SPOVEDANIA UNUI INVINS de Panait Istrati

Descarc? aceast? pagin? ca EPUB

Dup? ?aisprezece luni in U.R.S.S. ? 1929 Note de Alexandru Talex.

SPOVEDANIE PENTRU INVIN?I [ modific? ]

Invin?i sunt to?i oamenii care se afl? c?tre sfar?itul vie?ii in dezacord sentimental cu cei mai buni semeni ai lor. Sunt unul dintre ace?ti invin?i. ?i fiindc? exist? o mie de feluri in a fi in dezacord sentimental cu semenii s?i, precizez c? este vorba aici de acea penibil? desp?r?ire, care arunc? un om in afara unei clase, dup? o intreag? via?? de aspira?ii comune cu aceast? clas? ?i cu sine-insu?i, ?i care r?mane totu?i credincios nevoii care l-a impins totdeauna de-a lupta pentru dreptate.

C?ci nevoia de dreptate este un sentiment, nicidecum o teorie. O ?tiu ast?zi, dup? o verificare pe scar? foarte mare ?i mii de probe in sprijin. Cu aproape cateva excep?ii ? cateodat? m?re?e, dar care nu modific? drama ?, to?i cei care vin la revolt? prin teorie, se duc odat? cu teoria, la fel cu cei care vin din cauza bur?ii sau ambi?iei ?i care se duc pe acela?i drum. Dimpotriv?, sentimentul este for?a care r?scole?te intreaga via?? ?i o imparte peste tot. Poate ar fi trebuit s? dau o defini?ie mai bun?? Dar, dac? ar trebui s? definim totul, n-a? fi f?cut mai bine s? r?man zugrav?!

Acum dou?zeci ?i ?apte de ani, intr-o mahala a Br?ilei, am auzit vorbindu-se pentru prima oar? despre dreptate. Ora?ul meu natal era atunci zguduit puternic de mari agita?ii populare: elevatoare aduse pe cale ferat? ?i elevatoare plutitoare se ab?tuser? f?r? intrerupere asupra b?tranului nostru port, amenin?and cu foametea ?ase mii de hamali. Impreun? cu familiile ?i neamurile lor ei alc?tuiau dou? treimi din popula?ia ora?ului.

? Dreptate! strigar? patruzeci de mii de piepturi.

? Progres, r?spunse prefectul, inconjurat de trei companii de solda?i.

Nu eram hamal. Nimeni din neamul meu nu a fost. Mama i?i agonisea painea sp?land murd?ria celor care cump?raser? elevatoarele. Totu?i, r?spunsul prefectului m? r?ni suflete?te, pentru tot restul zilelor mele. ?i din cauza asta imi aplecai urechea la r?spunsul unui orator socialist, care vorbea despre dreptate. ?i deoarece hamalii strigau: ?O s? arunc?m elevatoarele in Dun?re!“, ? r?spunsul lui fu:

? Nu! Mai intai, fiindc? o s? v? impiedice, sub amenin?area pu?tilor; apoi chiar de a?i reu?i, alte elevatoare vor veni s? inlocuiasc? pe cele distruse de voi. Este tehnica modern?. Dar aceast? tehnic?, care v? love?te ast?zi, trebuie s? devin? intr-o zi proprietatea voastr? ?i s? slujeasc? a?a cum se cuvine interesele tuturor celor ce muncesc.

? Bine! r?spunser? hamalii. ?S? privim, cu nep?sare, evenimentele.“

A fost o lung? a?teptare, care dureaz? inc? in Romania, ca ?i in restul lumii. Trebuie s? tr?ie?ti ?i s? lup?i. Ca s? tr?ie?ti po?i avea mai multe mijloace, dar ca s? lup?i nu-i decat unul, singur: s? love?ti adversarul. ?i adversarul meu a fost, r?mane ?i va continua s? fie adversarul clasei mele, cel care construie?te elevatoare pentru profitul s?u personal, infometeaz? clasa mea ?i-o mitraliaz? atunci cand ea strig?: ?Dreptate!“.

Pan? pe la patruzeci de ani, m? aflam inc? printre cei care sunt infometa?i ?i mitralia?i. ?i dac? ast?zi nu mai m? infometeaz?, apoi mitraliat voi fi totdeauna. C?ci orice s-o intampla dup? aceast? disput? stra?nic?, in care m-am angajat cu clasa mea, un fapt va r?mane sigur: voi trage neincetat in pieptul sau in spatele celor care infometeaz? pe oameni ?i apoi ii mitraliaz?. ?i in ziua cand m? voi afla ? cum mi s-a ?i intamplat ? stand la mas? cu vreunul din acei care infometeaz? ?i mitraliaz?, s-o ?tie c? nu m? aflu acolo decat ca s? m? preg?tesc s?-l lovesc mai bine!

Dac? m? voi indep?rta de spusele mele, ai mei s? m? doboare in strad?, f?r? nici o judecat?.

?i-acum, s? vedem pan? unde sunt un invins ?i m? despart de ai mei, neincetand niciodat? s? combat pe du?manii omului liber.

Ei bine, m? despart de prietenii mei comuni?ti, pan? la ceea ce inseamn? orgoliul lor in Rusia: construc?ia socialismului. E trist pentru vechea noastr? prietenie, dar asta e.

Nu discut aceast? construc?ie ?i admit s? fie socialist?, chiar atunci cand nu e vorba decat de intreprinderi ?model“, care func?ioneaz? prost ?i vor continua s? func?ioneze astfel, cat? vreme vor fi conduse de comuni?ti incapabili. ?i ar trebui s?-i iert?m, dac? am fi ?i noi ni?te incapabili. Dac? s-ar incerca s? fac? din mine un ministru, a? r?spunde indat? c? nu exist? un minister pe care l-a? putea sluji folositor; dar dac? mi s-ar da s? conduc un ?antier de zugr?veal?, m-a? achita cu competen??. A? fi de asemeni util, ori de cate ori ?i pretutindeni unde m-ar face s? in?eleg func?ionarea unui resort.

C?ci clasa muncitoare nu-i vinovat?, cand este ne?tiutoare, de ceea ce nu a inv??at niciodat?. Dar ?efii ce i se impun sunt buni de spanzur?toare, cand ii compromit viitorul, punand cu orice pre? carul inaintea boilor, prin toate mijloacele ?i oricat ar costa.

Aici, o parantez? este necesar?.

Inainte de-a ?ti c? teoreticieni foarte energici s-au aplecat s? construiasc? socialismul in prip? ?i oricat ar costa, am fost partizanul lu?rii puterii prin toate mijloacele. Nu era o convingere din c?r?i. Ci o chestiune cu totul de temperament. Crescut in marginea somnoroasei mi?c?ri social-democrate, care trebuia s? arunce atat de josnic proletariatul in r?zboiul mondial, m-am compl?cut totdeauna intr-un sindicalism b?t?ios. Acest sindicalism a fost ilustrat, in mi?carea revolu?ionar? romaneasc?, de trei figuri, dintre care dou? foarte importante: Al. Const(antinescu), ?eful nostru, condamnat la moarte ?i disp?rut in lume, ?i ?tefan Gheorghiu, organizator bun, azi dezam?git ?i invins. Gravitand in jurul lor, in r?stimpul dintre dou? c?l?torii in Egipt, insemnam ceva cam a cincea roat? de la c?ru??. Dar tuspatru il plictiseam destul pe Christian Rakovski ^[1] , liderul partidului social-democrat, care ne detesta afectuos.

Apari?ia bol?evismului, dup? Zimmerwald ?i Kienthal ^[2] , m? subjug? prin fermitatea, precizia ?i curajul s?u. Am aderat de indat?, a doua zi dup? revolu?ia din Octombrie, f?r? s? ?in seama c? m? aflam atunci in Elve?ia ?i c? acest gest putea s? m? coste scump. Aceast? adeziune public? va putea fi citit? in ?La Feuille“ (azi disp?rut?), a viteazului Jean Debrit, la Geneva. Aici am publicat primul meu articol in limba francez?. Trimes f?r? speran?? la ?La Feuille“, a ap?rut in pagina intaia, cu titlul ?Tolstoism sau bol?evism?“ ^[3] , semnat P. Istr. Mi-e mai scump decat tot ce am scris de-atunci, c?ci ? orice se va intampla cu Interna?ionala a treia ?i construc?ia socialist? a comuni?tilor ru?i ? bol?evismul pe care-l salutam se adresa lumii muncitoare prin gura lui Lenin ?i el nu va pieri cat? vreme vor fi revolu?ionari, trime?i la moarte de capitalismul criminal, iar in Siberia de comuni?ti execrabili.

Cu aceast? revolt? in inim? ?i sc?pat de fantomele wilsoniene, am debarcat la Paris, in prim?vara lui 1920. Ora?-Lumin?, centru al civiliza?iei occidentale.

Bie?i n?t?r?i ce suntem! Credeam in toate acele cuvinte. Aveam incredere in infanteristul care venea din tran?ee ?i intr-o suprem? elit? a gandirii franceze de tradi?ie revolu?ionar?. Tocmai citisem magnificul Foc , al lui Barbusse ^[4] ?i-l purtam in suflet pe Romain Rolland ^[5] . De asemeni, ascunzandu-mi bol?evismul cat mai bine posibil, am crezut o clip? in aceste dou? for?e ale Fran?ei civilizatoare.

?Ah, imi spuneam, poate c? experien?a dureroas? a victimelor r?zboiului, unit? cu curajul scriitorului revolu?ionar vor izbuti s? salveze lumea, f?r? a o face s? sufere teribila opera?ie bol?evic?!“

M? in?elam infior?tor. ?Infanteristul“ ? tare pe prima sa de demobilizare, mandru de Crucea de R?zboi ?i glorios de r?nile primite ? fu cat pe-aci s?-mi invine?easc? un ochi, in Place de l'Etoile, fiindc? nu mi-am scos p?l?ria in fa?a unei mascarade r?zboinice. Era drumul deschis fascismului in fa??.

Cat despre scriitorul francez, de tradi?ie revolu?ionar?, e ceva mai lung de povestit:

Mai intai, am avut nenorocirea s? devin eu insumi un scriitor. La inceput, a fost o mare bucurie. Drace! Parisul poate face atari miracole: s? scoat? un golan din praful drumului ?i s?-i deschid? toate por?ile posibile! Nu-i deloc banal, ? dar a?tepta?i! Nu sunt numai eu, singurul. O familie imens? de golani ? intre cari nu sunt nici cel mai bun, nici cel mai r?u ? valoreaz? mai mult decat mine, nu pentru ceea ce scrie, ci pentru c?rbunele pe care-l scoate din adancuri, f?r? a izbuti s? se ?i inc?lzeasc?. Ea este aceea care scrie aceste teribile scrisori, care ? dac? nu sunte?i de piatr?, ? v? impiedec? s? dormi?i sau s? manca?i.

?Oh! tu care ai ajuns la lumin?, gande?te-te la noi care am r?mas in intunerec!“

Cum, deci! Neindoios, nu numai c? m? voi gandi la voi, dar tot ce am este ?i al vostru, afar? de nevast?! In sfar?it ?i mai ales, vom lupta in comun, acum c? glasul meu va r?suna in spa?iu ?i c? ata?ia prieteni i?i zic c? sunt prietenii vo?tri.

Este r?u s? gande?ti astfel? C?ci ce-i un om care parvine? Un parvenit mai mult. Atat. Dar, ar fi mai frumos ?i omenesc de-a parveni mai pu?in ?i de-a contribui cu partea lui pentru a face s? domneasc? cat mai mult? dreptate pe p?mant! Cat ar fi de frumos, de civilizat!

Or, in acea epoc? in care inima mea se bucura atat, un fapt divers, o dram? obscur?, unul dintre acelea care sunt ru?inea omenirii, se produse in nu ?tiu care departament din Fran?a. Iat?-l:

Un muncitor agricol, inapoindu-se intr-o samb?t? sear? cu leafa in bancnote, le pune pe mas?. Un b?ie?a? de patru ani, copilul s?u, ia banii agonisi?i prin munc? ?i-i arunc?-n foc. Tat?l ia o secure ?i din dou? lovituri taie manu?ele micu?ului. Mama, sc?ldandu-?i un copil intr-o inc?pere al?turat?, alearg?, atras? de ?ipetele copilului, vede groz?via ?i cade moart?. Copilul se ineac? in baie. Jandarmii l-au g?sit pe tat? nebun, alergand de-a lungul campiei.

Toat? drama, abia dou?zeci de randuri, in pagin? a treia din ?Le Journal“. Faptul s-a petrecut acum patru sau cinci ani. De-atunci, n-am mai putut citi faptele diverse; dar azi, 4 iulie 1929, imi cade privirea din nou pe prima pagin? din ?Le Journal“. Copiez, f?r? s? schimb un cuvant:

O mam?, innebunit? de mizerie, i?i omoar? cei trei
copii mici ?i incearc? s? se sinucid?,
t?indu-?i un picior ?i o man?.

Rennes, 3 iulie. O dram? infior?toare s-a petrecut in comuna Breal-sous-Montfort. In micul sat Launay-la-Porte, locuia o biat? familie compus? din so?, M. Columbel, muncitor agricol, nevasta lui ?i patru copii. Cel mai mare munce?te la o ferm?, in timp ce fra?ii lui mai mici (o feti?? de ?ase ani ?i doi gemeni de trei ani) locuiau cu p?rin?ii.

Mizeria domnea in cas?. Femeia lui Columbel, impins? de nevoi, comisese un furt ?i o condamnaser? la dou? luni inchisoare, cu suspendare, lucru care o afectase profund. Atunci, ea se hot?ri s? termine cu o existen?? penibil? ?i s? se omoare impreun? cu feti?a ?i cei doi gemeni.

Ieri sear?, in timp ce copiii dormeau in patul lor, ea lu? o bard?, se aplec? deasupra capetelor micu?e, culcate pe perne ?i invartind in aer barda, de trei ori, t?ie capetele celor trei copii. Sangele ?a?ni, moartea fu fulger?toare.

Femeia lui Colombel se inver?un? atunci pe ea ins??i, ?i incerc? s? se omoare, i?i t?ie piciorul ?i pumnul stang, incerc? apoi cu un cu?it uzat s?-?i taie beregata, in sfar?it, se pr?bu?i.

Azi diminea?? acest carnaj oribil a fost descoperit. Mama criminal? z?cea intr-o balt? de sange, la picioarele patului unde se aflau cele trei victime micu?e. Fu g?sit? pe poder mana ce ?i-o t?iase.

Femeia lui Colombel a fost transportat? la spitalul din Rennes, intr-o stare disperat?.

Un anume cititor, care-mi va spune c?-l ?b?rbieresc“, m? va intreba unde vreau s? ajung. Iat? unde:

Sentimentul de bine ?i frumos este nem?surat de puternic, fa?? de cel al r?ului ?i al uratului. El este temelia vie?ii. Gra?ie lui ii dator?m c? nu am mai v?zut ars un cavaler de la Barre, fiindc?, pe vremea lui Voltaire n-a salutat o procesiune; ?i se mut? ins? f?lcile, uneori, fiindc? n-ai salutat o carp? atarnat? de-o pr?jin?, ? dar stric?ciunea nu-i atat de mare. De acest sentiment al binelui ?i frumosului, imbuiba?ilor vie?ii nu le pas?. M?run?ii vie?ii, care tr?iesc in bezn?, sunt cei cari il inspir?. Pentru ei, el este painea ?i sarea de fiece zi.

