?Dumneavoastr?, cand pierde?i timpul, ce face?i?“ sau ?Cand v-a?i indr?gostit ultima oar??“ sunt cateva intreb?ri la care nume cunoscute din lumea literar? au r?spuns cu lejeritate ?i cu umor, in volumul de interviuri coordonat de Marius Chivu.

Volumul ?Ce-a vrut s? spun? autorul“, ap?rut la Editura Polirom , con?ine 27 de interviuri pe care Marius Chivu le-a publicat in ultimii ani in publica?ii culturale ca Dilemateca sau Revista 22. Volumul nu este o simpl? colec?ie de interviuri vechi, pentru c? fiecare scriitor intervievat (cu excep?ia lui Gheorghe Cr?ciun) a completat un ?update“, prin care ?i-a comentat afirma?iile de alt?dat?.

In plus, ca bonus, fiecare interviu e urmat de unul sau mai multe r?spunsuri prilejuite de anchetele Dilematecii. Printre cei intervieva?i se reg?sesc ?tefan Agopian, Dan Coman, ?erban Foar??, Dan C. Mih?ilescu, Ioana Parvulescu, Nora Iuga, Tia ?erb?nescu.?Mai jos reproducem cateva fragmente din r?spunsurile date de Andrei Ple?u, Mircea C?rt?rescu ?i Emil Brumaru.

Andrei Ple?u: ?Umorul este, in cazul meu, o strict? form? de polite?e”

?M? tem c?, intr-o foarte mare parte, umorul ?ine de natur?, de firea omului. Unii, pur ?i simplu nu au umor. In m?sura in care se poate spune despre mine c? am umor, cred c? aceasta este o tr?s?tur? a naturii mele. Imi place s? binedispun oamenii ?i mi se pare esen?ial? pentru dialog ?i bun? convie?uire o anumit? form? de bun? dispozi?ie.

Intr-o atmosfer? de bun? dispozi?ie ? nu de veselie isteric? sau de chicoteal? infantil? ? omul este tolerant, ?i creativ. De aceea cred c? umorul este una dintre cele mai pre?ioase st?ri l?untrice pe care po?i s? le ai. Din p?cate, nu reu?esc asta tocmai cu cei apropia?i. Cind ies din lume tind s? devin moroc?nos. Fie din epuizare, fie dintr-o insuficien?? interioar?… Regret asta. E una din infrangerile vie?ii mele private.

Altfel, sint sigur c?, dac? umorul ar deveni o virtute obligatorie pentru a de?ine o func?ie public?, lucrurile ar merge mult mai bine in Romania. Lumea noastr? politic? are umor doar cind nu vrea.”

S? ?tii s?-?i pierzi timpul

?Felul modern de a pierde timpul e de a nu avea timp de pierdut. Omul recent e un om ocupat, st?pinit de l?comia de a valorifica, de un fel de delir al productivit??ii, al livr?rii continue. Ins? ocupa?iile noastre obi?nuite sint o uria?? pierdere de timp dac? le raport?m la axele esen?iale ale unui destin.

M-am intilnit de curind cu un mare c?lug?r din vechea genera?ie ? un om de peste 90 de ani ? care mi-a spus dou? lucruri esen?iale: s? ai mereu con?tiin?a c? timpul e foarte pre?ios ?i s? incerci s? ob?ii o stare de veghe continu?, un fel de a fi treaz, de a suprima momentele in care e?ti absent din tine insu?i. A percepe cu maxim? acuitate fiecare detaliu, fiecare moment, fiecare om din preajma ta inseamn? a nu avea blackout -uri.

A nu l?sa nici o secund? s? treac? f?r? chip, a fi integral prezent in fiecare gest pe care il faci, a nu tr?i somnambulic. Nu e vorba s? ajungi s? la un fel de insomnie nevrotic?, ci s? absorbi in permanen?? infinitatea, bog??ia enorm? a clipei.”

Cand pierd timpul…

?Imi place s? stau. Nu-mi iese chiar statul de tip zen , dar imi iese z?cutul: s? m? destind complet, s? nu mi se cear? nimic, s? las corpul ?i toate anexele lui in orizontul unei bucurii f?r? iluzii. ?i imi place s? stau de vorb?. Taclaua este o bucurie privat? care m? face s? m? simt foarte bine.”

