Imp?ratul Japoniei
este ?eful
familiei imperiale
?i
?eful statului
japonez
. Conform
Constitu?iei din 1947
, el este definit ca ?simbolul statului ?i al unit??ii poporului”. Din punct de vedere istoric, a fost ?i autoritatea cea mai inalt? a religiei
Shinto
. In
japonez?
, imp?ratul este numit Tenn? (
japonez?
天皇
), literal ?suveran ceresc”.
In prezent, imp?ratul Japoniei este singurul ?ef de stat din lume cu titlul de ?
Imp?rat
”. Casa imperial? a Japoniei este cea mai veche cas? monarhic? din lume.
[1]
Originile istorice ale imp?ra?ilor se reg?sesc in
perioada Kofun
din secolele al III-lea - al VII-lea d.Hr., dar conform num?r?torii tradi?ionale
Kojiki
?i a
Nihon Shoki
, Japonia a fost fondat? in 660 i.Hr. de c?tre
imp?ratul Jimmu
, despre care se spune c? este un descendent direct al zei?ei soarelui
Amaterasu
.
[2]
[3]
Imp?ratul actual este
Naruhito
. El a acces la
tronul Crizantemei
dup? abdicarea tat?lui s?u, acum
imp?ratul-emerit
Akihito
, la 30 aprilie 2019, la miezul nop?ii ora local? (30 aprilie 2019, ora 18:00
ora Romaniei
).
Rolul imp?ratului Japoniei a alternat din punct de vedere istoric intre un rol simbolic in mare parte ceremonial ?i cel al unui conduc?tor imperial real. De la infiin?area primului
shogunat
in 1199, imp?ra?ii Japoniei au avut rar un rol de comandant suprem pe campul de lupt?, spre deosebire de mul?i monarhi occidentali. Imp?ra?ii japonezi au fost aproape intotdeauna controla?i de for?e politice externe, in grade diferite. De fapt, intre 1192 ?i 1867,
sh?gun
-ii sau regen?ii lor
shikken
din
Kamakura
(1203-1333) erau conduc?torii
de facto
ai Japoniei, de?i erau nominal numi?i de imp?rat. Dup?
restaura?ia Meiji
din 1867, imp?ratul a fost intruchiparea intregii puteri suverane in imp?r??ie, a?a cum a fost consacrat? in
Constitu?ia Meiji
din 1889. De la adoptarea Constitu?iei din 1947, el a fost un ?ef de stat ceremonial f?r? puteri politice nominale.
De la mijlocul secolului al XIX-lea,
Palatul Imperial
a fost numit
Ky?j?
(
japonez?
宮城
), mai tarziu
K?kyo
(
japonez?
皇居
), ?i se afl? pe fostul loc al
Castelului Edo
din inima ora?ului
Tokyo
(actuala capital? a Japoniei). Mai inainte, imp?ra?ii au locuit in
Kyoto
(vechea capital?) timp de aproape unsprezece secole. Ziua de na?tere a Imp?ratului (in prezent, 23 februarie) este o s?rb?toare na?ional?.
Spre deosebire de majoritatea monarhilor constitu?ionali, Imp?ratul nu este ?eful executiv
nominal
. Articolul 65 confer? in mod explicit putere executiv?
Cabinetului
, al c?rui
prim-ministru
este lider. Imp?ratul nu este, de asemenea, comandantul-?ef al for?elor de autoap?rare a Japoniei. Legea for?elor de autoap?rare din Japonia din 1954 confer?, de asemenea, in mod explicit acest rol primului ministru.
Puterile imp?ratului sunt limitate doar la func?ii ceremoniale importante. Articolul 4 din Constitu?ie stipuleaz? c? Imp?ratul ?va efectua numai acele acte in materie de stat a?a cum sunt prev?zute in Constitu?ie ?i nu va avea puteri legate de guvernare“. De asemenea, prevede c? ?consilierea ?i aprobarea Cabinetului sunt necesare pentru toate actele imp?ratului in materie de stat“ (articolul 3). Articolul 4 prevede, de asemenea, c? aceste indatoriri pot fi delegate de c?tre imp?rat in condi?iile prev?zute de lege.
In timp ce Imp?ratul il
nume?te
in mod oficial pe primul ministru, articolul 6 din Constitu?ie ii cere s? numeasc? candidatul ?a?a cum a fost desemnat de Diet?“, f?r? a da imp?ratului dreptul de a refuza numirea.
Articolul 6 din Constitu?ie deleag? Imp?ratului urm?toarele roluri ceremoniale:
- Numirea prim-ministrului, a?a cum a fost desemnat de Diet?.
- Numirea ?efului Cur?ii Supreme, a?a cum a fost desemnat de Cabinet.
Celelalte indatoriri ale Imp?ratului sunt prev?zute in articolul 7 din Constitu?ie, in care se afirm? c? ?Imp?ratul, cu avizul ?i aprobarea Cabinetului, va efectua urm?toarele acte in materie de stat in numele poporului“. In practic?, toate aceste obliga?ii sunt exercitate numai in conformitate cu instruc?iunile obligatorii ale Cabinetului:
- Promulgarea amendamentelor constitu?iei, legilor, ordinelor cabinetului ?i a tratatelor.