Dac? s-ar evoca binele ?i frumosul, intr-o adunare a Societ??ii Na?iunilor, s-ar ajunge chiar s? emo?ioneze inima unei dactilografe, in timp ce la Poarta Clignancourt ar r?scula zece mii de suflete. Acela?i lucru la noi, in Balcanii sumbri, sau in imensa Rusie. Elitele umane, tremurand in colibe ?i hr?nindu-se cu un pumn de porumb, se adap? cu aviditate din gandirea generoas?.

Dintre toate na?iunile darnice cu aceast? gandire, Fran?a ne este cea mai cunoscut?. Ea ne-a otr?vit adolescen?a cu ale sale dou? secole de filosofie ?i literatur?. Am crezut in ele. Am luat-o in serios. Ne-a ambalat. ?i noi venim, adesea, cu trenul sau pe jos, ca s?-i cerem socoteal?.

Am venit la Paris prima oar? in 1913. Indat? Ionescu, cismarul, m-a luat de man? ?i m-a condus la Luvru. El imi ar?t? pe micul cer?etor, omorandu-?i p?duchii. Am r?mas acolo trei luni. Voiam s? tr?iesc toat? aceast? istorie ?i art? a Parisului. L-am p?r?sit beat de fericire ?i aproape cer?etor, promi?andu-mi s? revin acolo, s? inv?? limba, s? tr?iesc acolo, s? tr?iesc in aceast? ?ar? a gandirii generoase!

Mi-am ?inut promisiunea, dar mirajul a disp?rut.

Acum doi ani, aflandu-m? intr-o sear? in compania a doi francezi, boga?i ?i scriitori, unul din ei m? intreb? brusc:

? Cuno?ti Parisul?

? Pu?in.

? Ce?

? Muzeele, monumentele, cocioabele.

Izbucnir? in rasete. I?i radeau de mine:

? Ai v?zut femeia care face dragoste cu cainele ei?

? Nu.

? ?i cei doi b?rba?i care fac dragoste intre ei?

? Nici.

? ?i casa particular?, unde vin s? fie violate so?iile ?cinstite“, cu fa?a acoperit??

? Nicidecum.

? Dar bordelul, unde se face dragoste intr-un co?ciug?

? Exact.

? A? vrea s? v?d aceast? oroare.

Automobilele luar? drumul spre strada Provence. Fa?ad? discret?. La intrare, o sonerie d? alarma brusc. Ni se arat? casa ?i marfa, pentru cincizeci de franci de persoan?.

Marfa n-are nimic extraordinar, vreo treizeci de fete goale pentru toate gusturile…

? Toate sunt obligator fran?uzoaice, domnilor!, insist? patroana.

Dumnezeu protejeaz? popoarele ?i Fran?a fetele ei.

? Haide?i, s? vede?i co?ciugul!

O inc?pere, cu pere?i acoperi?i de draperii. Spre unul dintre pere?i, un co?ciug adev?rat, pe du?umea, din lemn tare, interiorul capitonat luxos ?i prev?zut cu un pui?or mic, ca s? sprijine capul femeii.

Se dau draperiile la o parte: imagini de bordel. ?i apoi, un lan? de ?camere“: ?persan?“, ?arab?“, ?chinez?“, ?japonez?“, ?turceasc?“, de toate culorile: ?ro?ie“, ?verde“, ?albastr?“, ?galben?“ ? pan? la camera ?biciuielii“, care este ca un subsol inchizitorial ?i la fel de macabru, ca ?i camera cu co?ciugul. O cruce mare, la mijloc (s?rman? cruce!), cu un simulacru de rug la baz?. Lan?uri. Bice. Se leag? cand femeia, cand b?rbatul, dup? sminteala ?clientului“ multimilionar, ?i-i biciuie?te, nu cu acela?i bici; inofensiv pentru femeie, teribil pentru b?rbat.

In sfar?it, iat?-ne la piscin?. Somptuoas?. Patroana ne arat? frumoasa decora?ie mural?:

? A fost executat? de un ?premiul intai“ al Romei, domnilor!

Bravo pentru premiul intai al Romei!

Intreb:

? Pute?i s?-mi spune?i, doamn?, cat a costat construc?ia acestui bordel?

? Patru milioane!

Ei bine, conchid:

Cand o civiliza?ie construie?te bordeluri, in valoare de patru milioane, in timp ce ??ranii ei, insp?imanta?i de mizerie, i?i masacreaz? copiii cu lovituri de bard?, ? aceast? civiliza?ie nu mai are drept la existen??, chiar atunci cand scriitorii ei se convertesc la catolicism, iar avoca?ii ei devin episcopi, dup? ?apte ani de peniten??. O atare civiliza?ie, dac? ii mai r?mane pu?in? pudoare, trebuie s?-?i ingroape bibliotecile, s? demonteze ?i s? depoziteze cele mai nobile dintre monumentele sale ?i apoi s? fac? s? r?sune marele clopot de la Notre-Dame, de c?tre cel mai magnific episcop-avocat al s?u. Dac? nu…

Dac? nu, toate mijloacele sunt ing?duite s-o distrug?.

?i acum, ierta?i-mi aceast? parantez?.

Da! nu ar fi prima oar? in istorie, ca o civiliza?ie s? se pr?bu?easc? in mar??vie ?i a fost silit? s? lase locul liber, cu lovituri de bat?. Ast?zi, bata se ridic? dinaintea ei, teribil de amenin??toare. Ea se nume?te bol?evismul.

Acest bol?evism a f?cut dovada. Perfect?. Irepro?abil?. A fost o treab? frumoas?. Nici un muncitor manual sau intelectual n-ar putea s? nu-l aplaude.

Cand v? ve?i duce la Livadia, care-i un paradis, cand ve?i vedea dou? sute ?aptezeci de mujici tuberculo?i umpland palatul imperial, unde Rasputin i?i muia degetele in sos ca s? i le ling? ?arina, cand ve?i afla c? ?arina se pref?cea c? uit?, din nenorocire, pe o linie de depou in imensele stepe, vagoane arhipline cu solda?i incarcera?i, care se topeau cu incetul in mii de schelete, deasupra c?rora roiau mu?te mari, cand ve?i vedea ?i ve?i afla aceasta, numai aceasta, dumneata, muncitorule, n-ai putea s? nu fii bol?evic.

Eu sunt. ?i o vreau, cu pre?ul vie?ii mele, s? contribui la nimicirea civiliza?iilor ?ariste, ? cu Rasputinii lor, caz?rmile lor, bordelurile impodobite de primi laurea?i ai Romei, monumentele in?el?toare, bibliotecile ipocrite, ? eu vreau s? contribui la distrugerea lor, prin toate mijloacele. Dar, a?tepta?i pu?in.

C?ci iat?:

Dup? mii de ani de mizerie ?i martiriu, m? gandesc la clasa mea… Dar, mai intai, ?ti?i oare care clas?? Aceea din uzine? De pe ogoare? ? Da sau nu. Am v?zut ?i toat? lumea a v?zut muncitori ?i ??rani schimbandu-?i clasa, ca ciorapii, din capacitate sau pung??ie, ? ceea ce pu?in imi pas?, fiindc? pentru mine o clas? nu inseamn? un muncitor sau un ??ran…

Din moment ce este vorba de-a desp?r?i lumea in clase, asta inseamn? f?r? indoial? c? vrem s? desp?r?im fiin?e diferite intre ele, ? dar care se deosebesc prin ce? c? al?ii sunt exploata?i? C? unii m?nanc? ?i al?ii nu? ?i cand o s? fie asta? Ce o s? face?i cu clasele voastre, cand una va lua locul celeilalte, a?a cum o vedem intamplandu-se de mii de ani, a doua zi dup? revolu?ii ?i in toate zilele numai pentru ca?iva muritori? V? intreb, dac? asta le ?ine de cald zugravilor mei, fiindc? eu m?nanc ast?zi cat mi-e poft?, in timp ce ei continu? s? crape de foame? Crede?i c? asta inseamn? ceva pentru milenara omenire suferind?, c? Petre coco?atul munce?te din greu in min? sau c? dicteaz? ordine de la in?l?imea unui fotoliu confortabil?

Desigur, nu! Iat? de ce, admirabila inv???tur? socialist? spune c? trebuie suprimate clasele ?i odat? cu ele exploatarea omului de c?tre om. Oper? imens?, care n-a fost realizat? niciodat? ?i care e?ueaz? istoric clasei muncitoare.

Minunat! Asta e ceva atat de nobil, incat imi binecuvantez p?rin?ii c? au fost ni?te golani ?i c? au adus pe lume tot un golan, imi binecuvantez, de asemenea, via?a care m-a inc?rcat cu patruzeci de ani de mizerie. C?ci de vreme ce soarta (sau istoria) ne-a ales pe noi, cei nevoia?i, ca s? ne incredin?eze o misiune pe care nici o clas?, in trecutul sumbru, nu a ?tiut s-o duc? bine pan? la cap?t, ? ce recompens? ar putea fi mai mare pentru suferin?a noastr? milenar?, ce glorie mai ame?itoare in eternitatea eternit??ilor?

Dup? atatea secole de mar??vie, gandesc deci c? clasa mea se vede, atribuindu-?i brusc un rol, unde virtutea, dreptatea, demnitatea, cinstea, fr??ia, lep?darea de sine, abnega?ia sunt pe primul plan. Sunt obligatorii toate acestea. Trebuie, sub pedeapsa de a ne vedea acoperi?i de mar??vie, dac? am trecut lumea prin foc ?i sabie, f?r? a schimba ceva. Trebuie ?i pentru c? noi ne spunem, in mod just, mo?tenitorii unui lung martiriu, ce num?r? prea multe victime ?i nu avem dreptul s? uit?m mun?ii de suferin??, in numele c?reia ne erij?m in justi?iari implacabili. Nu ne putem ing?dui s? comitem acelea?i nedrept??i, pe care le-am denun?at in fa?a universului.

Nou?, bol?evicilor, nu ne este ing?duit tot ceea ce a fost taxat drept crim? ?i pedepsit cu moartea. ?i anume: u?urin?a, desf?tarea, confortul, nedreptatea, favorurile. ?i cand unul de-ai no?tri ? cel pu?in din genera?ia noastr? ? ?i le-ar ing?dui, noi trebuie de indat? s?-l pironim la stalpul infamiei, ag??andu-i pe piept aceast? t?bli??:

?Opre?te-te, trec?torule ?i plange acest om, pe care noi l-am luat drept tovar??! C?ci in clipa cand voiam s? d?m, cu mainile insangerate, un exemplu de ceea ce trebuie s? fie via?a nou?, el a comis crima, ? in calitate de judec?tor ? de-a fi trimis un nevinovat in Siberia, ca s?-?i poat? insu?i ra?ia lui de unt.“ ^[6]

Iat? despre ce stoicism trebuie s? facem dovad?, dac? vrem a da o ra?iune crimelor noastre ?i a p?stra oarecare ?ans? de redresare.

Dar, asta nu-i posibil in ansamblul unei clase. De ce? Pur ?i simplu, pentru c? in ea colc?ie acelea?i dorin?e ?i apetituri ca ?i in cealalt? clas?. Dac? ea este cea strivit? ?i nu aceea care strive?te, nu-i datorit? unei oarecari purit??i suflete?ti, ci neputin?ei de-a pune mana pe ma?ina care strive?te. Fi-voi acuzat de tr?dare fiindc? am f?cut aceast? afirma?ie? Desigur, mamele noastre sunt ni?te sfinte fiindc? n-au putut face din noi ni?te mare?ali. Asta-i atat de adev?rat, c? nu cunosc nici un dictator ?revolu?ionar“ sau inst?rit, care n-a f?cut din feciorul lui un ?intelectual“.

Altfel spus, cred c? noi, to?i, nu ne asemuim decat in mic? m?sur?. Mai intai, majoritatea omenirii e alc?tuit? din inseta?i de dreptate, in consecin??, inseta?i de dreptate ?i oameni care au dreptul s? se considere mai buni umplu atmosfera cu strig?tele lor, care tulbur? spiritele, creeaz? curente revolu?ionare ?i reu?esc adesea s? dea ind?r?t hidra militar? ?i imperialist?. ?i unii ?i al?ii par a merge man? in man?, ca?tigand teren asupra du?manului actual al omenirii: capitalismul.

Din nenorocire, intre ace?ti oameni mai buni, care reprezint? buna credin?? ?i progresul ?i marea mas?, care-?i revendic? dreptul sub soare, acordul nu-i decat aparent. Primii invoc? scrupule ?i nu vor s? se comporte decat in limita posibilului, in timp ce masa suferind? n-are scrupule ?i limite, ea i?i cere drepturile cu orice pre?, ar?tandu-se gata de-a interveni prin orice mijloace.

Am nenorocirea de-a fi acest bastard, care une?te con?tiin?a omului de buna credin?? cu setea de dreptate a masei c?reia apar?in ?i al c?rei martiraj e foarte cunoscut. Din cauza asta, m? cert cu toat? lumea, dar mai ales cu spe?a uman? care ? con?tient sau nu ? in?eal? pe toat? lumea, adance?te ?an?ul care desparte oameni u?or de apropiat, zicandu-?i c? este in stare ? ea, singur? ? s? realizeze toate aspira?iile revendicate de clasa muncitoare, monopolizandu-le.

Aceast? spe?? uman? este personificat? de un anumit revolu?ionar, foarte frecvent, dar greu de identificat, intr-o mare mi?care de mase, el ocupand toate ?treptele“, de la apostol la canalie. El este cel care se gargarise?te cu stoicismul ?i se pretinde superior celor mul?i ?i mai hot?rat decat cei de bun? credin??. El devine, el este agitatorul providen?ial, intr-o epoc?, in care con?tiin?ele scrupuloase se izoleaz? voluntar de mul?imea care cere dreptate cu orice pre?, acest militant r?spunde unei necesit??i sociale, exact ca un cioclu in timp de cium?. El nu se las? rugat. N-are concurent. Nimeni nu i se poate impotrivi. Devine de temut, c?ci acolo unde marea figur? revolu?ionar? se teme c? o s? e?ueze, el nu se sperie de nimic. Totul este pentru el o reu?it?, chiar dezastrul din care trage profituri personale.

Cunosc aceast? specie ?i o urm?resc de vreo dou?zeci ?i cinci de ani. Ast?zi, chipul ei mi-e de-ajuns de familiar. El este de dou? feluri, la fel de nefaste: modera?ii ?i fanaticii. Primii apar?in social-democra?iei. Cei de-ai doilea ?i-au g?sit contul in comunism.

Social-democra?ia de dinainte de r?zboi nu mai exist? nici ea ?i militantul s-a cufundat odat? cu ea.

