IsabelaVS-adnotat3-Interviu-AlxDragomir/4 mai 2014/146846 car/22599 cuv./11oct.2021

Interviu ALEXANDRU? DRAGOMIR :

≪Eu m? simt acas? numai in filozofie≫

Sursa?: https://isabelavs2.wordpress.com/miscellanea/isabelavs-adnotat3-interviu-alxdragomir/

 

( Interviu din 15 iunie 2000 ref?cut de Isabela Vasiliu-Scraba conform celor inregistrate pe caset? audio? ?i inso?it pe alocuri de comentarii, dup? cenzurarea operat? de ≪Observatorul Cultural≫, nr. 275/ 2005 )

 

Alexandru Dragomir : Ce e un interviu? O pendulare intre lipsa, intre golurile de memorie ?i bucuria ca-ti amintesti…

Fabian Anton :Haideti atunci sa incepem cu amintirile. Noica spunea despre dumneavoastra ca aveti un alt mod, ?strength“, de a concepe filozofia ?i c?, in acelasi timp, uneori aveti ?obiectii brutale, tr?dind aproape lipsa organului filozofic“. Sintem in anul 2000, aveti 84 de ani, si, pina acum, ati ramas un retras sau, cum spunea cineva, un ?tip accesibil doar initiatilor“. Pentru toate acestea, ?i pentru multe altele, spuneti-ne, pentru inceput, cine sunteti dumneavoastra, domnule Dragomir?

A.D .: Cine sint? Un nimeni! Nu am notorietate fiindca n-am calitati social-vizibile. Si, indeosebi, fiindc? n-am urm?rit asta niciodat? (sau imi fac iluzia c? pentru ?asta, ?i c?, dac? as fi f?cut-o, cine stie ce ar fi iesit). Dar, cum nici n-am scris nimic , sunt de fiecare data foarte mirat cind mi se spune ca sunt stiut sau cunoscut sau pomenit ici-colo. Nu se inghesuie lumea, dar… in fine.

Sigur ca asta mi se trage din pricina prietenilor pe care i-am avut, indeosebi Dinu Noica ?i Mircea Vulcanescu ?i mul?i al?ii.

Cu Cioran n-am fost prieten, in intelesul c?, desi nu era o diferenta mare de virsta intre noi, diferenta se marise destul de mult in epoca tineretii, cind 6?7 ani ajung sa reprezinte o generatie. L-am cunoscut pe Emil Cioran, Lu ? , cum i se spunea in familie, la o cafenea care era pe Calea Victoriei, ?Corso“ se chema. Se intilneau mai toti acolo, iar Cioran venea regulat. Era Cioran, era compozitorul Tudorel Ciortea, Dinu Noica ?i Mircea Vulcanescu. Si cu Mircea am fost acolo, Mircea Vulcanescu al c?rui elev am fost.

 

[ N?scut in 1916, Alexandru Dragomir a fost student la Filozofie si Litere intre 1933-1939. In anul 1933, Asocia?ia ?Criterion” organizase cel de-al treilea ciclu de ?simposionuri” pe tema tendin?elor spirituale ale tinerei genera?ii (ciclu coordonat de profesorul Nae Ionescu), in care au conferen?iat Mircea Eliade (Autenticitate), Paul Sterian (Ortodoxia), Petru Comarnescu (Neoclasicismul) ?i Mircea Vulc?nescu (Istorismul prin resemnare, vezi ?i Isabela Vasiliu-Scraba, Doi str?luci?i discipoli ai lui Heidegger?: Al. Dragomir ?i Octavian Vuia, in rev. ?Jurnalul literar”, Bucure?ti, Anul XV, nr. 21-24, nov.-dec., 2004, p.13, sau http://www.scribd.com/doc/188004276/Isabela-Vasiliu-Scraba-Doi-filozofi-prieteni-Alexandru-Dragomir-si-Octavian-Vuia ? ). In noiembrie 1933 la Sala Dalles fusese al IV-lea Symposion despre Neo-clasicism in care vorbiser? Dan Botta, Petru Comarnescu, Petru Manoliu, Paul Sterian ?i Mircea Vulc?nescu (vezi afi?ul in rev. ?Manuscriptum”, Anul XXVII, num?rul special Mircea Vulc?nescu, nr.1-2/1996, p.233). In perioada cand Mircea Vulc?nescu a publicat (din toamna lui ’33 pan? in prim?vara lui ’34), revista ?Criterion” (de art?, litere ?i filozofie) a aparut Intoarcerea din rai, romanul lui Mircea Eliade in personajele c?ruia s-au recunoscut prietenii acestuia de la ?Criterion”: ?tel personnage reunit en lui Comarnescu et Mircea (Vulc?nescu), par exemple, tel autre est un resultat de la fusion des caracteres de Polychroniade et de Paul (Sterian), peut-etre, et ainsi de suite. Par telephone, de vive voix, les copains comentent leurs portraits … Mircea (Vulc?nescu), qui s’amuse de tout, trouve qu’on devrait changer le titre du roman: au lieu de ?Intoarcerea din rai”, mettre ?Intoarcerea de la Corso”. Le roman y correspondrait mieux” (nota?ie din Jurnalul M?rg?ritei Ioana Vulc?nescu (so?ia filozofului Mircea Vulc?nescu) in Memorii-Jurnal, vol. I, Ed. Vitruviu, Bucure?ti, 2013, p. 245). La cafeneaua ? Corso” criterioni?tii au discutat pe 15 februarie 1934 pan? dup? ora 1 noaptea minunata conferin?? despre Ion Creang? ?inut? de M. Vulc?nescu la Funda?ia Carol, impresiona?i mai ales de observa?ia dup? care lui Creang? ?Eminescu i-a ?inut loc de sat” (op. cit., p.250) ].

 

 

1. ?ERAM UN GRUP FOARTE INFLUENTATI DE MIRCEA VULCANESCU”

 

Alexandru Dragomir ?: Mircea Vulcanescu era asistent la Universitate, la catedra de sociologie a lui Dimitrie Gusti. Mircea preda acolo Etica. Am fost un grup in anul acela, printre care ?i Mihai ?i Mariana Sora ? care mi-au fost colegi ?i prieteni ?, care am fost foarte influentati de Mircea Vulcanescu. A fost primul care si-a dat osteneala sa ne invete cum sa facem fi?e din lecturile noastre, cum sa facem fise de autor, cum sa conspectam o lucrare. Si, mai ales, ne-a invatat regula ineluctabila?: ?Filozofie nu se citeste decit cu creionul in mina ?i hirtia in fata, ca sa-ti iei notite?≫.

Ei, ?i acolo, la ?Corso“, l-am intilnit pe Cioran… Mai erau citiva acolo, mai putin cunoscuti.

Fabian Anton? : Cu care dintre acestia v-ati simtit cel mai apropiat sufleteste?? Cu Noica?? Cu Eliade? Cu Ionescu?? Banuiesc ca l-ati cunoscut ?i pe Nae Ionescu.

 

{ Aici redac?ia ≪Observatorului Cultural≫, nr. 275/2005 cenzureaz? numele lui Nae Ionescu, inlocuind pe Nae cu ≪Eugen≫, probabil sub influenta masivei mediatizari a unei carti mediocre ?i rauvoitoare? la adresa lui Cioran, Eliade ?i Eugen Ionesc scrisa de o comunista franceza dup? 1990 . Din continuarea interviului se vede ca in realitate? filozoful A. D. avea prezent in memorie timpul studentiei,? cand? audiase cursurile lui? Nae Ionescu ?i ale suplinitorului acestuia la catedra de metafizica, dar nu ?i seminarul tinut de? Mircea Eliade. Alexandru Dragomir isi va aminti de ≪personalitatea, foarte sugestiva, a lui Nae Ionescu dup? ce? va povesti ( in continuarea ideii cu intalnirile de la ≪Corso≫) de ce a ajuns sa-l cunoasca pe Mircea Eliade la cafeneaua ≪Corso≫ ?i nu la seminariile despre Metafizica lui Aristotel, iar ceva mai incolo de ce crede el ca ar fi scapat de influenta naeionesciana. Ceea ce era foarte departe de adevar. Din jurnalul unei foste colege de facultate (Jeni Acterian)? se poate constata limpede aceasta influenta (p. 434): ≪?Alexandru Dragomir spune?: ≪-Nu ma intereseaza in viata decat un lucru?: filozofia, filozofia, filozofia?≫). Or,? interesul pentru filozofie se regaseste? la toata Scoala trairista fondata de Nae Ionescu: la Vasile Bancila, la ganditorul crestin care a fost Mircea Vulcanescu, la sclipitorul Petre Tutea, la poetul filozof? Horia Stamatu, la romancierul filozof Vintila Horia,? la filozoful religiilor Mircea Eliade, la filozoful sceptic Emil Cioran, la Stelian Mateescu ?i la Constantin Noica.? (I. V.S.) }

 

A.D. : Nu!!! Stati putin! In timp ce eu eram student la Filozofie noi faceam o asa-numita ?para-militarie“, adica, o data pe saptamina, trebuia sa mergem la pregatirea para-militara. Mergeam pe cimp, sub comanda unui ofiter, ?i faceam ?i noi instructie, miscari din astea cu stinga-imprejur, drepti, ?i asa mai departe. Asta faceam noi exact in timpul in care Mircea Eliade tinea un seminar la catedra lui Nae Ionescu. Era un seminar despre ? Metafizica lui Aristotel “ la care Mihai Sora ?i Mariana mergeau. Asta fiindca Mihai n-avea pregatirea para-militara simbata, ci duminica. Asa l-am scapat pe Eliade. Desigur, l-am vazut ?i eu la cafeneaua ?Corso“. Dar iti dai seama ca noi, astia micii, studentii care eram acolo, stateam mai la marginea mesei ?i aveam rolul de ≪acousmatos≫ de ascultatori, cum era in scoala lui Pitagora. Nu aveam rolul de vorbitori, fiindca aveam bun-simt.

Pe Dinu [Noica] l-am cunoscut tot asa, exact asa. Dar Dinu era mult mai sociabil ?i tinea sa cunoasca tineri studenti, ?studenti de viitor“ cum se spune. L-am cunoscut la Biblioteca Facultatii de Litere, unde era bibliotecar? domnisoara Marcela Bedreag, un om foarte bun sufleteste. Asta cred ca era prin ’34 ? ’35. ?i asa am ramas prieten cu Dinu Noica pana la moartea lui. Deci am fost prieteni din 1935 si pina prin ’86. Vreo 50 de ani. Chiar socotisem ca ne-a legat o prietenie de peste 50 de ani.

 

1. A. : Exist? o Autobiografie [care se vinde la Universitate] de care v-am spus [deja]. Din Autobiografie lumea afl? lucruri care [mai apoi circul?] ?i pe care nimeni nu le poate proba. [Chiar ?i] in volumul xeroxat ?i legat ce cuprinde cam 400 de pagini pe care sunteti dumneavoastr? trecut drept autor exist? o autobiografie. Pe piata cartii, la anticarii de la Universitate circul? astfel de lucruri pe care nimeni nu le poate proba. Ne-ati vorbit pina acum despre prieteni, dar doream un cuvint de inceput despre dumneavoastra, despre copilarie, adolescenta.

 

{ De aici redactia ≪?Observatorului Cultural≫ a taiat intreaga parte in care tanarul ii spune lui Alexandru Dragomir despre copiile xerox cuprizand ? prelegeri ” tinute in casa lui Liiceanu c ar e se vand la anticarii din Piata Universitatii ca fiind scrise chiar de A.D., fara ?ca el s? fi prins de veste c? a redactat a?a ceva . Or tocmai multiplicarea unor scrieri carora Alexandru Dragomir le nega in mod categoric paternitatea -, reprezentase de fapt mobilul vizitei. Pe la inceputul interviului, se poate auzi de pe caset ? ? urmatoarea exclamatie a lui Fabian Anton, ≪?sa spulberam toata povestea asta ≫. Tan?rul era ?pe drept motiv scandalizat de asemenea mod de a face bani de pe urma lui Alexandru Dragomir profitand de o clandestinitate cultural? impus? de teroarea ideologica din comunism care a intarziat apari?ia public? a lui Alexandru Dragomir – intai la Radio pe 2 iulie 1997, apoi ca prefa?ator al unei c?r?i scoase in acela?i an de Editura Jurnalul Literar, cea care a publicat in premier? din traducerea volumului? heideggerian Sein und Zeit, f?cut? de Dorin Tilinca. ?Cum bine se stie, Noica isi? riscase viata cand a dorit sa iasa din clandestinitate culturala. Acuzat de ?infractiunea de?≪propaganda impotriva oranduirii≫ el a platit cu sase ani de puscari e politic? tentativa de publicare a Povestirilor dup? Hegel . In mod inexplicabil, Editura Humanitas si in anul 2010 scrie in p.2 a volumului Al. Dragomir, Medita?ii despre epoca modern?, c? autorul a murit ?f?r? s? fi publicat vreodat? ceva”, de ca si cum A. D. n-ar fi aflat nici de prefa?a la volumul Octavian Vuia, Reg?sirea in Pascal, Ed. Jurnalul literar, 1997, p.5-8, si nici de aparitia la Paris intr-o revist? scoas? de Ierunca a textului heideggerian pe care Al. Dragomir l-a tradus impreun? cu W. Biemel. (I.V.S) .

 

1. D. : Sunt nascut la 8 noiembrie 1916, la Zalau, in Salaj. M-am nascut intimplator acolo, c?ci era razboi. Transilvania era in Imperiul Habsburgic, tata era inrolat pe front, mobilizat, iar bunica-mea, adica mama mamei, avea pamint acolo, in S?laj. Asa ca mama era acolo pentru c? sotul ei, adica taica-meu, era plecat pe front. M-am nascut deci intimplator acolo, fiindca noi aveam domiciliul in Cluj, iar eu ma consider clujean. Scoala primara ?i liceul le-am facut la Cluj. Numai facultatea, facultatile de fapt ? adica Dreptul ?i Filozofia ?, le-am facut la Bucuresti. Sint licentiat in Drept ?i Filozofie. Si… ?i atit.
2. A. : Ati mai avut frati, surori?
3. D.? : Am avut un frate, da! Era cam cu doi ani mai in virsta decit mine. E poza lui acolo. Il chema Virgil Dragomir, era inginer, profesor ?i prorector la Institutul de Constructii. Cind a murit, acum citiva ani, era prorector. Surori n-am avut. Eram doar noi doi, singurele odrasle.

Cred c?, dupa ce m-am n?scut eu, s-au lecuit ai mei ?i n-au mai continuat. Cum am spus, am facut la Cluj scoala primar? ?i liceul, ori Seminarul Pedagogic Universitar, care era un foarte bun liceu. Fiindca profesorii de acolo, majoritatea, erau profesori universitari. De-aia ii ?i spunea Seminarul Pedagogic Universitar. Astia, proaspetii licentiati, asa era pe vremea aceea, inainte sa devina profesori trebuiau sa dea examene de predare ?i atunci veneau la liceul nostru, in trimestrul al II-lea, ?i dadeau vreo doua-trei lectii de prob?, sub stricta supraveghere a profesorilor nostri de acolo care, cum am spus, erau profesori universitari. Asa l-am avut profesor pe Daicovici, pe matematicianul D.V. Ionescu, pe Bratu ? tot la matematica ? ?i pe multi altii. Pe urma, la facultate ins?, am venit la Bucure?ti.

 

 

1. A. DRAGOMIR: ≪AM F?CUT FILOZOFIE F?R? S? ?TIE TAT?L MEU?≫

 

 

Alexandru Dragomir? : Bacalaureatul l-am dat tot la Cluj, in 1933, dar la facultate am venit la Bucure?ti s? fac Dreptul. Taic?-meu voia neap?rat s? fac Dreptul ?i unchiul meu, care era profesor de istorie ?i membru al Academiei, Silviu Dragomir, imi spunea c? nu trebuie s? fac facultatea la Cluj, pentru c? acolo tata era cunoscut, unchiul meu la fel, erau ?tiu?i de toat? intelectualitatea clujean?, inclusiv to?i profesorii universitari de la Drept ii ?tiau ?i ei ?i, astfel, a? fi fost ispitit s? trec examenele prin prestigiul alor mei ?i nu prin merit propriu.

A?a am venit la Bucure?tii, in octombrie 1933. Tin minte c? nu mi-a pl?cut deloc.

De fapt, retrospectiv, eram un tanar ardelean, imbr?cat ardelene?te, vorbind ardelene?te, gandind ardelene?te ?i ?inand s? r?man a?a. Si era in 1933. Trecuser? ani de zile de la Unire ?i tot mai exista inc? PREJUDECATA, DISCRIMINAREA cu ardelenii ?i reg??enii. Cei din Moldova ?i Muntenia erau reg??enii. Asta avea o colora?ie peiorativ? in Ardeal.

Si ni se r?spl?tea cu varf ?i indesat de c?tre cei din vechiul regat. Ace?tia considerau c? ardelenii in primul rand vorbesc o roman? stricat?. C?, in al doilea rand, sant ni?te pap?-lapte, c? sant ni?te naivi ?i alte calit??i eiusdem farinae . Nu mi-a pl?cut deloc aici. Nu ii intelegeam pe colegii mei ce vorbeau, fiindc? vorbeau foarte iute, fiindc? erau b??c?lio?i, cum se spune. Si pentru c? eu nu gustam a?a bine glumele. Nu ?tiam s? discern ?i, mai ales nu ?tiam s? r?spund cu aceea?i moned?. Si, cand m-am intors in vacan?a de Cr?ciun la Cluj i-am spus lui taic?-meu c? eu nu mai vreau s? m? intorc la Bucure?ti, c? acolo este tot ce v-am spus adineauri. Si tata a spus: ?Nu, nu, tu o s? te intorci, o s? te intorci?! Ti-e greu? Cu atat mai bine! Te vei duce ?i te vei intoarce!“. A?a c? m-am intors. Ce puteam s? fac? Autoritatea patern? a invins.

 

[ E demn? de remarcat constatarea c? ?i dup? cinsprezece ani de la hot?rarea ardelenilor de a se unii cu reg??enii inc? mai d?inuiau prejudec??i ?i de-o parte ?i de alta. Privind retrospectiv, filozoful se amuz? evident de aceast? situa?ie care i-a creat ini?ial dificult??i de adaptare peste care a trecut ins? cu u?urin?? dezvoltandu-?i sim?ul umorului. Lipsi?i de orice urm? de umor, redactorii de la ?Observatorul cultural”, nr.275/ 30 iunie ?6 iulie 2005, nu au pierdut aici ocazia de a face politica zilei, accentuand (prin subtitlul dat acestui fragment) diferen?ele enum?rate de filozof in glum?. Dup? ?politica zilei”, se cer din nou s?dite anacronice prejudec??i, musai asociate cu o mandrie local-provincial? cu totul deplasat? in Romania, stat ce apar?ine Uniunii Europene. Manipularea intr-o asemenea direc?ie ap?rea intr-o anchet? a revistei ?Dilema veche” din Bucure?ti, nr. 365/2011, la care am f?cut referire in articolul meu intitulat? Mircea Vulc?nescu ?i al?i c?rturari martiri ai temni?elor comuniste (vezi rev. ?Nord literar”, Baia Mare, iulie-august, 7-8 (122-123)/ 2013, http://www.scribd.com/doc/170644948/Isabela-Vasiliu-Scraba-MIRCEA-VULC%C4%82NESCU-%C5%9EI-AL%C5%A2I-C%C4%82RTURARI-MARTIRI-AI-TEMNI%C5%A2ELOR , text care are trecut insemnul ?1 hundred reads”, indicand c? a dep??it 100 de citiri, dar c?ruia cenzura romaneasc? a scribd-ului i-a indicat doar 23 citiri la 28 nov. 2014). ]

 

Dar in iunie 1934, dup? ce am dat examen, nici nu m-am mai dus inapoi la Cluj pentru c? aveam prieteni reg??eni de aici, din Bucure?ti. Stiu chiar c? m-am dus la vila de la Predeal a unuia dintre ei. Intrasem in societatea bucure?tean?.

Pe urm? am f?cut Filozofia, in ilegalitate fa?? de taic?-meu. Am f?cut Dreptul, cum dorea tat?l meu ?i toat? familia, ?ca s? castig ?i eu un ban“, ?i apoi, un an mai tarziu m-am inscris ?i la Filozofie. Mi-am pl?tit din economii taxele, pan? cand unchiul meu [istoricul academician Silviu Dragomir] s-a intalnit la Academie cu P. P. Negulescu sau cu C. R?dulescu- Motru, nu mai ?tiu cu care din ei, care erau profesori la Filozofie, ?i ?ia m-au tr?dat! F?r? s? vrea s?racii?! Adic? i-au spus unchiului meu: ?Domnule, dar ai un nepot care este un foarte bun student!“. Unchiul meu s-a mirat: ?Unde student?“. ?P?i la mine, la Filozofie!“ El a spus: ?Dar nu-i student la Filozofie, el e student la Drept!“. Si acela i-a spus: ?C?-i student ?i la Drept nu ?tiu, dar ?tiu c? a dat examen cu mine!“.

 

[ Silviu Dragomir (1888 ? 1962) si-a luat licen?a in teologie ?i in istorie la Universitatea din Cern?u?i devenind academician in 1928. Intai a fost profesor de istorie bisericeasc? la Seminarul ?Andreian” din Sibiu (1911-1918), apoi, vreo treizeci de ani, dup? infiin?area Universit??ii Daciei Superioare, a fost profesor de istorie la Universitatea Cluj-Sibiu. La vremea instaur?rii ?regimului comunist al Anei Pauker” (apud. Virgil Ierunca) este scos din Academie (in 1948), casa din Cluj ii este na?ionalizat?, iar el ?i so?ia sa trimi?i dup? gratii. Arestat la ?aizecisiunu de ani f ?r? alt motiv decat acela de a fi unul dintre marii no?tri istorici, academicianul Silviu ?Dragomir publicase numeroase lucr?ri de referin?? in domeniul istoriei romanilor, domeniu cu atata perseveren?? distrus in perioada comunist?, incat dup? 1990 a putut fi propulsat ca mare ?istoric” chiar ?i grafomanul Lucian Boia. Intre 1944-1946, Silviu Dragomir a publicat patru volume de Studii ?i documente privitoare la revolu?ia romanilor din Transilvania in anii 1848-1849, cand inc? mai era profesor de istorie la Universitatea revenit? de la Sibiu la Cluj, post din care a fost pensionat for?at in 1947. In vremea cand jum?tate din Ardeal fusese oferit de Hitler ungurilor, Silviu Dragomir a scris in refugiul de la Sibiu La Transylvanie avant et apres l ’arbitrage de Vienne (Sibiu, 1943), Vingt-cinq ans apres la reunion de la Transylvanie a la Roumanie (1943) ?i Andrei ?aguna ?i Joseph Rajacic (1943). In 1938 ii ap?rea Les Roumains de Transylvanie a la veille du mouvement de resurrection nationale. Inainte publicase Nicolae B?lcescu in Ardeal (1930), monografia Avram Iancu (1924), monografia Ioan Buteanu, prefectul Zarandului in anii 1848-1849 (1928)? ?i The ethnical minorities in Transylvania (1927). Dintre lucr?rile sale referitoare la romanitatea din Balcani, inainte de alegerea sa ca membru titular al Academiei Romane, Silviu Dragomir a publicat? Originea coloniilor romane din Istria (1926); Vlahii ?i morlacii. Studiu din istoria romanismului balcanic (1924) ?i Vlahii din Serbia in secolele XII-XV (1922). Intre cele mai apreciate lucr?ri ale sale se g?sesc cele dou? volume care amintesc de perioada in care a predat istorie bisericeasc??:? Istoria dezrobirii religioase a Romanilor din Ardeal in secolul al XVIII-lea (Sibiu, 1920). Dup? decembrie 1989 se public? lucrarea sa Romanii din Transilvania ?i Unirea cu Biserica Romei (Cluj-Napoca, 1990). Supravie?uind regimului de exterminare din cei ?apte ani de temni??, istoricul Silviu Dragomir a trebuit s? tr?iasc? f?r? pensie si locuin?? vreo doi ani, pan? cand, la insisten?ele academicianului Andrei O?etea si ale lui C. Daicoviciu, autorit??ile comuniste i-au dat o slujb? la Institulul de istorie si arheologie din Cluj, in cl?direa c?ruia a locuit din 1957 si pan? la moarte, in februarie 1962. In Wikipedia.ro, dic?ionar on-line monopolizat de un grup cu interese ascunse (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Wikipedia.ro citit? printre randuri, in rev. ?Tribuna”, Cluj-Napoca, nr. 257/2013, pp.8-9,? https://fr.scribd.com/doc/171896306/IsabelaVasiliuScrabaWikipediaRo ), fi?a istoricului Silviu Dragomir era (pe 16 febr. 2014) destul de ?lacunar?” la rubrica lucr?rilor publicate, unde, ca din intamplare, erau ?uitate” c?r?ile din 1943 referitoare la Transilvania si cele despre romanitatea sud-dun?rean?. ].