- Convocarea Dietei.
- Dizolvarea Casei Reprezentan?ilor.
- Proclamarea alegerilor generale ale membrilor Dietei.
- Certificarea numirii ?i demiterii mini?trilor de stat ?i a altor func?ionari conform legii ?i a competen?elor ?i acredit?rilor depline ale ambasadorilor ?i mini?trilor.
- Certificarea amnistiei generale ?i speciale, comutarea pedepsei, reprimarea ?i restabilirea drepturilor.
- Acordarea onorurilor.
- Certificarea instrumentelor de ratificare ?i a altor documente diplomatice prev?zute de lege.
- Primirea ambasadorilor ?i mini?trilor str?ini.
- Efecturarea func?iilor ceremoniale.
Ceremoniile obi?nuite ale imp?ratului cu o baz? constitu?ional? sunt
Investirea Imperial?
(Shinninshiki) din
Palatul Imperial din Tokyo
?i ceremonia de
Discursului Tronului
din
Casa Consilierilor
din
Cl?direa Dietei Na?ionale
. Ultima ceremonie deschide sesiunile obi?nuite ?i cele speciale din Diet?. Sesiunile ordinare sunt deschise in fiecare ianuarie ?i, de asemenea, dup? noile alegeri ale Camerei Reprezentan?ilor. Sesiunile speciale se convoac? de obicei in toamn? ?i se deschid atunci.
[4]
Pe
11 februarie
660 i.e.n., zi identificat? ast?zi cu Ziua Fond?rii Na?iunii Nipone, Jimmu Tenno a fost incoronat ca primul imp?rat legendar japonez. (Domnia acestuia se incheie in anul 585 i.e.n.) Din punct de vedere literal cuvantul tenno inseamn? “suveran ceresc”. Titlul tenno a fost pentru prima oar? atribuit conduc?torilor japonezi in secolul al VI-lea sau al VII-lea (referitor la aceast? dat? p?rerile difer?), ?i este folosit de c?tre to?i suveranii ce au urmat acestei date. Termenul tenno nu este folosit de c?tre nici o alt? persoan? monarhic? sau imperial? in afara Japoniei, iar pentru a desemna suveranul unei alte ??ri este uzitat termenul kotei.
Legendele japoneze afirm? c? imp?ra?ii Japoniei se trag din zei?a Soarelui, Amaterasu, n?scut? prin sp?larea ochiului stang al zeit??ii Izanagi in mare. Potrivit tradi?iei, originea familiei imperiale nipone dateaz? din anul 600 i.e.n., dar in realitate vechimea ei se situeaz? in jurul anului 400 e.n., fiind cea mai veche familie dominatoare din lume. Ea a existat inc? de la inceputurile istoriei Japoniei ?i s-a perpetuat pe linie b?rb?teasc? de atunci ?i pan? azi (dar au existat ?i tenno femei).
Toate clanurile (uji) ?i familiile din Japonia medieval? erau clasificate in trei ramuri: koshitsu, shinshoku ?i banmin. Ramura imperial? (koshitsu) cuprindea pe cei care apar?ineau familiei imperiale; ei pretindeau c? descind direct din zei?a Soarelui. Ramura divin? (shinshoku) era alc?tuit? din clanuri care descindeau din alte zeit??i cere?ti sau terestre. Ramura str?in? (banmin) era reprezentat? de clanuri puternice care nu pretindeau descenden?? din familia imperial?. Poporul era considerat str?in de c?tre st?rile conduc?toare; ei erau japonezi doar prin adop?ie. Fiecare familie apar?inea uneia din cele trei ramuri ale societ??ii japoneze. Dar aceste grupuri se pare c? nu au dezvoltat forme rigide de structur? interioar?, un timp existand chiar o confuzie in ce prive?te apartenen?a la o ramur?-grup sau alta a familiilor.
Se considera c? pan? la aceast? dat? societatea japonez? nu a fost practic format? pe deplin ?i nici imp?ra?ii nu aveau autoritate deplin? asupra grupurilor, clanurilor ?i familiilor. Ei aveau autoritate numai asupra clanului lor ?i dac? acesta era cel mai puternic dintre toate, i?i putea exercita puterea ?i influen?a asupra celorlalte. Deci, autoritatea imp?ratului nu se extindea asupra intregii ??ri. Imp?ratul se bucura ins? de trei mari prerogative: dreptul de a reprezenta diferitele clanuri in fa?a zeit??ilor ancestrale, ceea ce implica func?ia de preot-?ef; dreptul de a reprezenta diferitele clanuri in rela?iile externe, adic? putea face pace ?i declara r?zboi in numele tuturor clanurilor ?i in acest fel exercita puterea militar?; dreptul de a judeca disputele dintre clanuri, de a numi ?eful clanurilor, in cazul in care c?petenia unui clan murea ?i dreptul de a infiin?a sau desfiin?a asemenea clanuri. Imp?ratul era, deci, Pontif Suprem, comandant militar suprem, arbitru suprem ?i
magistrat
suprem. Cu toate acestea el nu era rege, pentru c? puterea lui era exercitat? prin consensul clanurilor.