Cel ce poate inc? intalni ca?iva oameni de treab? de-o parte, nu-i decat un l?sat pentru socoteala familiei, care s-a ?i a?ezat la mas?. Dac?-i pl?cut, nu-i decat in speran?a c? intr-o zi masa se va lungi, inmul?indu-?i scaunele.

Alt?dat? nu era a?a, cand masa nici nu exista. Doar cateva locuri pentru scribi ?i l?tr?tori, destul de stramte. Trebuia s? fii destul de in?elept, dac? voiai s? fii remarcat, fie la sediul ei, fie visavi ?i intr-un fel sau altul s? realizezi dorin?a bunului social-democrat: intrarea in dumnezeescul parlament, acest rai al patriei recunosc?toare, pentru a c?rei salvare trebuie s? moar? in curand cotizantul disciplinat.

Sindicali?tii bol?evici in fa?? care eram pe-atunci (Jos parlamentul, ac?iune direct?!) nu iubeau a?a-zisa elit? care d?dea ordine, in numele clasei muncitoare, acapara tribunele ?i ziarul, ne excomunica ?i ne umilea cu pseudo-evanghelia marxist? in man?. Militantul indr?zne?, bun de gur? ?i tare in marxism, juc? atunci acela?i rol tiranic ca al comparsului comunist de ast?zi. El, singur, reprezenta ?con?tiin?a revolu?ionar?“, ?aspira?iile“, ?ideologia proletariatului“. Noi nu eram decat mai mult sau mai pu?in tr?d?tori.

Mul?imea a ascultat ?i a urmat pe acest militant, pan? la marele masacru, care aduse nenorocirea intr-o parte ?i fericirea in cealalt?.

Dar, acestea nu sunt decat istorie.

S? trecem la actualitate. Ea este ?i mai tragic?.

Mai mult ca oricand, ?con?tiin?a de clas?“ este monopolul celor ce au franele in man?. C?ci ast?zi, proletariatul are o sob? imens?, a c?rei friptur? slab? excit? pofte mari. Iat? unde m? despart de militantul ?revolu?ionar“, pe care sunt gata s?-l combat.

Inc? o dat?, nu-i neg totdeauna sinceritatea. Se va vedea indat?, cand am intrat in Rusia, pan? unde m-am d?ruit lui, ce incredere ?i credin?? pusesem in el. Dar istoria se repet?, se precipit? ?i merge drept spre ireparabil. E ceea ce trebuie impiedecat prin toate mijloacele legale.

Da! nu poate fi vorba decat de-o lupt? legal?, chiar atunci cand p?r?ile nu sunt egale, c? unii au mainile goale ?i al?ii Siberia. Totu?i, nu putem lucra altfel. In ciuda a toate, Uniunea Sovietic? trebuie s? r?man? pentru proletariatul mondial ceea ce este ea in realitate: fort?rea?a inexpugnabil?, impotriva c?reia capitalismul va trebui s? se pr?bu?easc?, intr-o zi. Criminal ?i demn de spanzur?toare, muncitorul care ar atinge-o cu arma in man?. Pr?bu?irea acestui bastion ar preda lumea celor ce muncesc la cheremul celei mai negre reac?iuni.

Dar, odat? spus asta categoric, pentru totdeauna, am dreptul s? m? intorc spre putreziciunea birocratic? ?i s?-i strig: lep?d?tur?!

Lep?d?tur? care, ? ieri moderat?, azi fanatic?; ieri b?l?cindu-se in ?marxism“, azi in ?leninism“ ? ne ar??i aceea?i figur? stupid?, te adevere?ti cu totul neinduplecat?, infige-?i adanc ghiarele in ceafa masei cu c?lu?ul in gur? ?i saboteaz? astfel cea mai frumoas? oper? de justi?ie social?.

Tu asasinezi ast?zi mai bine, ? oroare pe care analele luptelor socialiste n-au cunoscut-o niciodat?. Prin foame, inchisoare ?i adesea chiar cu un ciomag, tu asasinezi muncitorul (muncitorul!), care refuz? s? fac? sluj inaintea puterii tale tiranice.

Pot oare s? te menajez, lep?d?tur? mar?av?? Pot face public, c? am venit la tine in felul cel mai dezinteresat ?i a fost cat pe-aci s? m? bagi in buzunarul t?u! Pot, ? ca s?-?i fac pl?cere ?i pentru a?a zisa ?s? nu da?i arme burgheziei“, ? s? dispre?uiesc mul?imea pe care tu o calci in picioare, de viitorul ei pe care tu il injunghii ?i de lupt?torii ei cei mai buni, pe cari ii exilezi, intemni?ezi ?i fl?manze?ti, in numele unei doctrine elastice, pe care numai tu pretinzi c? o cuno?ti? Pot ins? consim?i f?r? rezerve la extinderea in lume a metodelor tale de convingere a clasei muncitoare, trebuie s? scriu c? numai tu, singura, ai dreptate? C? numai tu singur? ai dreptul s? vorbe?ti? C? numai tu ?tii s? construie?ti socialismul?

Dar, atunci cand e vorba de U.R.S.S., ar trebui inc? ?tiut dac? trebuie deosebit militantul-lep?d?tur?, de birocrat sau s?-i confunzi intr-un acela?i tip r?uf?c?tor. C?ci, iat? ce se petrece in Rusia: dac? p?trunzi intr-o institu?ie, intr-un tramvai, intr-un local, nu se poate s? nu intalne?ti acest afi?-invita?ie: Tovar??i! Lua?i parte la lupta impotriva birocra?iei!

Asta te impresioneaz?. E mi?c?tor. ?i conchizi de indat? c? trebuie s? fie un aparat diriguitor, care lupt? impotriva unui aparat birocratic. Or, tu ?tii c? acest aparat diriguitor nu-i altul decat partidul comunist; in timp ce birocra?ii sunt neindoios oameni aduna?i de peste tot ?i pu?i in slujba Statului proletar. Ultimii sunt deci f?r? credin??, f?r? ideal, f?r? convingeri, pentru c? ?i se spune c? trebuie comb?tut? tendin?a lor de-a crea situa?ii personale, in detrimentul comunit??ii precum ?i sabotajul lor de raci de mare roz?tori.

Iat? un afi?, cu totul indicat s? impacheteze un om ca mine. ?i dac? a? fi p?r?sit Rusia, dup? ?ase s?pt?mani, ? ca to?i delega?ii veni?i la a zecea aniversare, ? a? fi scris articole ditirambice despre acest subiect. Ar fi fost in felul meu. Eu ?tiu ce inseamn? un om de credin??. Ins? mai ?tiu c? p?mantul nu-i plin de ei. Dar Partidul Comunist trebuie s? conteze pe legiuni, din moment ce el este in intregime cel care v? invit? s? lupta?i impotriva acestui r?u social: birocra?ia.

Ei bine, nu! Aceast? invita?ie nu-i decat un artificiu al militantului-lep?d?tur?, fiind el insu?i un birocrat. Cu o man? se fabric? ?cuvinte de ordine“ ?i cu cealalt? se voteaz? in ?linie“, adic?: pentru men?inerea a ceea ce este ?i care este bine, fiindc? ocup? un loc bun.

Am cunoscut comuni?ti sinceri, care au luat in serios aceast? datorie de-a ?lua parte la lupta impotriva birocra?iei“ ?i care au vrut s? mearg? pan? la cap?t cu datoria lor de-a lovi r?ul in inim? sau la r?d?cin?. N-au f?cut decat s?-?i piard? painea. ?i-i o triste?e s?-i ascul?i. P??aniile lor sunt demne s? figureze intr-un mare roman de moravuri sovietice.

N-are a face in ciuda nemilosului adev?r, care r?spunde momelilor oficiale prin revela?ii ustur?toare, militantul birocrat ? numit acolo ?militant responsabil“ ? merge drept pe drumul s?u, cu capul inainte. El este st?panul tribunei ?i al presei. Singur el poate vorbi. Doar el poate scrie. Se fabric? o majoritate ?i un prezidiu, a?a cum se fabric? un comitet de redac?ie ?i o cenzur?. Astfel, nimeni nu poate s?-l contrazic?.

Con?tient, totu?i, de nemul?umirea care mocne?te sub cenu?? ?i care are nevoie de supape, se monopolizeaz? de asemeni contradic?ia ?i se invent? contrazic?tori. Iat? pentru ce se n?scur? ?i crescur? aceste dou? ?gogo?i“ ale presei sovietice: samokritika (autocritica) ?i control-mass (controlul maselor).

Fapt? mar?av?! m?car de-ar fi numai mar?av?; ea este cu dib?cie in?el?toare ?i uneori sangeroas?. C?ci pe de-o parte, ea a ?tiut s? impresioneze demascand abuzuri ?i sp?rgand abcese, dar pe de alt? parte, ea a sortit mor?ii pe s?rmanii coresponden?i-muncitori care au crezut in eficacitatea acestei ?opere de asanare“, pan? la a se socoti misionari, au declarat r?zboi f?r? mil? func?ionarilor vero?i, mari ?i mici, omorandu-se ca mu?tele. Desigur, asasinii erau executa?i ? ceea ce f?cea o slab? consolare victimelor ?i o mai frumoas? oper? de asanare.

Atunci, s-au ivit rabcors (coresponden?ii-muncitori), fabrica?i in serie. Ace?tia, in?elegand c? r?ul nu e la picioare, ci la cap, de care e interzis s? te atingi, ?i-au f?cut o meserie lucrativ? in a adulmeca ?apul isp??itor, ales s? fie prad? ?i s?-l denun?e din oficiu. Inutilele lor ?tartine“, ce f?ceau s? zambeasc? pe ini?ia?i, se etalau in toate ziarele, dar ?i mai pompos in oficiala Pravda , care le consacra o pagin?, o dat? pe s?pt?man?, sub arogantul titlu: control-mass. Se afla atata ?control“ al ?maselor“ ca?i ?an?ari la Polul Nord ?i voin?? de dezarmare la Societatea Na?iunilor.

Am intalnit adesea rabcors , de la un cap?t la altul al U.R.S.S., cu prilejul neincetatelor mele c?l?torii. Am g?sit printre ei ca?iva indivizi rari, care mi-au vorbit infl?c?ra?i, dar care au o via?? grea, fiindc? fac gafe, una dup? alta. Al?ii, greu de descoperit, sunt bie?i tipi care nu indr?znesc s?-?i infrunte privirea. Restul nu-i decat vermin?, ce-?i colc?ie sub picioare. Despre unul din ace?ti cioflingari am aflat o poveste destul de frumoas?, in timpul sosirii mele la Sukhum, in Caucaz, prin noiembrie 1928.

Candidat la celebritate ?i ?tiind cu cat? promptitudine au parvenit acei dintre colegii s?i care au suferit martiriul meseriei, rabcor-ul pl?ti un be?iv ?i-i ar?t? cum s?-i fac? dintr-o impuns?tur? in spate o ran? u?oar?. A doua zi, rabcor-ul fu g?sit pe jum?tate mort, z?cand intr-o balt? de sange. Emo?ie la G.P.U. Fu c?utat culacul criminal sau directorul vindicativ al intreprinderii; golanul criminal le c?zu in man?, ceea ce ii plictisi la culme, c?ci ?tovar??ul“ denun?? toat? t?r??enia.

? Dar, puteai s?-l omori!

? M-am in?elat. Eram beat.

Afacerea fu in?bu?it?.

Asta nu-i decat un fapt neinsemnat, in masa dramelor cotidiene, dar cat de edificator! Unde s-a mai auzit vreodat? de-o astfel de carier?, care s? fie f?cut? prin astfel de mijloace? Un Albert Londres, care nu-i decat un burghez, ar frem?ta de ru?ine. ?i nu s-ar g?si, in alt? ?ar?, un ziarist care s? gandeasc? astfel. S-a g?sit totu?i, un comunist, in ?ara care aspir? la maximum de moralitate civic?. Dar, omul este numai par?ial vinovat. O mare parte din ru?ine cade asupra regimului, care creeaz? condi?iile in care se pot na?te ?i dezvolta asemenea cariere.

Aici, ajungem in inima r?ului.

U.R.S.S. este ?ara cea mai pu?in burghez? din lume, dar care aspir? cel mai mult la burghezie, la fel cu toate na?iunile din Balcanii no?tri, care ies lent din via?a patriarhal?. Iat? pentru ce gandesc c? a fost o nenorocire c? cea mai grandioas? tentativ? de-a construi socialismul s? fie f?cut? tocmai in Rusia.

Rusul, ?i la fel cu el ucraineanul, georgianul, t?tarul, armeanul, nu se incurc? in doctrine; ei sunt plini de inim?, de tandre?e, lega?i in dragoste ?i melancolie. Ei i?i iubesc nebune?te limba, p?mantul, cerul lor. (Toate cantecele populare ?i toate literaturile acestor ??ri o atest?). ?i ei in?i?i o dovedesc pan? la a face s? izbucneasc?, in plin banchet comunist, rapsodia lor al?turi de Interna?ionala .

Cum dracu vre?i ca aceste popoare s? ias? din izbele lor ?i s? le inece de azi pe maine in zgarie-nori americani, deasupra c?rora nu cant? privighetoarea ?i unde omul este o brut? mecanic?, iar existen?a un fel de-a ucide via?a?

S? spunem c? se afl? dou? milioane de comuni?ti burdu?i?i cu doctrine, goli?i de inim? ?i de creier, automate ale fordismului ?i americaniz?rii, pentru care sentimentele nu sunt decat o infirmitate burghez? ?i dragostea o simpl? imp?rechere sexual?, ? mai r?man o sut? cincizeci de milioane, o intreag? omenire, care tr?ie?te ?i vrea s? tr?iasc? cultivand cat mai bine ceea ce avem in noi mai etern ?i de asemeni mai mi?c?tor.

Trebuie s?-i impiedec?m s? tr?iasc??

?Dimpotriv?“, se va spune, reamintindu-mi Constitu?ia sovietic?. ?Toate aceste popoare dispun acum de ele-insele!“.

R?spund: da, dispun de ele-insele, in felul tinerelor fete medievale, care erau libere s? tu?easc? in voie, dar care erau inchise intr-o man?stire, indat? ce refuzau s? se m?rite cu omul ales de p?rin?i.

Intr-o sear?, am avut o conversa?ie lung? cu o ??ranc? basarabeanc? inteligent? (basarabeanc? sau grecoaic?, nu vreau s? precizez, c?ci a? putea face s? le trimit? in Siberia). Aceast? femeie mi-a dat cea mai lung? versiune a felului in care o mam? sovietic? poate dispune de copiii ei, care r?man toat? via?a ei:

?Nu suntem comuni?ti, ? imi spune, ? fiindc? la drept vorbind, nu ?tim ce inseamn? asta. In satul nostru, comuni?tii sunt ni?te intrigan?i. ?Politica“ este totul. Vai ?i amar pentru cine nu gande?te ca ei.

