A
merula
(
Labrus merula
)
[1]
he una spezia di pesciu chi faci parti di a famiglia di i Labrinae.
[2]
He urighjinaria di l'Atlanticu uriintali, da u Portugallu a u Maroccu, includendu l'Azzori, e ancu da u mari Tarraniu.
U corpu he appena lungarinu, a testa he larga, piu corta o uguali a a prufundita di u corpu, incu i tacchi turchinu chjaru. A merula ha i denti forti, tali i denti di l'ochji, chi so attundulati ind'e l'asimplari piu annosi.
I ghjovani asimplari so verdi o brunicci incu i tacchi chjari, u corpu he piu pallidu, giaddu e grisgicciu. Certi campioni ani una striscia lungitudinali turchinu-biancu annantu i lati. L'asimplari vechji so turchini scuru, calchi volta verdi scuri o brunicci. A parti modda di i nutaghjoli dursali, anali e cudali he dilimitata da una striscia turchina chjara.
L'asimplari piu chjuchi formani picculi scialmi leni, ma i campioni piu maio e piu annosi so sulitarii.
Si ciba di zini, di mulluschi, di granci e di varma.
A maturita occorri dopu a dui anni a lunghezzi cumpresi tra 15 cm (5, 9 po) e 20 cm (7, 9 po). A l'ita di 7 anni, i masci misurani circa 31, 5 cm (12, 4 po) e i femini circa 30 cm (12 po). L'ita massima he di circa 16 - 17 anni.
'Ssa spezia frega da frivaghju a maghju in a mari uccidentali. L'ova so fatti fra i scogli e i pratulini marini e so prutetti da i masci.
A merula he impurtanti par i pupulazioni lucali in tantu ch'e pesciu di cunsumu e po dino essa truvata in u cummerciu di l'acquarii.
A merula si trova in l'Atlanticu di l'Estu, da u Portugallu a u Maroccu, e ancu in l'Azzori, e ancu in u mari Tarraniu, annantu l'insemu di a zona, eccituatu u Livanti di l'Urienti Vicinu e u mari Neru.
Si trova a merula intornu i scogli, fra l'alghi marini e in i pratulini marini tra l'alti fondi e 50 metri (160 po).
I minacci chi pesani annantu 'ssa spezia cumprendini a digradazioni di l'ambienti, in particulari a riduzioni di i pratulini marini, ma a pupulazioni un ha musciatu nisciunu segnu seriu di diclinu.
In a pesca artisgianali, he a catturatu in picculi quantita incu l'aiutu di reti e di palamiti, tuttu l'annu, ma beddu megliu da u branu a a fini di u vaghjimu.
In a pesca ricriativa, he a chjappu incu a piscaghjola e a a linia da mani. Com'e bucconu, i versi e i granci poni essa apradati, com'e i picculi pezzi di pesciu.
A carri he dolci, tennara, faciuli da dighiriscia e assa sapurita. A merula po essa priparata in numarosi modi, ma he ricumandatu d'arrusta a merula e di serva la incu l'oliu d'alivi, u suchju di limonu, l'aglia e u pursemulu. Si po dino fa bodda o pripara in u quatru di un tianu di pesciu mischiatu. I picculi campioni so fritti.
- ↑
Casanova (2010), p. 481.
- ↑
'Ss'articulu pruveni in parti da l'articulu currispundenti di a wikipedia in inglesu.
- Petru Casanova,
Motti
, Albiana, 2010