 

A?a am p??it ?i cu Iorga. D?dusem examen cu Iorga, in anul II [1935/36], ?i f?cusem performan?a de a iesi la iveal?, in capul lui Iorga, acolo, la teze, la examen. El, in fiecare an, alegea una sau dou? dintre tezele studen?ilor, teze care ii p?reau lui mai r?s?rite, ?i discuta apoi cu autorii. Ori c? anul meu era prost la istorie, ori c?, ori c?… a fost destul c? Nicolae Iorga s? m? aleag? pe mine ?i s? m? cheme la o conversa?ie. Si, din conversa?ie in conversa?ie ? iar asta ?ine loc de ?din lac in pu?“ ? m-a intrebat: ?Dar cum ai reu?it dumneata, student la filozofie, s? faci o asemenea tez? r?s?rit? la istorie? Ce legatur? ai cu istoria?“. Atunci n-am avut incotro ?i i-am spus c? sunt nepotul lui Silviu Dragomir. Iar el a zis: ?Aaaa, a?a se explic?!!!“. Si, din momentul acela, a pierdut orice interes pentru mine. Fiindc? era o explica?ie ereditar? ?i nicidecum nu era un merit al meu.

 

 

[ Teama de posibile performan?e datorate eredit??ii au avut-o permanent profitorii ideologiei comuniste afla?i in posturi decizionale, care, dup? am?nun?ite directivele ale NKVD-ului, s-au indeletnicit cu selec?ia invers?. Ceea ce a determinat nu numai respingerea M?riuc?i Vulc?nescu de pe lista celor inscri?i la Arhitectur? in vara anului 1952, dar ?i arestarea tinerei de 18 ani pentru doi ani de zile, f?r? alt? vin? decat aceea de a fi fata cea mic? a ganditorului cre?tin Mircea Vulc?nescu. O selec?ie invers? de mare durat? s-a f?cut mai ales la facult??ile de a?a-zis? ?filozofie”, unde atat admiterea cat si doctoratul erau permise dup? acceptarea dosarului depus de candidat. Discriminarea avand ca obiect ?originea putred?/ burghez?” s-a perpetuat (in unele cazuri) si dup? schimbarea de regim din decembrie 1989. Cu asemenea contra selec?ie ?i cu studii f?r? prea multe leg?turi cu filozofia, unii dintre a?a-zi?ii ?speciali?ti” ajun?i prin universit??i pe post de cadre didactice incearc? s?-?i camufleze incompeten?a cu o retoric? manipulatoare dup? directivele politice care i-au s?ltat in posturi necuvenite (vezi toat? maculatura post-decembrist? unde, f?r? nici o leg?tur? cu gandirea filozofic? romaneasc?, s-a reintrodus in circula?ie limbajul anchetelor prin care au fost martiriza?i ganditori romani inchi?i f?r? de vin?, precum Mircea Florian, Mircea Vulc?nescu, Ion Petrovici, Traian Br?ileanu, Benedict Ghiu?, Nichifor Crainic, P?rintele Arsenie Boca, etc ).]

 

M-am inscris la Filozofie, eram sirguincios, constiincios, urmam cursurile lui Negulescu, ale lui Mircea Florian, ale lui Antonescu ? la pedagogie, ?i ale altora, ca?i mai erau pe acolo. Din 1934-1935 am urmat ?i cursurile lui Nae Ionescu, care m? impresionase prin…, hai s? spunem, personalitatea lui care era mai mult decat sugestiv?, dar cu care nu eram de acord. Eu aveam lecturile mele. Si, intr-o buna zi, intamplarea a facut s? ascult un curs de-al lui in care spunea exact ceea ce citisem eu, cu o zi inainte, in Kirkegaard. Ma rog, nu stiu dac? spunea chiar exact. A?a mi s-a p?rut mie, un student, un pu?oi ca s? zic a?a, la 18-19 ani. Si, din momentul acela, am spus c? Nae plagiaz?. Ceea ce era, evident, o enormitate, o prostie . Ce vrei?? La varsta mea de acum pot s? scuz orice din p?catele tinere?ii. A?a am sc?pat de molipsire naeionescian?.

 

[ Spusa lui Alexandru Dragomir nu corespunde cu impresia pe care a consemnat-o in iunie 1946 o fost? coleg? de la filozofie care tocmai remarcase la el acea ?molipsire naeionescian?” de care se credea sc?pat: ?Alexandru Dragomir are un ideal de via?? ?i un ideal de om. (…) El spune: Nu m? intereseaz? in via?? decat un lucru: Filozofia, filozofia, filozofia… M? uitam la el cum vorbea de Plato ?i m? gandeam la Nae: Nelini?tea aceea pentru fiecare problem?, interesul acela vibrant ?i tragic in jurul fiec?rei intreb?ri, simplitatea cu care lua no?iunile ?i le diseca ?i incercarea s? scoat? din ele maximumul? de l?muriri posibile. ?i mai mult decat orice, ezitarea aceea permanent?. Felul in care nu uita niciodat? s?-?i atrag? aten?ia asupra limitelor noastre, asupra relativit??ii oric?rei afirma?ii care trece dincolo de un anumit plan. Felul in care ne inv??a s? fim pruden?i ?i con?tien?i de posibilit??ile ?i imposibilit??ile omene?ti. Nae…singurul om de la care am inv??at ceva… Nae… Singurul om care ar fi avut s?-mi spun? ceva… Am impresia c? dac? a? fi stat de vorb? cu el.. .m-a? fi l?murit cu credin?a… Singurul om a c?rui viziune ar fi avut interes vital pentru mine. Singurul om de acest fel care mi-a fost dat mie s?-l cunosc” (Jeni Acterian, 5 iunie 1946, in vol. Jurnalul unei fiin?e greu de mul?umit, Bucure?ti, 1991, pp.435-436). Din aceast fragment de jurnal se mai poate deduce c? la ?Scoala de in?elepciune” infiin?at? la Noica in noua lui re?edin?? de lang? p?durea Andronache, una din temele de discu?ie o constituiau in 1946 dialogurile platonice. ].

 

Dar imi aduc aminte cum era atunci. Nae intra primul la curs, totdeauna elegant imbr?cat, dar nu distins imbr?cat. Nu era nici ?ip?tor. Venea imbr?cat scump ?i asta se vedea. In orice caz, era foarte bine imbr?cat, spre deosebire de Negulescu, de Motru care erau mai carp?citi, mai dasc?li imbr?c??i. Leafa mic?, ?remunera?ie mic?, dup? buget“. Si am terminat facultatea normal, adic? am terminat Dreptul in 1937 ?i Filozofia in februarie 1939. Pentru c?, intre timp, am facut armata ?i apoi ne-a dat drumul din armata ?i ne-au luat din nou. Era atunci istoria cu pactul de la Munchen, cu anexarea Austriei de c?tre Hitler. M? rog… erau tot soiul de tulbur?ri politice si ne tot chemau sub arme.

Si pe urm? in 1941, in 28 martie 1941, am plecat in Germania. intai la Breslau, care mai tarziu a devenit ora?ul polonez Wroclaw, pentru c? nu ob?inusem nici o burs? de stat, ci numai o burs? de ora? in Breslau, unde am stat un semestru.

Si apoi, in toamna anului 1941, am plecat la Freiburg, cu o burs? Humboldt. Am stat acolo din toamna anului 1941 pana in toamna anului 1943, la Heidegger, facand o lucrare de doctorat in Hegel. Asta la sfatul lui Heidegger, lucrare pe care bine c? nu am terminat-o, fiindc? am fost mobilizat. Nu prea po?i termina o teza de doctorat intr-un an ?i jum?tate la Heidegger!

 

 

 

III. ALEXANDRU DRAGOMIR?: ?DIN IAN. 1945 ?I

PAN? LA PENSIONARE AM FOST PIERDUT PENTRU FILOZOFIE,

PENTRU PROPRIILE MELE INTERESE”

 

 

Alexandru Dragomir ?:Am fost mobilizat ?i trimis din nou in ?ar?, de?i Heidegger imi d?duse un fel de ≪Zeugnis≫, un certificat cum c? a? fi fost in cateva luni doctor. M? rog, ii prezentasem deja tabla de materii, ideile principale le discutasem cu dansul…

 

[ Despre studiile post-universitare la Freiburg poveste?te W. Biemel in niste amintiri despre Alexandru Dragomir.? Biemel nu uit? s? spun? cat de mult il aprecia Heidegger pe Dragomir, care avea o in?elegere excep?ional? a limbajului filozofic heideggerian (Erinnerungen an Dragomir, in ?Studia Phaenomenologica IV, 3-4 / 2004, p.13). Acest fapt a u?urat conlucrarea lor la traducerea in romane?te a textului ?Was ist Metaphysik??”, refuzat de N. Bagdazar (care avea o editur? proprie) intrucat Heidegger ar fi fost ?persoana non grata”. Din textul lui Biemel, editorul G. Liiceanu a t?iat numele lui Stefan Teodorescu,? indicat de Biemel drept acel ?coleg” de la Direc?ia de studii si Documentare care, studiind cu Heidegger, ii povestise cu entuziasm despre seminariile acestuia. Cenzurarea tipic comunist? a ?filozofului de la Heildelberg” (apud. Svetlana Paleologu Matta, ?Despre ontologia lui Stefan Teodorescu”, in vol.?: ?t. Teodorescu, Spre un nou umanism, Ed. Solsti?iu. Satu Mare, 1999, pp. 141-183) practicat? de directorul Editurii Humanitas viza probabil crearea vidului artificial prin care Alexandru Dragomir s? apar? drept unic discipol roman al lui Heidegger.? Or, la filozoful german ajunseser? pan? la sfar?itul r?zboiului mul?i studen?i romani, in general trimi?i de Nae Ionescu: D. C. Amz?r, Petre Pandrea, Stefan Teodorescu, Noica, C-tin Floru ? in opinia lui Mircea Vulc?nescu, ?mintea cea mai subtil? a genera?iei noastre” (rev. V.R. 1-2/ 2004, p. 149)?; la simpozionul Asocia?iei ?Criterion” despre Tendin?ele din filozofie, Floru a conferen?iat in 1933 despre Fenomenologie -, Octavian Viua, C-tin Opri?an, etc. (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Din discipolii romani ai lui Heidegger, in rev. ?Asachi”, Piatra Neam?, Anul XIII, nr. 194, aprilie 2005, p.1 ?i p.3, sau https://isabelavs2.wordpress.com/articole/ivs-oprisandiscipheidegger/ ?). O informa?ie din textul lui W. Biemel privitoare la soarta traducerii din Heidegger f?cut? in anii r?zboiului cu Alexandru Dragomir are darul de a contrazice un neadev?r repetat si r?srepetat de Liiceanu pe toate c?r?ile lui Dragomir?: ?Moare la 13 noiembrie 2002? f?r? s? fi publicat vreodat? ceva.” Pe de-o parte, spusele lui Alexandru Dragomir transmise pe unde Radio despre filozoful Octavian Vuia fuseser? publicate de Nicolae Florescu in 1997, pe de alt? parte, insu?i Biemel i?i aminte?te c? traducerea eseului? ?Was ist Metaphysik??” f?cut? de Alexandru Dragomir impreun? cu el a fost publicat? ?in Paris von Virgil Ierunca” .]

 

Din momentul acela am fost pierdut pentru filozofie, pentru propriile mele interese. ?i am mers din concentrare in mobilizare, din mobilizare in concentrare. Pe urm? a urmat instr?inarea: Din ianuarie 1945 pan? in decembrie 1950 am fost la o intreprindere de vandut o?eluri ?i electrozi, a Fabricii ?Industria sarmei“ din Turda. Eram func?ionar la serviciul de vanz?ri. Pe urm?, in 1950, am intrat la Editura Tehnic?. Eram pe un post de stilizator. La Editura Tehnic? erau foarte multe traduceri din rus? in 1950. Vezi, era piciorul st?panirii.? ?i tot ce se traducea era din ?tiin?a cea mai grozav?, adic? de la ru?i. ?i toate astea trebuiau stilizate, deoarece cei care traduceau erau ba basarabeni, ba ru?i. Am stat acolo pan? prin 1952. Apoi am tot trecut de la o editur? la alta. M-au pasat de acolo, m-au transferat dincolo, ?i asa mai departe.

 

[ Dup? ce mi-a ap?rut volumul Propedeutic? la eternitate. Alexandru Dragomir in singur?tatea gandului , Ed. Star-Tipp, Slobozia, 2004, oferit si lui Mihai ?ora, acesta mi-a spus pe 24 oct. 2004 c? prietenul s?u Dragomir, dat afar? de la Editura Tehnic? ajunsese chiar si pe Santierul de la Bicaz unde se ocupa de ?aprovizionarea cu ciment” (vezi textul memorialistic: Isabela Vasiliu-Scraba, Ceva despre ?coala tr?irist? inaugurat? de Nae Ionescu, in rev. ?Tribuna”, Cluj-Napoca, 1-15 iunie 2013, nr. 258, pp.4-5, sau?? https://isabelavs2.wordpress.com/articole/timpul-amintirii/ ?). Probabil c? Alexandru Dragomir lucra pe ?antierul Hidrocentralei de la Bicaz cand unchiul s?u, acad. Silviu Dragomir, era ca ?i al?i istorici dup? gratii in inchisoarea din Sighetul Marma?iei. ].

 

Am avut ?i o seam? de alte mici posturi din acestea, de mizerie. C?ci incepuse deja problema cu dosarul de cadre. ?i eu aveam un dosar de cadre foarte prost, pentru c? studiasem in Germania (≪?nazist??≫), taic?-meu fusese jurisconsult ?i decan al Baroului Cluj, pentru c? unchiul meu, istoricul Silviu Dragomir, fusese ministru in dou? randuri. ?i toate astea f?ceau s? am un dosar putred? [academicianul Silviu Dragomir (1888-1962), autor al Istoriei dezrobirii religioase a Romanilor din Ardeal in secolul al VIII-lea , una dintre cele mai documentate istorii ale bisericii romane?ti din Transilvania, elaborate dup? am?nun?ite cercet?ri in arhive romane?ti ?i str?ine (din Budapesta, Viena, Carlovitz, Moscova) fusese arestat f?r? nici o vin? in 1948 ?i dus in inchisoarea din Caransebe? iar apoi al?turat, in mai 1950, lotului istoricilor romani din inchisoarea Sighetului Marma?iei, unde a fost omorat istoricul academician Gheorghe Br?tianu. ?Silviu Dragomir a supravie?uit perioadei sighetene ?i a fost transferat la alte locuri de deten?ie” (vezi Nu?u Ro?ca, Inchisoarea elitei romane?ti , Editura Gutinul, Baia Mare, 1998, p.73.].

?i nu puteam s? intru nic?ieri unde s? fiu cat-de-cat ce voiam eu. Nu puteam intra in sectorul ideologic .? Ceea ce insemna nu numai ca nu puteam intra la vreo revist?, ca redactor. Dar nici m?car bibliotecar nu eram admis. C?ci ?i asta se considera a fi tot in domeniul ideologiei. ?i uite a?a m-am tarat dup? 23 august 1944. In 1976 am ie?it la pensie. ?i, de atuncea, juisez. Asta inseamn? s? fiu la pensie. Uite, sunt 24 de ani de cand m? bucur c? nu trebuie s? fac nimic.

 

Fabian Anton ?: Cum va explica?i totu?i, v-am mai spus ?i la inceputul discu?iei noastre, ca in jurul dumneavoastr? s-a creat o anume faim? de ?cel mai mare filozof roman in via??“??

Alexandru Dragomir : Dar m? intreb?: ≪?Cine era concuren?a???≫

1. A. : Cine ?tim: Nae Ionescu, Cioran, M. Vulc?nescu…
2. D .: Eeee… Eu eram mai mic decat ei!
3. A. : Studen?ii au inceput s? vorbeasc? de dumneavoastr?. De ce crede?i?
4. D.? : Chiar! ?i eu m? intreb. De unde ?i pan? unde??? Te intreb ?i pe matale…
5. A.? : Cu toate c? a?i scris pu?in sau nu s-a publicat mai deloc ce-a?i scris, totu?i se vand a?a-zise scrieri semnate Alexandru Dragomir.[Se vinde pe pia?a c?r?ii acest volum pe care vi l-am adus sa-l vede?i: xeroxat ?i legat, el cuprinde vreo 400 de pagini. Pe copert? este trecut numele dumneavoastr?. Studen?ii cump?r? de la anticariatele de la Universitate aceste lucruri. Eu nu ?tiu ca?i dintre ei v? cunosc personal, ca?i au ajuns in camera aceasta…
6. D.? : N-au ajuns! Pentru c? eu nu am scris nimic. In afar? de chestia asta [din volumul xeroxat], cu ?Oglinda“, nu am scris nimic! ?i nici n-am de gand s? scriu. Nu m? intereseaz?! ?i sint destule c?r?i pe pia??, nu? Nu se simte lipsa mea?!
7. A.?: Uite c? totu?i se fac bani frumo?i din a?a-zisa oper? a dumneavoastr?. Cum se poate opri acest fenomen ?

 

{ Aici ≪Observatorul Cultural≫ din 2005 (cu nep?sarea tipic? a cenzorilor de profesie din perioada comunist?) denatureaz? sensul, schimband pur ?i simplu replica lui Fabian Anton care devine: ≪ Poate vor incepe s? se publice. Se vor face poate bani frumo?i pe seama dumneavoastr? ≫, desigur, aceasta fiind o mic? diversiune intru camuflarea a ceea ce mai incolo va fi total cenzurat, ca s? nu se afle p?rerea lui Dragomir despre practica vanz?rii a?a-ziselor sale opere ? practic?? desemnat? de b?tranul filozof drept ?excrocherie”. Alexandru Dragomir este imaginat de cenzorii? cripto-comuni?ti ai interviului c? ar aproba afirma?ia scoas? din buzunar de redac?ia ≪?Observatorului? Cultural≫, prin indiferen?a ar?tat?? fa?? de ni?te evenimente VIITOARE. In noul context creat de minciuna a?ezat? in locul adev?rului, filozoful e pus in mod fals a-?i? manifesta totala indiferen?? fa?? banii ≪frumo?i≫ care se f?ceau (in PREZENT, la acea dat?!) prin vanzarea la Universitate de c?tre anticari a unei ≪opere≫ a c?rei paternitate nu-i era indiferent?, c?ci tocmai o negase vehement. Cu asemenea tertipuri ?redac?ionale” tipice comunismului a?a-zis abandonat in decembrie 1989,? Alexandru Dragomir a ap?rut cititorului din 2005 ca ≪?aproband≫ oarecum ?excrocheria” vanz?rii de opere contraf?cute, precum volumul scos de Liiceanu in 2004, Crase banalit??i metafizice , unde nici una dintre prelegeri nu a fost p?strat? in forma pe care i-a dat-o Alexandru Dragomir, de?i uneori a fost chiar inregistrat pe band? de magnetofon. In realitate, indiferen?a filozofului apare ca un r?spuns de bun sim? la intrebarea tan?rului Fabian Anton, cenzurat? de ≪?Observatorul Cultural?≫?: ≪ cum se poate opri acest fenomen ??≫. Prin replica sa, filozoful Alexanmdru Dragomir se indoie?te c? ar exista o modalitate de a opri frauda. ?i abia de aici? incolo el i?i manifest?? indiferen?a sa fa?? de o notorietate ivit? si extrem de tarziu, si, din p?cate, pe calea colport?rii gandirii sale modificat? de colportori (I.V.S.) }

 

1. D.? : Din partea mea… Cred ca mi-e tot atat de indiferent cum imi este ?i notorietatea!
2. A. : Domnule Dragomir, dar… de ce a?i ales filozofia?
3. D. : De ce? Pentru c? sunt filozof!
   F. A . : Era?i filozof ?i inainte de a fi student la filozofie?

A.D. : Da! Sunt filozof de la 16 ani. De cand eram in ultima clasa de liceu, cand mi-a inc?put pe mana o carte in 3 volume a unui eseist francez (cand i-am pomenit lui Sorel Vieru de ea am v?zut ca era singurul care ?tia de cartea asta). Atunci a?a, dintr-o dat?, m-am iluminat ?i am ?tiut c? asta este! Citind ce spune autorul despre Platon in primul volum, citind despre Platon, imi aduc aminte ?i acum. Aveam 16 ani, eram in prima clas? de liceu. Mi-am spus atunci: ?Asta este! Asta vreau s? fac!“. ?i in asta am r?mas nedezmin?it Adic? eu m? simt acas? numai in filozofie. Chiar a? putea s? spun, in metafizic?. Nu in alte bran?e ale filozofiei, cum sint psihologia, sociologia ? dac? mai sint bran?e ale filozofiei.

Dar, cum am mai spus, reintors de la Heidegger in toamna lui 1943, am renun?at s? continui teza [despre Hegel] inceput? cu el. Mi se p?rea ca n-am cu cine [s? o fac] aici.

Am vrut sa fac o teza in Platon. Dar n-a ?inut, fiindc? m-am dus la Mircea Florian ?i el mi-a spus ca asta e o tez? de elin?, nu de filozofie.

 

[ De fapt, odat? cu ocupa?ia ruseasc? se instaurase si teroarea ideologic?. Spusa filozofului Mircea Florian trebuie v?zut? in contextul de atunci cand prin masive arest?ri si teroare poli?ieneasc? se suprima in Romania ciuntit? libertatea de gandire si de exprimare. Insu?i faimosul profesor care predase logica la Universitatea din Cern?u?i urma s? fie arestat si atat de schingiuit vreme opt luni de zile incat atunci cand s-a intors acas? nevasta lui nu l-a recunoscut. ]

 

Iar cand m-am dus la Pippide, la b?tranul Pippide, care era profesor de greac?, el mi-a spus ca asta e o tez? de filozofie, nu de elin?. ?i atunci am renun?at, fiindc? intre timp trebuia s?-mi ca?tig existen?a, ?i am avut diverse slujbe, de toate felurile.

