?tefan Niculescu
(n.
,
Moreni
,
Dambovi?a
,
Romania
? d.
,
Bucure?ti
,
Romania
) a fost un
compozitor
,
muzicolog
?i
profesor universitar
roman
. Crea?ia sa se inscrie in zona
muzicii culte
contemporane
?i acoper? numeroase
genuri muzicale
. Niculescu a fost preocupat de
folclorul muzical
al
Extremului Orient
, de
heterofonie
?i de
muzica electronic?
. Timp de mul?i ani, a predat compozi?ia la
Conservatorul din Bucure?ti
.
A fost membru titular al
Academiei Romane
?i
doctor honoris causa
al
Academiei de Muzic? din Cluj
. A ob?inut
Premiul Herder
(1994), premiul pentru
muzicologie
al
Academiei Franceze
(1972) ?i numeroase alte distinc?ii. Niculescu a fost membru al
U.C.M.R.
?i al
S.A.C.E.M.
(
Paris
).
Intre anii 1941 ?i 1946, Niculescu a studiat la
Academia Regal? de Muzic?
din
Bucure?ti
. S-a reprofilat apoi pe
inginerie
(studii la
Institutul de Construc?ii Civile din Bucure?ti
, pan? in 1950), in cele din urm? revenind la Academia de Muzic?. Aici studiaz? compozi?ia cu
Mihail Andricu
, intre anii 1951 ?i 1957. A avut ocazia nesperat? (in contextul
regimului politic din ?ar?
) de a participa la
?coala pentru muzic? nou? de la Darmstadt
(1966?1969) ?i la Cursurile pentru
muzic? electronic?
de la studioul
Siemens
din
Munchen
(1966).
Intre 1958 ?i 1960 lucreaz? ca
profesor
de
pian
, apoi activeaz? ca
cercet?tor
la Institutul de Istoria Artei (1960?1963). Din 1963 este
profesor universitar
la
Conservatorul din Bucure?ti
, unde pred? analiz? muzical? ?i compozi?ie; i?i inceteaz? activitatea in 1987 ?i revine ?ase ani mai tarziu. In 2001, prime?te titlul de pro
rector
onorific al acestei institu?ii.
De-a lungul intregii sale cariere, p?streaz? viu interesul pentru
educa?ia
muzical?. O alt? preocupare a sa a fost rela?ia dintre
muzician
?i
public
. In anii 1970 contribuie la popularizarea
muzicii noi
prin expuneri (inso?ite de audieri fonografice) la Bucure?ti impreun? cu
?erban St?nciulescu
. In 1991, fondeaz?
S?pt?mana Interna?ional? a Muzicii Noi
la Bucure?ti.
Dintre compozitorii str?ini care i-au marcat
stilul
, Niculescu ii cita pe
Iannis Xenakis
?i
Pierre Boulez
. Apreciaz? la cel din urm? interesul pentru muzica
heterofon?
, pe care insu?i o va studia prin intermediul
muzicii tradi?ionale
din
Asia de Sud-Est
(de pild?, ansamblurile
gamelan
din
Indonezia
).
Compune peste 70 de
lucr?ri
in
genuri
diverse (pentru
ansambluri
de camer?
sau
simfonice
,
cu voce
,
muzic? de oper?
). Muzica lui Niculescu vede lumina tiparului la
Editura Muzical?
,
Editions Salabert
, Ars Viva/B. Schott's Sohne Musikverlag (
Mainz
), Gerig Musikverlag (
Koln
). Lucr?rile sale sunt inregistrate la
Electrecord
(
Romania
),
Erato
(
Fran?a
),
Attacca Records
(
Olanda
).
A contribuit la intocmirea
monografiei
?George Enescu” (1972, Editura Academiei Romane), demers pentru care a fost recompensat cu premiul
Academiei Franceze
.
[4]
Volumul
Reflec?ii despre muzic?
, Editura Muzical?, Bucure?ti, 1980 reune?te contribu?iile sale teoretice semnificative.
- Simfonia I (1956), pentru
orchestr?
mare
- Eteromorfie
[4]
(
fr.
Heteromorphie
, 1967), pentru orchestr?
- Unisonos I (1970), pentru orchestr?
- Unisonos II (1971), pentru orchestr?
- Ison I (1973), pentru orchestr?
- Ison II (1975), pentru orchestr?
- Simfonia a II-a ?Opus dacicum” (1980), pentru orchestr? mare
- Sincronie II (1981), pentru orchestr?
- Simfonia a III-a ?Cantos” (1984?1986), pentru
sufl?tori de lemn
soli?ti
?i orchestr? (exist? trei variante, cu soli?ti diferi?i)
- Simfonia a IV-a ?Deisis” (1995)
- Simfonia a V-a ?Litanii” (1997)
- Forman?i (f.a.)
- Inven?iuni (1963), pentru
clarinet
?i
pian
- Echos I (1977), pentru
vioar?
- Ricercare in uno (1984), pentru
sintetizator
, clarinet ?i vioar?
- Heterophonies pour Montreux (1986), pentru cinci instrumente
- Octuplum (1987), pentru opt instrumente
- Chant-son (1989), pentru
saxofon
- Sequentia (1994), pentru ?ase instrumente
- Undecimum (1998), pentru unsprezece instrumente
- trei
cantate
(1959?1965)
- Aforisme de Heraclit (1969), pentru 20 de
voci
soliste
- Invocatio (1988), simfonie
coral?
- Axion (1992), pentru
cor
de femei ?i saxofon
- Psalmus (1993), pentru ?ase voci
Devine membru corespondent al
Academiei Romane
in 1993, iar apoi academician titular (1997). A fost numit
doctor honoris causa
al
Academiei de Muzic? din Cluj
.
- ^
a
b
c
d
??tefan Niculescu”
,
Gemeinsame Normdatei
, accesat in
- ^
a
b
c
d
?tefan Niculescu
, Autoritatea BnF
- ^
??tefan Niculescu”
,
Gemeinsame Normdatei
, accesat in
- ^
a
b
Sava, pag. 143
- ^
Sava, pag. 39
- ^
Decretul pre?edintelui Romaniei nr. 524 din 1 decembrie 2000 privind conferirea unor decora?ii na?ionale personalului din subordinea Ministerului Culturii
, publicat in
Monitorul Oficial
nr. 666 din 16 decembrie 2000, art. 1, anexa 1, b) 1.