De la inceput am fost cu bol?evicii. B?rbatul meu s-a b?tut in r?zboiul civil, a f?cut parte din primul soviet ?i a murit in urma r?nilor. Din partea mea, nu sunt decat o mam? care vrea s?-?i creasc? copiii, ? b?iatul ?i feti?a de colo ?, cat mai cinstit posibil. Nimeni nu este aici adversarul regimului ?i nici adept. Nimeni nu poate s? ne poarte pic?. ?i totu?i, suntem lipsi?i de orice posibilitate de a ne ca?tiga existen?a. De ce? Pentru c? le spun copiilor mei c? nu trebuie s? se inscrie la Tineretul comunist ?i ei sunt de aceea?i p?rere. C?ci ace?ti consomoli trec cantand ?i scuip? in ferestrele casei p?rinte?ti, insult? b?tranii ?i se uneltesc intre ei, mai mult decat oamenii mari. Asta s? insemne a fi comunist?“

Previn pe cititor c? atari m?rturii, ca ?i altele pe care le-a? putea aduce, fie in avantajul sau dezavantajul regimului, nu vor ap?rea in aceast? carte decat rar, din pur? intamplare ?i nu vor insemna nimic alt decat c? am vrut s? m? exprim intr-un fel, mai degrab? decat in altul. Contrar predecesorilor mei, simpatici sovietelor, eu nu aduc o colec?ie de m?rturii pro ?i contra, copios putrezite de impar?ialitate. M?rturia sunt eu; impar?ialitatea, o ignor… ?i eu nu practic simpatia sau antipatia, ci dragostea ?i ura.

Ceea ce aduc aici sunt convingeri care m? cost? scump ?i ar putea intr-o zi s? m? coste chiar via?a. (Ar fi drept: n-am adorat in via?? decat ceea ce m-a costat foarte scump). Ast?zi, cand via?a imi d? lovituri grele in stare s? doboare un hipopotam uman, m? ag?? de dragostea ?i ura mea. De acolo, convingerile mele, pagini ale credin?ei mele in oameni, pe cari ii iubesc, ii ur?sc ?i a? vrea s?-i slujesc atat.

S? nu se uite c?, sosind in Rusia, am dat palme verminei egoiste ?i prudente din acest Occident ignobil. ^[7] ?aisprezece luni mai tarziu, ducandu-m? s? cer viza Ambasadorului Fran?ei la Moscova, acesta mi-a pus mai intai sub nas aceste palme, apoi foarte demn, necerandu-mi nimic, mi-a aprobat intoarcerea. E acela?i langaj, pe care il ?in privitor la aceast? vermin?, care nu ?i-ar sacrifica un fir de p?r ca s? salveze o omenire nebun?. Dar… Dar acum, sunt un invins. Cei pe cari ii credeam tari ca o piatr?, pentru a m? sprijini, sunt inc? o vermin?, ? o vermin? care ar sacrifica totul pentru salvarea scumpei sale doctrine, stalcind pe inocen?i.

Cum a? putea deci m?sura termenii, consulta carnetul meu de note ?i s? mul?umesc pe toat? lumea ?i pe tat?l meu? Eu ?tiu un lucru: ?tiu c? o majoritate strivitoare de oameni din clasa mea se afl? la putere; c? ajungand acolo, s-a pus de indat? pe mancat ?i cu gura plin? indep?rteaz? de la mas? ?i las? s? moar? de foame pe to?i fra?ii care nu sunt de p?rerea lor. Cand realitatea este asta ? ?i ve?i vedea pan? la ce punct ?, la ce mi-ar folosi m?rturiile, documentele, impar?ialitatea, simpatia ?i tot calabalacul?

Vre?i voi, ca toate acestea s? m? fac? chiar s? scriu sau nu o carte? O pagin?, un rand, un strig?t disperat, aruncat spa?iilor ar fi de-ajuns. C?ci durerea, ca ?i bucuria ?a?nesc din p?mant spre a tr?i in eternitate.

Cand aveam optsprezece ani imi petreceam nop?ile ? singur, in doi sau zece ? in c?utarea sublimului din c?r?i ?i din inima oamenilor. Sunt inc? in aceast? situa?ie, cu diferen?a c? in acest moment cartea era scris? de Balzac, ?i cand era Doamna de Stael era inc? ceva sfant, in timp ce azi Balzacii fac pederastie literar?, iar Doamnele de Stael anun?? cam acestea la apari?ia c?r?ii lor:

O! omule! Dac? tu ?tiai…
Nici o femeie nu ?i-ar rezista.

Dar, doamn?, noi ?tim prea bine c? pan? la burt? nu ne pute?i rezista. ?i apoi? Apoi, nu-i a?a, suntem cu to?ii acela?i sacerdo?iu?

Mar?av Occident, s?rmanul meu domn Massis a r?mas catolic de la Academiile sale pan? la sicriul din strad? Provence!

Da! lumea moare din toate p?r?ile, de sus pan? jos. Totu?i dac? e drept s? crapi sus, unde a dat tot ce putea da, eu protestez in fa?a cerului impotriva imoralit??ii de jos inainte de a-i sosi ceasul! Ea, mizerabil?, totdeauna i-a fost foame ?i nu s-a gandit la sublim, decat in virtutea stomacului s?u. Ea este de iertat. Dar cum s? ier?i pe cei cari ies din sanul ei, se proclam? elite, i?i impun salarii bune pentru galerie ?i in schimb sufoc?, strivesc, fur?, violeaz?, omoar? in t?cere.

Nu-i oare aici, pentru totdeauna, falimentul unei Revolu?ii?

Imi este peste putin?? s? fac bilan?ul unei atari imoralit??i. Ea ar umple volume ?i ar cuprinde intreaga ierarhie, de la cap la baz?, atat in U.R.S.S. cat ?i in Interna?ional?, unii pentru c? ?i-au muiat degetele, al?ii pentru c? au v?zut ce se face ?i n-au zis nimic, to?i pentru tot ce ?tiu ?i ascund, in ochii lumii, care cel pu?in are dreptul la speran??.

Printre ace?ti ultimi, culpabili de complicitate, dintre cei mai culpabili, fiindc? se afl? plasa?i cel mai sus in stima mondial?, este Maxim Gorki.

Maxim Gorki a pornit cel mai de jos, ca mul?i, ?i avea datoria s? r?man? cel mai aproape de cei de jos. N-a f?cut-o. Iat? dovada.

In Rusia (putem spune acela?i lucru ?i pentru restul lumii) n-are nimeni nevoie s? cunoasc? limba ??rii, dac? vrea s? ?tie ce se petrece acolo. Nu-i nevoie s? cuno?ti, ca mine, dou? dialecte vorbite de dou? popoare, care-?i au republicile lor; moldoveneasc? ?i greac?. ?i eu pot spune, chiar surdo-mut, c? Adev?rul iese la iveal? dac?-l cau?i.

Ceea ce este greu de ob?inut in Rusia, cand e?ti str?in sau semi-oficial, ? cum am fost eu, ? este increderea oamenilor. Dar, odat? in posesia cheii minunate, toate por?ile adev?rului se deschid in fa?a ta ca prin farmec. Atunci, in ruse?te, turce?te, chineze?te sau prin semne, oamenii cei mai feluri?i, chiar oficialii, i?i spun ceea ce este in realitate, f?r? s? mai a?tepte s? le apreciezi limba, c?ci in cazul acesta ar trebui s? inve?i vreo dou? sute.

Or, Gorki n-avea nevoie s? inve?e nimic, c?ci ?tia tot. ?i toat? omenirea, care cite?te, ?tie c? el ?tia, c?ci a spus-o el insu?i ?i intr-un fel s?-?i scoale p?rul din cap. Dar, in acea epoc?, oficialii aveau dreptul s? gre?easc?. De-atunci, ei nu au mai gre?it. Ei au instalat con?tient nedreptatea la ei acas?. Au corupt straturi vaste sociale ?i in special pe cei c?zu?i in mizerie, pentru a-?i face majorit??i ?i a guverna. Corup?ia lor este dintre cele mai neomenoase: ca s? m?nanci chiar pe sponci, trebuie s? fii pe ?linie“, mai trebuie s?-?i denun?i tovar??ul-frate care refuz?.

Astfel Rusia a ajuns la aceast? mar??vie, pe care lumea n-a cunoscut-o niciodat?: s? arunci jum?tate din aceea?i clas? contra celeilalte jum?t??i, s? compromi?i pe cel care m?nanc? ?i latr?, s? demoralizezi pe cel care ajuneaz? ?i strange din din?i. Mai mult, s-a ucis viitorul, c?ci cadrele de comsomoli, cadrele tineretului, sunt in intregime putrezite.

Cand a fost judecat intreg Comitetul Tineretului din Leningrad, ? pentru fraude, delapid?ri, viciu, orgie ?i chiar crim? de drept comun, ? unul din judec?tori a intrebat pe un martor:

? Cum proceda?i voi, ca s? nu recruta?i asemenea scursori sociale?

? Nu ni s-a cerut decat aderen?i pe ?linie“, ? a fost r?spunsul.

Cu atari aderen?i s-au format majorit??ile ?disciplinate“, cele care merg. Cu ajutorul lor ?i in numele proletariatului, pe care-l infometeaz? ?i umple inchisorile din Siberia, cu muncitori denumi?i ?tr?d?tori“ ?i care in realitate sunt singurii revolu?ionari in aceast? Uniune Sovietic?, care l-a primit pe Maxim Gorki, azi, in sanul parlamentului suprem, ? Tsik-ul.

La Moscova, in c?minul s?u, timp de trei ore petrecute in intimitatea sa, nu a vrut s? vorbeasc?. Fa?a lui sincer?, dominat? de ochi care pot fi tot ce vor, a r?mas inchis?. ?i ne-am b?l?cit in banalitate. Dar, ceea ce Gorki nu-mi datora mie, el o datoreaz? lumii care-l stimeaz?. El o datoreaz? mai ales celor ce sunt strivi?i de toate majorit??ile: vagabonzilor s?i, care sunt ni?te invin?i, ? dac? nu ins??i clasei muncitoare care furnizeaz? ?i sus?ine propriii ei tirani.

C?ci va veni ziua cand invin?ii vor avea glas la acest capitol pe deasupra tuturor claselor ?i in acea zi voci teribile il vor interoga pe Maxim Gorki, care nu va mai putea r?spunde, din nenorocire pentru memoria lui.

Iat? confesiunea mea.

IN U.R.S.S. [ modific? ]

DESPRE VOIAJ [ modific? ]

De?i ar merita osteneala, totu?i s? nu se a?tepte c? voi povesti am?nun?it ?i intr-o manier? pitoreasc? tot ce am parcurs, v?zut, sim?it ?i gandit intre 15 octombrie 1927 ? data plec?rii mele din Paris ? ?i 15 februarie 1929, data inapoierii mele. Nu-mi este cu putin??, din mai multe motive, dintre care cel mai puternic este acela c? nu mai m? trage inima s-o fac. Am plecat acolo cu ganduri ?i elanuri, cari s-au pr?bu?it pe drum.

Apoi, dac? a? avea inc? poft? s-o fac, m-ar re?ine o team?: a? fi obligat, desigur, s? dau nume de oameni, fapte, drame intime ?i diverse localit??i, predand astfel unei persecu?ii nemiloase mii de nevinova?i. ?i cand ar fi vorba de adev?ra?i vinova?i, nici pe ei n-a? vrea s?-i denun?, c?ci nu pe micii roz?tori am pic?, ci pe cei mari ?i mai ales pe metodele lor de-a ?revolu?iona“ lumea.

In sfar?it, ceea ce m? re?ine este locul pe care aceste denun??ri l-ar ocupa ?i care m-ar impiedica s? fac o oper? mai util?, a?a cum incerc s-o fac in cele trei volume ^[8] .

S? v? gandi?i la aceast? c?l?torie, de peste dou?zeci de mii de kilometri, ? cu trenul, vaporul, automobilul, c?lare sau cu c?ru?a, ? care a pornit de la Alexandrovsk (mic? localitate de pescari laponi situat? la ?poarta“ Oceanului inghe?at de Nord, in golful Kola, mai sus de Murmansk) ?i care a sfar?it la picioarele Acropolei, intre aceste dou? extremit??i, am fost de dou? ori la Moscova ?i in Caucaz; de trei ori in Ucraina; de patru ori Moscova-Leningrad; apoi Republica Moldoveneasc?, Crimeea ?i Volga.

Ar trebui s? umplu patru volume, de m?rime mijlocie: 1) Moscova-Leningrad, Carelia ?i nordul Rusiei; 2) Ucraina, Moldova, Crimeea; 3) Volga, cu vilele ?i delta ei; 4) Transcaucazia.

In toate aceste volume, ca s? ajung la cap?t, nici o nevoie s? fac ?literatur?“. Evenimentele, oamenii, relat?rile ?i tragediile lor ?i pu?in din mine ar fi suficient, c?ci am tr?it peste tot. N-am fost turist. C? a fost o lun?, o s?pt?man?, o zi sau o or?, am tr?it, adic? m-am d?ruit oamenilor ?i deseori ei mi s-au d?ruit, a?a cum erau, buni sau r?i, eroi sau cioflingari. Am mancat, b?ut, cantat, dansat ?i adesea dormit impreun?. Aproape totdeauna, ne-am imb?tat in comuniune. Rareori i-am refuzat c?ldura ?i timpul meu celui mai p?c?tos dintre ei, c?ci el ascunde un gr?unte de sublim ?i in consecin?? merit? osteneala inimii noastre.

Am v?zut col?uri sau oameni care tr?iau impreun?, din totdeauna, f?r? ca unul s? cunoasc? inima celuilalt ?i care strigau deodat? in mijlocul bucuriei generale:

? Niciodat? nu ne-am iubit atat, ca acum cand sunte?i printre noi! Reveni?i! R?mane?i! ?i se aruncau unii in bra?ele celuilalt. Nu intotdeauna erau be?i. Erau be?i de via??, de suferin??, de speran??.

Oh, voi to?i care mi-a?i smuls promisiunea sau am f?cut-o eu insumi, de-a reveni ?i a-mi construi o izb? printre voi, poate c? nu ne vom revedea niciodat?!

Totul nu-i decat iluzie. Dar, oare, asta nu-i toat? via?a?

O INTREBARE [ modific? ]

Dat fiind ceea ce s-a numit in mod impropriu schimbarea mea la fa?? ? sau cum a ?i scris-o ?Literaturnaia Gazeta“ la Moscova: ?Panait Istrati, fa?? dubl?“ ^[9] , ? a? putea, de vreme ce intr?m acum in Rusia, s?-mi pun intrebarea urm?toare:

? Nu eram deloc la curent cu aceste treburi, inainte de-a pleca in U.R.S.S. sau indat? dup? aceea? C?ci erai cunoscut mai de grab? ca bol?evizant.

R?spund:

Bol?evizant, ? adic? pentru luarea puterii de clasa muncitoare ?i distrugerea capitalismului ? totdeauna am fost ?i voi r?mane in condi?iile ce se vor vedea dup? ce va fi citit? aceast? carte. Ele sunt toate un elogiu fa?? de bol?evismul lui Lenin, Tro?ki, Dzerjinski ?i a tuturor eroilor Revolu?iei din Octombrie, care n-au devenit asasinii proprii ai operei lor.

