U
Mari Tarraniu
(o
Mare Terraniu
, o
Mediterraniu
) he un
mari
intercuntinintali situatu tra
Auropa
,
Africa
e
Asia
. A so superficia apprussimativa he di
2,51 milioni di
k
m²
ed ha un sviluppu massimu longu i
paralleli
di circa
3 700
k
m
. A lunghezza tutali di i so costi he di
46 000
km, a
prufundita
media essendu di circa
1 500
m, mentri quidda massima he di
5 270
m vicinu a i costi di u
Pelupunnesu
. A
salinita
media ammonta da 36,2 a 39 ‰.
A
pupulazioni
prisenti in i Stati bagnati da i so acqui ammonta a circa 450 milioni di parsoni. Sicondu a
sturiugrafia
he tradiziunalamenti cunsidaratu, a tempu cu u
Prossimu Urienti
e a u
Mediu Urienti
, com'e a culla di a
civilta uccidintali
a parta da u
mondu anticu
. Ci sfocia
u fiumu piu longu di u mondu
: u
Nilu
.
U Mari tarraniu he culligatu a
punenti
a l'
uceanu Atlanticu
, a traversu u
Strittone di Gibilterra
. A
livanti
a traversu u
mari di Marmara
, par via di i
Dardaneddi
e u
Bosforu
, he culligatu a u
Mari Neru
. U mari di Marmara he a spessu cunsidaratu parti di u Mari tarraniu, mentri u Mari Neru he in generali cunsidaratu un mari distintu. U
canali di Suez
a
sudu
-
livanti
cullega u Mari tarraniu a u
Mari Rossu
.
I
marei
so assa limitati par via di u schersu culligamentu incu l'
uceanu
, chi limiteghja a massa d'acqua tutali cuncirnata da u finominu.
I tampiraturi di u Meditarraniu ani estremi cumpresi fra i 10 °C e i 32 °C. In generali s'oscilla fra i 12 °C - 18 °C in i mesa invirnali finu a i 23 °C - 30 °C in i mesa estivi, sicondu i zoni.
A l'azzioni di u mari Meditarraniu com'e cistarra termica he in bona parti divutu u
clima meditarraniu
, carattarizatu generalamenti da
inguerni
umiti e
istati
caldi e secchi. I culturi carattaristichi di a rigioni so:
alivu
,
uva
,
agrumi
, e
lecci suvarini
.
U terminu Meditarraniu diriveghja da a parola
latina
Mediterraneus
, chi significheghja
a mezu a i terri
. U mari Meditarraniu a traversu a storia di l'umanita he statu cunnisciutu incu parechji noma. L'
antichi Rumani
u chjamavani, par asempiu, "
Mari nostrum
", veni a di u nosciu mari (e infatti a cunquista rumana tucco tutti i rigioni affacciati annantu a u Meditarraniu).
A dinuminazioni ????? ?????? ??????? in arabu,
a u-Bii?r a u-Abya? a u-Mutawassi?
, veni a di "Mari Biancu di Mezu", ha inspiratu a dizioni
turca
di
Akdeniz
, "Mari Biancu". In l'altri lingui di u mondu, di solitu si ha sia un
prestitu
da u latinu o da
lingui niulatini
(par asempiu
inglesa
Mediterranean Sea
), sia, piu spessu, un
calcu
da u sensu di "mari mediu, a mezu (a i terri)" (par asempiu
tedescu
Mittelmeer
,
ebraicu
Hayam Hatikhon
(?????? ??????????), "u mari di mezu",
berberu
ilel Agrakal
, "mari tra-terri",
giappunesa
Chich?kai
(地中海), "mari a mezu a i terri",
albanesa
deti mesdhe
, U mari a mezu a i terri).
