한국   대만   중국   일본 
Mari Tarraniu - Wikipedia Vai al contenuto

Mari Tarraniu

A prupositu di Wikipedia
U Mari Tarraniu vistu da u satellitu

U Mari Tarraniu (o Mare Terraniu , o Mediterraniu ) he un mari intercuntinintali situatu tra Auropa , Africa e Asia . A so superficia apprussimativa he di 2,51 milioni di  k ed ha un sviluppu massimu longu i paralleli di circa 3 700  k m . A lunghezza tutali di i so costi he di 46 000 km, a prufundita media essendu di circa 1 500 m, mentri quidda massima he di 5 270 m vicinu a i costi di u Pelupunnesu . A salinita media ammonta da 36,2 a 39 ‰.

A pupulazioni prisenti in i Stati bagnati da i so acqui ammonta a circa 450 milioni di parsoni. Sicondu a sturiugrafia he tradiziunalamenti cunsidaratu, a tempu cu u Prossimu Urienti e a u Mediu Urienti , com'e a culla di a civilta uccidintali a parta da u mondu anticu . Ci sfocia u fiumu piu longu di u mondu : u Nilu .


Generalita [ mudifica | edita a fonte ]

Manuali par a navigazioni di Diego Homem (1563). Bibbiuteca Naziunali, Firenza

U Mari tarraniu he culligatu a punenti a l' uceanu Atlanticu , a traversu u Strittone di Gibilterra . A livanti a traversu u mari di Marmara , par via di i Dardaneddi e u Bosforu , he culligatu a u Mari Neru . U mari di Marmara he a spessu cunsidaratu parti di u Mari tarraniu, mentri u Mari Neru he in generali cunsidaratu un mari distintu. U canali di Suez a sudu - livanti cullega u Mari tarraniu a u Mari Rossu .

I marei so assa limitati par via di u schersu culligamentu incu l' uceanu , chi limiteghja a massa d'acqua tutali cuncirnata da u finominu.

I tampiraturi di u Meditarraniu ani estremi cumpresi fra i 10 °C e i 32 °C. In generali s'oscilla fra i 12 °C - 18 °C in i mesa invirnali finu a i 23 °C - 30 °C in i mesa estivi, sicondu i zoni.

A l'azzioni di u mari Meditarraniu com'e cistarra termica he in bona parti divutu u clima meditarraniu , carattarizatu generalamenti da inguerni umiti e istati caldi e secchi. I culturi carattaristichi di a rigioni so: alivu , uva , agrumi , e lecci suvarini .

Putinziali distribuzioni d'alivi in u bacinu di u Meditarraniu. Indicatori biulogicu di u bacinu di u Meditarraniu. (Oteros, 2014) [1]

Etimulugia [ mudifica | edita a fonte ]

L'Imperu rumanu in u 120 d.C.

U terminu Meditarraniu diriveghja da a parola latina Mediterraneus , chi significheghja a mezu a i terri . U mari Meditarraniu a traversu a storia di l'umanita he statu cunnisciutu incu parechji noma. L' antichi Rumani u chjamavani, par asempiu, " Mari nostrum ", veni a di u nosciu mari (e infatti a cunquista rumana tucco tutti i rigioni affacciati annantu a u Meditarraniu).

A dinuminazioni ????? ?????? ??????? in arabu, a u-Bii?r a u-Abya? a u-Mutawassi? , veni a di "Mari Biancu di Mezu", ha inspiratu a dizioni turca di Akdeniz , "Mari Biancu". In l'altri lingui di u mondu, di solitu si ha sia un prestitu da u latinu o da lingui niulatini (par asempiu inglesa Mediterranean Sea ), sia, piu spessu, un calcu da u sensu di "mari mediu, a mezu (a i terri)" (par asempiu tedescu Mittelmeer , ebraicu Hayam Hatikhon (?????? ??????????), "u mari di mezu", berberu ilel Agrakal , "mari tra-terri", giappunesa Chich?kai (地中海), "mari a mezu a i terri", albanesa deti mesdhe , U mari a mezu a i terri).

