Hart? a Statelor Unite prezentand intreaga suprafa?? a tratatului
Louisiana Purchase
, care este in culoarea ocru, la est de fluviul
Mississippi
.
Achizi?ia Louisianei
(in
englez?
Louisiana Purchase
; in
francez?
Vente de la Louisiane
,
?Vanzarea Louisianei”
) este numele sub care este cunoscut tratatul de achizi?ionare a unei suprafe?e de p?mant de aproximativ 2.100.000 km² (echivalentul a circa 828.000 de mile² sau 529.911.680 de
acri
) de c?tre
Statele Unite ale Americii
de la
Fran?a
in anul
1803
, la costul de aproximativ 3￠ per acru sau 7￠ per
ha
; totalizand 15 milioane de
dolari americani
(ai timpului respectiv) ori 78 de milioane de
franci francezi
ai timpului. Din cei 78 de milioane de franci francezi, 60 de milioane au reprezentat tranzac?ia propriu-zis?, iar suma de 18 milioane de franci a constituit plata anul?rii oric?ror datorii de orice natur? privat? ?i public?.
[1]
[2]
[3]
Considerand ?i dobanda pl?tit?, Statele Unite au pl?tit in final 23.213.568 de dolari pentru achizi?ionarea a ceea ce urma s? fie numit ini?ial
teritoriul Louisiana
.
[2]
P?mantul cump?rat con?inea suprafe?ele de ast?zi ale statelor
Arkansas
,
Missouri
,
Iowa
,
Oklahoma
,
Kansas
,
Nebraska
,
Minnesota
la sud de
Mississippi River
, mult din
Dakota de Nord
, aproape intreaga
Dakota de Sud
, nord-estul statului
New Mexico
, nordul statului
Texas
, ?i respectiv por?iuni din statele
Montana
,
Wyoming
,
Colorado
la est
Continental Divide
, ?i respectiv largi por?iuni din statul
Louisiana
de ambele p?r?i ale fluviului
Mississippi
, incluzand ora?ul
New Orleans
. La vremea tranzac?iei, zona cunoscut? sub numele de
Oklahoma Panhandle
, respectiv por?iuni sud-vestice ale statelor de azi
Kansas
?i
Louisiana
erau teritorii pretinse de
Spania
.
In plus, achizi?ionarea con?inea alte suprafe?e, care vor deveni ulterior p?r?ile sudice ale provinciilor canadiene
Alberta
?i
Saskatchewan
. P?mantul con?inut in tratat acoper? ast?zi aproximativ 23% din suprafa?a total? a Statelor Unite de azi, dar la vremea respectiv? a reprezentat mai mult decat dublarea teritoriului Uniunii.
[2]
Achizi?ionarea enormului teritoriu al
Coloniei Louisiana
, fost? colonie a
Noii Fran?e
, in forma sa ?i intinderea sa, conform Louisiana Purchase, a fost un moment important al pre?edin?iei celui de-
al treilea
?ef al executivului american,
Thomas Jefferson
. La momentul respectiv, acesta a avut de a face cu o opozi?ie puternic? intern? care amenin?a semnarea viitorului tratat ca un act neconstitu?ional. Fiind unul din
fondatorii Statelor Unite
, ?i principalul autor al
Constitu?iei Uniunii
, Jefferson ?tia foarte bine c? legea suprem? a ?arii nu prevedea achizi?ionarea de teritorii (fapt care l-a f?cut foarte ezitant la inceputul tratativelor cu Fran?a), dar, in acela?i timp, nici nu o interzicea. Decizia de a efectua cump?rarea se baza nu numai pe unicitatea ?i oportunitatea ofertei, dar ?i pe principiul strategic c? atat Fran?a cat ?i Spania ar fi putut oricand bloca accesul americanilor la fluviul Mississippi ?i la gurile acestuia, deci accesul in
Golful Mexic
.
Achizi?ionarea aproape nea?teptat? ?i la un pre? ridicol de mic a enormului teritoriu al
Louisianei
a fost unul din factorii decisivi ai apari?iei conceptului de expansionism american intre cele dou? oceane,
Atlantic
?i
Pacific
(in original, "from sea to shining sea"). Conceptul in sine al expansiunii continue a teritoriului Statelor Unite pan? la atingerea coastei
Oceanului Pacific
a fost un concept politic ap?rut ulterior, cunoscut sub numele clarificator de
Manifest Destiny
.