Mircea C?rt?rescu: ?Acum tr?iesc ca ?i cand n-a? tr?i ?i scriu ca ?i cind n-a? scrie”

?Pentru mine, toate premiile din lume nu fac cit un vers sau un paragraf reu?it dintr-o carte. Dar un mare premiu, primit pe merit, in momentul potrivit, poate fi un stimulent extraordinar, o gur? de aer care te ajut? s? mergi mai departe. Insuccesul social ?i literar prelungit, mai ales cind e nedrept, in?cre?te chiar ?i firile cele mai pozitive.

Dac? pe mine m? nume?ti ≪celebru≫, cum ii vei numi pe Marquez, Rushdie, Coelho, Llosa, Pynchon, Kundera etc. etc., cu care eu nu m? compar nici in vis? Nu m?-mb?t cu ap? rece! Faptul c? am pin?-n prezent volume traduse in mai multe limbi, intre care citeva la edituri care inseamn? ceva, nu imi d? dreptul s? m? consider ≪celebru≫. ?tiu foarte precis unde mi-e locul.

Cine voi deveni peste inc? zece ani mi-e, acum, cu neputin?? s? spun, c?ci deodat? imi dau seama c? nu mai pot fi sigur de absolut nimic: va mai exista literatur? peste zece ani? Voi mai fi in via??? M? va mai interesa s? scriu c?r?i? Nu ?tiu. Ce ?tiu acum e c? lumea, a?a cum am cunoscut-o de cind am inceput s? scriu literatur?, s-a schimbat complet in ultimii doar 5-6 ani. Pin? acum eram angajat in lume cu toate puterile mele, scriam din tot trupul, credeam din toate baierele inimii, tr?iam utopia scrisului mai intens decat utopia lumii.

Acum tr?iesc ca ?i cand n-a? tr?i ?i scriu ca ?i cind n-a? scrie intr-o lume care deodat? a c?p?tat consisten?a pufului de p?p?die. Poate c? a fost mereu a?a, dar inainte puful era organizat m?car intr-un glob ce d?dea impresia unui plan, al unui sens, al unei geometrii necesare. Acum un copil a suflat in glob ?i toate micile para?ute s-au risipit aleatoriu in curen?ii de aer. Tr?iesc pe una dintre ele ?i v?d cum toate celelalte se-ndep?rteaz? la intimplare.”

Emil Brumaru: ?A? putea s? citesc, dar, ?tii, e foarte greu s? te opre?ti din scris!”

?De?i e foarte bine s? te opre?ti cind vezi c? nu mai e?ti cel care erai odat?. Trebuie s? renun?i, trebuie s?-?i spui gata intr-o zi! Dar, apoi, ce s? fac, ce s? mai a?tept?! S? scrii e un mod de a tr?i ?i e greu s? pui punct. ?i apoi, se intimpl? ceva: dac? ai citeva poezii foarte bune, ele lumineaz? ?i restul. Pentru c? nu po?i scrie bine tot timpul. Ar fi monoton. Cum mi-a atras mie aten?ia cineva de mult c? la Eminescu plac ?i poeziile cele mai slabe.

Am avut o perioad? cind nici n-am mai citit, iar acum sunt foarte multe c?r?i bune ?i nu ?tii ce s? cite?ti mai intii. Asta e drama celor in virst?: inainte n-au putut citi anumite c?r?i, iar acum au ap?rut toate deodat?. E ca ?i cum ai primi la acela?i telefon mai multe apeluri in acela?i timp: sun? ocupat. A?a ?i cu c?r?ile.

Adev?ru-i c? nu m? prea dau in vint s? scriu despre moarte, fie ea ?i a?a, in general, darmite gindindu-m? la cea care-mi va fi h?r?zit?. Am credin?a c? mort nu a? percepe nici parfumul unei prune c?zind, cr?pat? de propria-i zeam?, fluierind aerul g?urit o secund? de ea, nici palpitul unui fluture p?rind c? se ia de-a moaca dup? ultimul vagon al trenului marfar trecut indolent peste barier? […]. N-a? mai desp?r?i culorile de obiecte, jupuindu-le cu tot cu amurg, ca pe o coaj? sau o pieli?? de fruct etc. E nasol s? fii mort!”

Foto:??Radu Sandovici / vertizontal.ro (fotografia cu Andrei Ple?u),?Alexandra B?cescu-Davis (fotografia cu Mircea C?rt?rescu), Victor Jalb? (fotografia cu Emil Brumaru)