1. A. : ?i cum se poate s? fi?i cunoscut?? F?r? s? ave?i o oper?, cum v? explica?i c? sinte?i ?cel mai mare filozof roman in viat?“?
2. D.? : Da, Chiar?! Asta m? intreb ?i eu! C? n-am oper?. Dar nu-i vorba numai c? n-am oper?. Faptul ca n-am oper? este, sa zicem , voin?a mea. Asta am decis eu, oarecum .

Dar ca, urmand aceast? cale, s? devin totu?i cunoscut, chiar nu m? a?teptam M? mir?!

1. A. :Tinerii v? ?tiu totu?i. Exist? aceste xerocopii cu autobiografia d-voastr?. Exist? ?i portretul pe care i-l face?i lui Heidegger. Anticarii de la Universitate vand toate acestea. Mai sunte?i men?ionat in Jurnalul de la P?ltini? ?i in Jurnalul Jenic?i Acterian.
2. D. : Mai ales Jeni, jurnalul lui Jeni… Acolo nu-s prea…
3. A. : Exist? ?i portretul lui Heidegger?! A?i scris vreodat?? Se vand xerocopii cu Autobiografia dumneavoastr?, se vinde ?i portretul pe care i-l face?i lui Heidegger. Anticarii de la Universitate vand pagini in care face?i un portret superb lui Heidegger…
   A. D. : Fac eu un portret lui Heidegger?? M? rog, a?a, intre prieteni, cand venea vorba, to?i ma intrebau: ?Cum era Heidegger?“.

 

 

IsabelaVS-Interviu4bAlexDrag.rft/10 febr. 2015/ 20842 car./3170 cuv.

 

 

1. Alexandru Dragomir, portretUL lui Heidegger COMPARAT CU NAE IONESCU

 

(Partea IV-a a interviului din 15 iunie 2000 ref?cut de Isabela Vasiliu-Scraba conform celor inregistrate pe caset? audio? ?i inso?it pe alocuri de comentarii, dup? cenzurarea operat? de ≪Observatorul Cultural≫, nr. 275/ 2005 )

 

 

Fabian Anton : Va intreb ?i eu: cum era Heidegger?

Alexandru Dragomir : P?i ?ie acum o s?-?i r?spund stereotipic. Fiindc?? in timp r?spunsul s-a stereotipizat. Cand am ajuns, in fine, la Heidegger, dup? multe tribula?ii ?i dup? doi ani de eforturi in ?ar?, (eforturi ca s? pot pleca, c?ci erau anii de r?zboi) am intrat in sala de curs. Mare emo?ie pe mine, suflete?te… Era o sal? arhiplin?. A?a era obiceiul ca, in primul rand, pe toat? l?rgimea amfiteatrului, s? stea profesori, colegi de-ai lui Heidegger. Nu era voie s? te a?ezi acolo. In randul al doilea, erau studen?ii de la Privatseminar, cum se chema. De la seminarul privatissim. Pe urm? era mul?imea: studen?i de la toate facult??ile, in afar? de ultimele dou? randuri unde erau prela?ii. Freiburg era un mare centru catolic, ?i probabil mai este ?i acum, ?i veneau in robe, popii, cum le spuneam noi. Asta era sala. ?i a ap?rut un tip mic, cu ni?te pantaloni prin?i sub genunchi, cu ni?te ciorapi pan? sub genunchi, imbr?cat intr-un soi de port de pe acolo, din Schwartzwald, P?durea Neagr?. ?i acesta s-a dus la catedr?, s-a uitat a?a la noi, s-a intors, s-a uitat la tabl? ?i apoi a plecat din sal?.

Printre noi era nedumerire, rumoare. Ca s? se intoarc? dup? 2-3 minute cu Pedellul, ingrijitorul de sal? care venea sp??it cu buretele ?i creta in mana. Ie?ise pentru c? nu avea burete ?i cret? la tabla. [Pedellul] i-a ?ters tabla, Heidegger a scos ni?te hartii, iar a aruncat o privire asupra noastr?, asupra s?lii, ?i-a plecat capul ca sa citeasc? din hartiile lui ?i a inceput? s? debiteze ale lui: ≪Das Sein ist das Sosein des Nichtsein, ein Schatten des…? ≫. Arata exact ca un mic func?ionar de banc?. Nimic harismatic! Ce Nae ?

 

[ Cu sensul evident c? Martin Heidegger nu avea harisma profesorului Nae Ionescu, despre care Cioran spusese c? a fost ?o apari?ie unic?”, c?? ?avea un farmec nemaipomenit. Era cuceritor…Foarte rar intalne?ti un asemenea profesor…Era un personaj care nu-i curent in universit??i…Mi-e imposibil s?-mi imaginez o universitate f?r? el” vezi Isabela Vasiliu-Scraba, In labirintul r?sfrangerilor. Nae Ionescu prin discipolii s?i: Petre ?u?eu, Cioran, Noica, Eliade, Mircea Vulc?nescu ?i Vasile B?ncil? , Ed. Star Tipp, Slobozia, 2000, p. 36;? http://www.scribd.com/doc/153762785/IN-LABIRINTUL-RASFRINGERILOR-Nae-Ionescu-prin-discipolii-sai-Petre-Tutea-Emil-Cioran-Constantin-Noica-Mircea-Eliade-Mircea-Vulcanescu-si-Vasile ? precum ?i Isabela Vasiliu-Scraba, Heidegger ?i romanii , emisiune radiofonic? difuzat? pe 19 martie 2005 la Radio Romania Cultural in cadrul seriei ?Izvoare de filozofie”. ].

 

Nu puteai spune c? era nici m?car un gen de profesor universitar german.

?i pe urm?, dup? ce am fost la cursul lui, am primit ordinul de mobilizare din ?ar?. Dup? ce m? c?znisem doi ani de zile ca s? ajung in fine la Heidegger, am primit ordin de mobilizare din ?ar?! Trebuia s? plec imediat. Atunci mi-am luat inima in din?i ?i m-am dus la Heidegger.

El ?inea a?a-zisele “Sprachstunde”, ore de vorbire cu studen?ii, in care st?tea la dispozi?ia studen?ilor, o dat? pe s?pt?man?. M-am dus la orele astea ?i i-am spus cazul meu, a?a cum era. ?i i-am spus c? a? vrea s? vorbesc cu el in leg?tur? cu Sein und Zeit , cartea fundamental? a lui Heidegger.

 

[ Cartea Sein und Zeit (1927) a fost prima oar? tradus? in romane?te de dr. Dorin Gabriel Tilinca ?dup? dou? decenii de munc?” (vezi Postfa?a versiunii romane?ti, in M. Heidegger, Fiire ?i timp, trad. Tilinca, Ed. Grinta, Cluj-Napoca, 2001). Ajutat la terminologia filozofic?? de Mircea Arman, doctorul Tilinca? a ?des?elenit” terenul? echival?rilor din ?limba lui Heidegger” in limba roman?, echival?ri care au ajutat si la a doua traducere, f?cut? mai la repezeal?. Asem?narea celor dou? traduceri romane?ti a fost observat? de Viorel Rotil? – autor al volumului de exegez? Heidegger ?i rostirea fiin?ei, Ed. Lumen, Ia?i, 2009 si cadru didactic la Universitatea ?Dun?rtea de jos” din Gala?i. El a consemnat c? cele dou? traduceri ap?rute la un deceniu distan?? sunt ?f?r? mari diferen?e” (V. Rotil?). Cu o prefa?? splendid? scris? in 1971 de Octavian Vuia (1914-1989), prietenul ?i colegul lui Alexandru? Dragomir la studii post-universitare in Germania (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Doi str?luci?i discipoli ai lui Heidegger: A. Dragomir ?i Oct. Vuia; precum ?i Filozofie in clandestinitate sau in str?in?tate, in vol.: I. V. S., Propedeutic? la eternitate, Ed. Star Tipp, Slobozia, 2004, pp.7-34; http://www.scribd.com/doc/130854967/Isabela-Vasiliu-Scraba-PROPEDEUTIC%C4%82-LA-ETERNITATE-Alexandru-Dragomir-in-singur%C4%83tatea-gandului ), traducerea doctorului Tilinca din Sein und Zeit, Partea intai, a fost publicat? in 1994 de regretatul Nicolae Florescu (1942- 7 nov. 2013), despre care un cripto-comunist nota cu binecunoscutul s?u ?ablon, c? in Intoarcerea proscri?ilor ? Florescu ar scrie despre exil ?cu furie ?i acribie” (Dan C. Mih?ilescu, Oriunde in afara lumii, in ?Observatorul Cultural” no. 109/2002). Traducerea integral? a doctorului Dorin Gabriel Tilinca? prefa?at? de Mircea Arman a ap?rut la Ed. Grinta cu ca?iva ani buni inaintea celei de-a doua traduceri cu care Editura Humanitas a umplut pia?a. Povestea celor dou? traduceri romane?ti a avut inc? din comunism pitorescul ei, dac? ?inem seama de nemul?umirea pe care o manifestase in 1987 la un colocviu de la Arad ?cronicarul plastic” (apud. Constantin Noica, vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Himera ??colii de la P?ltini?” ironizat? de Noica, Partea I-a in rev. ?Acolada”, Satu Mare, Anul VII, nr. 2/65, febr. 2013, p. 16 si 22, https://isabelavs2.wordpress.com/constantin-noica/himera1scoalapaltinis9/ , sau, http://www.scribd.com/doc/167094226/Isabela-Vasiliu-Scraba-Himera-%E2%80%9E%C5%9Ecolii-de-la-P%C4%83ltini%C5%9F%E2%80%9D-ironizat%C4%83-de-Noica ; Partea II-a rev. ?Acolada”, Satu Mare, Anul VII, nr. 3/66, martie 2013, p. 16 si 23, https://isabelavs2.wordpress.com/constantin-noica/isabelavs-himera2scoalapaltinis10/ ?) Andrei Ple?u ?nedumerit” de pozi?ia filozofului Anton Dumitriu care din 1986 ?sprijinise apari?ia textului heideggerian”. Textul publicat in ?Revista de istorie si teorie literar?” condus? de Zoe Dumitrescu Bu?ulenga a fost criticat cu vehemen?? f?r? ni?te motive cat de cat obiective. Dup? ce filozoful Anton Dumitriu a v?zut observa?iile f?cute traducerii volumului Fiin?? ?i Timp, el a consemnat urm?toarele: ?Le-am analizat cu foarte mult? aten?ie ?i nici una [dintre observa?ii] nu mi s-a p?rut valabil?. Ofer? numai o ?variant?” la unele expresii ?i, din nefericire, nu numai c? nu sint mai bune, dar cele mai multe sint inferioare celor g?site de dvs. Domniile lor [G. Liiceanu ?i T. Kleininger] cred c? au g?sit ?erori”. Cum nu sint erori, urmeaz? c? exist? un motiv subiectiv pentru toat? zarva aceasta” (Anton Dumitriu, 2 aprilie 1988, in rev. ?Jurnalul literar”, p.28). Anton Dumitriu avea s? fac? ?i o previziune despre opera filozofic? original? urmand a fi scris? in viitor de cei doi critici ai versiunii Tilinca-Arman. Pe 8 februarie 1989 fostul succesor al lui Nae Ionescu la catedra de logic? nota c? ?exist? -?i au existat intotdeauna ? o serie de indivizi care vor s? par? ceea ce nu sint. Ace?tia dau lec?ii in domenii pe care nu le cunosc decat din r?sfoiri rapide a unor expuneri rezumative. Nu se alege nimic de capul lor [in domeniul filozofiei, in care i?i dau ifose de mari cunosc?tori], nu ave?i nici o grij?” (Anton Dumitriu, despre a?a-zi?ii ?filozofi” din himerica Scoal? de la P?ltini?, negat? de insu?i Noica).? La Paris, istoria celor dou? traduceri fran?uze?ti ale volumului Sein und Zeit? a fost si ea memorabil?, intrucat acolo traducera fran?uzeasc? f?cut? la repezeal? a fost publicat? prima (vezi Marin Tarangul, Heidegger: ?Fiin?? ?i timp” ? pe marginea traducerii integrale a lui Em. Martineau, Paris, Authentica, 1985, editie hors commerce; articol publicat in revista scoas? la Paris de Virgil Ierunca: ?Ethos”, no.6/ 1989, pp. 42-46.].

?i Heidegger mi-a spus: ?Da, sigur?! Cam ce gen de intreb?ri a?i avea?“ I-am spus eu una sau dou? intreb?ri ?i el mi-a spus: ?Mda… mai bine vino dup?-mas? la mine acas?“. Mi-a fixat atunci cand s? m? duc la el. ?i, cand am ajuns, aveam cu mine ?apte intreb?ri.? Mi le notasem eu, le pigulisem a?a, in german?, in germana pe care o ?tiam atunci. I-am pus eu prima intrebare ?i am a?teptat s? imi r?spund?.

Dup? un timp de t?cere el mi-a spus: ≪ Weiter!≫, mai departe. Le-am citit atunci pe toate ?apte. Aproape ca n-a stat ca s? riposteze, ?i mi-a spus: ?V? voi r?spunde, dar nu in ordinea dumneavoastr?. Ci a?a cum vreau eu, asa cum mi s-au oranduit ele in capul meu!“.

?i, te rog s? m? crezi, mi-a r?spuns de m-a turtit! Adic? erau r?spunsuri atat de adanci, atat de serioase… Eu, ce termeni de compara?ie aveam? Pe R?dulescu-Motru ?i pe P.P. Negulescu? Incat am ie?it de la el n?uc.

 

[ A se remarca raportarea pe care o face Alexandru Dragomir la doi dintre ?filozofii ?tiin?ifici” care i-au fost profesori, si care erau foarte departe de Heidegger. Cum s-a observat deja, discursul filozofic heideggerian l-a f?cut s?-?i aminteasc? admirativ doar de cursurile metafizicianului Nae Ionescu (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Metafizica lui Nae Ionescu in unica ?i in dubla sa inf??i?are, Ed. Star Tipp, Slobozia, 2000, 264p. http://www.scribd.com/doc/132110995/Isabela-Vasiliu-Scraba-METAFIZICA-LUI-NAE-IONESCU-in-unica-%C8%99i-dubla-ei-inf%C4%83%C8%9Bi%C8%99are ) prezentat in contrast cu Heidegger drept un om ?armant. Inainte de 1990, la vremea terorii ideologiei materialist-dialectice, doar numele ?filozofului ?tiin?ific” R?dulescu-Motru putea fi potrivit pentru Institutul de filozofie din cadrul Academiei R.S.R. ]

 

 

?i, in timp ce vorbeam, la una dintre intreb?ri mi-a spus: ≪ das ist hegelisch≫, asta-i hegelian?!“ Eu i-am r?spuns: ?Dar eu n-am citit Hegel!“. Iar el: ?Dar gande?ti hegelian! Ce gande?ti dumneata este gandire hegelian?. Despre asta pot s? scriu ?i un articol!“.

Pe urm? a venit din ?ar? r?spuns c? pot s? r?man.

?i atunci m-am dus la dansul ?i i-am spus c? pot s? r?man ?i c? as vrea s? fac teza de doctorat cu dansul. El m-a intrebat dac? mi-am ales un subiect. Eu i-am r?spuns c? nu, iar el a zis: ?Atunci vei face din Hegel, din Phaenomenologie des Geistes , capitolul despre der Geist “, a spus.

Asta a fost prima mea tem? la doctorat.

Heidegger mi-a mai spus: ?Hai la mine, la seminar. Dar trebuie s? ?tii greac?. Cum stai cu greaca?“. Eu i-am spus: ?T?maie!“. La noi greaca se f?cea in ultima clas? de liceu ?i atunci abia apucai s? inve?i alfabetul, dac?-l inv??ai, dac? erai un elev bun.

El mi-a spus: ?Nu, tu trebuie sa inve?i greaca! Uite, i?i recomand eu pe cineva…“. Mi-a recomandat deci dansul un profesor de liceu de greac? ?i latina, domnul Fleick. ?i am inv??at cu domnul Fleick pe rupte greaca. Cum s-ar spune acum ?intensiv“, curs intensiv de greac?, de dou?-trei ori pe s?pt?man? ?i dup? o bucat? de vreme Fleick mi-a spus: ?Acum ?tii destul pentru seminarul lui Heidegger!“.

 

[ La vremea terorii instaurat? de ?regimul comunist al Anei Pauker” (Virgil Ierunca, in vol. N. Florescu, Resemnarea cavalerilor, Ed. Jurnalul literar, Bucure?ti, 2002, p. 73), Alexandru Dragomir propusese pe rand profesorilor Mircea Florian si D. Pipiddi s?-i conduc? un doctorat in Platon, nereu?ind s? conving? pe niciunul dintre ei s? se apropie la modul oficial de filozoful grec, ?tampilat de politruci drept ?idealist”? (v. Partea III-a din Interviul lui Al. Dragomir comentat de I.V.S , in rev. ?Acolada”, Satu Mare, nr. 10/71, oct. 2013, p. 16, http://www.scribd.com/doc/183059923/Interviu-Alexandru-Dragomir-III-%E2%80%9EAm-f%C4%83cut-filozofie-f%C4%83r%C4%83-s%C4%83-%C5%9Ftie-tat%C4%83l-meu%E2%80%9D ? ). Platon a fost reintrodus oficial in cultura comunist? abia dup? gra?ierea de?inu?ilor politici (v. Isabela Vasiliu-Scraba, Ceva despre via?a ?i opera lui Constantin Noica, in rev. ?Via?a Romaneasc?”, Bucure?ti, Anul XCIV, nr.7, 1999, pp.242-246, sau? http://www.scribd.com/doc/191637785/Isabela-Vasiliu-Scraba-Ceva-despre-viata-si-opera-lui-Constantin-Noica , precum ?i? Isabela Vasiliu-Scraba, Noica printre oamenii mici ?i mari ai culturii noastre,? http://www.scribd.com/doc/170647767/Isabela-Vasiliu-Scraba-NOICA-PRINTRE-OAMENII-MICI-%C5%9EI-MARI-AI-CULTURII-NOASTRE-LA-25-DE-ANI-DE-LA-MOARTE ). In principal datorit? eforturilor fostului de?inut politic Constantin Noica, intrat in pu?c?rie pentru ?vina” de a fi dat la publicare o scriere a sa despre Hegel prin redactorul Zigu Orenstein/Ornea care a dat apoi manuscrisul pe ascuns Securit??ii (v. Noica in vizorul Securit??ii, in ?Observatorul Cultural”, nr. 20 (277) din 14 iulie 2005). Imediat dup? r?zboi, in cercul s?u de prieteni (format de Mircea Vulc?nescu, Constantin Floru, Petru Comarnescu, Ar?avir Acterian, Alexandru Dragomir, Mihai R?dulescu, Nicolae Steinhardt, etc.), cu care Noica discuta filozofie in casa pe care o construise in apropierea p?durii Andronache (v. Isabela Vasiliu-Scraba, Noica impreun? cu Alexandru Dragomir in cultura colectivist?, in rev. ?Arge?”, Pite?ti, An X (XLV), Nr. 4 (334), aprilie 2010, p.22-23, sau? http://www.scribd.com/doc/171898023/Isabela-Vasiliu-Scraba-C-Noica-impreun%C4%83-cu-Alexandru-Dragomir-in-cultura-colectivist%C4%83 ) gandirea lui Platon reprezenta unul dintre subiectele cele mai dezb?tute. La vremea ??colii de in?elepciune” de la Andronache (v. Isabela Vasiliu-Scraba, Incultura P?ltini?, in rev. ?Tribuna”, Cluj-Napoca, anul XIII, 1-15 ian., Nr. 272/ 2014 ), Mircea Vulc?nescu redactase un text despre condamnarea lui Socrate, iar Noica scrisese deja interpretarea sa la dialogul platonic Lysis, publicat? dup? mai bine de dou? decenii. In post-comunism pia?a c?r?ii a fost umplut? ?din p?cate- de Platon-ul materialist al perioadei comuniste, pu?inele tentative de a diversifica oferta prin re-editarea traducerilor dinainte de 1948 ale eminentului elenist Stefan Bezdechi sau ale lui Cezar Papacostea fiind trecute sub t?cere, adic? ?inmormantate”. Constantin Noica ii spunea in 1972 filozofului Octavian Nistor (1917-1993) c? tinerii (coopta?i de el s?-l traduc? pe filozoful grec) citesc Platon ?i ?tot la filozofia marxist? ajung” (vezi vol. Noica in arhiva Securit??ii, Ed. MNLR, 2010, vol. II, p.101).) ].

 

 

Apoi Fleik i-a dat telefon ?i i-a spus c? sunt preg?tit. ?i uite a?a am intrat in seminarul lui, unde erau aproape to?i cu examen de stat, nu simpli studen?i. ?i am stat acolo, ?i am preg?tit teza, pan? cand m-au chemat inapoi in ?ar?, c?ci era r?zboi ?i mobilizare. N-am terminat teza, am venit.

De atunci, nici n-am mai putut s? fac nimic. Asta e !

Fabian Anton ? : Domnule Dragomir, o intrebare mai delicat?? : Cu Garda de Fier, cu Mi?carea legionara, a?i avut leg?turi?

Alexandru Dragomir : Nu! Nici o leg?tura, decat c? am avut prieteni care au fost legionari…

1. A. : Cum vede?i totu?i adeziunile lor la a?a ceva? A fost o mi?care d?un?toare ? Nociv??.

Alexandru Dragomir : Ei… nociv?. Pentru asta ar trebui s? fixam ce este bine ?i ce este r?u. ?i atunci eu o s? pierd pranzul Ce s? spun ? E adev?rat c? in tineretul studen?esc de atuncea era un puternic curent legionar. ?i datorit? lui Nae, dar ?i datorit? Legiunii. Cred c? nu am fost niciodat? atras de Garda de Fier ?i de Legiune din numeroase motive, primul fiind c? eram un student foarte preocupat, foarte pasionat de filozofie. Nu aveam timp de chestii d-astea. In al doilea rand pentru c? acolo era o combina?ie de misticism ?i de violen?? care, in capul meu, era contradictorie ?i tr?da o lips? de consisten?? ?i o lips? de seriozitate. Asta in capul meu de atunci! Dar mul?i dintre colegii meu au imbr?cat c?ma?a verde. ?i chiar dintre profesori, cum a fost Herseni, de pild?. A?a c? niciodat? nu am avut nici o apeten?? pentru Garda de Fier. Ei nu racolau membri. Nu veneau s? te ispiteasc?, s? stea de vorb? cu tine, s? caute s? te atrag? Nu, nu! Dac? vroiai, bine. Dac? nu, te l?sau in plata Domnului. Asta a fost.

Leg?turile mele cu ei au fost deci nule.