Adaug c? nu-i nici schimbare la fa??, nici ?fa?? dubl?“, pentru buna ra?iune c? ? dup? ce am tr?it ?aisprezece 16 luni in U.R.S.S. ?i atunci cand a? fi putut s? scriu bini?or ?i s? public cel pu?in ?aisprezece articole bol?evizante, dac? nu chiar cincizeci, pl?tite gras ? nu mi s-ar putea ar?ta trei, care s? fie astfel, nici un interviu, nici un discurs, care au fost v?zute sau corectate de mine. O atare rezerv? este necunoscut? ?Prietenilor U.R.S.S.“, al c?rei unul din cei doi vice-presedin?i sunt in Fran?a.

?Fa?? dubl?“… S?rman? lep?d?tur?. Fe?e am treizeci ?i ?ase de mii, dar nu pentru ?Literaturnaia Gazeta“.

Cat prive?te intrebarea propriu-zis?: ?Eram la curent?“, r?spund: nu. Nu exist? o zecime din proletariatul comunist interna?ional care s? ?tie exact ceea ce se petrece in Rusia, dac? partidul ar fi dezertat in intregime ?i un alt partid bol?evic s-ar forma pe baze noi, cinstite ?i care n-ar mai da ?efilor puteri nelimitate.

Cum vre?i s-o ?tie muncitorul din uzin? ? biet cotizant disciplinat, cu capul burdu?it, cand servitorul vostru, bucurandu-se de prietenia unui Rakovski ?i citind aproape tot, de-o parte ne?tiind nimic, de alta nedorind s? ?tie nimic.

Avem dreptate amandoi, muncitorul din uzin? ?i eu: Revolu?ia se afl? atat de sus plasat? in ceruri, incat numai foile Opozi?iei reu?esc s-o fac? s? coboare printre oameni, dovedind c? ea nu-i azi decat un mit, dar un mit care posed? virtu?ile p?s?rii Phoenix. ?i pentru ceea ce sunt informa?ii, furnizate pe canalul du?manilor proletariatului, ca ?i c?r?ile scriitorilor burghezi cinsti?i, ? primii nu conteaz? ?i nimeni dintre noi nu poate inghi?i aceste l?turi; cat prive?te pe ai doilea nu sunt pe linie ?i fac poezii sau trec pe lang? esen?ial, b?tand campii.

Singur? Opozi?ia ?i ?eful ei Tro?ki ar fi in m?sur? s? lumineze opinia maselor, dar pan? azi, ei nu dispun de mijloace care ar fi la in?l?imea dezastrului. Peste tot, membrii Opozi?iei se in?eleg prost, foarte prost, formeaz? bisericu?e de la care nu vine decat vuietul, in sfar?it, un num?r de opozan?i sunt oameni de nimic ?i tot atat de compromi?i ca ?i oficialii. Tro?ki, ? bol?evic cu con?tiin?a nealterat?, credit intact, cel mai capabil ?i dintre to?i ?i cel mai inzestrat, va trebui s? dea aten?ie la infirmierii, de care se va inconjura intr-o zi, atunci cand va trebui s? panseze pl?gile Revolu?iei, care-i plin? de pl?gi. Pre?uiesc destinul acestui om ?i am incredere in dansul. Este imposibil ca el s? nu ?tie s? profite de insp?imant?toarea experien??, pe care o are sub ochi ?i pe care o cunoa?te ca nimeni altul.

De asemeni, nici de Opozi?ie nu ?tiam nimic ?i nici nu voiam s? ?tiu inainte de-a m? duce in Rusia, imi ziceam: ?Ehei, unde-i balt? se afl? ?i broa?te; asta nu-i o chestiune de putere, simpl? sciziune produs? de moartea lui Lenin.“ Mi-am spus asta, inc? un timp, fiind in Rusia. Se va vedea cum.

Cat despre Tro?ki insu?i, vedeam bine c? de ani il inf??ur? un nor de t?cere, dar cum m-a? fi indoit c? i se preg?tea drumul la Alma-Ata, cel spre Stambul ?i epitetul de ?contrarevolu?ionar“?

Personal, se poate spune c? nu ne cuno?team. ?i nici pan? acum, cand spun ceea ce gandesc de bine despre el, intr-un fel cel mai dezinteresat, ? nu i-am scris nici o scrisoare, nici de-aici, nici cand m? aflam pe malurile M?rii Caspice, la circa dou? mii de kilometri de Bastilia sa.

Dar, ne-am strans mainile o dat? ?i el o s? fie mirat s-o afle. Se afla la Bucure?ti, dac? nu m? in?el, in 1911 sau 1912. Nina Arbore ? sora doctori?ei Ecaterina Arbore, pe care trebuia s-o reg?sesc comisar al poporului la S?n?tatea public? in Moldova Sovietic? ? veni intr-o zi s? ne cear? pe nea?teptate:

? Vrei s? vezi o pas?re mare c?l?toare?

? Cine-i?

? Un exilat de frunte: Leon Tro?ki, pre?edintele Sovietului din Revolu?ia de la 1905 ?i cel mai str?lucit orator ?i publicist din Rusia revolu?ionar?, din zilele noastre.

? Da, vreau s?-l v?d! Hai s? ne gr?bim.

M? conduse la hotelul ?High-Life“, din pia?a Episcopiei, intr-o camer? foarte mic?, Leon Davielovici, cu capul lui clasic, ochi necru??tori, imbr?cat cu o bluz? neagr?, sta in picioare, rezemat de pat. Necunoscand nici o limb? european?, l-am privit ca un vi?el, intrebai, totu?i, de ce purta o bluz? neagr?.

? Pentru c? sunt pesimist! imi r?spunse, in b?taie de joc.

PLECAREA. ? CHRISTIAN RAKOVSKI. ? SEBESCH [ modific? ]

Am mai vorbit, in alt? parte, despre aceast? plecare precipitat? ?i ambasadorul c?zut, in compania c?ruia am mers pan? la Moscova. Dar, aici, sunt la mine, m? pot completa, ad?uga noi detalii, ceea ce n-am putut face in nici o ?Monde“ din lume ^[10] , care te cheam? cu bra?ele deschise, dar care i?i trante?te u?a in nas, de indat? ce vrei s? r?mai un om…

Ah! Libertatea, Libertatea! Mi-a? da tot sangele pentru ea.

La cererea revistei ?Ogoniok“, am f?cut un portret al lui Rakovski ^[11] , in 1927, care l-a g?sit excelent, care trebuia s? apar? ?i care n-a ap?rut la ora cand Rakovski era inc? ambasador, dar disgra?ia lui era deja hot?rat? de mult. Ori articolul meu nu con?inea absolut nici o polemic?, c?ci pe atunci m? aflam la o mie de leghe departe de-a gandi cel mai mic r?u despre oficia?i. Ce spune?i de acest ?mezelic“? M? adresez muncitorului. Lui ii cer s?-mi spun? dac? accept? o atare tiranie.

Cat despre mine, opozan?ii s? ?tie c? dac? vor s? ne preg?teasc? o a doua versiune de bol?evism, ei vor g?si in mine un du?man implacabil, un du?man singuratec care va muri pentru ceea ce consider? a fi primul bun al omului: acela de-a putea s? se exprime la lumina zilei, fie tovar?? sau adversar. Lenin a ing?duit adversarilor s? se exprime ?i dintre to?i Gorki a fost cel care i-a spus lucrurile cele mai crude, adesea cele mai abominabil de nedrepte ?i ru?inoase.

Mi se va spune c? aceast? libertate a fost cat pe-aci s? coste via?a Revolu?iei. R?spunsul meu: tirania voastr? a omorat-o mult mai sigur. ?i nu-i cazul apari?iei unui nou Gorki, in confreria de ast?zi, care s?-l reinvie.

E p?cat c? trebuie s? vorbesc cu o atare duritate, oamenilor care sunt, la urma urmelor, victimele unui sistem a c?rui menire nu le poate fi repro?at?, dar e mai presus de mine. Imi cuno?teau felul de-a fi. Nu trebuia s? m? invite la serb?rile celei de-a zecea anivers?ri a Revolu?iei. ?i cel mai vinovat este Rakovski, pe care l-am intrebat inainte de-a pleca ?ce-i cu Rusia Sovietic?“, ?i care mi-a dat acest r?spuns de diplomat:

?Dac? vei privi la suprafa??, nu vei fi mul?umit. Dac? ins? ai s? ?tii s? vezi, vei iubi Revolu?ia noastr?.“

Eram curat. Ca ?i cum Revolu?ia putea fi confundat? cu uraciunea omeneasc?. A? fi preferat s?-mi spun? sincer care era situa?ia, ceea ce ochii mei nu erau in stare s? vad?. Dar ace?ti bol?evici sunt ca ni?te morminte, chiar atunci cand ei v? sunt prieteni ?i vechi camarazi.

Rakovski nu f?cea excep?ie. Niciodat? n-am putut ob?ine de la el cea mai mic? m?rturisire, una dintre acele m?rturisiri pentru care am fost azi duhovnic. In Fran?a, ii iertam t?cerea. Era ambasador. Eu eram cel care vorbe?te. Dar, el a p?strat acela?i mutism tot timpul c?l?toriei. La un moment dat, cand intram in Germania, i-am pus aceast? intrebare, la care un r?spuns sincer ar fi fost suficient ca s?-mi reveleze atitudinea adev?rat? a Opozi?iei ?i soarta ce-o a?tepta. Iat? intrebarea:

? Oare este Fran?a aceea care te alung? sau ai t?i care te d?ram??

Imi r?spunde, sco?andu-?i ceasul:

? Vom fi la Frankfurt pe la unsprezece seara. ?i-e foame?

Altfel spus: ??ine-?i limba, ca s? m?nanci o varz? cu carne la Frankfurt.“

?i totu?i, mi-a dat nu o dat? dovezi de prietenie trainic?, fie venind intr-ajutorul meu in s?r?cia lustruit? de ?povestitor oriental“, fie primindu-m? intr-o intimitate des?var?it?.

In compartimentul nostru diplomatic, v?zandu-i intr-o zi man?eta de?irat? de b?trane?e, o stupoare amestecat? cu admira?ie m? impinse s? fac o remarc?:

? Intr-adev?r, Christian, eu ?tiu c? bol?evici ca tine nu folosesc fondurile secrete, dar salariul t?u e sl?bu?, de vreme ce por?i o c?ma?? ca asta“.

El nu se d?du b?tut:

? Tu nu spui decat prostii! Las?-mi c?ma?a in pace!

Dar, odat? la ambasad?, mi-a spus:

? Cand nu voi mai insemna nimic ?i va trebui s?-mi ca?tig painea, ca medic care a uitat medicina, dac? vei fi bogat o s? m? aju?i la randul t?u, nu-i a?a?

Tocmai consim?ise s?-mi dea un avans la c?r?ile mele, editate in Rusia, ale c?ror drepturi de autor nu-mi fuseser? pl?tite din lipsa unei conven?ii. O f?cuse pe propriul s?u risc. ?i luai vorbele lui drept o glum?. Cum a putut Rusia Sovietic? s? se lipseasc? de un diplomat ca Rakovski?

Bietul de mine! L-am in?eles mai bine, cand un an mai tarziu am aflat c? ambasadorul din ajun, ca s? aib? ce manca, vindea prin nevast?-sa lucruri din modesta lor gospod?rie.

Dar, il vom intalni mai tarziu in exilul s?u, la Astrahan, unde am petrecut opt zile in tov?r??ia lui ?i am luat de-acolo ?i o malarie.

Din acest memorabil voiaj p?strez frumosul suvenir ai sosirii noastre la Sebesch, punct de frontier? sovietic venind de la Riga, ocol f?cut de noi ca s? evit?m trecerea prin Var?ovia.

Frumoas? amintire… S? fie blestemat? via?a care ura?e?te toate frumuse?ile de care sufletul nostru este avid. De cate ori n-am dat drumul acestui strig?t in aceast? c?l?torie pe care o refac acum pe hartie! (Din fericire, nu mai vreau s? trec din nou peste tot, nici s? le retr?iesc, c?ci mi-a? f?rama peni?a).

S-a scris mult ?i uneori cu oarecare emo?ie despre intrarea trenului in Rusia, atunci cand el trece pe sub faimoasa arcad? ro?ie, cu porunca teribil?, asemenea unei porunci in parte realizat?: Proletari din toate ??rile! Uni?i-v?!

Oh, fra?ii mei de nenorocire! Uni?i-v? odat? pentru totdeauna ?i duce?i-v? in mase compacte, mii ?i mii, ca s? vede?i aceasta. Uni?i-v? ?i duce?i-v? s? sim?i?i cum inimile voastre bat s? se rup?, in momentul intr?rii maiestuoase a trenului ro?u, pe p?mant ro?u, pe sub arcada ro?ie, cu litere de foc!

Dac? vreodat?, un ordin pornit din m?runtaiele unui prieten v-a fost intimat, apoi acela este:

PROLETARI DIN TOATE ??RILE! UNI?I-V?!

Uni?i-v? ?i nu mai trimete?i delega?ii de imbecili, care nu v?d nimic ?i nu v? raporteaz? nimic. Dar, duce?i-v? singuri, f?r? ghid, f?r? ?ef ?i ve?i sim?i mai mult decat to?i ?efii lumii, chiar de-a?i fi pro?ti ca o cism?.

C?ci nu-i inteligen?a, f?r? inim?, care face atari minuni, ci amandou? imp?recheate sau mai degrab? inima singur?; ori inim? ave?i, Doamne! s? l?sa?i cu tonele in toate tran?eele, pe toate sarmele ghimpate ?i in toate angrenajele ocnelor voastre mecanice.

Cu sangele generos al milioanelor de inimi ale voastre au fost pictate ?i aprinse aceste arcuri de mare triumf ?i aceste litere de flac?r? de la frontierele sovietice. ?i dac? intr-o zi, va trebui ca nimic s? nu mai r?man? in picioare din tot ceea ce a?i construit ?i visat acolo, ei bine: de la primul la ultimul dintre mercenarii care se vor n?pusti la asaltul impotriva Uniunii Ro?ii, ca s-o devore, nimeni nu va trece pe sub aceast? arcad? a destinului vostru, f?r? a nu c?dea fulgerat de spaim?.

Acolo este tot ceea ce continu? s? tr?iasc?, in urma Revolu?iilor pe care oamenii le asasineaz?.

LA SOFISKAIA NABIEREJNAIA [ modific? ]

Sosim la Moscova, intr-o frumoas? diminea?? ^[12] . In gar?, nimic care s? ateste cea mai mic? aten?ie din partea guvernului fa?? de un mare ambasador, fie el c?zut in disgra?ie. Astfel, de exemplu, nici una dintre acele limuzine luxoase care plimb? pleava birocratic? ?i in care am umblat atata ?i eu, cu deosebire c? era o rabl?. Nimic. ?i mana fostului pre?edinte de Consiliu al comisiunilor poporului Ucrainei, care a semnat atatea documente la Geneva, la Londra ?i Paris, n-a fost strans? de nimeni.