Vera e probbiu ponti tra tarritorii, a rigioni di u Mari tarraniu he cunsidarata com'e a culla di parechji tra i piu antichi
civilta
di a
Pianeta
, e ancu u tiatru principali di a storia e di a cultura di a
civilta uccidintali
. L'
agricultura
a tempu cu l'addivamentu si diffusi annantu a i so costi intornu a u 6000 a.C. Piu dopu, in a so parti uriintali, una piu accintuata dinamicita culturali purto a a nascita d'arii urbani carattarizati da floridi attivita artisgianali e da un certu dinamisimu in i cummerci. Grazia a l'azzioni mediatrici di i Critesi, da l'isula di
Creta
, centru di a
civilta minoica
-
micenia
- tra u III e u II millenniu a.C. - si svilupponi intensi flussi cummirciali chi
cuncirnani i
costi anatolichi
, a
Grecia
, l'
Egittu
, i costi di u
Libanu
, di l'
Italia Miridiunali
, di a
Sicilia
e di a
Sardegna
, cuntribuendu a intinsifica i rapporti culturali tra i numarosi populi custieri. Dopu a a crisa di u
1200 a.C.
, quandu u sistemu intreiu di i cummerci fu sconvoltu da l'invasioni distruttivi di i
Populi di u mari
caghjunendu l'affundamentu di l'
Imperu ittitu
e di a Civilta micenia, i mutamenti pulitichi successivi criani in a zona
siru
-
palistinesa
i cundizioni par u sviluppu di i
centri fenici
e a nascita di a
statu ebraicu
.
Abili navigatori e altrettantu abili in i cummerci i Fenici (nomu
grecu
par riferiscia si a i
Cananei
) navigani in longu e in largu par tuttu u Meditarraniu spurtendu i prudutti di u so floridu artisgianatu in i centri e porti cummirciali, dendu impulsu a a criazioni di cita custieri com'e
Cartaghjina
. In u VII seculu longu i stradi cummirciali tra urienti e uccidenti, a i Fenici s'affiancani i
Grechi
chi impiantani culonii in u bacinu ionicu, in u Mari Tirrenu, in u Mari Egeiu finu a u
Mari Neru
. A custanti crescita di novi insidiamenti criani forti tinsioni fra i populi custieri par via di a cuncurrenza in i marcati e l'espansioni greca in Uccidenti fu bluccata in u
541 a.C.
da l'allianza tra
Etruschi
e
Cartaghjinesi
in a
Battaglia di u Mari sardu
. In u seculu dopu i Grechi funi prutagunisti in l'epicu scontru chi in u
480 a.C.
l'opposi a i miri di
Sersi
in a
Battaglia di Salamina
, salvendu i so terri da l'accupazioni pirsiana. I nascenti putenzi di
Roma
e Cartaghjina svaccaghjani di novu u Meditarraniu e
longhi guerri
si cunclusini incu a cunsacrazioni di a putenza rumana e a distruzzioni di i Punichi. Da tandu u Meditarraniu divinto par i Rumani u
Mari nostrum
e annantu a tuttu u so bacinu si irradio a civilta e a putenza di a
Roma ripublicana
e
imperiali
. Dopu a a
caduta di l'Imperu rumanu d'Uccidenti
e a stagnazioni di i cummerci in u bacinu uccidintali, in l'
Imperu rumanu d'Urienti
i
Bizantini
mantensini intensi i traffichi marittimi finch'e in u VII e in u VIII seculu l'
espansioni islamica
scambio di novu l'intreiu bacinu, oltripassendu u
Strettu di Gibilterra
e ghjunghjendu finu a a
Spagna
incu a so
civilta
.
I
Ripublichi marinari
d'
Amalfi
,
Vinezia
,
Pisa
e
Ghjenuva
l'intaressi cummirciali in Urienti erani minacciati da i
pirati saraceni
, s'opposini efficaciamenti a st'espansioni, ma sii i cuntrasti incu i
marinarii aragunesi
, in aspra cuncurrenza annantu a i stradi versu Livanti, sii a caduta di
Bisanziu
in u
1453
, purtani a u diclinu di i traffichi meditarranii, diclinu chi s'accintuo sempri di piu dopu a u
1492
incu a
scuparta di l'America
e chi mancu a vittoria in a
Battaglia di Lepanto
in u
1571
riisci a firma, ghjunghjendu in u
seculu XVII
a a drastica riduzioni di a putenza navali viniziana. In u
Setticentu
i dibulezzi di l'
Imperu ottumanu
favuritini i scopi espansiunisti di l'
Inglesi
in u bacinu uccidintali, di l'
Austriachi
versu l'Adriaticu e di i
Russii
in u bacinu uriintali. In u
seculu XIX
, duranti i
guerri nabulionichi
Francia
e
Gran'Britagna
si scuntrani viulintamenti in u Meditarraniu cumbattendu una guerra chi vidi l'inglesi privale e assicura si cusi u duminiu incuntrastatu di i mari. Sempri in l'Ottucentu, a custruzzioni di u
canali di Suez
resi pussibuli u culligamentu di u Mari tarraniu a l'
Uceanu Indianu
e custitui un avvinimentu di grandi impurtanza par i cummerci marittimi chi s'evitava in 'ssa menra a circunnavigazioni di l'Africa par righjunghja via mari i ricchi marcati asiatichi.