Storia [ mudifica | edita a fonte ]

H. Letter, riprisintazioni di a Battaglia di Lepanto (Londra, Museiu marittimu naziunali)

Vera e probbiu ponti tra tarritorii, a rigioni di u Mari tarraniu he cunsidarata com'e a culla di parechji tra i piu antichi civilta di a Pianeta , e ancu u tiatru principali di a storia e di a cultura di a civilta uccidintali . L' agricultura a tempu cu l'addivamentu si diffusi annantu a i so costi intornu a u 6000 a.C. Piu dopu, in a so parti uriintali, una piu accintuata dinamicita culturali purto a a nascita d'arii urbani carattarizati da floridi attivita artisgianali e da un certu dinamisimu in i cummerci. Grazia a l'azzioni mediatrici di i Critesi, da l'isula di Creta , centru di a civilta minoica - micenia - tra u III e u II millenniu a.C. - si svilupponi intensi flussi cummirciali chi cuncirnani i costi anatolichi , a Grecia , l' Egittu , i costi di u Libanu , di l' Italia Miridiunali , di a Sicilia e di a Sardegna , cuntribuendu a intinsifica i rapporti culturali tra i numarosi populi custieri. Dopu a a crisa di u 1200 a.C. , quandu u sistemu intreiu di i cummerci fu sconvoltu da l'invasioni distruttivi di i Populi di u mari caghjunendu l'affundamentu di l' Imperu ittitu e di a Civilta micenia, i mutamenti pulitichi successivi criani in a zona siru - palistinesa i cundizioni par u sviluppu di i centri fenici e a nascita di a statu ebraicu .

Abili navigatori e altrettantu abili in i cummerci i Fenici (nomu grecu par riferiscia si a i Cananei ) navigani in longu e in largu par tuttu u Meditarraniu spurtendu i prudutti di u so floridu artisgianatu in i centri e porti cummirciali, dendu impulsu a a criazioni di cita custieri com'e Cartaghjina . In u VII seculu longu i stradi cummirciali tra urienti e uccidenti, a i Fenici s'affiancani i Grechi chi impiantani culonii in u bacinu ionicu, in u Mari Tirrenu, in u Mari Egeiu finu a u Mari Neru . A custanti crescita di novi insidiamenti criani forti tinsioni fra i populi custieri par via di a cuncurrenza in i marcati e l'espansioni greca in Uccidenti fu bluccata in u 541 a.C. da l'allianza tra Etruschi e Cartaghjinesi in a Battaglia di u Mari sardu . In u seculu dopu i Grechi funi prutagunisti in l'epicu scontru chi in u 480 a.C. l'opposi a i miri di Sersi in a Battaglia di Salamina , salvendu i so terri da l'accupazioni pirsiana. I nascenti putenzi di Roma e Cartaghjina svaccaghjani di novu u Meditarraniu e longhi guerri si cunclusini incu a cunsacrazioni di a putenza rumana e a distruzzioni di i Punichi. Da tandu u Meditarraniu divinto par i Rumani u Mari nostrum e annantu a tuttu u so bacinu si irradio a civilta e a putenza di a Roma ripublicana e imperiali . Dopu a a caduta di l'Imperu rumanu d'Uccidenti e a stagnazioni di i cummerci in u bacinu uccidintali, in l' Imperu rumanu d'Urienti i Bizantini mantensini intensi i traffichi marittimi finch'e in u VII e in u VIII seculu l' espansioni islamica scambio di novu l'intreiu bacinu, oltripassendu u Strettu di Gibilterra e ghjunghjendu finu a a Spagna incu a so civilta .

I Ripublichi marinari d' Amalfi , Vinezia , Pisa e Ghjenuva l'intaressi cummirciali in Urienti erani minacciati da i pirati saraceni , s'opposini efficaciamenti a st'espansioni, ma sii i cuntrasti incu i marinarii aragunesi , in aspra cuncurrenza annantu a i stradi versu Livanti, sii a caduta di Bisanziu in u 1453 , purtani a u diclinu di i traffichi meditarranii, diclinu chi s'accintuo sempri di piu dopu a u 1492 incu a scuparta di l'America e chi mancu a vittoria in a Battaglia di Lepanto in u 1571 riisci a firma, ghjunghjendu in u seculu XVII a a drastica riduzioni di a putenza navali viniziana. In u Setticentu i dibulezzi di l' Imperu ottumanu favuritini i scopi espansiunisti di l' Inglesi in u bacinu uccidintali, di l' Austriachi versu l'Adriaticu e di i Russii in u bacinu uriintali. In u seculu XIX , duranti i guerri nabulionichi Francia e Gran'Britagna si scuntrani viulintamenti in u Meditarraniu cumbattendu una guerra chi vidi l'inglesi privale e assicura si cusi u duminiu incuntrastatu di i mari. Sempri in l'Ottucentu, a custruzzioni di u canali di Suez resi pussibuli u culligamentu di u Mari tarraniu a l' Uceanu Indianu e custitui un avvinimentu di grandi impurtanza par i cummerci marittimi chi s'evitava in 'ssa menra a circunnavigazioni di l'Africa par righjunghja via mari i ricchi marcati asiatichi.