Letonul de gard? al lui Rakovski, de statur? atletic? ?i foarte inteligent, se duse s? caute un taxi, in timp ce tovar??ii fotografi-reporteri i?i pironeau obiectivele asupra noastr?.

Christian se eschiv?, ii spun:

? De ce te eschivezi, cu atata r?utate? Ei fac asta ca s?-?i ca?tige painea.

? In acest caz, ei nu ?tiu ce fac. Ii scutesc de-o gaf? ?i cateva cli?ee stricate.

In a?teptarea institu?iei Voks ? care m? invitase ?i se ocupa s?-mi g?seasc? un culcu?, il inso?ii pe Rakovski la Sofia Nabierejnaia, unde este re?edin?a diploma?ilor, ? un impozant palat, alt?dat? locuin?a unui rege al zah?rului.

? Nu vei fi r?u g?zduit!, ii strigai intrand acolo.

Prietenul meu se mul?umi s? zambeasc?. Vedea oare venind b?l?ile de la Astrahan, care trebuiau peste pu?in timp s?-i zdruncine s?n?tatea pentru tot restul vie?ii?

Ne conduse drept in sufragerie, unde nu intarzie s? ne fie servit bunul ceai, care imi place, intov?r??it de un mic dejun copios. Apoi, Rakovski m? introduse intr-un salon somptuos. Acolo, v?zui ap?rand dintr-o camer? al?turat? un om gras ?i m?runt, cu o figur? blajin?, ai c?rui ochi incolori m? fixau intr-un fel p?trunz?tor. Purta ni?te pantofi vechi, f?r? guler, cu o vest? ?i un pantalon de patru bani. Il luai drept un servitor.

? E Litrinov, imi ?opti Christian. Nevasta lui d? lec?ii, ca s? poat? tr?i.

Sim?ii urcand in mine o admira?ie profund?, pentru care inima mea era deja preg?tit?; auzisem vorbind despre austeritatea ?efilor bol?evici, care nu era in?el?toare, ci real?, la un grad necunoscut oamenilor de stat burghezi.

Ii fui prezentat. Ne stranser?m mainile ?i atat. Desigur, nimic altceva nu putea fi cu ace?ti diploma?i, care ?tiu de cate ori pe zi beau colegii de la antipozi. Dar care nu ?tiu ce uragane de dragoste dezl?n?uie in sufletul omului de pe strad?, cand ei ii r?spund unui Chamberlain, exact ceea ce Litrinov pe drept trebuia s?-i r?spund? intr-o zi la Geneva:

? Voi, bol?evicii, nu v? gandi?i decat la derbedeii care v? ascult?.

? Perfect. E vorba de interesele acestor derbedei, pe care vrem s? le slujim.

Asta era ceva. Era cel mai autentic bol?evism. Pentru ce, cand un om este atat de mare ?i simplu nu pune ?i pu?in? c?ldur?. Derbedeul nu are decat burt?. A fost scris c? doar Lenin trebuia s? fie acel psiholog.

Mai mult de-o or?, asistai ? ca un str?in ? la colocviul lor rece, plictisindu-m? de moarte. Nici un semn pe fa?a lor, care s? tr?deze cea mai mic? fraternitate. Dou? ma?ini idealiste, infocate de precizie. Ce vor aduce lumii?

Paine?

Nemilosul cle?te al vie?ii mu?c? intotdeauna mai mult s?rmana inim? omeneasc?, intre strig?tul r?gu?it al omului de peste Atlantic, care vrea s? tr?iasc? singur ?i scancetul metalic al copilului feroce, care vrea numai el s? inving?, nici un loc pentru vis. Nici pentru dragoste. Nici pentru mil?.

Tu e?ti cu mine sau impotriva mea, dar nu-mi incurca drumul! Este lupta final? care inghite mijloacele ?i scopul.

Trebuia s? mergi ?i inc? zdrav?n.

Eu merg, cu copilul feroce. Dar nu voi ?ov?i o clip? s?-i urlu in ureche c? lumea a?teapt? de la el Dreptate, nu Victorie.

PRELUDIUL S?RB?TORILOR ?I DIVAGA?IUNI DE OM SINGUR. [ modific? ]

Moscova, in fierbere, nu mai g?sea un loc?or s? g?zduiasc? un ?oricel. ?i ?oricei ?i ?obolani se aflau vreo dou? mii, veni?i din toate col?urile p?mantului. Toate rasele ?i toate poftele.

Cel mai mare Stat din lume ?i cel mai s?rac i?i ruina vistieria pentru a face fa?? evenimentului. Putea fi oare altfel? ?i este util s? ?op?i pe dragoni. M? aflu aici numai pentru a spune adev?rul pe acest ton de confesiune de la inceput ?i m? vor crede cu atat mai u?or. Este cazul s? spun c? eu insumi am f?cut parte din serbare.

Desigur, ne aflam in prezen?a unei tentative colosale de bol?evizare sentimental?, intemeiat? de ast?-dat? pe generozitatea ?spiritelor independente“, pe care le invitaser? pentru a vedea proletariatul la munc?. Nu subscriu deloc acestor tentative ?i voi spune pentru ce, dar trebuie s? fie acceptate ca un fapt, de vreme ce este admis c? nu se poate construi socialismul numai intr-o singur? ?ar?, c? trebuie deci s?-l propagi peste tot, profitand de toate imprejur?rile. Cea de-a zecea aniversare era una.

Gazdele care ne-au chemat pu?in prea in prip? ?i care erau ceea ce lumea ?spiritelor independente“ de azi oferea mai comod din punct de vedere al capacit??ii de spirit a guvernului bol?evic, nu puteau dinspre partea lor decat s? priveasc? ceea ce li se oferea s? vad? ?i s? spun? ceea ce era la mod?.

Iat? toat? nein?elegerea. De-o parte, se r?sturnase morala dictonului romanesc care declar? c? cel care face ce poate, spune ce ?tie. Comuni?tii au f?cut contrariul de ceea ce puteau. Era sortit s? nu reu?easc?. Dar, invita?ii vorbeau despre ceea ce nu ?tiau. Asta le reu?ea de minune, c?ci la ho?, ho? ?i jum?tate.

Cand un stat proletar ? care inainte de toate trebuie s? fie moral ?i care nu-i cel mai s?rac, decat numai dac? o vrea ?, i?i pune intreaga soart? pe in?el?torie, el nu poate intalni in drumul s?u decat in?el?tori mar?avi. ?i aici nu sunt in joc numai s?rb?torile, ci intreaga tactic? comunist?.

R?ii ideali?ti ai tuturor Birourilor politice ?i toate Kominternurile fac pe importan?ii, mandri de ?tiin?a lor politic? ?i doctrinar?, de ?tiin?a lor in r?scularea maselor; mai trebuie ins? s? ?tii face c?r?mida, atunci cand vrei s? construie?ti ?i clasa muncitoare nu ?tie s-o fac? decat la c?r?mid?rie, sub conducerea competent? ?i responsabil? a inginerului. Asta e ?i nimic altceva. M? pot trimite la Mar? ?i Lenin, de cate ori vor. Asta o ?tiu totu?i din experien?? ?i puterea de in?elegere a vie?ii pe care nu le au oamenii care n-au f?cut toat? via?a lor decat s? buchiseasc? ?i s? falsifice c?r?ile.

Clasa muncitoare face totul ?i ii dator?m totul. Ne-am in?eles. Oile i?i datoresc totul lor insele. Numai c? atunci, pentru a face oile fericite, este de ajuns s? fie starpite toate carnasierele de pe p?mant, ? inclusiv omul; exterminarea tuturor consumatorilor de oi umane n-ar fi destul ca s? le fac? fericite. Trebuie de-o parte inv??at cum se fabric? aceast? iarb? complicat?, care-i mijlocul lor de existen?? ?i pe de alt? parte de-a le ap?ra impotriva metamorfozei iminente a oii umane in lup uman sau mai degrab? inuman, ceea ce nu-i cazul la oi.

Aici este toat? problema. Or, s-o rezolvi excitand apetiturile cu strig?tul atr?g?tor:

? Cine vrea s? fie cu noi? Iat? c? a inceput fericirea!

? Eu, eu! va r?spunde un negru, venit din fundul Africii, la Congresul Mondial al popoarelor ?i raselor oprimate.

? Tu? Cat e?ti de gentil! Pajaluista!

?i-l lua?i pe acest negru, il indopa?i, il exhiba?i pe toate panourile, il face?i s? spun? toate idio?iile, apoi pentru a scoate din min?i canibalismul mondial, il instala?i pe tronul insangerat al Romanovilor ?i-l fotografia?i.

S-a f?cut asta la Moscova, dar n-am ?tiut-o decat prea tarziu. Altfel, a? fi plecat imediat. Vedeam, ca toat? lumea, un negru de-o impertinen?? demn? de luat la palme. Se precipit? la toate tribunele, pe toate aripile de pui, se gargariza cu toate cuvintele mari ale comunismului de parad?, groh?ia ca un animal la sunetele Interna?ionalei ?i ne silea, in orice imprejurare, s? lu?m cuvantul in felul s?u ?i s? url?m victoria U.R.S.S.-ului.

Era un spectacol ce te f?cea s? vomi?i.

Cu o lun? inainte de plecarea mea, intrai la un fotograf de pe Tverskaia, pentru pa?aportul meu ?i remarcai un tablou mare. Era negrul. Ranjind cu gura sa larg?, picioarele r?sc?c?rate, cu intreg corpul intr-o pozi?ie indecent?, era a?ezat intr-un fotoliu somptuos. Il privii mai de aproape: deasupra capului se deta?a in relief coroana ?i vulturii imperiali.

Ii spun fotografului:

? Nu este tronul ?arului?

? Ba da!

? Binevoi?i s?-mi face?i trei copii 13x18.

Nu-mi reveneam in fire. ?i nu era totul. C?ci informandu-m?, aflai c? negrul nostru era membru in ?Partidul lui Lenin“ ?i trezorier al unei organiza?ii comuniste negre, c? inghi?ise ?broasca“ ?i fusese exclus, f?r? s? fie ?opozant“.

Dup? asta ?i chiar inainte de asta, o oarecare prin?es? rus?, instalat? al?turi de un ?savant“ comunist ?pe linie“, putuse scrie unei mari con?tiin?e prietene ^[13] (ca s? m? spioneze, apoi m?rturisiridu-mi-o ?i f?cand excese de prietenie), c? tot felul de zvonuri circulau la Moscova pe socoteala mea. Nu voi r?mane catu?i de pu?in convins c? tronul ?arului ? la zece ani de la masacrul tiranului, ? putea fi ars intr-o pia?? public?, dar s? nu fie un obiect de mascarad? mondial?. De altfel, r?man convins c?, adesea, a fi prin?es?-poet?, asta nu spune nimic, chiar ad?ugand la aceste calit??i adeziunea la comunism.

?i, in definitiv, cred c? clasa muncitoare are cateva lucruri de ca?tigat, de-a suferi c? la Moscova se ofer? azi tronul ?arului dind?r?tului unui escroc negru; maine, coroana aceluia?i ?ar in mainile unui scriitor mare francez ? ?i unul ?i cel?lalt deopotriv? pe ?linie“. ?i s? fotografieze acest escroc negru ?i acest mare scriitor francez, fiecare inarmat cu lucrurile r?mase de la ?ar, negrul cu ?ezutul s?u, scriitorul in maini ?i s? fie ar?ta?i sus pe coperta revistelor, spunand proletariatului c? dac? nu se poate face grau, se face cel pu?in asta, care e mereu ceva tot a?teptand mai binele.

Nu! Nu a?a in?eleg eu s? fii revolu?ionar.

IN JURUL S?RB?TORILOR CELEI DE-A X-A ANIVERS?RI. [ modific? ]

Aflasem, sosind acolo, c? se inghesuiau musafirii mai pu?in considera?i cate doi-trei ?i patru in aceea?i camer?, dar c? in schimb ii spitaliza in hoteluri mari. Asta m? sup?r?. Nu-mi place camaraderia impus?. Am suferit mult in trecut. A?a c? spusei la ?VOKS“ c? m-a? mul?umi cu un culcu? in cel mai mic hotel, numai s? fiu singur. Dac? e posibil. Dac? nu, cu atat mai r?u.

Mi se d?du satisfac?ie. Avui, la inceput, o camer? bun? la ?Hotel Interna?ional“, pe Tverskaia. Vecini, la dreapta mea, Francis Jourdain ?i Leon Moussinac in aceea?i camer?. Moussinac era bolnav, la pat. Jourdain, cu o min? comic? de om speriat, se plimba n?ucit de vizitele ce i se f?cuser? ?i de discursurile in rus?, german? ?i alte limbi, pe care le-a suportat r?bd?tor. Am fost in Rusia, foarte buni prieteni, totdeauna de-acord. Dar, ce ?tiam noi!

C?ci, trebuie s? fim drep?i: o ?ar? ?i mai ales o atare ?ar? nu ne invit? ca s? ne arate groapa cu murd?rii. E o stupiditate s? por?i pic? comuni?tilor ru?i pentru indarjirea de-a exhiba binele realizat ?i numai atat. De ce ne aflam acolo, hr?ni?i, g?zdui?i ?i plimba?i, ca ni?te pa?ale, intre Leningrad ?i Tiflis, pe cheltuiala prin?esei in zdren?e? Desigur, nu ca s? ne arate ochilor pantalonii lor petici?i, amintire de dus acas?.

E cu totul alt? chestiune, cand, declarandu-v? gata de a-i ap?ra cu pre?ul vie?ii voastre, le cere?i socoteal? ?i-i ruga?i s? v? spun? cat ii cost? aceast? construc?ie de parad? pe muncitorii sovietici, inclusiv intre?inerea formidabilei haite de l?tr?tori ai ?Interna?ionalei“. Dar, pentru ca s-o apere, cu pre?ul vie?ii lor, nu s-ar fi g?sit dou?zeci printre cei dou? mii de invita?i la serb?rile lui Octombrie, care s? fie gata s-o fac?. Asta s?rea in ochi. Afar? de ca?iva oameni integri, intr-adev?r devota?i Rusiei, al c?ror model ? dup? mine ? era excelentul scriitor german Arthur Holitscher, in compania c?ruia am parcurs Caucazul, restul nu era decat o adun?tur? de profitori ocazionali.

Din cauza asta, inc? de la deschidere, Congresul lor Mondial nu mi-a spus nimic de valoare ?i o declarai de indat? in articolul ?In jurul unui Congres“. L-am dat reprezentantului ziarului ?L'Humanite“, care a f?cut gafa de-a publica in editorial cateva din impresiile mele la sosirea aici; articolul meu, de?i timid, l-a sup?rat teribil pe bietul redactor. Pierre Naville mi l-a luat ?i l-a publicat in ?Clarte“ ^[14] , acompaniindu-l cu o introducere in care m? apuca de picioare ?i m? zvarlea in capul organului oficial al Partidului Comunist Francez. De-aici, o r?ceal? brusc? in dezmierd?rile noastre de proaspe?i logodi?i.

