribuie leg?tura puternic? dintre atomii de hidrogen, a?adar la 25 °C, vascozitatea acidului este de 24,6 mPa·S. ^[31] In compara?ie cu acesta, apa are o vascozitate de 0,89 mPa·s la aceea?i temperatur?. ^[14]

La fel ca ?i apa, acidul sulfuric pur este r?u conduc?tor de curent electric , iar conductivitatea sa specific? este de 1,044 · 10 ^?2 S/cm. ^[31] Motivul pentru disocierea redus? a acidului sulfuric este autoprotoliza .

${\displaystyle \mathrm {2\ H_{2}SO_{4}\rightleftharpoons \ HSO_{4}^{-}+H_{3}SO_{4}^{+}} }$

Reac?ia de autoprotoliz?

In faza gazoas? , moleculele de acid sulfuric nu sunt legate, ci singure. Unghiul dintre grupele OH este de 101,3° ?i cel dintre atomii de oxigen este de 123,3°. Lungimile leg?turilor dintre sulf ?i oxigen sunt de 157,4 pm (pentru leg?tura dintre grupele OH) ?i 142,2 pm respectiv (pentru leg?tura din varf). Structura molecular? este la fel ?i pentru acidul sulfuric cristalizat. ^[24]

Densitatea acidului sulfuric cre?te odat? cu concentra?ia ?i atinge o valoare maxim? la valoarea de 98,3 % masice; din acest punct, chiar dac? ?i concentra?ia cre?te, greutatea specific? scade. ^[28]

Chimice [ modificare | modificare surs? ]

Reac?ia cu apa ?i propriet??ile deshidratante [ modificare | modificare surs? ]

Reac?ia de hidratare a acidului sulfuric este puternic exoterm? . Dac? se adaug? ap? acidului, acesta poate incepe s? fiarb?, stropind persoanele din jur. Intotdeauna se adaug? acid in ap? ?i NU invers. De notat c? aceast? problem? se datoreaz? par?ial ?i densit??ilor relative ale celor dou? lichide. Apa este mai pu?in dens? decat acidul sulfuric ?i are tendin?a s? pluteasc? deasupra acidului. Pentru c? reac?ia de hidratare este favorabil? termodinamic, acidul sulfuric este un excelent agent dehidrator ?i este folosit la prepararea fructelor uscate.

In atmosfer? , combinat cu al?i compu?i chimici, produce ploaia acid? .

Acidul sulfuric concentrat absoarbe din aerul umed pan? la de 15 ori greutatea de ap?. ^[28] Reac?ia de hidratare a acidului sulfuric este foarte exoterm?; datorit? capacit??ii calorice mari a apei ?i datorit? valorii aproape duble a greut??ii specifice a acidului sulfuric concentrat fa?? de ap?, amestecarea acidului sulfuric cu ap? se face intotdeauna prin introducerea acidului in ap? ?i nu invers. ^[28] . Deoarece reac?ia este intr-un echilibru care favorizeaz? protonarea rapid? a apei, ad?ugarea de acid deasupra apei asigur? faptul c? acidul este agentul limitator. Aceast? reac?ie este cunoscut? pentru formarea de ioni de hidroniu :

${\displaystyle \mathrm {H_{2}SO_{4}+H_{2}O\longrightarrow HSO_{4}^{-}+H_{3}O^{+}} }$

Reac?ia apei cu acidul sulfuric , K1 = 2,4×10 ⁶ (acid puternic)

${\displaystyle \mathrm {HSO_{4}^{-}+H_{2}O\longrightarrow SO_{4}^{2-}+H_{3}O^{+}} }$

Reac?ia cu apa , K2 = 1,0×10 ^{?2 [32]}

HSO ₄ ^- este anionul bisulfit (sau sulfit acid), iar SO ₄ ^2- este anionul sulfat . K1 ?i K2 sunt constantele de disociere ale acidului sulfuric.