Dar aveam prieteni care erau legionari, printre al?ii, Dinu Noica. Dar eu niciodat? n-am ?tiut ?i nu m-a interesat dac? a fost simpatizant legionar, dac? a fost sau nu inscris in Legiune. Nu ?tiu Despre unii colegi de-ai mei, cum a fost Frunzetti de pild?, care era mai mic decat mine cu un an sau doi, ?tiu c? era legionar. Dar era moda. M? rog.

 

{In replica ce urmeaz?, cenzorii de la ≪Observatorul Cultural≫ au schimbat autorul, ca s? apar? c? Alexandru Dragomir ar fi spus pe 15 iunie 2000 c? ?i Mircea Eliade era legionar. Din inregistrarea pe band? magnetic? se constat? c? in realitate spusele apar?in tan?rului   Fabian Anton. Cu o provenien?? extrem de dubioas?, ar exista o singur? a?a-zis? ?dovad?” (a? rela?iei tan?rului Eliade cu Legiunea), cu care defileaz? cripto-comunismul? fostei Edituri ?Politice” in teza de doctorat a lui ?urcanu devenit? o lectur? obligatorie ca ?i ?Anii treizeci”, tricota?i de? Zigu Ornea? dup? modelul falsificatorului Mihail Roller, ambele citate in doctoratul Anei Maria Fomin, Mircea Eliade. Paradigma unui nou umanism, din 2013, condus de Mircea A Diaconu la Universitatea din Suceava. F?r? nici o alt? surs? care s? o confirme (vezi vol. F. Dworschak, In ap?rarea lui Mircea Eliade, Criterion, 2007, p. 251), unica ?dovad?” a fost extras? dintr-un dosar inc? secret (nr. 573). Ea provine dintr-o declara?ie scris? foarte probabil in urma schingiuirilor de arestatul Radu Gyr . Amintind despre aceast? a?a-zis? ?dovad?”, Florin Cantec observa cu juste?e ?surprinz?toarea amabilitate a SRI-ului de a-i pune la dispozi?ie aceste dosare secrete domnului ?urcanu” (Florin Cantec, Coresponden?a M. Eliade-Radu Gyr, in rev. ?Origini. Romanian Roots, vol. XIII, no. 6-7-8/ 132-133-134, June-July-August 2008, num?rul dedicat lui Mircea Eliade, p. 29). Florin Cantec, fost bursier Fulbright care a cercetat la Regenstein ?Mircea Eliade Papers”, mai noteaz? c? ?ar fi fost interesant dac? ?urcanu ar fi oferit mai multe detalii despre con?inutul dosarului 573 citat. Era dosarul intocmit lui Eliade sau lui Radu Gyr? Pentru c? oricum trebuie s? fie vorba de un dosar construit pe baza documentelor Siguran?ei, dar prelucrat apoi de Securitate pentru a fi folosit ori impotriva unuia ori a celuilalt” (Florin Cantec, ibid., p.30). Din cartea lui ?urcanu, Mircea Handoca a semnalat tenden?ioasa prezentare a prieteniei dintre Eliade si Sebastian, ?agent al serviciului secret al lui Moruzov ?i Eugen Cristescu”(apud. Mircea Handoca), prin omiterea celor dou? scrisori trimise din Portugalia de Eliade profesorului Al. Rosetti (vezi textul Din nou despre cartea lui Florin ?urcanu, in vol. Mircea Handoca, Noi glose despre Mircea Eliade, Bucure?ti, 2006, pp. 48-49). Cum bine se ?tie, cel mai important volum care i-a ap?rut lui Eliade post-mortem, in premier? mondial? sub forma traducerii si public?rii in 2001 in Spania, a fost ?Diario Portugues”, tradus? (dup? microfilmul manuscrisului) de Joaquin Garrigos. La pagina 242 traduc?torul spaniol adaug? urm?toarea not?? (?adnotacion inedita” din ?Jurnalul”? lui Eliade) scris? de Mircea Eliade pe 18 sept. 1945: ?La Legion ha destruido a toda la generacion y ha llevado al fracaso a todos los que tuvieron contacto con ella, siquera fuera esporadicamente”. In Romania (cripto-comunist?) ?Jurnalul lusitan” a ap?rut dup? cinci ani adus din SUA (xeroxat) de Florin ?urcanu ?i scos de? fosta Editur? Politic? intr-o prim? edi?ie cu lipsuri ?i interpret?ri gre?ite? ale unor? cuvinte din manuscriul eliadesc, urmat? in 2010 de o a doua edi?ie, si aceasta cu lipsuri (de ex. la p. 354 lipse?te o pagin? din manuscrisul Jurnalului portughez, pagin? care exist? in traducerea spaniol? din 2001). In ambele edi?ii (2006 ?i 2010) nota?ia lui Eliade din 18 septembrie 1945 nu a fost inclus?. Jurnalul portughez a fost de urgen?? r?st?lm?cit de cei dispu?i a-l ataca pe marele istoric al religiilor (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Eliade si detractorii s?i, in rev. ?Acolada”, Satu Mare, Nr. 4(77), aprilie 2014, p.15, sau? http://www.clipa.com/a7934-Isabela-Vasiliu-Scraba-Eliade-si-detractorii-lui-sau-Rafuiala-oamenilor-de-r226-nd-cu-omul-superior.aspx . Intr-un articol foarte lacunar la capitolul bunului sim?, Ovidiu Pecican (istoric veleitar, activ pe Wikipedia.ro sub pseudonimul ?Dedi”, care nu uit? c? n?s?udeanul Nicolae Dr?ganu s-a n?scut in Imperiul austro-ungar, in schimb ?uit?” c? renumita? lucrare din 1933 a lui Nicolae Dr?ganu – interzis? de unguri – despre r?spandirea, in Transilvania ?i in Panonia pan? la lacul Balaton, a romanilor intre vacurile IX si XIV a fost premiat? de Academia Roman?, cum ii ?uit?” si titlul de academician, precum ?i colaborarea cu Virgil ?otropa, din 1943 membru de onoare al Academiei, istoric cu care N. Dr?ganu a scos intre 1924 ?i 1940 cele 28 de volume ale Arhivei some?ene) se inchipuie pe sine mai in tem? cu istoria romanilor decat Nicolae Iorga, Gh. Br?tianu si Mircea Eliade, pe ultimul privindu-l de sus de pe cataligele inchipuitei sale posturi de mare istoric. In articolul intitulat? ?Romanii lui Eliade” scris in marginea volumului eliadesc despre Latinii din orient, Pecican nu se jeneaz? s? scrie c? Eliade in Jurnalul lusitan s-ar declara f??i? legionar. Directorul Institutului Cervantes de la Bucure?ti, J. Garrigos, fiind ?i traduc?torul Jurnalului portughez ap?rut in premier? mondial? in Spania, face intr-un interviu din 2002 distinc?ia de bun sim? intre politic? si simpatia lui Eliade pentru valori, precizand urm?toarele: ?din tot ce am citit de Eliade nu am g?sit un singur rand? antisemit” (in ?Romania liber?”, nr. 3668, aprilie 2002, p.8, citat de Mircea Handoca in vol. Noi glose despre Mircea Eliade, Ed. Roza Vanturilor, 2006, p. 23) }

 

 

Fabian Anton ?: Erau ?i Acterienii! ?i Eliade, ?i Cioran.

Alexandru Dragomir ? : ??tia erau prea mari ca s? fie simpli legionari. Dar, sigur, fiind ciracii, inv???ceii lui Nae Ionescu, erau considera?i drept legionari. Da nimeni nu ?tia dac? erau inscri?i in Legiune. Nici pan? in ziua de azi eu nu ?tiu dac? ei erau inscri?i sau nu in Legiune.

Unii spun c? erau, al?ii spun c? nu erau. Nici nu m? interesa. Absolut deloc nu m? interesa chestia asta cu Legiunea, cu Arhanghelii…

 

 

IsabelaVS-Interviu5bAlexDragAcolada.rft/16 dec. 2014/ 24210car. / 3544cuv.

 

Sursa: http://isabelavs.blogspot.com

 

Interviu Alexandru Dragomir (Partea a V-a)

 

ALEXANDRU DRAGOMIR DESPRE OAMENII MARI

CARE NU SINT NOTORII DE POMAN?

 

( Interviu din iunie 2000, ref?cut de Isabela Vasiliu-Scraba dup? cenzurarea lui in ≪Observatorul Cultural≫, 2005, ?i inso?it pe alocuri de comentarii )

 

Fabian Anton : Ce rol a jucat in viata d-voastr? plictiseala ?

 

[ In discu?ia cu un om trecut de optzeci de ani care afirmase c? este filozof de la 16 ani, acest? ?plictiseal?” poate s? fi fost invocat? cu gandul la cunoscuta p?rere a lui Aristotel dup? care nu omul activ, individul care nu-?i vede capul de treburi este inclinat spre filozofie, ci doar acelea care dispune de suficient r?gaz de medita?ie. In lag?rul comunist,? angajarea supravie?uitorilor temni?elor politice era o problem? atat de spinoas? incat filozoful C-tin Noica a fost angajat la Centrul de logic? dup? mai mult de un an de la ie?irea din inchisoare. (Singurul loc de munc? – oferit poetului Traian Chelaru (1906-1966), vinovat de a fi fost universitar cern?u?ean, bursier al ?colii Romane din Paris (1930-1933), al ?colii Romane din Roma (1933-1934),? ?i doctor in filozofie (1937) la Universitatea din Cern?u?i cu o tez? despre David Hume -, a fost la deratizarea Capitalei, post care a dus la moartea prematur? a poetului iconar invitat in 1935 de Iorga s? ?in? prelegeri la V?lenii de Munte. Intr-o carte a filozofului Anton Dumitriu, scriere care a avut nevoie de 13 referate ca s? fie publicat? in comunism, invocarea acelui otium liberale a fost o mare indr?zneal?, chiar cu trimitere la ?materialistul” Aristotel. Fiindc? paznicii ideologiei statului poli?ienesc nu erau de acord cu ideea c?? ?doar ?ezand ?i odihnindu-se omul devine in?elept”. La ei, odihna prielnic? medita?iei era sor? bun? cu ?parazitismul” pedepsit prin lege, in condi?iile in care victimele ?luptei de clas?” erau l?sate s? moar? de foame prin refuzarea angaj?rii lor in ?campul muncii”. Referirea la Aristotel poate fi ins? hazardat?. In schimb, dac? avem in vedere interesul cultivat cu asiduitate dup? 1990 pentru Emil Cioran (vezi Radu Portocal?, Emil Cioran – sfar?itul furat , in ?Jurnalul literar”, Bucure?ti, nov. 2001, p. 1 ?i 21 , inclus in vol.: Emil Cioran in con?tiin?a contemporanilor s?i din exil . Crestoma?ie de Gabriel St?nescu, Ed. Criterion Publishing, Bucuresti, 2007, pp. 257-262; http://www.scribd.com/doc/187763386/Radu-Portocala-Cioran-Sfarsitul-furat ? si Isabela Vasiliu-Scraba, Cioran prin l?ut?rismul lui Ple?u. Despre inocularea ru?inii de a fi roman , in rev. ?Acolada”, Satu Mare, 1/2011, p.17, sau http://www.scribd.com/doc/167071165/Isabela-Vasiliu-Scraba-Cioran-prin-l%C4%83ut%C4%83rismul-lui-Ple%C5%9Fu-Despre-inocularea-ru%C5%9Finii-de-a-fi-roman , text cenzurat de segmentul romanesc al internetului prin site-ul ro.scribd unde a fost ascuns pe 25 dec. 2012 de posibilii s?i cititori, precum si Isabela Vasiliu-Scraba, Cioran prophete de la vraie saintete (a propos de Mircea Vulc?nescu) , comunicare sus?inut? la Colocviul interna?ional Cioran ( a se vedea inregistrarea http://www.youtube.com/watch?v=2BHknoJPFpg )? organizat in mai 2011 de Universitatea ?Lucian Blaga” din Sibiu ?i publicat? in rev. ?Origini. Romanian Roots”, July-Dec. 2011, pp.22-25, document de asemenea ?ascuns” de paznicii de la ro.scribd ? ca s? nu fie parcurs la http://www.scribd.com/doc/187765196/Isabela-Vasiliu-Scraba-Emil-Cioran-prophete-de-la-vraie-saintete ), mai plauzibil ar fi c? tan?rul de dou?zecisicinci de ani a re?inut povestea cu ?plictiseala” dintr-un manuscris al lui Mircea Vulc?nescu publicat dup? jum?tate de secol de la scrierea lui.

Amintindu-?i de a doua vizit? f?cut? in 1940 la B?neasa profesorului Nae Ionescu (1890-15 martie 1940) ie?it bolnav din lag?rul unde fusese inchis f?r? verdictul niciunui proces din 8 aprilie 1938 pan? in decemnbrie 1939 -, Vulc?nescu scrisese c? Nae Ionescu a ?inut o dat? o lec?ie pe tema plictiselii care l-ar fi entuziasmat atat de mult pe Emil Cioran, incat acesta n-a putut-o uita. Referitor la plictis, intr-un aforism din Sylogisme de l’amertume , creatura este imaginat? de Emil Cioran ?dorind s?-?i cunoasc? Creatorul” (vezi Stan M. Popescu, El Hambre De Dios. De Pascal a Saint-Exupery , 1955, p.6), chiar cunoscandu-L. Via?a creaturii s-ar desf??ura intre doi poli, cel mai de sus al ajungerii la plin?tatea existen?ei pe care o aduce cu sine extazul religios, ?i cel de jos al golului de existen?? pe care-l reprezint? plictisul: ?Entre l’Ennui et l’Extase se deroule toute notre experience du temps”. De la nivelul experiment?rii ? de patru ori ? a preaplinului de existen?? prin care extazul religios se diferen?iaz? de orice alt eveniment tr?it (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Cioran, un mistic in lumea filozofiei , referat pentru Colocviul interna?ional Cioran, Univ. ?Lucian Blaga”, Sibiu, 8-11mai 2014, publicat pe hartie in rev. ?Vatra veche”, Targu-Mure?, Anul VI, nr.4/ 64, aprilie 2014, pp. 14-15 ?i in nr. 5/ 65, iunie 2014, pp. 16-18, on-line la? http://www.isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS-CioranMistic15.htm , precum ?i documentatul text al lui Titus Late? despre lecturile lui Cioran din tinere?e, cuprins in vol. Studii de istorie a filozofiei romane?ti , VII, Ed. Academiei, Bucure?ti, 2011, pp. 88-93). Cioran a meditat in scrierile sale la universul omului modern c?zut intai in istorie (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Dou? traduceri tr?d?toare in c?r?ile lui Cioran , pe hartie in rev. ?Curtea de la Arge?”; Anul V, Nr. 10/ 47, oct. 2014, p.6, sau http://www.isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS-CioranTraducere4.htm ? ), intr-un timp desprins de eternitatea (bun?) care d?dea timpului in momente excep?ionale o str?lucire ?i o consisten?? de net?g?duit. A fost interesat si de ?plictisul” monastic, amenin?and tr?irea duhovniceasc? ( Convorbiri cu Cioran , Bucure?ti, 1993, p. 89),? pasionat fiind ?i de scriitorii religio?i afla?i la un pas de erezie (op. cit., p.25). Dup? Cioran, omul post-modern a e?uat dincolo de istorie. El nu mai este ?c?zut in timp”, e c?zut ?din” timp, dincolo de timpul istoric, intr-un timp decolorat ?i atat de obosit incat nu-?i mai poate supravie?ui ?i? inceteaz? a mai curge. Invadat de un plictis irevocabil, omul nu-?i poate dep??i condi?ia post-modern? nici m?car spre a-?i reca?tiga locul avut in istorie. Spa?iului dereglat prin invazia golului de sens, ii corespunde acel timp care a incetat s? fie timp, devenind eternitatea proast? a stagn?rii in gol. Creatura la inceput plictisit? de singur?tatea proprie perceput? cu luciditate se dep?rteaz? din ce in ce mai mult de omul modern de care vorbise Nae Ionescu la cursul s?u, apropiindu-se de singuraticii lumii golite de sens din teatrul beckettian. Personajele lui Samuel Beckett, cu care Cioran a fost bun prieten, duc o existen?? f?r? rost in capcana timpului mort, sau intr-un timp gri, doar cu un vag regret al vremurilor ceva mai colorate candva datorit? evenimentelor, ?i ele din ce in ce mai estompate prin memoria uman? func?ionand la randul ei intr-un spa?iu receptacol al nimicului.

In 1992 ap?ruse la Bucure?ti volumul lui Mircea Vulc?nescu despre Nae Ionescu, citit de discipolul Noica in manuscris (vezi volumul bilingv, englez-roman Isabela Vasiliu-Scraba, In labirintul r?sfrangeriolor. Nae Ionescu prin discipolii s?i: Petre ?u?ea, Cioran, Noica, Eliade, Mircea Vulc?nescu ?i Vasile B?ncil? , Ed. Star Tipp, 2000, care se g?se?te in mari biblioteci occidentale, http://www.worldcat.org/title/metafizica-lui-nae-ionescu-in-unica-si-in-dubla-ei-infatisare/oclc/48753439&referer=brief_results ? nu numai la Biblioteca Na?ional? din al c?rei catalog on-line a fost indep?rtat numele scriitoarei Isabela Vasiliu-Scraba), poate chiar inainte ca paginile despre mare?alul Ion Antonescu (locuitor al fostei vile a lui Nae Ionescu de la B?neasa) s? fi fost smulse din manuscris. Cartea (cenzurat?) despre Nae Ionescu, ?tulbur?toare la culme” (C-tin Noica, Amintiri despre Mircea Vulc?nescu in ?Almanahul literar 1984” ), a fost tip?rit? pe hartie de calitate inferioar? de fosta Editur? ?Politic?” sub titlul Nae Ionescu a?a cum l-am cunoscut (Bucure?ti, 1992). In ea Mircea Vulc?nescu consemnase c? plictiseala ? a fost inf??i?at? de Nae Ionescu (la acel curs care-i pl?cuse atat de mult discipolului Cioran) ca o stare a creaturii r?mas? singur?, fa?? in fa?? cu sine ins??i ( Nae Ionescu a?a cum l-am cunoscut , Bucuresti, 1992, p.142).

La doisprezece ani de la ultima vizit? pe care discipolul Vulc?nescu a f?cut-o la B?neasa profesorului Nae Ionescu si la ?ase ani dup? incarcerarea sa f?r? nici o vin?,? filozoful Mircea Vulc?nescu era ucis in ?universit??ile lui Teohari Georgescu” (apud. Petre Pandrea; vezi ?i inregistrarea mea de la Colocviul ?Mircea Vulc?nescu”, Tecuci, 25 nov. 2012? http://www.youtube.com/watch?v=6kuhSDeAnVQ ? precum ?i Isabela Vasiliu-Scraba, Nae Ionescu ?i Mircea Vulc?nescu , in rev. ?Via?a Romaneasc?”, nr. 7-8/2000, pp.176-181, sau http://www.scribd.com/doc/191641168/isabela-vasiliu-scraba-nae-si-vulcanescu , text pe care paza segmentului romanesc al internetului l-a ascuns luni de zile, acesta fiind unul din cele 21 texte ale Isabelei Vasiliu-Scraba ?dosite” de controlorii romani de la ro.scribd ). Dup? uciderea prin schinghiuire, filozoful Mircea Vulc?nescu a fost aruncat la gr?mad? in Rapa Robilor de la Aiud, unde se afl? azi in construc?ie un centru de studiere ?global?” a ?victimelor predilecte ale hitlerismului” (apud. I.D. Sarbu) impreun? cu martirii inchisorilor comuniste (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Aiud: hidra cripto-comunist? contra vetrei monahale de la Rapa Robilor , in rev. ?Origini/ Romanian Roots”, nr. 11-12/ 2009, p.24;? http://www.scribd.com/doc/189886227/Isabela-Vasiliu-Scraba-Aiud-Hidra-cripto-comunista-contra-vetrei-monahale-de-la-Rapa-Robilor ). In anul omorarii in temni?a comunist? a Aiudului (v. Titus B?rbulescu, Mircea Vulc?nescu , prefa?? la? vol. R?zboiul pentru intregirea neamului , Ed. Saeculum I.O., 1999, pp. 5-17) a prietenului s?u care-i dedicase in 1944 Dimensiunea romaneasc? a existen?ei , prieten care nu ?i-a strans in volum eseurile publicate prin reviste, nel?sand in urma lui nici o carte tip?rit?, asemenea faimosului profesor Nae Ionescu, Emil Cioran publica in Occident ? Sylogisme de l ’amertume (Paris, 1952) unde, imaginandu-se ironic pe sine ca un excroc al abisurilor metafizice (l’escroc du Gouffre)? nota c? ?la ‘ vie ’ est une occupation d’insecte” (referindu-se desigur la via?a celor mul?i, asemenea furnicilor tr?itoare in societatea pe care instinctiv o formeaz?, model ?social” ispititor pentru cei deranja?i de existen?a oamenilor de excep?ie). Poate cu gandul chiar la Mircea Vulc?nescu, Emil Cioran mai consemnase printre alte aforisme c? au existat vremuri (ce le r?scump?r? pe ale noastre) in care, al?turi de filozofi care scriau, existau ?i filozofi care gandeau f?r? s?-?i noteze gandirea ?i f?r? a fi mai pu?in pre?ui?i decat ceilal?i.

Lucrurile s-ar fi schimbat ?depuis que l’on se prosterne devant l’efficace” (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, O carte premiat? sub ?ocul ?sperieturii cu termeni grece?ti” , on-line http://www.omniscop.ro/author/isabela-vasiliu-scraba/ ). In vremurile noastre ?l’oeuvre est devennue l’absolu du vulgaire; ceux qui n’en produisent pas sont consideres comme ‘rates’. Mais ces ‘rates’ eussent ete? les sages d’un autre temps; ils racheteront le notre pour n’y avoir pas laisse de trace” (Cioran, Sylogisme de l’amertume , 1952). Intre subtilitatea ?i consisten?a ideatic? a unor astfel de ganduri cioraniene? ?i primitivismul gandirii dup? ?ablon a unui beneficiar al regimului comunist si post-comunist e o distan?? de la cer la p?mant, dac? avem in vedere p?rerea despre Mircea Vulc?nescu ?i despre Nae Ionescu a acelui fost ministru ridicat in sl?vi de la primele sale conspecte tip?rite in albumul de art? Corot (1971): ?Ca ?i Nae Ionescu, Mircea Vulc?nescu a putut fi contestat pentru lipsa operei masive” (vezi Andrei Ple?u, in rev. ?Manuscriptum”, nr. 1-2/ 1996, p. 109, interviu inclus ?i in volumul omagial scos in 2004 la Centenarul na?terii lui M. Vulc?nescu de Editura Radio). Cu a?a o gandire de dou? parale a unui lider de opinie mediatizat decenii la rand (inainte ?i dup? 1990), lipsa operei filozofului Alexandru Dragomir? a putut prilejui (si dup? citirea volumului Isabela Vasiliu-Scraba, Propedeutic? la eternitate. Alexandru Dragomir in singur?tatea gandului , Ed. Star Tipp, Slobozia, 2004; http://www.scribd.com/doc/130854967/Isabela-Vasiliu-Scraba-PROPEDEUTIC%C4%82-LA-ETERNITATE-Alexandru-Dragomir-in-singur%C4%83tatea-gandului , indep?rtat impreun? cu alte 43 de texte ale Isabelei Vasiliu-Scraba – pe 25 dec. 2013 de supraveghetorii de la ro.scribd , care dup? cateva zile a redus cenzura la 19 documente) neinspirate comentarii pe linia a?a-zisei? ?rat?ri” a lui Alexandru Dragomir (vezi Florian Roati?, Pledoarie pentru filosofia romaneasc? , Ed. Aius, Craiova, 2006, p.117).