?i totu?i, acest articol era un intreg elogiu la adresa U.R.S.S.-ului. Ceea ce nu m-a impiedicat de-a constata c? gazdele ii tr?geau chiulul. Mul?imea de rase, care se inghesuiau in vastul Palat al Colonadelor, sub focul orbitor al proiectoarelor ?i in vacarmul difuzoarelor, f?cea impresia unei reuniuni electorale in stil mare, cu diferen?a c? aici puteam cel pu?in contempla in mijlocul Prezidiului figura mult resemnatei Krupskaia, tovar??a lui Lenin, care nu merit? o atare companie.

Societatea Prietenilor U.R.S.S.? Dumnezeule, de ce nu. Cum spunea un altul: s? ap?sa?i pe un buton din apartamentul vostru la Paris, ca s? omora?i un mandarin in China ?i s? v? imbog??i?i peste noapte. Desigur, a deveni pre?edintele unei sec?ii mondiale a ?Prietenilor U.R.S.S.“, asta nu imbog??e?te omul, nu-l hr?ne?te, dar asta v? d? ocazia unui mare voiaj, pe sprancean?, sau ceva drepturi de autor. Dumneata reprezin?i una din sutele de stegule?e, prinse cu un ac, datorit? c?rora pre?edinta Kameneva ar repera, pe-o hart? plasat? in cabinetul ei, ora?ele din lume care posed? o sec?iune a ?prietenilor“. Este adev?rat c? cea mai mare parte din sus zisele sec?iuni nu exist?, cum e cazul la Atena unde societatea se fond? ?i se topi, sub ochii mei, in aceea?i s?pt?man?. N-are a face, stegule?ul ro?u falfaie mereu pe hart?. ?i cand intr-adev?r se afl? o sec?iune in ora?ul indicat, este ?i mai r?u deoarece cost? mult ?i nu produce decat har?og?ria pe care ?Prietenii“ o schimb? intre ei, de la un cap la altul al lumii, pe spinarea tovar??ului muncitor.

O revist? parizian? a scris c? a? fi fost ales pre?edintele acestui Congres Mondial. Ar fi fost o mare ?onoare“ pentru mine, dar eu cred c? acest organ s-a in?elat, in tot cazul, n-am ocupat acolo nici un scaun, nici in Congres, unde numai prezidiul ?i oratorii plictico?i i?i ocupau in mod riguros scaunele, in timp ce congresi?tii i?i petreceau timpul la bufet.

La Hotelul ?Interna?ional“, am in?tiin?at pe portar c? u?a camerei mele este deschis? oricui voia s? vin? la mine. Se luaser? m?suri de precau?iune, ca s? m? apere de ?oameni inoportuni“. Inoportunii nu v? fac niciodat? s? pl?ti?i scump descoperirea unui om sau a unui fapt, in timp ce o izolare aproape intreag? poate s? m? lipseasc? de insu?i ?elul vie?ii noastre. Este drept c? totul depinde de valoarea respectivului.

In Uniunea Sovietic?, practica u?ii deschise mi-a confirmat de altfel mai mult decat oriunde juste?ea acestui ra?ionament. ?i dac? uneori m-a cople?it cu minute plicticoase, n-am recoltat mai pu?in gr?untele sem?nat.

Acestei practici, ca ?i a felului meu de-a primi un om, datoresc ast?zi cunoa?terea pulsa?iilor vie?ii de dincolo de pere?ii camerei mele ?i pentru asta meritand s? am o camer?.

Aceea pe care o ocupam la ?Hotel Interna?ional“ nu-mi adusese decat defilarea unor oameni amabili, ziari?ti in mare parte, care veneau s? cear? articole de la toate notoriet??ile europene prezente. Dar, ei nu erau decat amabili. Pentru mine, care nu m? indoiam prea mult c? lucrurile ar putea fi felurite, speram totu?i s? aud cateva sunete de clopot contrare tam-tamului oficial ?i s? v?d ap?rand figuri mai pu?in suraz?toare.

Nu s-a petrecut nimic in aceast? camer?. ?i, cateva zile de la sosire, o p?r?sii ca s? m? duc la Leningrad, cu al?i invita?i. O s?pt?man? mai tarziu, inapoiat la Moscova, mi-am g?sit lucrurile aruncate claie peste gr?mad? intr-o debara. M-am mutat atunci la hotelul ?Passage“, care deveni hotelul meu preferat pe toat? durata ?ederii mele in Rusia, ori de cate ori descindeam la Moscova. Dar e cazul s? spun cum se prezenta lumea sovietic? in fa?a ochilor mei, in acele zile la Hotelul ?Interna?ional“.

Aici, m?rturia mea va fi cu pasiune in onoarea Sovietelor ?i va da dreptate atator legende. Doamne, cat de sfa?ietor e s-acorzi cu pic?tura ceea ce credeam c? nu-i decat un imn al Vie?ii noi! C?ci dac? nu e?ti orb, din meschin? p?rtinire politic?, trebuie recunoscut c? Sovietele ? tot urm?rind un scop determinat ?, au fost nobile, largi ?i sincere in aceast? circumstan??, cum numai copil?ria unei vie?i noi, furioase. Pu?ini au in?eles-o. ?i dintre to?i cei cu care am vorbit atunci, Francis Jourdain era cel mai mi?cat, f?r? s? se arate proste?te ?sedus. Dimpotriv?, norul l?custelor democrate, venite ca s? ron??ie, n-au pus ravna decat pentru foamea lor subit?; insensibilitatea, falsul entuziasm ?i ingratitudinea.

Am cunoscut cazuri, unde exigen?ele ?i perfidia unor atari oaspe?i mergea atat de departe, incat cel mai bun r?spuns ar fi fost o lovitur? prompt? de picior in spate. Dar, ru?ii ? r?bd?tori, blajini, adesea pur ?i simplu doritori s? evite scandalul, ? inchideau ochii, satisf?ceau pe cioflingari, indeplinindu-?i datoria, ? nu-i a?a, bunule tovar?? Guenkin, pe care nu te voi revedea niciodat??

Nu i-au v?zut cump?rand valize, efecte ?i chiar ma?ini de scris, cu care imbecilii inotau in noroaie, in timpul c?l?toriei, in ciuda tuturor sfaturilor ?i avertismentelor impotriva unor cheltuieli nebune?ti? ?i la ?Hotelul Krasnaia“, de la Harkov, unde abrutiza?ii unei intregi delega?ii anglo-americane, care ?i-a pus inc?l??mintea aliniat? pe culoar, pentru ca a doua zi diminea?a s? nu se mai g?seasc? decat o pereche? N-a trebuit apoi s? incal?e dou?zeci de cretini, amuza?i de aceast? aventur?, pe punctul de-a juca charleston in ciorapi, in a?teptarea cismarului?

Este drept c? un atare furt, in cel mai luxos hotel din capitala Ucrainei, era rocambolesc ?i cu atat mai de nein?eles, fiindc? Rocambole n-a fost descoperit. Dar asta l-a innebunit pe bietul ghid, responsabil de aceast? delega?ie, care a trebuit s? care la hotel un intreg magazin de inc?l??minte, pentru ca fiecare s? aleag? ce-i convenea ?i apoi s? g?seasc? suma respectabil? pentru aceast? cheltuial?, neprev?zut? in buget.

Am spus c? Sovietele au fost largi. Nu au fost, precum s-a afirmat, pentru a cump?ra con?tiin?e. Asta este fals ?i nedrept. Nimeni, in timpul serb?rilor sau in timpul sejurului meu, n-a venit s?-mi propun? cea mai acceptabil? tocmeal?. ?i dac? m? dau ca exemplu este c? se va vedea pan? unde m? credeau unul de-ai lor, eu insumi declarandu-m?, adeziunea mea total? fiindu-le scump?.

Se pl?teau drepturi de autor celor care aveau opere traduse in rus?? Da, in condi?iile cele mai normale. ?i-mi pare c? era cea mai mic? dintre delicate?i, ca s? nu spun cea mai mic? repara?ie a unei nedrept??i. S-ar fi procedat la fel chiar cu domnul Vladimir Dekobra, dac? ar fi fost acolo ?i in acest caz, insu?i Romain Rolland nu s-ar fi trezit cu atatea ruble sub bra? ca cei care reprezint? drepturile acestui scriitor, aflat in fruntea prostiei literare sovietice, in materie de traduceri. S? nu se supere Lunacearski ?i cel in cauz?.

Cat despre articolele cerute viguros, era inc? un fel dintre cele mai corecte, retribuind pe autori in mod normal. Nu era un cuvant de ordine excep?ional, ci bun? aplicare a regulii existente in toate ??rile din lume, cand se produce un eveniment, la care asist? ziari?ti str?ini. Pot chiar spune c? trebuia s? alergi ?i s? a?tep?i mult ?i bine in jurul casieriilor, pentru a vedea culoarea banilor.

Tineri entuzia?ti ? ieri inc? muncitori in uzine, azi ziari?ti care f?ceau pe marii reporteri ? veneau s? reclame imperios articolul datorat.

? Ce vre?i s? v? spun? Abia am venit. Nu cunosc nimic.

? Spune?i binele pe care il gandi?i despre Revolu?ia noastr?, precum ?i r?ul, pe care l-a?i l?sat in murdarele ??ri capitaliste, de unde veni?i!

? ?i apoi dumneavoastr? ? tovar??ul X ? sunte?i de-ai no?tri, v? cunoa?tem revolta ?i trebuie s? v? sim?i?i aici ca acas?.

? Da! Asta pot s-o spun in cateva cuvinte.

? Asta-i: un simplu autograf! Salutul vostru adresat Sovietelor noastre.

?i trage-i cu autografele: ?Nu v? cunosc inc?, n-am v?zut nimic, dar v?d c? sunte?i mari, magnifici, dac? nu in cele ce a?i realizat, m?car in ceea ce v? gandi?i s? face?i, dac? sunte?i ajuta?i. Tr?iasc? Uniunea Sovietic?! Tr?iasc? Revolu?ia Mondial?!“

Texte ca acestea ?i adesea chiar mai categorice am dat cu duzinele. Am dat de asemeni dou? sau trei articole mici ?i vechi buc??i literare neutre, in timpul celor ?aisprezece luni de ?edere acolo, pentru c? era imposibil s? fac altfel ?i ce gandeam scriam.

OCTOMBRIE RO?U [ modific? ]

Cand viermii vor fi terminat osp??ul trupului meu, ? ai acestor ochi care au v?zut atatea, al acestei inimi care atat a iubit, al acestei c?rni devastat? de pasiuni frenetice, ? oamenii acelor timpuri s? ?tie c? mi-a fost dat s? tr?iesc, cu anticipa?ie, ins??i via?a lor in al meu Octombrie Ro?u.

Micu?? vermin? uman?! Te indoie?ti de comorile de generozitate, pe care le ascunzi in cuvintele meschinei tale dubluri? Dac? trebuia s? te judec dup? egoismul t?u, ai fi meritat s? fii ars? de vie. Dar eu, care m-am rostogolit in noroiul t?u, purificat la cascadele tale, hr?nit de p?mant ?i ad?pat de toate izvoarele tale r?coritoare ?i amare, ? eu cunosc bine generozitatea ta devorant? ?i te absolv. Te accept ?i-?i acord incredere.

C?ci, imi spun, in orele mele de singur?tate volnic?, ? atunci cand m? gandesc la cei pe cari ii iubesc ?i la cei de care m-am desp?r?it; la femeile pe care le-am mangaiat ?i la cele pe care nu le voi mangaia niciodat?; la durerile fizice suferite ?i la cele care m? a?teapt?, ? imi zic:

?S?rman? lep?d?tur?… Ce tiran s-a inver?unat vreodat? s? te fac? mai bun?, m?car in r?stimpul unei bune existen?e ?i cine poate spune c? ?i-a pierdut timpul degeaba? Desigur, te-a f?cut s? ridici Piramidele? Pentru care vanitate? Nu ?tiu nimic. Dar, fiindc? m-am invartit mult? vreme in jurul acestor uricioase gr?mezi de pietre, m-am intrebat dac? n-au fost ridicate ca s? rezerve faraonilor pl?cerea de-a vedea intr-o zi englezi slabi ca??randu-se stoic, un felah tr?gandu-i de man?, un altul impingandu-i din spate. Cat despre scopul cantat de poet, care spunea c? Piramidele au obosit, cu masa lor indestructibil?, timpul, ei bine, timpul a putut s? se lipseasc? de aceast? oboseal?, dand-o celor dou?zeci de mii de sclavi, care au trudit pentru englezi.

?S?rmani sclavi… La patru mii de ani distan??, nu vi s-au mai ridicat Piramide. Dar voi s?pa?i tunele ?i metrouri, in care v? oblig? s? c?l?tori?i, ca ?i cum via?a voastr? ar trebui s? fie neagr? ?i lipsit? de aer ?i soare ori de cate ori parcurge?i drumul dus-intors, intre cocioabele voastre catolice ?i ocnele fordiste, ? singurul lucru pe care-l face?i de la un cap la altul al sinistrei voastre vie?i. ?i, dac? face?i ceva in plus, este petrecerea duminicilor voastre de sclavi sau be?ia din zilele de s?rb?toare sclavagist?, cand se organizeaz? pentru voi toate aceste divertismente: escrocherii oficiale, denumite curse, unde v? l?sa?i painea copiilor; sporturi moderne, care nu sunt decat intreprinderi mari na?ionale, unde l?sa?i ceea ce a mai r?mas din inteligen?a voastr? firav?; defil?ri macabre in fa?a ?fl?c?rii eterne“ a st?panilor vo?tri, in fa?a asasinatului lor ?necunoscut“, inaintea unuia din c?l?ii vo?tri ilu?tri, cand v? repezi?i in mase compacte ca s? reclama?i apropiatul ?i prea fericitul moment, ce v? va ing?dui s? c?de?i glorios, cu nasul in p?mant…

?S?rmani ?i tri?ti paria… Nu vi se face decat asta. Dar, care tiran s-a plecat vreodat? deasupra leag?nelor voastre ?i mai tarziu asupra fe?elor voastre arzande, ca s? v? spun?: omul nu-i o brut?; prima lui datorie este s? fie bun, drept, omenos. Nenorocire celui care nu ar fi deloc! C?ci a tr?i inseamn? s? tr?ie?ti pentru Comunitate ?i a muri s? tr?ie?ti pentru tine. Cine a incercat s? dovedeasc? vreodat? c? munca nu duce dealtfel decat la foamete; exploatarea omului, la avere; crima organizat? la glorie? Ce satrap a construit cel pu?in pentru voi locuin?e pl?cute la vedere pe coastele mun?ilor, tot construind in apropierea lor inevitabila temni?? modern?, unde Taylor v? dicteaz? cel mai bun fel de-a munci, ca idio?ii, de-a tr?i ca imbecilii, ?i de-a procrea ca onani?tii.

