San
Teofalu
. Santu
Iviu
.
Teofalu
he natu in Corti u 30 uttobre di l'annu 1676, figliolu d'Antone di i Signori e di Maria Maddalena Arrighi. U so nome era Biasgiu. Ha pigliatu u nome di Teofalu quand'ellu si he fattu frate, a 17 anni, u 17 sittembre 1693.
L'annu dopu, Teofalu partia per l'Italia. Da u 1694 a l'annu 1700, ha studiatu a filosufia e a teolugia. Fattu prete in Napuli in u 1699, si appruntava a fa da prufessore quand'ellu rinuncio per via di una cascatura chi u lascio sciancu pe a vita. Si n'ando in un Ritiru, unu di issi cunventi franciscani duve a regula era piu severa che in altro e duve i frati praticavanu a sulitutine.
In u 1730, ha 54 anni. Di nuvembre, u Ministru generale di l'Ordine u manda in Corsica per facci un Ritiru. Quand'ellu sbarca facia quasi un annu chi i Corsi si eranu rivultati contru a Genuva.
Trasfurma un cunventu in Ritiru, un era facile chi i Franciscani di Corsica un avianu l'abitutine di campa rinchjusi, e un ci tenianu. A li prova in Caccia, a u Viscuvatu e in Cervioni. Nimu accetta. In fine li riesce di trasfurma u cunventu di Zuani.
In u 1734, Teofalu volta in Italia. In Toscana, face un Ririru in Fucecchio. He mortu in issu cunventu u 19 maghju 1740. He statu beatificatu u 19 ghjennaghju 1896 e canunizatu u 28 ghjugnu 1930.
Etimolugia: da u gr. "theos" (diu) e "philos" (chi tene caru).
Nomi: Offy, Teofalu, Teofil, Teofila, Teofilia, Teofilo, Teofilu, Theofil, Theophil, Theophila,Theophile, Theophilia, Theophilus.
Paesi e cita: Corti, Miomu.
Iviu
, natu in u 1253, mortu in u 1303, he u piu pupulare di i santi brettoni. Urdinatu pretu, ha fattu quattru anni u ghjudice ecclesiasticu a u capilocu, sei anni u curatu di una piccula parochja, e po si he ritiratu in un castellettu chi u bahbu li avia lasciatu. Ci allugiava vechji e zitelli abbandunati e facia l'avucatu pe a povera ghjente.
Un terzettu latinu dice: "Sant'Iviu era brettone. Era avucatu e, creditemi puru, un era mica ladru".
A riputazione di ladru fatta a l'avucati, un esistia micca che in Brettagna. Mgre di aFoata ha scrittu:
Si trova un santu fra tutti l'avucati.
Ma in u so uffiziu cantavanu li frati:
Advocatus et non latro
Res miranda?! tutti ladri?!
Unu santu si ci fu
Ma fu solu e un ci he piu.
Etimolugia: da u germ. "iv" (u tassu)
Nomi: Eozen, Erwan, Iefke, Iv, Iva, Ivain, Ivar, Iven, Iver, Ivetta, Iviu, Ivka, Ivo, Ivona, Ivonne, Ivonou, Iwo, Nonna, Von, Vonne, Vonnie, Yeun, Yf, Yft, Youna,Yun, Yve, Yveline, Yves, Yvette, Yvon, Yvona, Yvonne, Yvonnick.
Paesi e cita: Renne (S. Ivone).
Prutezzione: avucati, nutari, usceri.
[1]