Riguardu a a tupugrafia di u fundali u mari tarraniu he divisu in dui parti principali:
U mari tarraniu uccidintali cumprendi dui bacini principali, quiddu algerianu-pruvinzali e u bacinu tirrenicu. U prima accupa un'aria piu o menu triangulari chi cumprendi u
mari d'Alboran
, u
mari di i Baliari
, u
canali di Sardegna
, u
mari di Sardegna
, u
mari di Corsica
e u
mari Liguru
. Ha una superficia di circa
240 000
k
m²
e una prufundezza massima di circa
2 800 m.
In parechji zoni custieri, tipicamenti a i foci di l'
Ebru
e di u
Rodanu
a piattaforma cuntinintali righjunghji ancu i 60 km di larghezza, incu un massimu di 72 km vicinu a u
Golfu di u Lionu
. A larghezza minima occorri inveci tra
Ghjenuva
e
Tulone
, induva u fundali he carattarizatu da ampii e prufondi canyon. L'isuli di
Maiorca
e
Minorca
ani una piattaforma cumunu mentri
Ibiza
he siparata da un
bracciu di mari
prufondu 800 m. A u centru di u bacinu si trova a piana abissali di i Baliari, prufonda da i 2600 a i 2800 metri. U bacinu tirrenicu he a parti piu prufonda di u mari tarraniu uccidintali, e righjunghji infatti i 3800 m di prufundita (Fossa di u Tirrenu). U fundali he carattarizatu da a prisenza di numarosi dursali e di rilievi di tipu vulcanicu. Ci so
muntagni sottumarini
chi in parechji casi coddani insin'a -500 m com'e u
Monti Marsili
e u
Monti Vavilov
.
Pochi e di mudesti diminsioni so i piani abissali fra li quali si trovani a piana di Corsica, a piana d'
Orosei
, a piana d'
Olbia
, a piana abissali tirrenica e u rialzu plinianu. U bacinu he praticamenti chjusu, he missu in cumunicazioni incu i bacini aghjacenti da pochi stretti passaghji. A u nordu un canali prufondu circa 3/400 m u metti in cumunicazioni incu u Mari Liguru, u
strettu di Bonifaziu
, micca prufondu piu di i 50 m, u metti in cumunicazioni incu u bacinu algerianu a tempu cu u prufondu
canali di Sardegna
, carattarizatu da a prisenza di a fossa algerianu-tirrenica, metti in cumunicazioni i dui bacini a sudu di a
Sardegna
.
U
canali di Sicilia
, incu un fundali bassu e carattarizatu da a prisenza di banchi chi poni riducia a prufundezza a pochi dicini di metri, u metti in cumunicazioni incu u Meditarraniu Uriintali.
Facini parti di u Meditarraniu uriintali u bacinu di u mari Adriaticu, u mari Ioniu, u mari Egeiu, u mari Libicu e u bacinu di u mari di Livanti. L'Adriaticu ha una superficia di circa
135 000
k
m²
e una prufundezza massima di
1 230 m.
Da un puntu di vista murfulogicu po essa divisu in tre arii: a parti sittintriunali cumplittamenti duminata da u
delta di u Pocu
he un lentu declivu in u quali a prufundezza un supareghja micca i
75 m
. A parti cintrali, tra
Ancona
e u
Gargano
, he carattarizata da a prisenza d'una diprissioni ditta "fossa di u mediu Adriaticu"
(266 m)
. A zona miridiunali ha una piattaforma cuntinintali chi si ristringhji in currispundenza di a
Puglia
finu a circa
20 km
. Fra a Puglia e l'
Albania
si trova a piana adriatica incu una prufundezza media di circa
1 000 m
e a massima di
1 200 m.