Or, dup? Cioran, un ganditor autentic nu se poate rata. Fie c? public? o duzin? de volume, fie c? nu public? nici m?car o carte, el este ceea ce este, cu atat mai dificil? devenindu-i ?ratarea” intr-o lume de impostori si de plagiatori, cum a fost (cu excep?ia lui Noica, a lui Anton Dumitriu, si a catorva nume mai pu?in r?sun?toare) lumea filozofiei romane?ti inainte ?i dup? 1990. La ca?iva ani dup? c?derea comunismului, in ?Romania liber?” se demonstra f?r? putin?? de t?gad? plagiatul politrucului Ion Iano?i dintr-o lucrare despre Kant a R?dic?i Croitoriu. Mai tarziu Mircea Mih?e? a eviden?iat plagiatul din volumul despre Dostoievski semnat de acela?i plagiator. Pentru perioada dinainte de 1990 f?r? egal a r?mas plagiatul lui Liiceanu din Noica in teza de doctorat condus? de Ion Iano?i, fost activist cu inalte func?ii in ierarhia PCR, ceea ce a contribuit la? men?inerea titlului de doctor si dup? dovedirea plagiatului.

Juste?ea cuprins? in aforismul lui Cioran a fost indirect probat? de ins??i ?recuperarea” filozofului Alexandru Dragomir la doi ani dup? trecerea sa in lumea celor drep?i. De?i la mijloc a fost o penibil? incercare de a-i distorsiona gandirea in volumul de prelegeri Crase banalit??i metafizice , ?recuperarea” inceput? in 2004 a adeverit oarecum ?i observa?ia lui Mircea Eliade c? ?geniul se r?zbun? intotdeauna. Mai devreme sau mai trarziu, orice mare personalitate incepe s? fie in?eleas? ?i pre?uit? cum se cuvine”. Aceast? subtil? remarc? am pus-o drept motto al volumului meu bilingv despre discipolii lui Nae Ionescu (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, In labirintul r?sfrangerilor.. ., Slobozia, 2000, on-line https://fr.scribd.com/doc/153762785/IsabelaVasiliuScrabaNaeDiscipoli ).

 

Alexandru Dragomir : Nu i-am atribuit [plictiselii] nici un rol. ?ineam prea mult la viat?.

Fabian Anton : Iubi?i via?a? ?

1. D. : Cat sunt viu, da! Apoi… o s? mai v?d! Dar, in orice caz, iubesc lumea.
2. A. : Iubi?i lumea, dar sinte?i, cum se ?tie, un retras. Un om care nu frecventeaz? foarte mult societatea.
3. D. : P?i, lumea nu se reduce la o societate de ca?iva indivizi pe care-i cuno?ti. Lumea inseamn? ?i p?dure, ?i mare, ?i animale, animalicule, gand?cei, fluturi. Toate astea sint lumea. E un obicei, – cred c? nu-i numai al nostru (eu sunt cam contra judec??ilor gen ?noi, romanii“, care incep cu ?noi, romanii“) -, care spune c?, dac? n-ai acest orizont de a te raporta minim de la oameni la animale, de la animale la insecte, de la insecte la plante, dac? toate astea nu formeaz? un impreun? ?i necontenit prezent, atunci n-ai f?cut mare lucru in via??. N-ai f?cut mare lucru in via??, dac? n-ai inv??at acest abecedar din vestibulul gandirii Ca filozof, fire?te! [v. Isabela Vasiliu-Scraba, ?In fond eu fac o tez? de doctorat la Dumnezeu” (Al. Dragomir) , in rev. ?Arge?”, Pite?ti, nov. 2005, p.21; http://www.scribd.com/doc/189934721/Isabela-Vasiliu-Scraba-%E2%80%9EIn-fond-eu-fac-o-teza-de-doctorat-la-Dumnezeu%E2%80%9D , text cuprins si in volumul Propedeutic? la eternitate. Alexandru Dragomir in singur?tatea gandului , Slobozia, 2004].

 

1. A.? : Ce rol au avut prietenii in via?a dumneavoastr??
2. D. : Dar in via?a dumitale?
3. A. : Au!
4. D. : Vezi? ?i in viata mea au avut un rol. Cred c? intotdeauna am avut prieteni, buni, foarte buni. Ast?zi nu mai am prea multi, fiindc? cine mai st? de vorba, cine mai este prieten cu un octogenar?

Am vreo doi prieteni buni, octogenari de-ai mei, cu care m? intalnesc. Cu care conversez, cu care stau de vorb?, jum?tate din discu?ii fiind: ≪Da, acela, domnule, cum il cheam?… Am uitat…? ≫. Iar din partea lor primind exact acelea?i replici sau replici de genul: ≪Era unul a?a, blond, palid, care venea pe la noi prin 1935-1936…? ≫ ≪Nu ?tiu? ! Nu mai ?in minte? !≫ Sau: ≪Da, da, da… il ?tiu? ! Dar nu ?tiu cum il cheam?. Nu mai ?tiu? !≫.

1. A. In afar? de filosofie v-au mai interesat ?i alte ?tiin?e? ?
2. D. Nu? ! In compara?ie cu interesul pentru filosofie, nu.

Ma intreba?i despre prieteni [v. Isabela Vasiliu-Scraba, Doi filozofi prieteni: Octavian Vuia ?i Alexandru Dragomir , in rev. ?Jurnalul literar”, Bucure?ti, dec.2004, p. 13; http://www.scribd.com/doc/188004276/Isabela-Vasiliu-Scraba-Doi-filosofi-prieteni-Alexandru-Dragomir-si-Octavian-Vuia ], m? rog… Prietenii ca prietenii…, dar erau cateva personalit??i pe care le-am intalnit ?i care au avut un rol foarte important in via?a mea.

Am inv??at ?i eu, uitandu-m? la ei, frecventandu-i ?i, uneori, bucurandu-m? chiar de oarecare simpatie din partea lor, am inv??at? ce inseamn? mecanismul oamenilor mai mari din, s? spunem, filosofie. Cum a fost Dinu Noica, cum a fost Mircea Vulc?nescu ?i, inainte de toate, fire?te, pentru experien?a mea, marele Heidegger. ?i cred c? acesta este un lucru nu numai important, dar care poate fi ridicat la un anumit rang? : Sint unii care au cunoscut oameni mari ?i al?ii care n-au cunoscut oameni mari. ?Oameni mari“ intre ghilimele, c?ci nici tu ?i nici eu nu ?tim ce este aia ?oameni mari“. Dar oameni care nu sint notorii de poman?, degeaba.

1. A. : Vorbim de Dinu Noica. El este acum cat de cat cunoscut. Ins? il pomeni?i pe Vulc?nescu , iar el nu este prea cunoscut de tineri.

 

[Din 1945 – de cand Ion C?lug?rul scrisese in ?Scanteia” c? Dimensiunea romaneasc? a existen?ei ar ilustra o idee politic?, aceea a ?imperialismului romanesc”,? cu o pauz? de vreo patru decenii pan? s?-i devin? lui Vulc?nescu din nou numele publicabil, intai prin retip?rirea in 1983 a Dimensiunii… in revista ?Caiete Critice” coordonat? de Eugen Simion, apoi prin introducerea intr-un almanah literar a catorva amintiri ale lui Noica legate de Mircea Vulc?nescu -, si pan? in 1991 cand a ap?rut in condi?ii extrem de modeste voluma?ul Logos ?i eros (Ed. Paideia, Bucure?ti, 1991), discursul comentatorilor acestui subtil filozof n-a p?r?sit cadrul politic: in 1983 Dumitru Ghi?e eviden?ia? ?substratul intereselor de clas?” iar Gabriel Liiceanu (?discipolul lui Henry Wald”, apud. Noica, 1975) ?coborarea in regional” pentru a ?exalta? specificului na?ional ?i a elimina ? ca str?ine ?i impure ? influen?ele culturale de tip vestic” ( Jurnalul de la P?ltini? , 1983, p.231). In fi?a despre Mircea Vulc?nescu tip?rit? de Humanitas intr-un dic?ionar filozofic coordonat de un academician cu liceul pe puncte, o fost? profesoar? de socialism a trudit ?i ea s?-l inscrie pe filozoful cre?tin care a fost Mircea Vulc?nescu intr-o perspectiv? istorico-politic?, notand c? in gindirea lui Mircea Vulc?nescu ?arhaica viziune mioritic? despre moarte e mai degrab? un anacronism, decat o tr?s?tur? a spiritualit??ii na?ionale” (Marta Petreu in Dic?ionarul operelor filozofice romane?ti ,1997). Credem c? supravie?uirea ?abloanelor politice (neabandonate nici dup? 1990 de a?a numi?ii ?cititori aviza?i”, vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Oroarea de metafizic? in receptarea gandirii lui Mircea Vulc?nescu , http://www.isabelavs.go.ro/Articole/VULCAN7.html ? ) ar explica ceva mai plauzibil faptul c? Mircea Vulc?nescu nu era cunoscut de tineri, nici dup? zece ani de cripto-comunism.]

 

1. D. : Mircea? Cred ?i eu! Fiindc? nu a scris! Da! Mi-a spus Diaconu c? a publicat acum cate ceva… dar…
2. A. : Sint cele cinci volume de la Editura Eminescu !
3. : S-a ajuns deja la cinci volume? M? mir !

 

{Pre?uind gandirea filozofului cre?tin Mircea Vulc?nescu (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Mantuirea prin trecerea in virtual , in rev. ?Asachi”, Piatra Neam?, nr. 148/ 2001, pp. 6-7; articol cenzurat de ro.scribd care nu-l indic? printre articolele postate, desi el se afl? on-line? la http://www.scribd.com/doc/190131810/isabela-vasiliu-scraba-mantuirea-prin-%E2%80%9Etrecerea-in-virtual%E2%80%9D ??? ), Alexandru Dragomir se va ar?ta (desigur, cu polite?ea celui care-?i menajeaz? interlocutorul) uimit de apari?ia post-comunist? a unor opere vulc?nesciene din manuscrise nefinisate de autorul lor, ?opere” care nu pot fi? la in?l?imea celor publicate de Mircea Vulc?nescu in periodicele din interbelic. In plus, lipsa de voca?ie filosofic? ?i de profesionalism a ingrijitorilor unor astfel de volume? ?i-a pus amprenta in mod decisiv asupra lor, coborandu-le nivelul (ne referim in mod special la prioritatea dat? de Marin Diaconu unor texte nefinisate, recuperate de el din arhiva filozofului. Se pare ins? c? aceasta era o ?directiv?” editorial? comunist? fiindc? ?i in cazul lui Eliade, prioritate aveau scrierile de tinere?e, cu mult mai pu?in importante fa?? de operele de maturitate, premiate de Academia Francez?. Fapt observat ?i de Monica Lovinescu dup? publicarea tezei de licen?? a lui Mircea Eliade.). Mai scandaloas? era ins? la data interviului (luat pe 15 iunie 2000) situa?ia? a?a-ziselor ?opere” ale lui Alexandru Dragomir, cu care venise? Fabian Anton la b?tranul filozof s?-i arate ce vind sub numele lui Dragomir anticarii de la Universitate,? ?opere” atat de modificate de editori? incat Alexandru Dragomir le-a refuzat categoric paternitatea (v. Isabela? Vasiliu-Scraba, Alexandru Dragomir nu este o ?inven?ie” a lui Liiceanu, fiindc? oamenii mici nu-i pot inventa pe oamenii mari , in rev. Acolada, Satu-Mare, 3/2013, p.19, sau http://www.scribd.com/doc/167094850/Isabela-Vasiliu-Scraba-Al-Dragomir-nu-este-o-%E2%80%9Einven%C8%9Bie%E2%80%9D-a-lui-Liiceanu-fiindc%C4%83-oamenii-mici-nu-i-pot-inventa-pe-oamenii-mari ? precum ?i? Isabela Vasiliu-Scraba, Pasiunea pentru banalit??i a dlui G. Liiceanu , in rev. ?Vatra veche”, Targu Mure?, oct. 2012;? http://www.scribd.com/doc/171900454/Isabela-Vasiliu-Scraba-Pasiunea-pentru-banalit%C4%83%C8%9Bi-a-d-lui-Gabriel-Liiceanu ). Povestind cum a fost descoperit? de Newton legea gravita?iei, Petre ?u?ea sublinia interven?ia ?inspira?iei” venit? de sus, de la Dumnezeu. Se pare c? ins??i ?inspira?ia” tan?rului Fabian Anton,? de a-i aduce lui? Alexandru Dragomir (care nu mai ie?ea de ani de zile din cas? din cauza unei foarte severe angine de efort, suferin?? care-l f?cea s? se opreasc? extrem de des atunci cand avea de mers pe jos, cum aveam s? aflu de la Mihai ?ora) s?-?i vad? cu ochii lui ?opera” care-i era vandut? la tarabele de la Universitate -, s-a imp?rt??it din aceea?i surs? divin?.}.

 

Fabian Anton ? : Va intreb atunci… Pu?ini din tinerii de azi mai au norocul, ?ansa de a se afla al?turi de personalit??i ale genera?iei dumneavoastr? sau ale genera?iei ’27. Ca?i pot veni la dumneavoastr?? ? Ca?i il pot frecventa pe domnul Paleologu ? Sau ca?i tineri il frecventau pe Arsavir Acterian, de pild?. ?i v? intreb, pentru studen?i, mai ales pentru cei de la Facultatea de Filosofie, ce r?mane de f?cut, ce modele au ei dac? las? nedescoperite toate aceste valori?

Alexandru Dragomir: Eu nu cred c? opera unui ganditor are o singur? dimensiune: cantitatea , cate volume sint scrise. Mircea Vulc?nescu a l?sat in urm? foarte pu?in. M? mir c? domnul Diaconu a reu?it s? reuneasc? atatea texte. E curios? !!!

Mircea Vulc?nescu nu a scris, nu avea nici o ambi?ie s? publice. Era ?i foarte ocupat. A avut intotdeauna slujbe importante: in Direc?ia V?milor, la Ministerul de Finan?e. Ins? nu era preocupat (s? publice). In schimb, era enciclopedic atunci cand vorbeai cu el. Enciclopedic! (24210 car.)

 

 

IsabelaVS-AlexDragPartea6Tutea/9 dec.2014/25125 car./3788 cuv.

 

Interviu Alexandru Dragomir (VI): ?Eu m? simt acas? doar in filozofie”

 

( Interviu din 15 iunie 2000, ref?cut de Isabela Vasiliu-Scraba dup? cenzurarea lui in ≪Observatorul Cultural≫, nr. 275/2005, ?i inso?it pe alocuri de comentarii )

 

 

Fabian Anton : Petre ?u?ea spunea c? enciclopedismul este un defect, un cancer mintal…

Alexandru Dragomir : Nu mi se pare c? ceea ce spune ?u?ea ar fi de luat in serios. ?u?ea vorbea multe, mult prea multe…

 

[Cand nu mai era inregistrat doar pe ascuns, de c?tre Securitate, si cand multele lui spuse din 1990 erau inregistrate ?i publicate de diver?i vizitatori f?r? a i se ar?ta ?palturile si f?r? a i se cere ?bunul de tipar”, a?a cum s-ar fi cuvenit, Petre Tu?ea atr?sese aten?ia asupra unui aspect trecut cu vederea de to?i amatorii de interviuri l?b?r?ate prin paginile revistelor de cultur?: ?interviurile in genere sint adev?rate infrac?iuni la ideea de medita?ie” ( Intre Dumnezeu ?i neanul meu , Ed. Anastasia, Bucure?ti, 1992, p.37). ?R?zmeri?a sinuciga?? din decembrie 1989”(Mircea Sandu Ciobanu, 11 mai 1991) trebuia s? se intample, observase Vasile Andru, s? nu se duc? Petre ?utea in lumea de dincolo cu lac?tul la gur?, sub permanente amenin??ri, anchet?ri ?i perchezi?ii cu confiscarea scrierilor sale. Cioran l-a portretizat pe ?u?ea in dou? scrisori c?tre un fost coleg de liceu: “Ca ?i tine, ii p?strez lui Petric? aceea?i admira?ie. Ce om extraordinar! Cu verva sa f?r? pereche, dac? ar fi tr?it la Paris, ar fi avut ast?zi o reputa?ie mondial?. Vorbesc adesea despre el ca despre un geniu al vremurilor noastre sau, mai degrab?, ca despre singurul spirit genial pe care mi-a fost dat s?-l intalnesc in via?a mea”. (Emil Cioran, aprilie, 1974). “A?a cum ?i-am scris ultima dat?, admira?ia mea pentru Petric? a r?mas intact? de-a lungul anilor. Ce geniu fulgurant! Imi amintesc de cateva dintre formul?rile sale ca ?i cum le-a? fi auzit ieri. Am cunoscut multe spirite remarcabile dintre care unele erau cu totul de prim? man?: nu am intalnit in nici un caz o inteligen?? atat de incandescent? ca a sa” (Cioran, mai, 1974, preluate din notele eseului: Isabela Vasiliu-Scraba, Petre ?u?ea: ?Orice mare inteligen?? basculeaz? intre religie ?i filozofie” , on-line? http://www.isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS-TuteaNae.htm )].

 

Fabian Anton : A?a [precum in cazul lui Mircea Vulc?nescu], nici Nae Ionescu nu a scris. ?i avem totu?i ast?zi vreo 30 de volume semnate de el.

 

[In aforismul lui Cioran despre prosternarea in fa?a h?rniciei culturale menifestat? prin publicarea de c?r?i era semnalat? valoarea ganditorilor care n-au publicat c?r?i, dar ?i-au impresionat contemporanii prin profunzimea gandirii lor (Petre ?u?ea, Nae Ionescu, Mircea Vulc?nescu, la care s-ar putea ad?uga Coco Dumitrescu, fostul profesor al lui Nae Ionescu). La fel ca ?i Emil Cioran, Alexandru Dragomir pune accentul pe CALITATEA unei gandiri, cu mult mai important? decat cantitatea, impresionand in mod special pe cei incapabili de a sesiza calitatea. Prin replicile sale, tan?rul Fabian Anton repet? incon?tient p?rerea lui Zigu Ornea (publicat de Ple?u in ?Dilema” ?i mediatizat on-line cu o poza postat? de Medenagan in Wikipedia.ro, vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Wikipedia.ro, confiscat? de o mafie cu interese ascunse , URL https://fr.scribd.com/doc/171896306/IsabelaVasiliuScrabaWikipediaRo ? ). Si dup? c?derea comunismului, politrucul Orenstein/Ornea, -cu specializarea lui la Facultatea de marxism-leninism -, i?i manifestase in reviste ”oficiale” (aflate in topul reclamei pe care ?i-o fac ziarele post-decembriste prin Radio si TV) convingerea c? ni?te ganditori romani de talia lui Mircea Vulc?nescu ?i Nae Ionescu ar putea fi ?oficial” contesta?i ?prin lipsa operei” (neadev?r repetat ?i de Andrei Ple?u). Abia dup? 1990 s-a v?zut c? Nae Ionescu, de?i nu a strans in volume scrierile lui r?spandite in presa interbelic?, a scris mult, l?sand in urm? o oper? remarcabil? nu doar calitativ ci si cantitativ, vezi prefa?a scris? de Ion Papuc la volumul Isabelei Vasiliu-Scraba, In labirintul r?sfrangerilor. Nae Ionescu prin discipolii s?i: ?u?ea, Cioran, Noica, Eliade, Mircea Vulc?nescu ?i Vasile B?ncil? , Slobozia, 2000, pp.7-8, on-line https://fr.scribd.com/doc/153762785/IsabelaVasiliuScrabaNaeDiscipoli ). Preluarea incon?tient? a opiniilor ?oficiale”, adic? masiv r?spandite in scopul precis de a fi repetate este greu de st?vilit la tinere?e. Intrucat falsele p?reri ale lui Zigu Orenstein/Ornea, fost redactor de la ESPLA – r?spl?tit cu o avansare la Centrala libr?riilor (vezi ?Observatorul Cultural”, nr.277 din 14 iulie 2005: Noica in vizorul Securit??ii ) dup? intemni?area lui Noica pentru ?vina” de a-i fi dat spre publicare la ESPLA un manuscris despre Hegel -, fusese larg difuzat? atat prin revista ?Dilema” cat ?i prin? ?Romania literar?” (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Oroarea de metafizic? in receptarea gandirii lui Mircea Vulc?nescu , in rev. ?Asachi?, Piatra Neam?, Anul X, nr. 149, iulie 2001, pp.6-7 ), exact in perioada masivei edit?ri a lui Nae Ionescu, singurul creator de ?coal? romaneasc? de filozofie (in principal la edituri din Bucure?ti, intai la Editura Roza vanturilor, apoi la fosta Editur? ?Politic?”, urmat? de Editura Timpul din Ia?i care i-a scos? lui Nae Ionescu dou? volume excelente de publicistic? in 1994 si 1996, ?i, last, but not the least , Editura Crater din Bucure?ti ?i Istros a Muzeului din Br?ila, vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Editarea cursurilor lui Nae Ionescu , in rev. ?Asachi”, Piatra Neam?, Anul IX, nr. 134, aprilie 2000, pp.9-10, http://www.scribd.com/doc/187813651/Isabela-Vasiliu-Scraba-Editarea-cursurilor-lui-Nae-Ionescu sau Isabela Vasiliu-Scraba, Surpriza ultimului curs de metafizic? a lui Nae Ionescu , in rev. ?Via?a Romaneasc?”, Anul XCIV, dec. Nr.12/ 1999, pp. 136-139, http://www.scribd.com/doc/191642194/Isabela-Vasiliu-Scraba-Surpriza-ultimului-curs-de-metafizica-al-lui-Nae-Ionescu ? ).

S? nu uit?m c? ?i opera lui Heidegger se compune in principal din prelegeri universitare, editate la mai mult de dou? decenii de la expunerea lor: De pild?, acel curs despre Kant din semestrul de iarn? 1936-1937 (care intre studen?i circulase dactilografiat dup? stenograme) a fost dat de Heidegger in 1961 lui Walter Biemel s?-l transcrie, fiind tip?rit prima dat? la Tuebingen in 1962. Alexandru Dragomir incearc? s?-l l?mureasc? pe tan?rul Fabian Anton de falsitatea opiniilor despre inexistenta oper? filozofic? a profesorului Nae Ionescu, despre care Petre Pandrea (care-i fusese elev la Man?stirea Dealu) scrisese c? ?tipologic, era un ascet ?i un insetat de sfin?enie ?i abnega?ie in samburele cel mai ascuns al personalit??ii sale” (vezi vol.: Nae Ionescu in con?tiin?a contemporanilor s?i . Crestoma?ie de Gabriel St?nescu, Criterion Publishing, Co., Inc., Bucure?ti, 1998, p. 223).].

