U
12 di marzu
he u 71
u
ghjornu
di l'annu (u 72
u
si he bisestile) in u calendariu gregurianu. Restanu 294 ghjorni a a fine di l'annu.
Santu
Mamilianu
.
Un San Mamilianu he statu marturiatu in Roma a u seculu terzu ma, in Corsica, si festighjeghja a San Mamilianu di Monte Cristu, chi serebbi un arcivescu di Palerma, esiliatu cu i cumpagni in Africa, a u seculu quintu.
Da l'Africa, scappanu, passanu in Cagliari, e po si ne vanu in un'isula, a 45 chilometri da a Corsica. L'isula si chjamava Monte Giove: a battezanu Monte Cristu e ci facenu un'abbazia.
In u 1110, e salme di San Mamilianu e cumpagni so state purtate in Civita Vechja, u portu di Roma.
In Corsica, l'abbazia di Monte Cristu era diventata, pocu a pocu, patrona di parechje chjese e terre:
. l'abbazia di San Benedettu e San Zenobiu di u cavu d'Aleria, a a Petra di Verde;
. a chjesa Santa Maria di Barcaia, in Linguizzetta;
. a chjesa Santa Marione, di Corti;
. l'abbazia San Benedettu, di Merusaglia;
. l'abbazia Santa Maria di Canovaria, a u Prunu, cu e chjese di l'Ampugnani;
. u castellu e a cappella San Martinu di Lumitu, in Scata;
. a cappella San Mamilianu, in San Ghjuvanni di Moriani;
. a chjesa di San Pancraziu e l'abbazia di Santa Barbara, a u Poghju di Moriani;
. e d'altre, in Tavagna, in Casinca, e ancu in Pumonte.
Una legenda conta chi, a e Valle di Campulori, tutte e dumeniche, un frate venia da Monte Cristu a di a messa a a cappella di Santa Cristina. Forse chi Santa Cristina dipendia da l'abbazia di Santa Barbara, chi ghjera ghjustu sopra, nantu a u Pughjulacciu.
In u 1232, l'abbazia di Monte Cristu, cu tuttu cio ch'ella pussedia, he stata data da u papa a u cunventu camaldulese di Pisa: San Michele in Borgu.
Etimolugia: forse sfurmazione di Massimilianu. V. Massimu (14 aprile).
Paesi: San Ghjuvanni di Moriani, Tagliu di Tavagna, a Munacia d'Orezza, a Scolca.
[1]