Murfulugia [ mudifica | edita a fonte ]

Riguardu a a tupugrafia di u fundali u mari tarraniu he divisu in dui parti principali:

Mari tarraniu uccidintali [ mudifica | edita a fonte ]

Mari tarraniu: bacinu uccidintali

U mari tarraniu uccidintali cumprendi dui bacini principali, quiddu algerianu-pruvinzali e u bacinu tirrenicu. U prima accupa un'aria piu o menu triangulari chi cumprendi u mari d'Alboran , u mari di i Baliari , u canali di Sardegna , u mari di Sardegna , u mari di Corsica e u mari Liguru . Ha una superficia di circa 240 000  k e una prufundezza massima di circa 2 800 m. In parechji zoni custieri, tipicamenti a i foci di l' Ebru e di u Rodanu a piattaforma cuntinintali righjunghji ancu i 60 km di larghezza, incu un massimu di 72 km vicinu a u Golfu di u Lionu . A larghezza minima occorri inveci tra Ghjenuva e Tulone , induva u fundali he carattarizatu da ampii e prufondi canyon. L'isuli di Maiorca e Minorca ani una piattaforma cumunu mentri Ibiza he siparata da un bracciu di mari prufondu 800 m. A u centru di u bacinu si trova a piana abissali di i Baliari, prufonda da i 2600 a i 2800 metri. U bacinu tirrenicu he a parti piu prufonda di u mari tarraniu uccidintali, e righjunghji infatti i 3800 m di prufundita (Fossa di u Tirrenu). U fundali he carattarizatu da a prisenza di numarosi dursali e di rilievi di tipu vulcanicu. Ci so muntagni sottumarini chi in parechji casi coddani insin'a -500 m com'e u Monti Marsili e u Monti Vavilov .

Pochi e di mudesti diminsioni so i piani abissali fra li quali si trovani a piana di Corsica, a piana d' Orosei , a piana d' Olbia , a piana abissali tirrenica e u rialzu plinianu. U bacinu he praticamenti chjusu, he missu in cumunicazioni incu i bacini aghjacenti da pochi stretti passaghji. A u nordu un canali prufondu circa 3/400 m u metti in cumunicazioni incu u Mari Liguru, u strettu di Bonifaziu , micca prufondu piu di i 50 m, u metti in cumunicazioni incu u bacinu algerianu a tempu cu u prufondu canali di Sardegna , carattarizatu da a prisenza di a fossa algerianu-tirrenica, metti in cumunicazioni i dui bacini a sudu di a Sardegna .

U canali di Sicilia , incu un fundali bassu e carattarizatu da a prisenza di banchi chi poni riducia a prufundezza a pochi dicini di metri, u metti in cumunicazioni incu u Meditarraniu Uriintali.

Meditarraniu uriintali [ mudifica | edita a fonte ]

Mari Meditarraniu: u bacinu uriintali

Facini parti di u Meditarraniu uriintali u bacinu di u mari Adriaticu, u mari Ioniu, u mari Egeiu, u mari Libicu e u bacinu di u mari di Livanti. L'Adriaticu ha una superficia di circa 135 000  k e una prufundezza massima di 1 230 m.

U mari Adriaticu

Da un puntu di vista murfulogicu po essa divisu in tre arii: a parti sittintriunali cumplittamenti duminata da u delta di u Pocu he un lentu declivu in u quali a prufundezza un supareghja micca i 75 m . A parti cintrali, tra Ancona e u Gargano , he carattarizata da a prisenza d'una diprissioni ditta "fossa di u mediu Adriaticu" (266 m) . A zona miridiunali ha una piattaforma cuntinintali chi si ristringhji in currispundenza di a Puglia finu a circa 20 km . Fra a Puglia e l' Albania si trova a piana adriatica incu una prufundezza media di circa 1 000 m e a massima di 1 200 m. Da qui a prufundezza ricodda a circa 800 m in currispundenza di u canali d'Otranto chi sipara u Mari Adriaticu da u Mari Ioniu.

U mari Ioniu si stendi annantu a una superficia di circa 616 000  k da i costi di a Libia e di a Tunisia fina a l'Albania, Grecia e a l'Italia miridiunali. Righjunghji una massima prufundita (5 270 m) in a fossa Calypso (ditta ancu fossa ellenica), a u largu di a costa miridiunali di u Peluponnesu . In u Mari Ioniu si trova a piu stesa piana abissali di u mari tarraniu.