 

Alexandru Dragomir : Cu Nae Ionescu e alt? situa?ie! Nae Ionescu era profesor ?i cursurile lui s-au putut tip?ri. Au fost steno-dactilografiate ?i apoi se puteau tip?ri. Pe lang? asta, el scria la ≪Cuvantul≫. Zilnic! Era directorul ziarului ≪Cuvantul≫. ?i avea acolo asa-zisele editoriale, cum le spunem noi acum. Bun!

 

[Iat? ?i p?rerea? filozofului Vasile B?ncil?, extrem de asem?n?toare cu cea a lui Alexandru Dragomir: ?E vorb? goal? c? Nae Ionescu n-a scris. In realitate, a scris mult ?i chiar filozofie, fiindc? despre orice scria el era filozofie” (vezi V. B?ncil?, in vol Isabela Vasiliu-Scraba, Metafizica lui Nae Ionescu , Ed. Star Tipp, Slobozia, 2000, p.16 sau http://www.scribd.com/doc/132110995/Isabela-Vasiliu-Scraba-METAFIZICA-LUI-NAE-IONESCU-in-unica-%C8%99i-dubla-ei-inf%C4%83%C8%9Bi%C8%99are ). In perioada interbelic?, ins??i prestigiul tan?rului Martin Heidegger se baza, ca ?i in cazul tan?rului profesor Nae Ionescu,? pe zvonuri transmise din om in om, existand doar noti?e de la cursurile lui Heidegger stenografiate si apoi dactilografiate care circulau in cerc restrans, intocmai cum se petreceau lucrurile in Romania cu noti?ele de la cursurile lui Nae Ionescu. O fost? student? de-a filozofului german consemnase intr-un articol publicat in cotidianul ?Merkur” (nr.258/oct. 1968) zvonul faimei lui Heidegger auzit de ea in interbelic: ?numele lui Heidegger str?b?tea Germania, ca povestea despre regele ce st?tea ascuns. Zvonul gl?suia c? filozofia s-a trezit din nou la via?? ?i odat? cu ea valorile trecutului ei considerate ca ?i moarte. Din comorile culturale ale trecutului, revitalizate de ganditorul de la Freiburg, lumineaz? idei de care scepticismul modern n-a ?tiut niciodat?. Acum exist? un inv???tor. De la el po?i inv??a s? gande?ti” (apud. Hartmut Tietjen, Cel mai mare filozof al timpurilor noastre , in vol. Martin Heidegger, Fiin?? ?i timp , traducere din german? de Dorin Tilinca, Ed. Jurnalul literar, Bucure?ti, 1994, p. 260).

M?rturiile din epoca in care preda Nae Ionescu sint intru-totul similare: In opinia celui care s-a ocupat de litografierea cursurilor lui Nae Ionescu, Profesorul ar fi ?deschis ochii ?i mintea studen?ilor asupra problemelor filozofice” discutandu-le f?r? a se ?l?sa cople?it de m?rimea ?i autoritatea” vreunui filozof din trecut. A?a se explic? faptul c?, de la Titu Maiorescu, el e singurul dasc?l care a f?cut ?coal?” (Dumitru Cristian Amz?r, Prefa?? la vol. Nae Ionescu, Indreptar ortodox , Wiesbaden, 1957). ?Ca dasc?l de filozofie, Nae Ionescu era extrem de interesant, v?dind prospe?ime in gandire, pitoresc in prezentarea ideilor mai greu de sesizat, o cugetare pe viu, o cercetare in adancimea problemelor, degajand concluzii surprinz?toare prin indr?zneal? ?i originalitate” (Ar?avir Acterian, M?rturii despre Nae Ionescu , in rev. ?Echinox”, Cluj-Napoca, nr. 7-8-9, 1991).

La moartea profesorului Nae Ionescu, fostul s?u asistent (devenit peste ani? ?cel mai mare istoric al religiilor din secolul XX”) ii rezum? astfel pozi?ia filozofic?: ?Tragedia omului, de la Adam incoace, Nae Ionescu o g?sea in incapacitatea omului de a iubi in chip absolut, incapacitate care se soldeaz? cu neputin?a de a cunoa?te in chip absolut. … Iubirea aduce dup? sine rodnicia. ?i pu?ini romani au fost mai rodnici decat Nae Ionescu. Pu?ini oameni se puteau mandri, ca el, cu ata?ia fii spirituali. ?tiu c? voia, in ultima vreme, s? ?in? un curs universitar asupra Sfantului Pavel, st?ruind mai ales asupra capacit??ii… de a na?te fii spirituali…? Numai un om cu o for?? uria?? de iubire i?i putea pune asemenea probleme, in centrul c?rora mije?te nu un sistem oarecare, ci n?dejdea c?, prin cre?tinism, s-ar putea schimba ins??i pozi?ia omului in Cosmos” (Mircea Eliade, Profesorul Nae Ionescu , in rev. ?Universul literar”, IL, nr.13, 23 martie 1940), precum ?i inregistrarea Isabelei Vasiliu-Scraba la Cel de-al III-lea Simpozion Na?ional ?Mircea Eliade”, Pite?ti, 27 martie 2010, https://www.youtube.com/watch?v=GUvdVrPmFbs ].

 

Alexandru Dragomir : ?i, ca s? revenim… ce pot face tinerii ca s? g?seasc? asemenea personalit??i? Repet: nu cantitatea operei conteaz? foarte mult . Pentru Mircea Vulc?nescu, de pild?, tineretul n-a avut decat o singur? lucrare, un singur studiu.

Fabian Anton : ≪Dimensiunea romaneasc? a existen?ei≫? !

1. D. : Exact! [Tineretul intors de pe front, cum a fost insu?i Alexandru Dragomir, a avut acest studiu Dimensiunea romaneasc? a existen?ei ] c? a fost publicat in ≪Izvoare de filozofie≫, care nu era o revist? de larg? r?spandire. Era un soi de volum de studii [tip?rit in dou? volume de Noica ajutat financiar de Mircea Vulc?nescu in timpul R?zboiului pentru recuperarea Basarabiei ?i Bucovinei de Nord ocupate in vara anului 1940 de URSS (vezi si articolul scris de fiul lui Petre Pandrea, dr. Andrei Pandrea, 1940: Romania sfartecat? , in rev. ?Cuvantul romanesc”, aprilie 1991, p.13 sau? http://www.scribd.com/doc/187826934/Andrei-Pandrea-1940-Romania-sfartecata ? ]. Acolo se publicau studii, nu articole de revist?.

 

1. A. : Dar acum tinerii au la dispozi?ie astea [cinci volume de ?opera” vulc?nescian? scoas? de Diaconu ?i privit? cu neincredere de Alexandru Dragomir care s-a ar?tat ?mirat” de atatea volume ap?rute in defavoarea lui Mircea Vulc?nescu].

 

{Cenzura cripto-comunist? de la ≪Observatorul? Cultultural≫ (nr.275/ 30 iunie- 6 iulie 2005) a intervenit aici spre a falsifica discu?ia (vezi si Isabela Vasiliu-Scraba, Falsific?ri la publicarea in ?Observatorul Cultural” a ultimului interviu al filozofului Alexandru Dragomir , in rev. ?Arge?”, Pite?ti, mai 2010, p.22-23 sau http://www.scribd.com/doc/189933584/Isabela-Vasiliu-Scraba-Falsificari-la-publicarea-in-Observatorul-cultural-a-ultimului-interviu-al-filosofului-Alexandru-Dragomir-1916-2002 ) , printr-un procedeu pus la b?taie ?i ceva mai inainte de vreo dou? ori: Redac?ia a trecut spusele tan?rului in gura b?tranului filozof, in scopul precis de a l?sa impresia c? Alexandru Dragomir ar recomanda tinerilor cele cinci volume confec?ionate cu o total? lips? de profesionalism ?i publicate dup? c?derea comunismului. Urm?rind desf??urarea discu?iei pe caset?, eu am repus replica la Fabian Anton, cum a fost? ea inregistrat?. A?adar, numai in opinia tan?rului Fabian Anton, gandirea filozofic? a lui Mircea Vulc?nescu? (de o atat de mare profunzime incat a fost atent studiat? de Noica in deceniul al ?aptelea, cand satrapii de la cenzur? il interziseser? pe M. Vulc?nescu, ucis in temni?? dup? condamnarea intr-o fars? de proces, vezi inregistrarea Isabelei Vasiliu-Scraba din ian. 2012, https://www.youtube.com/watch?v=xsi5wHC44AA ) ar fi? de g?sit in respectivele cinci volume. Ingrijite la nimereal?, ele cuprind de-a valma ?i texte nepublicate de Mircea Vulc?nescu, ?v?rsate” apoi (prin tehnica digital?) intr-un ?corpus de texte presupus clasice al pleiadelor aceademiei romane”(rev. ?Convorbiri literare”, august 2011). In schimb, dup? convingerea lui Alexandru Dragomir, filozofia vulc?nescian? este expus? doar in scrierile publicate de fostul s?u profesor. O s? vedem mai incolo ?i p?rerea filozofului Alexandru Dragomir despre comuni?tii cu veleit??i de filozofi (precum Marin Diaconu, Liiceanu ?i Ple?u) mai temeinic preg?ti?i in ideologia statului totalitar comunist decat in filozofie, atunci cand va fi vorba de zicala ?in tara orbilor, chiorul e imp?rat”, cu in?elesul c? Alexandu Dragomir este ≪cel mai mare filozof din Romania≫ pentru c? fa?? de nivelul veleitarilor de care are ?tiin?? (A. Ple?u,? G. Liiceanu, Marin Diaconu, Sorin Vieru, Virgil Ciomos, etc.), gandirea sa filozofic? nu are concuren??.}

 

Alexandru Dragomir : Cred c? dac? ar fi r?mas numai Dimensiunea romaneasc? a existen?ei ,? numai asta de ar fi s? o iei ?i s? o interpretezi ?i tot ai avea destul material pentru a-?i da seama ?i cine a fost Vulcanescu, ?i ce largi posibilit??i ?i orizonturi deschide gandirea lui.

Dar, cand il cuno?teai, trebuia s? ai olecu?? de r?bdare. C?ci, indiferent despre ce vorbeai, aveai impresia ca el este o org?. Adic? oriunde ap?sai, urma un ?uvoi de informa?ii, toate foarte bine structurate ?i toate serioase. Eu am verificat vreo dou?-trei trimiteri bibliografice cand eram student ?i toate erau foarte serioase ?i, de fiecare dat?, nu prezentate fragmentat, ci intr-o structur? intreag?.

Mircea Vulc?nescu nu spunea: ≪A, de problema asta s-a ocupat Montesquieu in capitolul cutare…≫.? El i?i spunea de to?i care se ocupaser? de problema respectiv?. To?i fran?ujii, nem?ii, ?.a.m.d.? Pe urm?, in conversa?iile cu dansul, en tete a tete , era la fel. Orice ii spuneam eu (?i cine eram eu!) imediat incepea: i?i scotea fi?ele ?i… vorbea. Eu am avut, ani ?i ani de zile, in bibliotec?, acolo st?teau, operele complete ale lui Kant. Edi?ia Cassirer, pe care le-am scos de la dansul, la cererea dansului ?i a M?riuc?i ?i a surorii ei mai mari, fiindc? ?tiam c?-l aresteaz?, ca o s?-l aresteze. Era in aer.

Fabian Anton : Este vorba despre ceea ce pomene?te Noica in finalul Jurnalului de la P?ltini? ?

Alexandru? Dragomir : Nu mai ?tiu. Poate. M? rog. Uite, nu ?in minte de asta. Dar Vulc?nescu era covar?itor.

 

[Din camera ?microfonizat?” in care locuia Noica la P?ltini? (vezi vol. Noica in arhiva Securit??ii , Ed. M. N.L.R., Bucure?ti, 2010, precum ?i art. Isabela Vasiliu-Scraba, Camera 13 a Vilei Noica de la P?ltini? – in rev.? ?Discobolul”, Alba Iulia, iul.-aug.-sept., Nr.151-152-153/2010, pp. 256-260, sau http://www.scribd.com/doc/191358681/Isabela-Vasiliu-Scraba-Inclutura-Paltinis ), securi?tii au putut probabil transcrie aceste vorbe ale filozofului Noica permanent urm?rit, vorbe pe care le-a redat fidel ?i Gabriel Liiceanu, atat de pe dinafar? cu filozofia kantian? incat ca editor a publicat in 2006 ?gargariseala” lui Virgil Ciomo? in marginea Criticii Ra?iunii Pure, l??ind pe copert? cuvantul ?Academica” (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, O carte premiat? sub ?ocul sperieturii cu termeni grece?ti , in rev. On-line ?Omniscop”, Craiova, 28 nov. 2014, sau http://www.omniscop.ro/o-carte-premiata-si-moda-gargariselii-cu-termeni-grecesti/ ). Iat? ce-i spunea filozoful ?de mod? veche” lui Gabriel Liiceanu (discipol fidel al stalini?tilor H. Wald si I. Iano?i), pe atunci un tan?r comunist c?ruia Ministerul de Interne ii permitea s? plece luni de zile in Germania capitalist? cu o burs? Humboldt (unde, in loc s?-l citeasc? pe Kant cum il sf?tuise Noica, a citit scrisori primite din ?ar? cu care apoi a alc?tuit Epistolarul , volum menit? auto-promov?rii): ?dac? nu vei citi aceast? edi?ie, Kant nu va intra in capul t?u… Aici e vorba de un transfer intre genera?ii, un act aproape ini?iatic… s? in?elegi asta ?i s? nu m? dezam?ge?ti” ( Jurnalul de la P?ltini?, 1983, p. 227). Obsedat c? n-are cui preda ?tafeta cultural? (v. Isabela Vasiliu-Scraba, Noica printre oamenii mici ?i mari ai culturii noastre la 25 de ani de la moarte , in rev. ?Acolada” (Satu Mare), Anul VI, Nr.2/52, febr. 2012, p. 19; sau? http://www.romanianstudies.org/content/2012/07/isabela-vasiliu-scraba-noica-printre-oamenii-mici-si-mari-ai-culturii-noastre/ ), Noica ?i-a imaginat pesemne c? ?tafeta ar putea fi socotit? ca ?i predat? dac? (absolventul Facult??ii de marxism) Liiceanu ar ?ine in man? acele opere kantiene din biblioteca lui Mircea Vulc?nescu. ?Fluidul magic de care au fost impregnate c?r?ile odinioar? studiate cu mintea sa str?lucit? de filozoful Vulc?nescu ar trece de la man? la capul fericitului care l-ar citi astfel pe Kant in edi?ia Cassirer, inlesnindu-i in?elegerea” (Isabela Vasiliu-Scraba,? Mircea Vulc?nescu intr-un ?sonor” Dic?ionar [ al operelor filozofice romane?ti, 1997 ], in rev. ?Convorbiri literare”, Ia?i, Anul CXXXV, Serie nou?, iulie, 2001, p. 32-33, http://www.scribd.com/doc/188366251/Isabela-Vasiliu-Scraba-Mircea-Vulcanescu-intr-un-sonor-dictionar ? .]

 

Fabian Anton : Domnule Dragomir, cum vede?i dumneavoastr? rolul Rusiei in zilele noastre?

Alexandru Dragomir : Cum v?d rolul Rusiei? Cu spatele!

1. A. : ?i al Americii? Cu fa?a?
2. D. : Al Americii? Nu, nu cu fa?a! Nu sint cele dou? fe?e! ?i nici eu nu sunt Ianus.

Ar mai fi loc de indreptat in ceea ce se petrece in Statele Unite. Destul loc de indreptat, pan? cand Statele Unite sa aib? autoritatea intemeiat? ca s? fie prima putere in lume.

Ai citit Infrico??toarea Americ? ?

1. A. : Nu!
2. D .: Cite?te-o! Este un sfat pe care ?i-l dau. La Editura Humanitas a ap?rut. Teribil? carte!
3. A. : Au trecut 10 ani de la Revolu?ie. S-a schimbat ceva in Romania in perioada asta?
4. D . Dac? s-a schimbat ceva? A, bine… Multe lucruri, evident! Intotdeauna se schimb? ceva in 10 ani. Acum o s?-?i spun un lucru blasfemic: niciodat? nu m-a interesat asta! Nu m? prea intereseaz? politicul. Sunt un filozof.
5. A. : Dar ce rol crede?i c? poate avea filozoful in ?ara asta?
6. D. : E o intrebare comic?: unde in ?ara lui?? In lume? In fa?a lui Dumnezeu?

Asta e in genul Mihai Sora: Filozoful ?i cetatea. Cred c?, dac? este filozof adev?rat, atunci rolul lui este nul.

1. A. : Dar preotul?
2. D .: Nu ?tiu! Preo?ii… Nu-i cunosc? ! Nu ?tiu! Pe preo?i nu-i frecventez deloc. Nu m? atrag. N-am rela?ii cu clerul ortodox ?i nici cu cel catolic.
3. A. : Dar religia? N-ave?i rela?ii cu religia? ?i problema Dumnezeirii?
4. D. : Sunt prea mic pentru o problema atat de mare. Acesta-i r?spunsul standard pe care-l dau cand sunt intrebat a?a ceva.

Fabian Anton : Jeni Acterian spunea c? sinte?i un om ?greu de mul?umit“. V-a mul?umit vreodat? ceva?

Alexandru Dragomir : Dac? am fost vreodat? mul?umit? Desigur. Uite, in perioada asta, de pild?, sunt foarte mul?umit ca m?nanc c?p?uni. Imi plac mult c?p?unele. Totdeauna sunt ?i mul?umit de ceva. De obicei de natur?. Natura este o investi?ie foarte bun?.

1. A. : Dac? avem ochi pentru ea. Dac? ?tim cum s-o descoperim…
2. D. : Nu trebuie s? o descoperi. Nu trebuie. C?ci nu po?i s? sari din ea afar?.
3. A. : Dar putem inchide ochii. Cei mai multi inchid ochii la natur?.
4. D. : Chiar ?i a?a? ! R?mii cu tine insu?i. ?i imi permit a face observa?iunea c? faci parte din natur?. Fi?tecare (cum se spune in Ardeal) face parte din natur?, ?i dac? r?mai singur undeva intr-o camer?. Acolo ai o parte din natur? foarte interesant?: pe tine insu?i. ?i e?ti oarecum obligat s? te m?rgine?ti la aceasta parte a naturii. Dar nu-i cea mai pl?cut?. Nici pe departe!
5. A. : Tot Jeni Acterian spunea c? ar trebui sa face?i diferen?a dintre melancolie ?i nostalgie. Care este, domnule Dragomir, aceasta diferen???
6. D .: Habar n-am! Dar, in orice caz, nostalgia este un sentiment care implic? o mare doz? de temporalitate (adic? angajeaz? ?i problema temporalit??ii), in care nu ?tim mare lucru. Pe cand melancolia este, cum spun nem?ii, o ?dispozi?ie“ care ast?zi nu po?i s? ?tii niciodat? dac? este mimat? sau este autentic?. Ast?zi sunt foarte pu?ini melancolici ?i multi depresivi.

Adic? [aceia] mul?i dintre cei care inainte erau melancolici, plini de ≪umoare neagr?≫, [nu ?tii dac?] mai exist? ca atare. Ast?zi li se spune depresivi. ?i, fiindc? au nu o depres iune sufleteasc?, ci o depres ie , ceea ce e mult mai ?ic. Depresie! Depresiune e dep??it! E invechit, e bun? pentru octogenari.

1. A. : Sunte?i pesimist? Unii v? considera un pesimist.
2. D. : Eu cred c?, in ceea ce prive?te viitorul , nu ?tim nici cum s?-l apuc?m, darmite cum s?-l taxam, drept bun sau r?u Dac? vezi viitorul sumbru e?ti un pesimist. Dac? vezi viitorul roz e?ti un optimist, [a?a] se zice. Sau chestia cu paharul.

Cred ins? ca toate judec??ile ?i gandirile de felul acesta intr? in ceea ce spune Aristotel, in ≪Topice≫, 4, c? despre asemenea probleme nu se poate decide ?tiin?ific. Nu sint probleme ?tiin?ifice, adic? nu sint probleme serioase. Problemele serioase fiind, in capul lui Aristotel, cele ce pot fi demonstrate ?tiin?ific, respectiv cele care pot s? fie argumentate silogistic, indeosebi dup? figura intai.

1. A. : Va sup?r? ca sunte?i b?tran? Ce inseamn? viata dumneavoastr? ast?zi la 84 de ani?
2. D .: Bucurie! B?trane?ea ma entuziasmeaz?! Abia a?tept s? uit ?i mai multe decat am uitat, sa merg ?i mai greu cu picioarele decat merg acum!

Sigur c? m? sup?r?!

I?i m?rturisesc c?, v?zand de la geam adesea cate un tan?r alergand, imi spun: ≪Uite, domnule, nici nu ?tie ce bine e c? poate s? fac? a?a ceva. Nu ?tie!≫.

FA : Se spune c? trebuie s? facem mereu diferen?a intre ≪inteligen?a tinere?ii≫ ?i ≪in?elepciunea b?trane?ii≫. Care crede?i c? este aceasta diferen???

1. D .: Sub rezerva c? nu ?tiu ce inseamn? ?in?elepciunea b?trane?ii“ ?i c? am intalnit destui b?trani ?icni?i, apuca?i, bizari ?i avand unica preocupare starea lor biologic?, dar trecand peste asta, ?inteligen?a tinere?ii” este ceea ce grecii numesc dynamis (o poten??, o posibilitate ) . Pe cand ?in?elepciunea b?trane?ii” este o realizare. Dar, cu rezerva c?, dac? despre dynamis a scris Aristotel destul, in Metafizica , Cartea theta [trad. Stefan Bezdechi, prefa?? ?i note de Dan B?d?r?u, Ed. Academiei, Bucure?ti, 1965, pp. 281-304], ?in?elepciunea b?trane?ii” este… o problem? foarte cunoscut?… foarte dezb?tut?. Este atat de discutat? ?i de intoars? pe fa?? ?i pe dos… incat s-a reu?it s? nu se mai ?tie cui ?i la ce corespunde aceast? sintagm?: ≪in?elepciunea batrane?ii≫. Pe de o parte este intreaga c?ru?? cu poncifuri de genul ?dac? n-ai un b?tran s? ?i-l cumperi”, ?b?tranii no?tri spun” ?.a.m.d. Pe de alt? parte este ?s? dam la o parte b?tranii ?i s? facem loc tinerilor”; ?societatea noastr? este o societate senect?, imb?tranit?”, in politic?, de pild?.

Astea sint judec??i ce se pot purta de acolo pan? acolo… care pot s? fac? parte dintr-un discurs… dintr-un ≪dialog social ! ≫ (?i aici fac aluzie la… un grup social… sau la… un ?Grup de Dialog Social”!),? pan?-n vecii vecilor. Amin!

[?i asta] spre bucuria participan?ilor, spre induio?area celor care citesc reviste [Revista ?22” a GDS-ului]? in care lucrurile astea sint spuse, ?i [spre bucuria] catorva care ?i-au f?cut dintr-asta un piedestal? [Sensul ironic al invoc?rii inutilelor tr?nc?neli din cadrul ?dezbaterilor” GDS inregistrate ?i publicate in Revista ?22” din 1990 pan? in 15 iunie 2000, data interviului, este prea evident spre a mai fi comentat.].

(continuarea in Partea a VII-a, ?Noica nu a avut influen?? fa?? de Liiceanu, Ple?u, etc.” )?? 25125 car., 9 dec. 2014.

