La
B
o
b
, nom in
lumbard
be
[be] (al di d'inco anca
italianizaa
a
bi
) l'e la seconda letera de l'
abecee latin
e
lumbard
, e de quij derivaa da l'
abecee di fenici
.
In lumbard la curispond a la
cunsunant
plusiva
bilabiala
[b] (tant 'me int
alfabet funetich internaziunal
).
Int la so version granda la sumeja a la letera
beta
de l'
abecee grech
e a la
В
de l'
abecee cirilich
.
La ?B? l'ha principiaa cume
pitugrama
del sol d'una
ca
int i
geruglifich egizian
o int l'abecee
Proto-Sinaitich
. In vers al
1050 p.d.S.
, la version int l'
abecee di fenici
la gh'aveva una furma liniara che la serviva per fa la letera
beth
.