Santu
Vitturianu
. Santu
Turibiu
.
Vitturianu era un guvernatore di Cartagine, in Tunisia. He statu marturiatu versu l'annu 484, a l'epica di e grande persecuzioni urganizate in l'Africa di u Nordu da Unericcu, re di i Vandali.
Unericcu l'avia dettu di cunvertesi a l'Arianisimu e di imprigiuna i cristiani catolichi. Vitturianu avia rispostu:
"Un' ci serebbi altra vita che quella che no cunnuscimu nantu a ista terra, chi resterebbi quantunque fidu a Cristu, a Cristu chi m'ha fattu tantu favori. Ma eiu, credu a a vita eterna ch'ellu ci ha prumessu. Ricusu d'esegui i to ordini, ancu s'avissi da more in u focu o da e bestie."
Allora, Unericcu u fece marturia e tumba.
Etimolugia: V. Vittoriu (21 lugliu).
Turibiu era un Spagnolu natu in Maiorca in u 1538. Avia 43 anni quandu u re Filippu Secondu u mando cum'e arcivescu in Lima, a capitale di u Peru.
Qualla, i ghjunghjiticci eranu ghjentaccia. L'Indiani ch'elli facianu travaglia a e minere per circa l'oru, eranu cunsiderati cum'e animali.
A dioccesi di Turibiu era immensa. Quand'ellu ghjunse, messe sette anni per fanne u giru in tre visite. Cristianizava, battizava, ma circava dinu di rende a so dignita a l'Indiani, ubligandu i so preti a falli a scola. L'affare un fu facile chi quelli chi avianu u cumandu un avianu che disprezzu pe i nativi, ma ellu, paziente, curaggiosu, inchjuccutu e malignu, multiplico i preti creendu, in Lima, u primu seminariu di l'America suttana.
Dopu a 25 anni d'apustulatu, si ammalo. Era in a cita di Santa. Dumando a quelli chi u curavanu di dilli u veru e, sapendusi persu, si preparo a more. L'anu chjusu l'ochji u 23 marzu 1606.
[1]