Da qui a prufundezza ricodda a circa
800 m
in currispundenza di u
canali d'Otranto
chi sipara u Mari Adriaticu da u Mari Ioniu.
U mari Ioniu si stendi annantu a una superficia di circa
616 000
k
m²
da i costi di a
Libia
e di a
Tunisia
fina a l'Albania,
Grecia
e a l'Italia miridiunali. Righjunghji una massima prufundita
(5 270 m)
in a
fossa Calypso
(ditta ancu fossa ellenica), a u largu di a costa miridiunali di u
Peluponnesu
. In u Mari Ioniu si trova a piu stesa piana abissali di u mari tarraniu.
U mari Egeiu ha una superficia di circa
80 000
k
m²
e conta piu di 200 isuli. U cullega a u Mari Ioniu u
Golfu di Corintu
(56 m)
e numarosi canali prufondi fra i
300 m
e i
800 m
fra l'isuli di
Rodi
e
Creta
. Righjunghji a so massima prufundita
(2 500 m)
in currispundenza di a fossa di Creta chi si stendi da u
Golfu di Argolide
a Rodi.
U Mari Libicu si stendi da a costa sudu di
Creta
fina a i spondi di a
Libia
.
U Mari di Livanti he a parti piu uriintali d u mari tarraniu, ed ha una superficia di circa
320 000 km
2
. He dilimitatu a punenti da a linia chi cunghjunghji
Capu Ra's a u-Hilal
, in Libia incu l'
isula di Gavdos
vicinu a Creta. A piattaforma cuntinintali he assa stesa sii vicinu a u
delta di u Nilu
sii in u
golfu di Iskenderun
. A massima prufundezza he di
4 384 m
in currispundenza di a fossa di Pliniu.
U clima di gran'parti di i paesa chi s'affacciani annantu a u bacinu di u Meditarraniu he carattarizatu da istati caldi e asciutti incu piuviusita cuncintrata in u periodu vaghjimali e inguirnali. Sti carattaristichi climatichi so riscuntrati ancu in altri parti di a pianeta e pricisamenti in a
California
centru-miridiunali, in
Australia
uccidintali, in
Sudafrica
e in a parti centru sittintriunali di u
Cili
. L'influenza di i
currenti marini
ni custituisci unu di i fattori fundamintali chi quiddi carrieghjani acqui incu una tampiratura piu alta rispettu a a
latitudina
. Inoltri a vicinanza di u
tropicu
parmetti in i periodi estivi a pirmanenza di massi d'aria calda e asciutta, com'e in i
climi sub-trupicali
.
Di seguitu he ripurtatu un graficu chi discrivi a tampiratura di u Meditarraniu sicondu parechji cita marittimi chi ci s'affacciani.
- ↑
Oteros Jose (2014) Modelizacion di u ciclu fenologico reproductor di l'alivu (Tesis Doctoral). Universidad de Cordoba, Cordoba, Espana
u_ciclu_fenolgico_reproductor_di u_alivu_%28Olea_europaea_L.%29?ev=prf_pub
Link
- ↑
Marseille Climate and Weather Averages, France
- ↑
Barcelona Climate and Weather Averages, Spain
- ↑
Valencia Climate and Weather Averages, Spain
- ↑
Naples Climate and Weather Averages, Neapolitan Riviera
- ↑
Venice Climate and Weather Averages, Venetian Riviera
- ↑
u-sol/malaga.php Malaga Climate and Weather Averages, Costa di u Sol
- ↑
Gibraltar Climate and Weather Averages
- ↑
Athens Climate and Weather Averages, Greece
- ↑
Iraklion Climate and Weather Averages, Crete
- ↑
Valletta Climate and Weather Averages, Malta
- ↑
Larnaca Climate and Weather Averages, Cyprus
- ↑
Limassol Climate and Weather Averages, Cyprus
- ↑
Alexandria Climate and Weather Averages, Egypt
- ↑
Tel Aviv Climate and Weather Averages, Israel