 

 

 

IsabelaVS-2Partea7sfInterviuAlxDrag/19dec. 2014/ 36496 car/5584 cuv.

 

VII. ?NOICA NU A AVUT INFLUEN?? ASUPRA LUI LIICEANU ?I PLE?U”

 

 

Fabian Anton ? : Noica spunea c? sunte?i ≪dracul gol≫. Al?ii v? spun ≪cel mai important filozof roman in via??≫. Care este defini?ia care v-ar conveni cel mai mult in ceea ce v? prive?te?

 

[ In 18 decembrie 1949 Noica ii scria lui Alexandru Dragomir c? il consider? ?cel mai inzestrat cap filozofic pe care l-a intalnit”, dup? ce constatase inc? din? 7 octombrie 1949 c? Dragomir ?face filozofie pentru c? este prea inteligent ca s? fac? altceva”, dezv?luind chiar ?i ?cusurul” remarcabilei inteligen?e cu care nepotul istoricului Silviu Dragomir fusese inzestrat: anume c? inteligen?a lui Alexandru Dragomir nu func?iona ?din cand in cand” ca la ceilal?i oameni. La S?nduc (cum il alinta Noica), inteligen?a ar fi func?ionat ?la orice or?, asupra oric?rei materii, sub orice solicitare”, ceea ce s-a v?zut cu prisosin?? chiar din discu?ia avut? la 84 de ani cu tan?rul Fabian Anton. Intr-o alt? scrisoare, C-tin Noica ii prevedea, pe 14 dec. 1978, c? epistolele lui Dragomir pe teme filozofice (pe care le-a citit intotdeauna cu ?emo?ie speculativ?”) vor ajunge posterit??ii intr-unul din volumele (?al XI-lea”, preciza Noica) de OPERE COMPLETE ale lui Alexandru? Dragomir cu care se va imbog??i filozofia romaneasc?. Pe 9 decembrie 1981 filozoful de la P?ltini? ii scria c? anul 2010 va fi s? fie anul edit?rii Operelor complete ale lui Dragomir? (vezi scrisorile lui Noica publicate in vol.: Alexandru Dragomir, Medita?ii despre epoca modern?, 2010, p. 251 ; p. 253 ?i p. 262; p. 266). Epistolele trimise filozofului de la P?ltini? de Alexandru Dragomir n-au fost inc? publicate de editorul care (intr-o discu?ie cu Mircea Iv?nescu) se auto-intitula ?traduc?torul lui Heidegger”, de ca ?i cum el l-ar fi tradus primul sau ar fi fost unicul, cand de fapt lista traduc?torilor lui Heidegger in roman? este destul de ampl? chiar numai din anii patruzeci pan? la c?derea comunismului (Al. Dragomir, St. Teodorescu, Horia Stamatu, George Usc?tescu, C-tin Am?riu?ei, Dorin Tilinca, Oct. Nistor, etc., etc.. Manipularea cripto-comunist? prefer? ins? a re?ine doar minciuna sfruntat? cu a?a-zisa ?prim?” traducere, cea dedicat? lui Walter Biemel, dup? ce ?Sein und Zeit” ap?ruse la o editur? din Cluj in? traducerea integral? a doctorului Tilinca. Oricum, fa?? de performan?a lui Gabriel Liiceanu la care papagaliceala propriei traduceri din? filozoful german a suplinit in comunism comentariul inso?itor al textelor heideggeriene, exilul romanesc a str?lucit prin acea pledoarie pentru rolul profetic al poetului din inspiratul comentariu la ?Hoelderlin si esen?a poeziei”,? tradus ?i comentat de poetul-ganditor Horia Stamatu in ?Revista Scriitorilor Romani”, nr. 16/ 1981, poet de care Mircea (Sandu) Ciobanu (1940-1996) ii scria prin nou?zeci lui Basarab Nicolescu c? ar trebui grabnic editat in intregime in Romania:?Dac? ai putea s?-mi procuri poeziile (toate) ale lui Horia Stamatu ai face un bine poeziei romane?ti. C?ci acum doar prin mintea mea trece aducerea operei sale in ?ar?” (vezi ?Via?a romaneasc?” 10/ 2009 in: Basarab Nicolescu, Martorul: Mircea Ciobanu). Filozof autentic, Alexandru Dragomir sesizase perfect ideea maestrului s?u de la Freiburg dup? care gandirea filozofic? ?cere o adev?rat? lupt? cu marea tradi?ie” (Heidegger). Inventatorul ?Scolii de la P?ltini?” (negat? de Noica in vol. Epistolar, 1987), fiind mai capabil de papagaliceli decat de a-l citi pe Kant, nu a putut sesiza profunzimea p?rerii lui Martin Heidegger cu privire la tradi?ia filozofic?.? ?Latinul” Alexandru Dragomir, care la seminarul pentru avansa?i ?ii f?cea opozi?ie lui Heidegger” (vezi W. Biemel, R?manand cu Heidegger, in rev. ?Orizont”, Timi?oara, 1997), umpluse de-a lungul timpului o mul?ime de caiete cu ?opozi?ia” sa fa?? de gandirea lui Kant, Platon, Hegel, Toma din Aquino, Descartes, etc., nelipsind desigur nici consemnarea ?opozi?iei” sale fa?? de filozofia noician?: ?Azi Noica mi-a ar?tat zece pagini indesate cu observa?iile pe care Alexandru Dragomir i le-a f?cut la Tratatul de ontologie”, se l?uda in Jurnalul de la P?ltini? (C.R., 1983) intr-o nota?ie din 29 sept. 1979 cel numit de Noica ?discipol al lui Henry Wald, nu al s?u” (vezi vol.: Noica ?i Securitatea, Bucure?ti, Editura Muzeului Na?ional al Literaturii Romane, 2009, p.154). Despre Alexandru Dragomir, previziunea lui Noica referitoare la ?anul 2010” i-a pl?cut nespus Liiceanului care nici intr-un sfert de secol de post-comunism nu i-a scos lui Noica seria cuvenit? de OPERE COMPLETE, serie pe care nu i-a editat-o nici lui Mircea Eliade, ?cel mai mare istoric al religiilor din sec. XX”), antrenat fiind in ?Daciada traducerilor” ( Radu Mare?? in interviu cu Gabriel St?nescu pe tema edit?rii lui Eliade. Fiindc? in anul 2010 editorul? volumului ?Medita?iil despre epoca modern?”? a decretat? c? publicarea? comentariilor f?cute de Alexandru Dragomir? la Platon, Aristotel, Toma din Aquino, Descartes, Leibnitz, Kant si Hegel n-ar fi ?util?”. Asta desigur doar in opinia sa de posesor al unui controversat titlu de doctor in filozofie men?inut valid ?i dup? scandalul tip?ririi ca scris de Liiceanu a unui amplu text apar?inandu-i lui Noica (vezi Isabela Vasiliu-Scraba, ?Noica, un marginalizat al culturii comuniste ?i post-comuniste”, in rev. ?Tribuna”, Cluj-Napoca, nr. 282, 1-15 iunie 2014 precum ?i ?I. Vasiliu-Scraba, ?Despre G. Liiceanu ?i plagierea de tip inadequate paraphrase la Patapievici”,?? http://melidonium.com/2012/08/07/isabela-vasiliu-scraba-despre-g-liiceanu-si-plagierea-de-tip-inadequate-paraphrase-la-patapievici/ ). Dup? autorul ?Jurnalului de la P?ltini?” originalitate de gandire in arhiva r?mas? dup? moartea lui Alexandru Dragomir n-ar fi de g?sit decat in cele cinci volume publicate de fosta Editur? ?Politic?” incepand cu anul 2004 pan? in 2010 (vezi Not? asupra edi?iei in vol. ?Medita?ii despre epoca modern?”, Bucure?ti, 2010) ].

 

Alexandru Dragomir ? : Da, bine! Uite defini?ia mea: Eu sint cel mai mare ganditor roman in via?? a?a cum al?ii sint cei mai mari juc?tori de golf din Romania , o ?ar? in care nu se joac? golf !

1. A. : Sun? bine. Eee, ziarele spun c? a inceput s? se joace ?i golf in Romania

 

{ Ca ?i in cazul p?rerii dup? care originalul? filozof? Nae Ionescu ar fi lipsit de oper? ( vezi inregistrarea Isabelei Vasiliu-Scraba de la Bac?u despre FAUSTul lui Nae Ionescu https://www.youtube.com/watch?v=we8dUIgk2ck ), tan?rul Fabian Anton se arat? a fi din nou victima unei false opinii? larg difuzat? prin mass media, respectiv a opiniei eronate c? Gabriel Liiceanu ?i Andrei Ple?u ar fi de admirat ca filozofi. Tocmai despre ace?ti? auto-declara?i ?discipoli”ai filozofului Noica, Petre ?u?ea observase cu juste?e c? ?Noica nu a f?cut ?coal?”, c? ar fi f?cut ?doar asisten?i la Filozofie”( Intre Dumnezeu ?i neamul meu ).

?? Nici Alexandru Paleologu n-a admirat c?r?ile auto-declara?ilor discipoli. Despre produc?ia ?filozofic?” a lui Liiceanu zicea in 1994 urm?toarele: ?pe mine nu m-au entuziasmat niciodat? nici TRAGICUL [controversata tez? de doctorat a lui Liiceanu unde el confund? tragicul antic cu tragicul modern, dup? opinia lui Alexandru Dragomir], nici PERATOLOGIA” ( vezi Alexandru Paleologu, Interlocu?iuni, Bucure?ti, 1997, p.275 ).

??? F?r? nici un echivoc, filozoful Dragomir va spune c? ≪ Noica nu a avut influen?? fa?? de Liiceanu, Ple?u, etc .≫, lucru pe care-l sesizase insu?i Noica in prefa?a la EPISTOLAR (1987) unde a negat f?r? echivoc existen?a ?Scolii de la P?ltini? ( vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Himera “Scolii de la P?ltini?” ironizat? de Noica; http://www.optimalmedia.ro/stire-accente/himera-scolii-de-la-paltinis-ironizata-de-noica-de-isabela-vasiliu-scraba/6991 ?precum ?i Isabela Vasiliu-Scraba, Himera discipolatului de la P?ltini?, pretext de fin? ironie din partea lui Noica ) .??????

?F?cand o referire metaforic? la inexisten?a jocului de golf? in Romania, Alexandru Dragomir s-a referit la jum?tatea de secol de inexisten?? a filozofiei intr-o ?gubernie sovietizat?” (apud. Virgil Ierunca) unde locul filozofilor romani fusese dup? gratii (Ion Petrovici, Petre ?u?ea, Mircea Florian, Anton Dumitriu, dr. Nicolae Ro?u, Mircea Vulc?nescu, Traian Br?ileanu, Gheorghe Mu?u, Sergiu Al-George, Alice Voinescu, Grigore Popa, etc., etc.). Nu a fost chiar Noica? intemni?at ?ase ani pentru o carte despre Hegel considerat? de turn?torul Pavel Apostol drept ?una dintre cele mai periculoase materiale din ?ar?” ? Necesitand o libertate de gandire ?i de expresie inexistent? ?oficial” in Romania comunist? ?i post-comunist?, filozofia n-a existat ?oficial” nici ea, oficialii dovedindu-se incapabili de a sesiza valoarea? lucr?rilor filozofice romane?ti, handicap compensat de ei prin oferirea de premii pe criterii de ga?c? ( vezi Isabela Vasiliu-Scraba, O carte premiat? sub ?ocul ?sperieturii cu termeni grece?ti”: TIMP si ETERNITATE, de Virgil Ciomos ), astfel incat s-a ajuns la situa?ia destul de regretabil? ca premiile s? nu mai reprezinte o carte de vizit? pentru nici o scriere post-comunist?, c?r?ile premiate (chiar si de Academia Roman?) neie?ind prin nimic din rand.

?? Memorabil a r?mas gestul lui Adrian Marino de a p?r?si comisia de premiere a unei oarecare culegeri de texte scrise de ex-ministrul Andrei Ple?u, auto-declarat discipol al filozofului Constantin Noica, in fapt considerat de acesta exact ceea ce a fost: un ?cronicar plastic”?i activist comunist bine pl?tit de Institutul de Istoria Artei, cu asiduitate mediatizat ?i bine recompensat in calitate de ?cronicar plastic” al? emisiunii ?Tele-enciclopedia”, cronicar care n-a publicat nimic remarcabil in domeniul istoriei artelor plastice din Rominia. Apoi un muzeograf ie?it din rand doar prin salariul s?u mult mai consistent decat salariul celorlal?i muzeografi de pe aceea?i list? de plat?, cum imi spusese poetul Pan Izverna, angajat ?i el ca muzeograf.? A?a-zisul ?dizident” de la? Tescani ( vezi scrisoarea sculptorului Bata Marianov, fost coleg de studen?ie cu activistul comunist Ple?u,? http://www.romanianstudies.org/content/2013/02/marea-pacaleala-scrisoarea-lui-bata-marianov-catre-sorin-iliesiu/ )- trimis de oficialit??ile comuniste pentru ani de zile dup? Cortina de fier cu cca 2500$ pe lun? ca bursier Humboldt-,? a fost incapabil s? urm?reasc? ideile filozofice ale lui Noica. Actorul amator Ple?u (inregistrat pe CD recitand din Toparceanu) n-a scris nici un rand despre gandirea lui Noica, pe care nu se plictise?te s?-l tot invoce in desele lui apari?ii televizate.

??? Influen?at de reclama pe care ?i-o fac reciproc auto-declara?ii ?discipoli ai lui Noica”, tan?rul Fabian Anton pare convins c? fal?ii discipoli ar fi? mari ≪juc?tori de golf≫, adic? mari filozofi, f?r? ca pentru asta s? fi fost necesar s? fi publicat vreo carte original? de filozofie, sau, cum spunea Heidegger la un interviu, s? p?streze, ?prin lupta de idei”, leg?tura cu? marea tradi?ie filozofic?.

    Spre a-?i ar?ta dezacordul fa?? de considerarea drept ganditori autentici (/ filozofi) a comuni?tilor din jurul filozofului de la P?ltini? care-l citeau pe Platon ?i tot la filozofia marxist? ajungeau, cum observase insu?i Noica ( vezi vol. Noica in arhiva Securit??ii , vol. I, Editura Muzeului Literaturii Romane, Bucure?ti, 2009, p.101), Alexandru Dragomir? a trecut brusc de la sensul metaforic, la sensul propriu al ?jocului de golf”, a?a cum se joac? el in Anglia, a doua patrie a candidatului la pre?eden?ie din 1990.

?? Practic, Alexandru Dragomir a schimbat discu?ia trecand-o in plan politic, pentru c? el ?tia foarte bine c? manipularea nu poate fi anihilat? prin indicarea falsit??ii pe care o propag?. Pentru tinerii lipsi?i de discern?mant, minciuna mediatizat? e mult mai credibil? decat adev?rul. Dar, dup? succinta schimbare in direc?ia unui vag comentariu politic, filozoful s-a intors? pe vechiul f?ga? al discu?iei despre b?trane?e. }

 

Alexandru Dragomir : A inceput, da!? [ r ? spunde el ironic ]. ?i, dac? l-am fi urmat pe Ra?iu, jucam [ dup? 1990 ?golful” pe care-l joac? englezii, adic? ne-am fi ?des-sovietizat”, ?englezindu-ne” ] mult mai mult!

Cred c? la b?trani exist? un amestec, neidentificat cantitativ sau calitativ [?neidentificarea”? prelunge?te sensul glume? – ironic adoptat ca s? vorbeasc? de ?englezirea” ca? oportun? inv??are a democra?iei], intre experien?a vie?ii ?i in?elepciunea gandirii. Un om care a gandit 60 de ani ?i care, deci, trebuie sa fie de la 75 de ani in sus, acela trebuie s? ?tie s? despart? foarte clar ce datoreaz? el experien?ei lui de via?? ?i ce datoreaz? lecturilor ?i, mai ales, gandurilor lui. In general b?tranii nu fac aceasta deosebire. Ei confund? cele dou? ramuri ?i rezultatul fiec?reia dintre ele. ?i au o anumit? aroganta a b?trane?ii. Ii vad ?i la televizor uneori. Ei se bizuie pe o judecat? fundamental?, dar f?r? fundament: ≪Eu ?tiu mai bine decat voi pentru c? sunt mai b?tran! Am experien??!≫.

Ca ?i cand experien?a ?i-ar da dreptul ?i la altceva decat la o acumulare, la o acumulare de fapte tr?ite, de ganduri care ?i-au trecut prin cap.? Dar varsta nu-i ca o banc? de date in care s-au acumulat date. C? poate au fost proaste. Poate sint putrede ast?zi. Poate sint dep??ite.

Argumentul dep??irii, al invechitului, este ast?zi un argument foarte serios ?i din motive pe care nu are rost s? le deslu?im aici. Tot ce este temporal mai aproape de prezent este ipso facto mai bun decat era inainte. Acest argument, al temporalit??ii, joac? un rol fundamental. Dar, pentru asta, trebuie s? ?tii ?i ce rol fundamental a jucat problema timpului din secolul al XVII-lea, dar indeosebi din al XVIII-lea incoace. ?i multe lucruri trebuie s? ?tii despre dresarea timpului, ?.a.m.d.

 

Fabian Anton : Ce p?rere ave?i despre monarhie? Romania trebuie sa fie republic?, sau monarhie?

Alexandru Dragomir : Tiii? ! Ia uit?? ! Nici o p?rere!

1. A. : E mai bine a?a??
2. D .: Nu c? e mai bine a?a. Sincer! Nu m-a preocupat niciodat?! Dar cred ca o expunere judicioasa este in Montesquieu, in L’Esprit des lois. ?i in Grandeur des Romains et leurs decadence , tot de Montesquieu. Charles de Secondat, baron de Montesquieu. Pe vremea aia baronii gandeau!

 

[ Sensul ironic vizeaz? deosebirea baronilor de alt?dat? de cei c?rora li se spune ?baroni” in post-comunism. I n interviul din ≪Observatorul Cultural≫, nr.275/2005 nu au fost trecute titlurile de c?r?i si de aceea a trebuit s? le scot de pe caseta. Si expresiile in german? folosite de Alexandru Dragomir au fost in general trecute sub t?cere. ].

 

Fabian Anton : ?i o ultim? intrebare: crede?i c? ≪experimentul P?ltini?≫, tot ce s-a intamplat acolo, mai poate fi reluat? ?i, dac? da, cu cine?

Alexandru Dragomir : Adic? experien?a maestru-discipoli?

1. A. : Exact!
2. D. : Oricand poate fi reluat?!
3. A.: Cu cine? Avem oamenii necesari?
4. D. : Apar ei dac? sint!
5. A.: ?i noi cat a?tept?m?
6. D. : Pan? apar!
7. A.: ?i dac? nu apar?
8. D. : Dac? nu apar, nu e cazul [ s? apar? ]. Asta e ca ?i cu Apocalipsa. Cand o s? vin?, o s? vin?. O s? ?tim noi cand vine Apocalipsa. Nu am dubiu c? o s? ?tim.

Acuma, ca s?-?i dau un r?spuns mai serios: Aici in comentariul din Phaidros -ul lui Platon, in ultima parte, aceea cu zeul Theuth al egiptenilor ?i cu scrisul, sint lucruri fundamentale. Adic? trecerea de la educa?ia conceput? ca oral? , ca maestru-ucenici (discipoli), la educa?ia conceput? ca institu?ie, in care se inva?? de la unul care a scris la al?ii care citesc, este o trecere complicat?. Ea a implicat ?i implic? o groaz? de lucruri, care nu au prea fost gandite serios de masele largi de cet??eni. ?i nici nu s-a scris prea mult despre asta. Mult, adic? lucruri serioase. Pentru c? ceva s-a schimbat fundamental cand s-a trecut de la maestru oral ?i discipol oral la maestru autor ?i discipol cititor . Dar c? totu?i, un halou ?i o oarecare valabilitate [ a rela?iei maestru oral ?i discipol oral ] se p?streaz? pan? in vremurile noastre e dovad? P?ltini?ul.

El nu este un fenomen in care un autor, Noica, a avut influenta asupra unor cititori (m? rog, Liiceanu, Ple?u, Vieru etc.). Nu! P?ltini?ul este un fenomen al unui maestru, care ?inea s? fie maestru, care ?inea s? aib? discipoli, care a fost Dinu Noica, ?i un grup de tineri foarte inzestra?i, c?rora le-a picat la ?anc un maestru de genul lui Dinu Noica. Care l-au iubit pe Dinu ?i pentru ce reprezent? el cultural, ?i pentru bizareriile lui, ?i pentru tot ce ast?zi intr? in anecdotica Noica. Rela?iile scor?oase ast?zi nu mai sint decat intre autori ?i cititori, (la vremea) educa?iei.

[?tiu c?] e o sarcin? foarte grea s? r?zba?i singur, cum este acuma cazul genera?iei dumitale. E mult mai bine s? ai un maestru.

1. A. : Da !
2. D. : C? te ag??i de el.
3. A. : Noi nu am avut nici un Nae Ionescu, sau, cum a fost pe vremea d-voastr? , un Mircea Vulc?nescu, sau un Eliade, sau un Cioran…

Alexandru Dragomir : ?i nici un Noica!

 

[ Filozoful Alexandru Dragomir (care-i fusese prieten lui Noica? jum?tate de secol) a g?sit demn? de evocat doar postura? tinerilor vizitatori care au jucat, fa?? de Noica, rolul de discipoli ca s?-i creeze impresia, la care Noica ?inea foarte mult, c? este un profesor inconjurat de elevi. Din ≪Jurnalul de la P?ltini?≫ (ed. I-a, 1983) transpare chiar ?i dezam?girea fa?? de Gabriel pe care ?profesorul” Noica tot incerca s? ?i-o reprime. In vremurile de azi, cand interesul fa?? de Dosarele de Securitate transpare in toate revistele de cultur?, dac? lu?m aminte la ?ocul suferit de Constantin Noica atunci cand ?i-a rev?zut in cartea din 1983 propriile-i spuse, redate ?cuvant de cuvant” (apud. Nicolae Florescu), ?Jurnalul de la P?ltini?” ar putea? ap?rea? drept primul dosar de Securitate indirect publicat. Mai ales dac? ne gandim la permanenta ?sub?iere” post-comunist? a dosarului de urm?rire a lui Blaga cerut de Dorli (fata marelui poet ?i filozof) ?efului SRI ( Virgil M?gureanu) ?i primit spre consultare de fiecare dat? renumerotat, cu pagini din ce in ce mai pu?ine.

Cand luase in t?rbac? obiceiul (de la G.D.S, infiin?at de fostul stalinist Silviu Brucan in 1990) de a pierde vremea cu discu?ii politice in gol (?de acolo pan? acolo”), filozoful Alexandru Dragomir ii vizase atat pe fostul s?u coleg de facultate Mihai ?ora, cat ?i pe? Liiceanu ?i Ple?u. ].

 

Fabina Anton : ?i nici un Noica, nici un Nae Ionescu… ?i nici nu ?tiu dac? o s? avem, dac? o s? putem da. V?d acum c? este o tendin?? de a face experien?e gen P?ltini? cu pelerinajele (pe care tinerii le fac) pe la duhovnicii romani. Cum a fost p?rintele Cleopa, cum se intampl? cu p?rintele Arsenie Papacioc.