Viziunea eronat? unui cartograf contemporan tratatului
Louisiana Purchase
, care a plasat teritoriul Louisiana la marginea
Mun?ilor Stanco?i
.
Ora?ul
New Orleans
controla intreg traseul fluviului Mississippi prin localizarea sa strategic? la gurile fluviului. De?i au fost incerc?ri de a se construi alte porturi in aceea?i zon?, nici una din aceste incerc?ri nu a putut concura cu locul ales de francezi atunci cand au infiin?at ora?ul, in
1718
. Oricum, de?i ini?ial, francezii colonizaser? zona, intre
1762
?i
1800
, Louisiana devenise o colonie a Spaniei.
La sfar?itul
secolului al XVIII-lea
?i inceputul
secolului al XIX-lea
, New Orleans, dar mai ales portul ora?ului, era deja un important nod comercial pentru tranzac?ionarea bunurilor agricole c?tre ?i inspre p?r?ile Statelor Unite situate la vest de
Mun?ii Apala?i
.
Datorit? conven?iei comerciale numit?
Tratatul lui Pinckney
, semnat cu
Spania
la
27 octombrie
1795
, comercian?ii americani aveau dreptul ?de a depozita” bunuri comerciale in New Orleans, ceea ce se traducea prin dreptul de a utiliza portul pentru stocarea de bunuri in vederea export?ri acestora. Americanii utilizaser? deja portul in vederea stoc?rii ?i transport?rii de
cereale
,
f?in?
,
tutun
?i diverse produse animaliere (carne afumat? ?i uscat?, pene,
unt
,
branz?
, etc). Tratatul recuno?tea de asemenea drepturile americanilor de a naviga de-a lungul intregului fluviu Mississippi, drept care incepuse deja s? devin? important in comer?ul cu statele ?i teritoriile vestice ale Uniunii.
[4]
In
1798
, Spania a revocat unilateral acest tratat, fapt care i-a nemul?umit profund pe americani. In
1801
, guvernatorul spaniol
Don
Juan Manuel De Salcedo
a preluat administra?ia Louisianei de la fostul guvernator, marchizul de Casa Calvo ?i a restabilit imediat dreptul Statelor Unite de a depozita bunuri in port. Anterior, in anul
1800
,
Napoleon Bonaparte
a readus Louisiana sub controlul
Fran?ei
conform condi?iilor celui de
al treilea tratat de la San Ildefonso
, dup? ce, intre
1762
?i
1800
Louisiana fusese sub controlul
Spaniei
. Aceast? parte a tratatului a fost ?inut? secret?, iar administrarea teritoriului a continuat s? fie asigurat? de spanioli pan? la data final? a transferului,
30 noiembrie
1803
, cu doar trei s?pt?mani inainte de achizi?ionarea intregii suprafe?e a coloniei Louisiana de c?tre Statele Unite.
Principala temere a americanilor era c?, odat? cu anexarea francez? a coloniei, vor pierde drepturile de a utiliza portul New Orleans, dar in perspectiv? se contura o alt? problem? major?, ?i anume aceea de a ajunge s? depind? de Fran?a, de Spania sau de amandou?. In ciuda obiec?iilor de toate orient?rile ridicate de problema constitu?ionalit??ii achizi?ion?rii, pre?edintele Thomas Jefferson a decis c? cel mai sigur mijloc de a asigura accesul pe termen lung la fluviul Mississippi ar fi cump?rarea ora?ului New Orleans ?i a por?iunilor din Louisiana de la est de
Mississippi
. Jefferson i-a delegat personal pe
James Monroe
, viitorul pre?edinte, ?i pe
Robert R. Livingston
, fostul
secretar al afacerilor externe
al Statelor Unite, la
Paris
ca s? negocieze tranzac?ia, in
1803
. De?i preg?ti?i s? negocieze pan? la maximum 10 milioane de dolari (ai timpului) achizi?ionarea portului New Orleans ?i a imprejurimilor sale, cei doi au fost profund uimi?i c? li se oferea o suprafa?? imens? ?i, evident, portul pentru doar 15 milioane.