Pentru c? hidratarea acidului sulfuric este favorabil? din punct de vedere termodinamic ?i pentru c? afinitatea sa pentru ap? este suficient de puternic?, acidul sulfuric este un agent de deshidratare excelent. Acidul sulfuric concentra este foarte puternic deshidratant, indep?rtand apa din unii compu?i ca zah?rul sau carbohidra?ii ?i producand carbon , c?ldur? , vapori ?i un rest de acid diluat ce con?ine cantit??i m?rite de ioni de hidroniu ?i bisulfat. Ins?, nu toate substan?ele organice sunt carbonizate de acidul sulfuric, astfel difenilamina doar se dizolv? in acesta. ^[28]

In laborator , aceast? proprietate se poate demonstra prin amestecarea zah?rului sau zaharozei cu acidul sulfuric. Are loc o schimbare de culoare de la alb la maro-inchis, iar apoi la negru datorit? form?rii de carbon . Carbonul se produce sub form? de coloan? ?i se ridic?. ^[33]

${\displaystyle \mathrm {C_{12}H_{22}O_{11}+H_{2}SO_{4}\longrightarrow 12C+11H_{2}O} }$

Reac?ia dintre zah?r ?i acid sulfuric

In urma acestei reac?ii se mai ob?ine ?i un amestec de acid sulfuric ?i ap?.

In mod similar, mixand amidonul cu acidul sulfuric concentrat se va ob?ine carbon elementar ?i ap?, ce va fi absorbit? de acid (astfel el devine mai diluat). Efectul acestuia poate fi v?zut cand pu?in acid sulfuric concentrat este impr??tiat pe o hartie , care este compus? din celuloz? ; celuloza reac?ioneaz? ?i arat? ca ars?, din moment ce s-a ob?inut carbonul. Acesta miroase puternic a caramel datorit? c?ldurii generate. De?i mai pu?in dramatic?, ac?iunea acidului asupra bumbacului , chiar ?i in forma diluat?, poate distruge ?es?turile.

${\displaystyle \mathrm {(C_{6}H_{10}O_{5})_{n}+H_{2}SO_{4}\longrightarrow 6nC+5nH_{2}O} }$

Propriet??i acido-bazice [ modificare | modificare surs? ]

Fiind un acid, acidul sulfuric reac?ioneaz? cu majoritatea bazelor pentru a da sulfatul unui element. De exemplu, in urma reac?iei dintre acidul sulfuric ?i hidroxidul de sodiu se ob?ine sulfat de sodiu ?i ap? : ^[34]

${\displaystyle \mathrm {H_{2}SO_{4}+2NaOH\longrightarrow Na_{2}SO_{4}+2H_{2}O} }$

De asemenea, acidul sulfuric reac?ioneaz? ?i cu unii oxizi, ca de exemplu cu oxidul cupric . In urma reac?iei se ob?ine sulfat de cupru ?i ap? ?i se poate observa schimbarea de culoare de la negru (oxidul cupric) la albastru deschis (sulfatul de cupru) ^[35]

${\displaystyle \mathrm {H_{2}SO_{4}+CuO\longrightarrow CuSO_{4}+H_{2}O} }$

Acidul sulfuric este cunoscut pentru capacitatea de a scoate acizii slabi din s?rurile lor. In reac?ia cu acetatul de sodiu , de exemplu, el scoate acidul acetic , CH ₃ COOH, un acid slab, producand ?i bisulfat de sodiu:

${\displaystyle \mathrm {H_{2}SO_{4}+CH_{3}COONa\longrightarrow NaHSO_{4}+CH_{3}COOH} }$

Reac?ia cu metalele ?i cu nemetalele [ modificare | modificare surs? ]

Acidul sulfuric reac?ioneaz? cu unele nemetale, ca sulful sau carbonul . ^[36] :

${\displaystyle \mathrm {C+2H_{2}SO_{4}\longrightarrow CO_{2}\uparrow +2SO_{2}\uparrow +2H_{2}O} }$

${\displaystyle \mathrm {S+2H_{2}SO_{4}\longrightarrow 3SO_{2}\uparrow +2H_{2}O} }$

Numele vechi al acidului sulfuric este ulei de vitriol sau, dup? Albert cel Mare in secolul al XIII-lea , ulei de vitriol roman . Cand sunt ad?ugate concentra?ii mari de trioxid de sulf SO ₃ la fabricarea acidului, rezult? o solu?ie de SO ₃ in H ₂ SO ₄ . Aceasta se nume?te acid sulfuric fumans sau oleum, ce con?ine mai ales acid disulfuric (pirosulfuric sau Nordhausen) - H ₂ S ₂ O ₇ ^[37] .

Aplica?ii [ modificare | modificare surs? ]

Acidul sulfuric are multe aplica?ii, incluzand multe reac?ii chimice ?i utiliz?ri industriale. Este produsul chimic cel mai folosit in industrie, fiind numit ?i ?sangele industriei”. Direc?iile principale includ produc?ia de ingr???minte, procesarea minereurilor ?i a apelor reziduale, sinteza produselor chimice ?i rafinarea petrolului.