U mari Egeiu ha una superficia di circa 80 000  k e conta piu di 200 isuli. U cullega a u Mari Ioniu u Golfu di Corintu (56 m) e numarosi canali prufondi fra i 300 m e i 800 m fra l'isuli di Rodi e Creta . Righjunghji a so massima prufundita (2 500 m) in currispundenza di a fossa di Creta chi si stendi da u Golfu di Argolide a Rodi.

U Mari Libicu si stendi da a costa sudu di Creta fina a i spondi di a Libia .

U Mari di Livanti he a parti piu uriintali d u mari tarraniu, ed ha una superficia di circa 320 000 km 2 . He dilimitatu a punenti da a linia chi cunghjunghji Capu Ra's a u-Hilal , in Libia incu l' isula di Gavdos vicinu a Creta. A piattaforma cuntinintali he assa stesa sii vicinu a u delta di u Nilu sii in u golfu di Iskenderun . A massima prufundezza he di 4 384 m in currispundenza di a fossa di Pliniu.

Mari interni [ mudifica | edita a fonte ]

Clima [ mudifica | edita a fonte ]

U clima di gran'parti di i paesa chi s'affacciani annantu a u bacinu di u Meditarraniu he carattarizatu da istati caldi e asciutti incu piuviusita cuncintrata in u periodu vaghjimali e inguirnali. Sti carattaristichi climatichi so riscuntrati ancu in altri parti di a pianeta e pricisamenti in a California centru-miridiunali, in Australia uccidintali, in Sudafrica e in a parti centru sittintriunali di u Cili . L'influenza di i currenti marini ni custituisci unu di i fattori fundamintali chi quiddi carrieghjani acqui incu una tampiratura piu alta rispettu a a latitudina . Inoltri a vicinanza di u tropicu parmetti in i periodi estivi a pirmanenza di massi d'aria calda e asciutta, com'e in i climi sub-trupicali .

Di seguitu he ripurtatu un graficu chi discrivi a tampiratura di u Meditarraniu sicondu parechji cita marittimi chi ci s'affacciani.

Tampiratura marina (°C)
Ghj Fri Mar Apr Mag Ghj Lug Aos Sit Utt Nuv Dic
Marseglia [2] 13 12 11 13 16 18 21 22 21 18 16 14
Barcilona [3] 13 13 12 14 17 20 23 25 23 20 17 15
Valencia [4] 14 13 14 15 17 21 24 26 24 21 18 15
Napuli [5] 15 14 14 15 18 22 25 27 25 22 19 16
Vinezia [6] 11 10 11 13 18 22 25 26 23 20 16 14
Malaga [7] 16 15 15 16 17 20 22 23 22 20 18 16
Gibilterra [8] 16 15 16 16 17 20 22 22 22 20 18 17
Atena [9] 16 15 15 16 18 21 24 24 24 21 19 18
Heraklion [10] 16 15 15 16 19 22 24 25 24 22 20 18
Malta [11] 16 16 15 16 18 21 24 26 25 23 21 18
Larnaca [12] 18 17 17 18 20 24 26 27 27 25 22 19
Limassol [13] 18 17 17 18 20 24 26 27 27 25 22 19
Antalya 17 17 17 18 21 24 27 28 27 25 22 19
Alissandria d'Egittu [14] 18 17 17 18 20 23 25 26 26 25 22 20
Tel Aviv [15] 18 17 17 18 21 24 26 28 27 26 23 20

Noti [ mudifica | edita a fonte ]

  1. Oteros Jose (2014) Modelizacion di u ciclu fenologico reproductor di l'alivu (Tesis Doctoral). Universidad de Cordoba, Cordoba, Espana u_ciclu_fenolgico_reproductor_di u_alivu_%28Olea_europaea_L.%29?ev=prf_pub Link
  2. Marseille Climate and Weather Averages, France
  3. Barcelona Climate and Weather Averages, Spain
  4. Valencia Climate and Weather Averages, Spain
  5. Naples Climate and Weather Averages, Neapolitan Riviera
  6. Venice Climate and Weather Averages, Venetian Riviera
  7. u-sol/malaga.php Malaga Climate and Weather Averages, Costa di u Sol
  8. Gibraltar Climate and Weather Averages
  9. Athens Climate and Weather Averages, Greece
  10. Iraklion Climate and Weather Averages, Crete
  11. Valletta Climate and Weather Averages, Malta
  12. Larnaca Climate and Weather Averages, Cyprus
  13. Limassol Climate and Weather Averages, Cyprus
  14. Alexandria Climate and Weather Averages, Egypt
  15. Tel Aviv Climate and Weather Averages, Israel