I Santi
Dunazianu e Rugazianu
.
Dunazianu e Rugazianu
eranu fratelli. Campavanu in Condevincum, l'attuale cita di Nantes, dipartimentu di a Loire-Atlantique, a l'epica chi Massiminu era imperatore, dunque tra l'annu 235 e l'annu 238.
Dunazianu era Cristianu. Rugazianu si preparava a esse battizatu. Dinunziati, so stati cunvucati davanti a u legatu di l'imperatore.
U legatu disse a Dunazianu:
- "Un' ti cuntenti di ricusa u cultu di Giove e Appollu, ma predicheghji quellu di u crucifissatu e cunverti ghjente".
- "Eiu vurebbi caccia tuttu u mondu da l'errore", rispose Dunazianu.
U ghjudice u mando in prigio e fece vene u fratellu. Li disse:
- "Cumu he? ancu tu ti voli imbrutta cu u battezimu? Si a tempu. Rinuncia?!".
Rugazianu fece listessa risposta che u fratellu.
U lindumane so stati marturiati nantu a un cavallettu e scapati.
Avianu passatu tutta a nuttata a prega e a basgiassi. Rugazianu, in a so nucentita, credia chi i basgi di u fratellu pudianu sustitui l'acqua di u battezimu.
Etimolugia: da u lat. "donatus" (datu da Diu, cuncessu da Diu).
Casate: Donati, Donatini.
Nomi, Donat, Donata, Donatella, Donatien, Donatienne, Donatio, Donato, Donatu, Donella, Donelle, Donetta, Donna, Dunata, Dunatu, Dunaziana, Dunazianu.
Paesi e cita: Nantes.
Prutezzione: tonu e inundazioni.
[1]