1. D. : Papacioc ?
2. A. Da. Acum dou? s?pt?mani am fost la p?rintele Papacioc, la Man?stirea din Techirghiol. Tinerii mai mult c?tre genul acesta de experien?e se indreapt?.
3. D. : C?lare pe mistic?! ?i pe filozofia religiilor, sau, m? rog, in fine, pe filozofia ortodoxiei, cred, b?nuiesc. E ortodox p?rintele Papacioc?
4. A. : P?rintele Arsenie este ortodox. Pentru c? in alte p?r?i v?d c? nu avem c?tre cine s? ne indrept?m.
5. A.: Eu am avut norocul s?-l prind in via?? pe Ar?avir Acterian. L-am mai intalnit ?i pe Lucian Boz. Dar al?ii nu.
6. D.: Boz ? Nu ?tiu cine este!
7. A. : Era prieten cu Ar?avir, cu Eliade. In rest… mai sint doar ca?iva: dl Alexandru Paleologu, dumneavoastr?… Mai e ?i dl Barbu Brezeanu.
8. D. : Mai tr?ie?te?
9. A. : Are 90 de ani. L-am v?zut acum cateva luni.
10. D. : Dar el este istoric de art?
11. A. : Da! Mai e ?i dl Mihai Sora..
12. D. : Cel care se ?ine cel mai bine! Paleologu… Mihai…to?i octogenari!
13. A. Da! ?i tineretul nu-i frecventeaz?, din p?cate. N-au cum s? ajung? la ei.
14. D. Cum a?a ?
15. A.: Adic? se face ?i un trafic imens cu c?r?ile lor, cu numerele lor de telefon ?i cu adresele lor. Cine vrea s? se duc? [s?-i viziteze] le cump?r? num?rul de telefon. ?i cu dumneavoastr? se intampl? la fel.
16. D. : S? m? crezi c? eu nu am nici o vin? !
17. A. : ?tiu c? nu ave?i nici o vin?. Poate singura vin? pe care o ave?i este c? nu a?i ie?it ceva mai in fa??.
18. D. : Asta nu e o vin?, este o decizie a mea!
19. A. : Da, dar, dac? o f?cea?i, mai aveam ?i noi, tinerii, o ?ans? in plus, mai aveam pe cine asculta, mai aveam ce inv??a.
20. D. : Se poate! Dar c?ma?a e mai aproape decat surtucul. Adic? am scuza c? persoana mea ?i ceea ce se intampl? cu persoana mea era mai important decat a m? juca de-a marele dasc?l.
21. A. : ?ti?i foarte bine c? nu era vorba de o joac?.
22. D. : Nu m? joc deloc de-a dasc?lul ! Nu sunt un dasc?l! Nu am nici aplica?ia, n-am nici talentul.
23. A. : Dar tinerii caut? in continuare s? afle…s? citeasc?…
24. D. : Cred c? n-au incotro. ?i eu, in locul lor, tot a?a a? face.
25. A. P?i da, in locul lor nu ?tiu dac? dumneavoastr? v-ar conveni dac? a?i da sute de mii de lei (vechi) pe ceva care nu exist?: pe un volum de Alexandru Dragomir ?i apoi a?i auzi, din gura autorului, c? el nu a scris nimic .
26. D. : La asta nu pot r?spunde decat cu nem?escul: ?Unglaublich!” Incredibil! Ce-mi spui m? stupefiaz?!

 

{ Aceast? parte a interviului a fost masiv cenzurat? de ≪Observatorul Cultural≫. Fiindc? din ea iese la iveal? dezaprobarea filozofului Alexandru Dragomir fa?? de indeletnicirea unor autori comuni?ti care prefer? s? paraziteze pe gandirea altuia, deformand-o (spre a o aduce la nivelul lor) in loc s?-?i scrie propriile opere originale. Se ?tie graba cu care a fost pl?tit? cu bani de la buget traducerea in francez? a volumului ?Crase banalit??i metafizice” cuprinzand prelegeri ale lui Alexandru Dragomir modificate s? nu se mai ?tie unde a vorbit Dragomir si unde a intervenit editorul Liiceanu care dup? ani ?i ani de zile a indicat cele cateva pagini ad?ugate de el, f?r? a se gandi s? fac? totu?i publice conferin?ele in forma pe care le-a dat-o filozoful Dragomir.

?? Din aceast? zon? a discu?iei reiese ?i minciuna clujanului Virgil Ciomo? (bursier al lui Ple?u), care consemnase c? scrierile [contraf?cute] ale lui Alexandru Dragomir – circuland prin 1994-1995 de catva timp in micul cerc al a?a-zi?ilor prieteni ai filozofului Dragomir -, ar fi fost ≪textes autographes≫ ( vezi rev. ?Studia Phaenomenologica”, 3-4/2004, p.82 ).

?? Fa?? de Fabian Anton, Alexandru Dragomir a revendicat din volumul xeroxat doar textul din 1946 despre oglindire (comentat de Mircea Vulc?nescu), text pe care il concepuse atunci in vederea public?rii. Pluralul folosit de bursierul? Ciomo? (cu doctoratul in filozofie condus de Ple?u, un doctor in istoria artei) indic? minciuna: Toate textele care circulau intre cei care-l vizitaser?, ?i tot ce era dat spre vanzare la anticari, era rezultatul unei indeletniciri reprobabile, desemnat? de Alexandru Dragomir drept ≪excrocherie≫.

?? La data cand scriam cartea despre Alexandru Dragomir (v. Isabela Vasiliu Scraba, Propedeutic? la eternitate. Alexandru Dragomir in singur?tatea gandului , Ed. Star Tipp, Slobozia, 2004) nu cuno?team aceast? p?rere a filozofului Alexandru Dragomir despre prelegerile sale contraf?cute (?i comercializate) pe care, f?r? s? fi fost intrebat, era trecut drept autor. Dar, citind volumul ?Crase banalit??i metafizice” lansat la Bookfest in 2004, am b?nuit adev?rul, pe care l-am ?i expus in cartea mea (I.V.S). }

 

Fabian Anton : V-am spus c? eu cunosc persoane care de 2-3 ori au dat bani pentru num?rul d-voastr?? de telefon ?i au primit numere false. ?i au dat bani pe ele? !

Alexandru Dragomir : Ei nu!

1. A. : E ca ?i cum eu a? pleca de aici ?i a? vinde caseta asta care e cat de cat original?. E exact?. Dar [de fapt e] ca ?i cum ies de aici ?i vand cu 50 000 sau cu 100 000 de lei (vechi) num?rul dumneavoastr? de telefon cu dou? cifre schimbate. Poate asta nu convine studentului la filozofie. Dup? ce c? mai sint pu?ini oameni cu care se poate discuta din genera?ia dumneavoastr?, se face ?i un trafic cu numerele de telefon ?i cu ≪operele≫ [zise ale] lor . Eu am cateva numere false ale telefonului dumneavoastr? pan? acum. Nici num?rul d-lui Mihai Sora nu-l am.
2. D. : Pot s? ?i-l dau eu ! Cred c? mie mi-ar ierta-o.
3. A.: Asta n-ar fi o problem?..

E dureros pentru tineri s? afle c? tot ce circul? prin c?r?i [cu numele d-voastr? ] nu sint lucruri scrise de dumneavoastr?.? ?i o s? se afle acum!

1. D. Nefiind deloc interesat de notorietatea mea, nu am fost deloc interesat, adic? nu m-au preocupat niciodat? efectele nocive ale acestui refuz de notorietate.

Adic? pan? acum nu m-am gandit niciodat? c? faptul ca nu m? ?tie lumea, c? nu am scris nimic, c? nu am publicat nimic, ar putea s? aib? ?i laturi negative. Niciodat? nu m-am gandit. Mi-am spus doar c? nu m? intereseaz?, c? imi vad de treaba mea ?i basta, fiind de p?rere c? ≪omul nu trebuie s? se vand? ≫ [expresia este pe caset? in german?]. Da,? acesta [faptul de a avea laturi negative] este riscul pe care trebuie s? ?i-l asumi [dac? nu te vinzi].

1. A.: O s? incerc, ?i sper s? m? ajuta?i ?i dumneavoastr?…
2. D. : Sigur c? da ! Cum s? nu ? N-am alte lucruri de f?cut!
3. A.: S? d?m o form?, s? refacem intr-un fel toat? aceast? oper? care circul? ?i eu nu ?tiu cat e de adev?rat?. ?i e p?cat s? dea lumea bani pe lucruri care nu sint valabile.

Alexandru? Dragomir : Da!? Sigur?? c? da! E intr-un fel chiar o EXCROCHERIE? !

1. A. : E o excrocherie ! Nu ?tiu dac? in vremea cand era?i student circulau scrieri ale lui Nae Ionescu care nu erau ale lui Nae Ionescu! Sau ale lui Mircea Vulc?nescu care nu erau ale lui Mircea Vulc?nescu? !
2. D. : A?a ceva nu se intampla! Nu se putea intampla !
3. A. : V? mul?umesc mult pentru tot.
4. D. : Nu ai de ce, dragul meu. Domnul Fabian ?
5. A . : Fabian Anton!

Alexandru Dragomir : Anton… (sfar?itul interviului din 15 iunie 2000)

 

[ Dou? lucruri sint semnificative in acest schimb de replici . Primul (?i cel mai important ) ar fi disponibilitatea filozofului de a da o form? publicabil? gandurilor sale, de?i din intregul dialog s-a putut observa limpezimea gandirii sale, exprimat? oral intr-o romaneasc? de om cult. Expunerea lui Alexandru Dragomir nu a necesitat niciuna dintre cripto-comunistele cenzur?ri sau ?imbun?t??iri” a?a-zis? ?stilistice” operate de redac?ia ?Observatorului Cultural” . Nici “creativitatea editorilor” la volumul ?Cinci plec?ri din prezent”(2004) ?invocat? de Liiceanu in 2005 n-a fost necesar?. A fost o evident? inr?ut??ire amintind de vremurile de teroare ideologic? in care publicarea se f?cea cu t?ierea unor idei ?i ad?ugarea de fraze in textul altuia. Sc?derea calit??ii textului modificat de Liiceanu a ie?it la iveal? chiar din exemplul dat de acest henrywaldian care scria c? a introdus ?acumularea cantitativ? lent?”,? acolo unde Dragomir spusese c? e vorba de un ?proces continuu” deosebit de ?acumul?rile cantitative” care sint ?puncte-evenimente” ale unui proces discontinuu (vezi Nota asupra edi?iei volumului: Alexandru Dragomir, Semin?e, 2008, p.8-9).? Ideologii comuni?ti n-au remarcat niciodat? alterarea ideilor filozofice nein?elese de editorii mai incul?i decat scriitorii pe care-i publicau. Ei au tot crezut c? aduc imbun?t??iri prin “creativitatea editorilor” cum am v?zut c? s-a auto-am?git ?i Liiceanu. Sup?rat c? Alexandru Dragomir nu l-a considerat ganditor autentic, cum am v?zut c? nu i-a considerat pe niciunul dintre comuni?tii care-l frecventaser? pe el ?i pe Noica, vizitatorul Sorin Vieru i-a ?transferat lui Liiceanu” paternitatea ideilor lui Dragomir din volumul Crase banalit??i metafizice (2004) accentuand f?r? m?sur? (sau jen?) asupra “creativit??ii editorului”. Pitit dup? pseudonimul ?Alexandru”, Sorin Vieru scria intr-un comentariu la un articol de-al meu ( Angelologul Ple?u pe fundal de Mircea Vulc?nescu intr-un film de la TV-Cultural, sau https://isabelavs2.wordpress.com/constantin-noica/isabelavs-noica4andronache/ ?) c? intrucat ?Liiceanu a povestit cum a crezut ce a auzit de la Dragomir, acel volum ar putea trece sub numele lui Liiceanu” ( comentariu?? in ?Revista Noi, nu!”postat pe 28 nov. 2009 si indep?rtat de Ciprian Cherhat, cand a ?ters toate comentariile articolelor mele, vezi Isabela Vasiliu-Scraba, Wikipedia confiscat? de o mafie cu interese ascunse, on-line https://fr.scribd.com/doc/171896306/IsabelaVasiliuScrabaWikipediaRo ?).? Probabil a?a erau dresa?i s? gandeasc? ideologii comuni?ti care “in aspira?ia lor de confruntare, urc? doar pan? la ur?, furt, agresiune ?i asasinat” cum observase fostul de?inut politic, eseistul Ion CARAION (Ultima Bolgie, Bucure?ti: Ed. Nemira, 1998, p. 25). Dup? un ra?ionament asem?n?tor cu cel al lui Vieru dispus a-l deposeda de paternitatea ideilor pe cel care ?inuse conferin?e in casa lui Liiceanu, pare s? fi gandit ?i comunistul cu liceul pe puncte Ion Iano?i. Conduc?torul tezei lui G.Liiceanu a considerat pe semne c? Liiceanu avea tot dreptul s? ?treac? sub numele lui” paginile transcrise (copiate cu mana lui proprie in propria lucrare de doctorat) din Noica, adic? un eseu de vreo 30 de pagini ( http://isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS_PlagiatorulPata5.htm ).

? Al doilea lucru semnificativ din schimbul final de replici ar fi acela c? scrieri de-ale lui Alexandru Dragomir care nu sint ale lui Alexandru Dragomir n-ar fi putut circula in cultura de dinainte de ocupa?ia sovietic?. Fiindc? inainte de 23 august 1944 cultura romaneasc? nu era structurat?, ca in post-comunism, dup? un sistem mafiot, cum se inf??i?eaz? ea scriitorilor care au r?spuns la o anchet? despre mafiile literare (vezi revista ?Art-Panorama”, Bucure?ti, nr.1/1997 scoas? de Dan Silviu Boerescu) .

?? In perioada interbelic?, la vremea cand in Bucure?ti str?lucea filozoful Nae Ionescu (foarte audiat la conferin?ele ?i la cursurile lui universitare),? nu numai c ? n-ar fi fost puse pe pia?? (n-ar fi PUTUT s? fie puse pe pia?a c?r?ii) ?excrocherii” de genul acesta, dar in cultura de atunci nu s-ar fi putut ivi un lingu?itor atat de mare (precum Ovidiu Pecican din Cluj), care s?-l laude in 2009 pe Gabriel Liiceanu c? l-ar fi ?inventat” pe Dragomir, cum ?inventat” ar fi fost ?i Nae Ionescu, sfiindu-se ins? a-i preciza inventatorul (vezi on-line articolul ?Inventand filozofi”, postat pe 3 febr. 2009). In schimb, clujanul nu se sfie?te s? compare un plagiator dovedit inc? din anii ?aptezeci de o comisie de speciali?ti ai Institutului de filozofie (vezi rememor?rile lui Octavian Che?an din vol.: ?Modelul cultural Noica”, I-II, Funda?ia Na?ional? pentru Stiin?? ?i Art?, Bucure?ti, 2009, pp. 119 – 133) cu unul dintre Evangheli?tii prin care inv???tura lui Iisus a ajuns la noi (vezi ?i Isabela Vasiliu-Scraba, Alexandru Dragomir nu este o ?inven?ie” a lui Liiceanu, fiindc? oamenii mici nu-i pot inventa pe oamenii mari, in rev. ?Acolada”, Satu Mare, nr.3/2012, p.19, http://www.scribd.com/doc/167094850/Isabela-Vasiliu-Scraba-Al-Dragomir-nu-este-o-%E2%80%9Einven%C8%9Bie%E2%80%9D-a-lui-Liiceanu-fiindc%C4%83-oamenii-mici-nu-i-pot-inventa-pe-oamenii-mari ).? Dup? marele lingu?itor, volumul cu prelegeri de paternitate ?discutabil?” (apud. Ovidiu Pecican), ar poseda un fost comunist drept ?autor cert” si un ?autor incert” in persoana fostului elev al lui Heidegger care a ales exilul interior la vremea terorii ideologice comuniste.? Maestrul lingu?elilor nu uit? s? decreteze c? buna inten?ie a lui Liiceanu n-ar trebui s? fie pus? de nimeni la indoial?, cum am v?zut c? a pus-o pe 15 iunie 2000? filozoful Alexandru Dragomir, autorul zis (de Ovidiu Pecican) ?incert” al prelegerilor inregistrate (uneori) pe band? magnetic? in casa lui Liiceanu. Oricum, indoiala privitoare la ?buna inten?ie” exprimat? de zisul? ?autor? incert” c?tre finalul interviului, a fost rapid cenzurat? de cei de la ?Observatorul Cultural”.

?? Cum tot rapid au fost dosite – de cenzura romaneasc? (s? nu poat? fi citite!) in 2013 si in 2014 -, textele mele despre Alexandru Dragomir, Noica, Cioran ?i Horia Stamatui etc.,? dup? postarea lor pe segmentul romanesc al Scribd -ului, de a trebuit s? fie ini?iat? o coresponden?? cu administratorii din SUA a acestui site, pentru ca scrierile mele s? redevin? temporar accesibile. O alt? strategie a cenzur?rii cripto-comuniste a scrierilor mele de pe segmentul romanesc al Scribd-ului o constituie impunerea for?at? a unei ?filtr?ri” astfel incat, unele texte s? apar? de 5-7 ori iar altele deloc, strategie care (deocamdat?) poate fi ocolit? prin alegerea unei filtr?rii dup? data post?rii (Despre cenzurarea mea pe Scribd a se vedea si considera?iile marginale la eseul: Isabela Vasiliu-Scraba, ?Lucian Blaga ?i Fenomenologia”, http://www.omniscop.ro/despre-noumen-fenomen-si-fenomenologie/ ).

  ?In cartea Propedeutic? la eternitate. Alexandru Dragomir in singur?tatea gandului (2004) publicat? de mine la vreo ?ase luni dup? apari?ia Craselor banalit??i metafizice? repro?am celor care au alc?tuit acel prim volum din prelegerile ?inute de Alexandru Dragomir faptul c? nu au semnalat prin schimbarea caracterului de liter? modific?rile operate de editor.

?? Cand tehnoredactarea textului permite (f?r? nici un efort) schimbarea caracterelor intr-o pagin?, Gabriel Liiceanu se ferise a marca frazele sau cuvintele lui Alexandru Dragomir scoase de pe casetele cu prelegeri inregistrate. C? acest lucru nu s-a intamplat dintr-o sc?pare, mi-am dat seama citind, – dintr-o revist? scoas? tot de G. Liiceanu ( revist? unde ?i-a republicat prefa?a la ?edi?ia nord-corean?” (apud. Dan Petrescu) a volumului ?Crase banalit??i metafizice”) -, un amestec indistinct intre texte scrise direct in german? de filozoful Alexandru Dragomir ?i traducerile altor texte ale lui Dragomir scrise in romane?te ?i cuprinse in caietele despre TIMP? din anii 1948-1959 (v. Chronos -Buch I, German translation by M?d?lina Diaconu in revista ?Studia Phaenomenologica”, vol.IV, 3-4/2004, pp.253-285). Lucrul este cu atat mai ciudat, cu cat orice vizitator al lui Noica a putut afla de la filozoful de la P?ltini? c? trebuie s? se fereasc? de traduceri, intrucat la mana a doua gandirea oric?rui filozof apare involuntar deformat?. In cazul revistei tip?rit? de Gabriel Liiceanu, informa?ia dup? care textul german ar fi fost tradus de M?d?lina Diaconu (“Uebersetzung aus dem Rumaenischen von M?d?lina Diaconu”) induce in eroare tocmai prin lipsa schimb?rii de liter? acolo unde germana este a lui Dragomir. Ceea ce dovede?te limpede nu numai o cras? lips? de profesionalism, dar ?i ingamfarea unora care se cred indrept??i?i a ?lucra in echip?” cu autorul neintrebat dac? accept? modific?rile ideilor sale odat? cu editarea, autor evident in dezacord cu asemenea practic?, impus? in cultura romaneasc? odat? cu ?regimul comunist al Anei Pauker” (Virgil Ierunca), cum reiese din replicile finale ale interviului. ].

 

Cuvinte cheie: ‘Alexandru Dragomir’, ‘prelegeri inregistrate’, ‘Constantin Noica’, ‘Nae Ionescu’, ‘Isabela Vasiliu-Scraba’, ‘Fabian Anton’.

 

REPERE BibliografiCe:

1. Isabela Vasiliu-Scraba, Propedeutica la eternitate. Alexandru Dragomir in singur?tatea gandului , Ed. Star Tipp, Slobozia, 2004, http://fr.scribd.com/doc/130854967/IsabelaVasiliuScrabaAlexDragomirPropedeutica .
2. Isabela Vasiliu-Scraba, Alexandru Dragomir nu este o ?inven?ie” a lui Liiceanu, fiindc? oamenii mici nu-i pot inventa pe oamenii mari , in rev. ?Acolada”, Satu Mare, nr.3/2012, p.19, http://www.scribd.com/doc/167094850/Isabela-Vasiliu-Scraba-Al-Dragomir-nu-este-o-%E2%80%9Einven%C8%9Bie%E2%80%9D-a-lui-Liiceanu-fiindc%C4%83-oamenii-mici-nu-i-pot-inventa-pe-oamenii-mari .
3. Isabela Vasiliu-Scraba, Himera “Scolii de la P?ltini?” ironizat? de Noica ; http://www.optimalmedia.ro/stire-accente/himera-scolii-de-la-paltinis-ironizata-de-noica-de-isabela-vasiliu-scraba/6991
4. Isabela Vasiliu-Scraba, Himera discipolatului de la P?ltini?, pretext de fin? ironie din partea lui Noica ; http://www.isabelavs.go.ro/Articole/IsabelaVS-himera2ScoalaPaltinis10.htm .
5. Isabela Vasiliu-Scraba, Noica printre oamenii mici ?i mari la 25 de ani de la moarte , http://www.totpal.ro/isabela-vasiliu-scraba-noica-printre-oamenii-mici-si-mari-ai-culturii-noastre-la-25-de-ani-de-la-moarte/
6. Isabela Vasiliu-Scraba, Wikipedia citit? printre randuri , http://www.omniscop.ro/wikipedia-ro-citita-printre-randuri/
7. Isabela Vasiliu-Scraba, Noica, un marginalizat al culturii comuniste ?i post-comuniste , http://www.agero-stuttgart.de/REVISTA-AGERO/CULTURA/Noica marginalizat de IVS.htm .
8. Isabela Vasiliu-Scraba, Incultura P?ltini?, http://www.romanianstudies.org/content/2010/09/isabela-vasiliu-scraba-camera-13-a-vilei-noica-de-la-paltinis/
9. Isabela Vasiliu-Scraba, Lucian Blaga ?i Fenomenologia , http://www.omniscop.ro/despre-noumen-fenomen-si-fenomenologie/
10. Isabela Vasiliu-Scraba, Mircea Vulc?nescu si Alexandru Dragomir in Cercul de la Andonache infiin?at de Noica , in rev. ?Acolada”, Satu Mare, nr. 5/2013, sau https://isabelavs2.wordpress.com/constantin-noica/isabelavs-noica4andronache/ .

 

Autoare: Isabela Vasiliu-Scraba

 

SURSA: https://isabelavs2.wordpress.com/miscellanea/isabelavs-adnotat3-interviu-alxdragomir/