In ciuda tuturor disputelor din familia imperial?, de-a lungul istoriei Japoniei, referitoare la succesiunea la tron, tronul a fost intotdeauna ocupat de un membru al familie imperiale. Mai mult, institu?ia imperial? a fost sprijinit? cu sentimente de respect ?i incredere de c?tre popor. Aceast? institu?ie a r?mas neatins? ?i de guvernele militare, care cu toate c? au redus puterea imp?ratului la una nominal?, orice incercare de a r?sturna sistemul imperial s-a sortit e?ecului.
Incepand cu fondarea liniei imperiale, numai scurte perioade sunt cele in care imp?ra?ii au condus efectiv. Ei au exercitat cea mai mare putere de-a lungul aproximativ a dou? secole, in timpul perioadei Asuka (552-710), perioad? ce cuprinde reformele Taika.
Pentru o perioad? de aproximativ o mie de ani ce au urmat, guvernul a fost ori in mainile regen?ilor (sessho, kampaku, shikken), sau mai tarziu, in cele ale shogunilor, sub guvernele shogunale, intemeiate pentru prima dat? de Minamoto Yoritomo (1147-1199). In tot acest timp, activit??ile imp?ra?ilor au fost restranse mai mult la probleme culturale decat la cele cu semnifica?ie politic?. Cu toate c? unii imp?ra?i au incercat in acest timp s? readuc? puterea politic? in mainile lor, eforturile lor ori au dat gre? ori au avut un succes temporar. Cu toate acestea to?i conduc?torii reali ai Japoniei, de la regen?ii Fujiwara ?i Hojo pan? la shogunii Minamoto, Ashikaga ?i Tokugawa au respectat intotdeauna persoana imp?ratului.
Un factor care a ajutat p?strarea sistemului imperial al Japoniei poate fi observat in localizarea ?i natura teritoriului ??rii. Ca o na?iune insular? unde contactele ?i disputele cu alte na?ionalit??i erau pu?ine, sistemului imperial japonez nu a fost amenin?at din afara grani?elor, ?i nici nu a fost nevoie de un imp?rat in sensul conduc?torului militar care s? simbolizeze unitatea na?iunii japoneze cu alte na?iuni.
Cu toate c? imp?ratul a fost aproape din totdeauna privit ca ?i conduc?torul titular al ??rii, cea mai remarcabil? tr?s?tur? a lui a fost tendin?a de a sublinia rolul imp?ratului ca
mare preot
al
?into
, religie indigen? a Japoniei. De-a lungul perioadei Edo (1603-1868), cercet?torii tradi?ionali?ti au dezvoltat teorii care sus?ineau faptul c? datorit? descenden?ei cere?ti imp?ratul ar trebui s? fie venerat ca un zeu. Ca atare, imp?ratul era ?eful suprem al cultului, iar pe aceste considerente de prestigiu ii recuno?teau ?i celelalte clanuri (uji) suprema?ia ?i autoritatea; o autoritate limitat?, dar niciodat? contestat?. Ceea ce urm?reau marile familii in anumite momente ale istoriei Japoniei medievale era, nu s?-l inl?ture pe “Fiul Cerului” - cum mai era denumit imp?ratul, ci s?-i ingr?deasc? ?i s?-i controleze puterea. Ca urmare, spre a-?i consolida pozi?ia, imp?ratul caut? s?-?i sporeasc? tezaurul personal cat mai mult, cu veniturile provenite din tribut, din comer? ?i din monopolul asupra diferitelor corpora?ii care erau ata?ate Casei imperiale.
Semnele distinctive ale apartenen?ei la aristocra?ia de curte erau: decorarea tr?surii cu ciucuri sau ?ireturi, in?l?imea por?ii, viteza de deplasare a cale?tii care, cu cat aristocratul era de rang mai inalt, se deplasa mai incet, tr?surile fiind trase de boi, nu de cai. In cadrul cur?ii imperiale, pentru femei era prev?zut? o scar? de ranguri, titluri ?i func?ii, similar? cu cea a b?rbatului. In mare cinste era ?inut? muzica la cur?ile imp?ra?ilor, unde muzican?ii ?i cant?re?ii erau de obicei c?lug?ri, nobili sau samurai.
De la restaura?ia Meiji din anul 1868 ?i pan? la sfar?itul celui de-al doilea r?zboi mondial, imp?ratul va fi conduc?torul guvernului ?i armatei.
- Mihnea Voicu ?im?ndan
[1]
, ?Spiritul Japoniei medievale ? The Spirit of Mediaeval Japan”, editie bilingva (romana-engleza), Editura Nipponica, Bucuresti, 1999.