In combina?ie cu acidul azotic , formeaz? amestec sulfonitric care con?ine ionul nitroniu. Acest amestec este folosit la nitrarea unor compu?i. Procesul de nitrare este utilizat pentru produc?ia unui num?r mare de explozivi, incluzand trinitrotoluenul , nitroceluloza ?i nitroglicerina . Acidul este folosit ?i in acumulatorii acid-plumb, fiind uneori numit ?i ?acid de baterie”.

Referin?e [ modificare | modificare surs? ]

Bibliografie [ modificare | modificare surs? ]

• Arnold F. Holleman, Nils Wiberg: Lehrbuch der Anorganischen Chemie (Manual de Chimie Anorganic?). 102. Auflage, de Gruyter, Berlin 2007, ISBN 978-3-11-017770-1 .
• Norman N. Greenwood, Alan Earnshaw: Chemie der Elemente (Chimia Elementelor). 1. Auflage, Wiley-VCH, Weinheim, 1988, ISBN 3-527-26169-9 .
• Th. M. Klapotke, I. C. Tornieporth-Oetting: Nichtmetallchemie (Chimia metaloizilor). Wiley-VCH, Weinheim, 1994, ISBN 3-527-29052-4
• Schwefelsaure in: Roempp Chemie Lexikon , Thieme Verlag, 2007, online
• Hermann Muller: Sulfuric Acid and Sulfur Trioxide (Acidul Sulfuric ?i Trioxidul de Sulf), in: Ullmanns's Encyclopedia of Industrial Chemistry , 4. Auflage, Wiley-VCH, 1984, doi : 10.1002/14356007.a25_635

ro

• Constantin D. Albu, Maria Brezeanu , Mic? enciclopedie de chimie , Editura Enciclopedic? Roman?, 1974, p 24
• D. Negoiu, Tratat de chimie anorganic? , editura Tehnic?, vol.2, Bucure?ti, 1972
• Raluca Ripan: Manual de lucr?ri practice de chimie anorganic?- vol I - Metaloizi , Editura de Stat Didactic? ?i Pedagogic?, 1961
• Raluca Ripan: Semimicroanaliza , Editura de Stat Didactic? ?i Pedagogic?, 1961
• Linus Pauling , Chimie general? , Editura ?tiin?ific?, Bucure?ti, 1972 (traducere din limba englez?)

v   ?   d   ?   m Principalii acizi anorganici Hidracizi Ap? (H 2 O) ? Acid hidrazoic (HN 3 ) ? Acid fluorhidric (HF) ? Acid bromhidric (HBr) ? Acid cianhidric (HCN) ? Acid clorhidric (HCl) ? Acid sulfhidric (H 2 S) ? Acid iodhidric (HI) ? Acid selenhidric (H 2 Se) ? Acid astatinhidric (HAt) Oxiacizi Acid boric (H 3 BO 3 ) ? Acid carbonic (H 2 CO 3 ) ? Acid azotic (HNO 3 ) ? Acid azotos (HNO 2 ) ? Acid fosforic (H 3 PO 4 ) ? Acid fosforos (H 3 PO 3 ) ? Acid hipofosforos (H 3 PO 2 ) ? Acid sulfuric (H 2 SO 4 ) ? Acid sulfuros (H 2 SO 3 ) ? Acid cloric (HClO 3 ) ? Acid cloros (HClO 2 ) ? Acid arsenic (H 3 AsO 4 ) ? Acid arsenios (H 3 AsO 3 ) ? Acid iodic (HIO 3 ) ? Acid hipobromos (HBrO) ? Acid hipocloros (HClO) ? Acid hipoiodos (HIO) ? Acid percloric (HClO 4 ) ? Acid periodic (HIO 4 ) ? Acid selenios (H 2 SeO 3 ) ? Acid selenic (H 2 SeO 4 ) ? Acid xenic (H 2 XeO 4 ) ? Acid antimonic (H 3 SbO 3 ) ? Acid antimonios (H 3 SbO 2 ) ? Acid teluric (H 6 TeO 6 ) ? Acid teluros (H 2 TeO 3 ) ? Acid silicic (SiO 2 ·nH 2 O) Al?i acizi Acid pirofosforic (H 4 P 2 O 7 ) ? Acid cloroauric (HAuCl 4 ) ? Acid fluoroantimonic (HSbF 6 )