?Ce dictatur? a incercat vreodat? s? v? conving?, dand exemplul, c? Puterea nu-i decat o povar? de onoare, pentru cel care o de?ine, un titlu de recuno?tin?? din partea celor care-i dau ascultare? C? demnit??ile publice nu cuprind decat responsabilit??i grele ?i c? exercitandu-le in mod nenorocit e?ti sigur c? vei fi omorat cu pietre? C? inse?i Artele ?i Literatur?, voca?ii sacre, nu sunt decat ni?te paceaure din vagoanele cu p?turi sau aceste gondole cu himere, pentru indobitocirea Comunit??ii ?i masturbarea artistului glorios, in loc de-a fi cea mai inalt? func?ie a omului, de care depinde s?n?tatea Omenirii.“ Deci, inainte de-a avea dreptul de-a condamna pui?a omeneasc?, ca s? fie ars? de vie, ce tiranie i-a dat vreodat? aceste exemple?

Niciuna, afar? de Octombrie Ro?u.

El a suflat in 1917 ca o rafal? ie?it? din adancurile sangerande ale generozit??ii populare unit? cu elita oamenilor.

Il intrebai intr-o zi pe Rakovski:

? Cum a?i putut voi, o man? de bol?evici, s? fi?i pretutindeni, s? v? r?zboi?i cu ata?ia du?mani ?i s? invinge?i pe aceast? a ?asea parte a p?mantului?

? Nu noi am fost pretutindeni, ci revolta. Ea este aceea care s-a b?tut ?i a invins. Noi n-am ?tiut decat s?-i d?m expresia ei, figura ei, d?ruindu-ne trup ?i suflet. Du-te s? vezi in muzeele Revolu?iei tunuri primitive pe care mujicii le construiau singuri, in timpul r?zboiului civil, care bubuiau la amandou? capetele ?i speriau pe du?man intr-un fel in care nici o dicke Bertha ^[15] n-a f?cut-o.“

In acea epoc?, bol?evicul era un erou, un titan, un dumnezeu. Primul intre to?i, era ultimul la hran? ?i ignora odihna. J?ratecul unei fecund?ri, care trebuia s? innobileze via?a, ii devora pieptul. Nimic pentru sine. Totul pentru Comunitate. ?i nici crime, nici nedrept??i, nici bariere proste?ti intre oameni. Ace?tia, chiar de-ar fi trebuit s? piar? trei sferturi dintre ei, in cataclismul acestui elan generos, aveau datoria de-a smulge din propriile m?runtaie copilul care nu trebuia niciodat? s? devin? un monstru uman.

Acesta e Octombrie Ro?u.

L-am v?zut s?rb?torindu-i-se a zecea aniversare ?i am plans de bucurie. Am plans pur ?i simplu.

Amestecat in gloat?, f?r? invita?ie special? ?i nici loc rezervat, m-am zb?tut ca toat? lumea s? g?sesc o treapt? cat mai sus, ca s? pot cuprinde ansamblul Pie?ii Ro?ii, unde erau to?i aduna?i, unde toate gusturile erau in p?r, f?r? a excepta eterna prostie.

Aceasta i?i avea locul ei in exhibi?ia oficial?, cu m??tile strimte ale lui Chamberlain, Briand ?i Mussolini, in nasul corpului diplomatic. Dac? plangeam aceast? mascarad?, nu-mi putea face decat in ciud?, a?a cum desf??urarea for?elor militare ro?ii era just contrariul de ceea ce mi se ar?ta. C?ci bol?evismul n-a triumfat in U.R.S.S. gra?ie cazacilor furio?i, dota?i cu l?ncii irezistibile ? ?i in ziua cand nu vor mai fi decat l?nci pentru impuns inimile oamenilor, minutele lor vor fi num?rate?.

Din fericire, se afla ideea, sentimentul, elanul viitorului. Aveai imaginea a ceea ce va fi lumea in ziua eliber?rii ei totale, c?ci un milion ?i jum?tate de fiin?e omene?ti defilar? in Pia?a Ro?ie, ar?tand atatea fe?e, pe care focul generozit??ii le transfigura, cum nici o exaltare religioas? n-ar fi putut s-o fac?. Aceste fiin?e ar fi fost moarte pan? la ultimul, pentru ca flac?ra, de care erau devora?i, s? ca?tige tot p?mantul. ?i omenirea n-ar fi ?tiut s? le reziste.

Pleca?i cu milioane, cu zeci de milioane, cate putea num?ra Uniunea Sovietic?, in acea zi, ? pleca?i cu mainile goale ?i fe?ele infl?c?rate, nici o armat? n-ar fi fost in stare s? le opreasc?. ?i toate egoismele s-ar fi topit dinaintea infl?c?r?rii navalei generoase, dac? este adev?rat c? nimic nu rezist? in fa?a celui care-?i d?ruie?te via?a.

Tarziu, in noapte, m-am plimbat prin Moscova, in s?rb?toare. Nici o armat?, nici oficiali nic?ieri ?i totu?i valurile omene?ti continuau s? se indrepte spre Pia?a Ro?ie. Intr-un grup ? care preceda un car simbolic, reprezentand globul p?mantesc, legat cu lan?uri adev?rate, un copil lovea, cu toate puterile, cu un ciocan ca s? le sf?rame, ? recunoscui un muncitor roman, care a luptat in Ucraina in timpul r?zboiului civil. Ii spun:

? Hei! in noaptea asta nu mai dormi?i?

Imi s?ri de gat ?i m? s?rut?:

? Nu, fr??ioare, nici in noaptea asta, nici niciodat?. E atat de frumos ceea ce am f?cut in acea zi de Octombrie Ro?u 1917!

A DOUA ZI DUP? OCTOMBRIE RO?U [ modific? ]

Nimic nu r?mane, dumnezeule, nemurd?rit din tot ce iese din mana omului! S?rman?, biat? lume… Dac? dracul te-ar lua in curand n-ar mai fi vorba de tine.

Nu mai tarziu decat a doua zi, dup? aceste mari zile aniversare, un abces al Revolu?iei cr?p? sub ochii no?tri: Joffe i?i zbur? creierii, in semn de protest impotriva festelor, ale c?ror victime fuseser? prietenii s?i opozan?i. Aceast? lamentabil? sinucidere a unui bol?evic, care ne era cunoscut din zilele de la Brest-Litovsk, puse un deget glacial pe inimile noastre mi?cate. Nu au fost numai de petreceri, au fost de asemeni deci oameni care au tulburat s?rb?toarea?

Noi observasem, in ziua marii parade, c? Opozi?ia i?i f?cuse auzit? vocea ?i trebuia doborat?. Personal, fusei prins in mijlocul inv?lm??elii, care se produse sub balconul unde m? aflam ?i unde ?efii opozan?i incercar? s? vorbeasc? mul?imii… M-am salvat la timp, tocmai cand g?rzile c?l?ri i?i croiau drum prin mul?ime, cu o duritate proprie g?rzilor ro?ii, imbrancind pe manifestan?i, ro?ii ca ?i ei in?i?i. Aflar?m c? la Leningrad, asta a luat o turnur? violent?; s-au b?tut bini?or, intre fra?i, timp de mai multe ore.

Atunci, m? cuprinse o indoial? serioas?: dup? toate, ce putea fi bine pentru aceast? Opozi?ie. Ce voia ea? ?i de ce nu se putea exprima nici la tribun?, nici in vreun jurnal?

Un alt fapt mai revolt?tor scandaliza pe to?i delega?ii sau invita?ii cinsti?i. Puterea tip?rea pentru noi o foaie ocazional?, imprimat? in trei limbi: francez?, englez?, german?, care ne punea la curent cu ce se petrece in lume. In paginile ei, ni se vorbea pe larg despre Opozi?ia ?tro?kist?“ ?i despre Tro?ki, cu atata ur? incat eram stupefia?i. Pentru prima oar? citeam calificativele ?tr?d?tori“, ?albi“, ?contrarevolu?ionari“, ?men?evici“ etc. Ni se povestea o istorie, de dormit de-a-n picioarele, potrivit c?reia o ?imprimerie clandestin?“ fusese creat? de Tro?ki, condus? de un fost ofi?er vranghelian.

Asta m? scoase din fire. Cu ziarul in man?, plecai s? caut pe ?comandantul“ echipei, din care f?ceam parte, ii spusei:

? Este ru?inos s? etala?i atari minciuni, sub ochii str?inilor. Dac? sunte?i inocen?i ?i dac? afacerea cu tipografia ?i ofi?erul alb este adev?rat?, impu?ca?i-l imediat pe Tro?ki! Ori, voi nici nu l-a?i arestat.

?i nu f?r? motiv. C?ci toat? ?imprimeria“ se reducea la un roneo, iar ?ofi?erul vranghelian“ era un agent al G.P.U. Ce murd?rie fr??easc?!

Dar, in acel moment, aceast? murd?rie noi n-o intrevedeam decat in aceste incidente ?i moravuri revolu?ionare ruse: divergen?e de p?reri in problema culacilor, a industriei grele sau u?oare, regimul politic interior, opresiunea cordial?. Pu?inii opozan?i care m? frecventau atunci nu se intre?ineau cu mine decat cu pruden??, deoarece m? vedeau ?mergand“ cu incredere des?var?it?. Ei se strecurau printre noi, t?cu?i, melancolici, ascultand mult, vorbind just cand era vorba s? eludeze un r?spuns categoric, ferindu-se de orice denigrare. Ai fi zis c? sunt ca?iva str?ini, ca ni?te umbre cu gurile cusute, ii in?eleg mai bine ast?zi ?i mai ales acea privire adanc mahnit? a celor mai buni dintre ei, cand m? auzeau strigand:

? In sfar?it! Cred c? aici voi putea munci, mult mai util ca-n Fran?a. Suntem acas?. Se va merge drept spre ?int?: revolu?ia mondial?. Aici imi voi sfar?i zilele.

Acest limbaj nu era f?cut pentru a ca?tiga increderea celor ce ?tiau mai multe decat noi. Dar, aveam momente de primire urat?, cand vizitele una dup? alta, plec?rile kilometrice ?i insuportabile, c?delni??rile cu ?Interna?ionala“ m? ucideau literalmente.

Totdeauna am avut o aversiune profund? fa?? de parad?, oricare ar fi ea. Or, in aceste zile de s?rb?toare, totul era parad?. ?i dac? m? impresiona cateva zile, la cap?tul unei s?pt?mani nu mai putui. Uzin? dup? uzin?, muzeu dup? muzeu, spital dup? spital, ?coal? dup? ?coala, banchet dup? banchet. ?i peste tot, pretutindeni, acelea?i infior?toare discursuri, in fiece imprejurare-reuniune, congr?s, conferin??, ? fiecare orator era neap?rat salutat, la sfar?it, de aceea?i fanfar?, pe care toat? asisten?a trebuia s-o asculte in picioare. Prima oar? emo?ia m? ?trangul?. Era grandioas?. A doua oar?, n-am mai sim?it nimic. Sim?isem tot in ajun. A treia oar?, nu mai putui, imi puneau barb?.

Oamenii au aceast? superioritate asupra animalelor, c? banalizeaz? tot ceea ce face m?re?ia vie?ii.

Un alt aspect al paradei contribui s? m? indep?rteze. Constatasem c? peste tot unde ne conduceau, comitetele de recep?ie erau compuse, in majoritate, din oameni ce te c?lcau pe nervi. Cu cat cate unii dintre ei te ca?tigau prin franche?ea lor, simplicitatea ?i cur??ia lor, cu atat ceilal?i i?i tr?dau falsitatea ?i arivismul.

Nu odat? m-am aflat in fa?a unor adev?rate adun?ri, unde trierea oficial? nu l?sase s? treac? acea canalie, cu inten?ii necurate ?i entuziasm la comand?. Declara?iile lor de dragoste m? imboln?veau. ?i trebuia, vrand-nevrand, s? le r?spund cu acela?i ton.

Atunci incepui s? ?neglijez“ cohorta ?i ?comandantul“ ei. Incepui s? vagabondez singur sau cu o cuno?tin?? simpatic?. Strada m? reconforta, cu mul?imea care se inapoia acas?, cu painea sub bra?, fa?? natural?, privire sincer?, conversa?ie franc?. Apoi, incepui s? practic claustrarea in camera mea, cand o mul?ime de oameni venir? s? m? caute, s? m? intre?in cu ei asupra atator lucruri, f?r? s? le dezlegi prea bine limba. Un prim pas era f?cut.

Aceast? atitudine fu remarcat?. M? f?cur? s-o ?tiu:

? N-a?i fost invitat ca s? sta?i in camera dvs., nici ca s? v? izola?i de grup. Trebuie s? vede?i tot, ca toat? lumea.

Am r?spuns:

? Nu sunt gr?bit. ?Lumea voastr?“ o s? plece. Eu r?man. Socoti?i-m? un cet??ean sovietic. ?i dac? a?a vre?i, incetez imediat de-a fi ?un invitat“. Am din ce tr?i.

Intr-adev?r, Editurile de Stat imi ceruser? s? semnez un contract de exclusivitate, oferindu-mi mii de ruble acont. Aveam alte mii in buzunar, in plus, c?r?ile mele se vindeau cu zecile de mii de exemplare. Filmul Chira Chiralina, turnat de ?Vufku“ f?r? ?tirea mea, constituia o mic? avere ce-mi era datorat?. Puteam deci s? m? lipsesc de ?jghiabul“ oficial ?i ocazional.

Deci, continuai ca mai inainte, inc? ?i mai bine, timp de inc? trei s?pt?mani. Se organizar? c?l?torii magnifice in Caucaz, Moscova-Ucraina, Georgia, Marea Neagr? ?i retur. M? invitar? s? particip la una din ele, in compania altor nou?sprezece delega?i, mereu in intregime pe seama prin?esei in zdren?e.

Un vagon ?miaki“, ? de care nu trebuia s? ne desp?r?im decat la sfar?itul visului, ? ne a?tepta in gar?. Doi ghizi, ?comandan?ii no?tri“, cutreierar? toat? Moscova, ca s? adune la aceea?i or?, pentru plecare, pleava scriitoriceasc? ce eram.

?i crede?i oare c? n-a fost pentru ce s? strig?m: ?Tr?iasc? comunismul?“ P?cat numai c? aceste strig?te n-au fost in aceea?i limb?: ne-am fi in?eles de minune pentru a in?ela pe cineva.

UN TOVAR?? DE DRUM [ modific? ]

Nu voi spune nimic despre aceast? prim? c?l?torie in Transcaucazia, fiindc?, vizitand-o din nou un an mai tarziu, ?i de ast?-dat? nu oficial, voi vorbi atunci de ea. Dar ii datorez una dintre cele mai frumoase intalniri din via?a mea; ?i spunandu-?i, cititorule, ce a insemnat aceast? intalnire, voi face o nou? digresiune, dar i?i voi dovedi, dac? e?ti mizantrop, c? via?a este demn? de-a fi tr?it?, atunci cand ea ins??i te face s? urli, ca ?i cand ai fi fost mu?cat de-o viper?.

Desigur, povestea mea nu are nimic comun cu Rusia, dar oricum m? vor acuza c? n-am f?cut aici decat s? bat campii. Ei da, oameni buni inarma?i cu un creion ro?u ?i cu creier de iaurt, ? da!, imi place s? bat campii ! Incerca?i-o ?i voi, deasemeni, cu inima voastr? f?r? vlag?, ca o baleg? de vac?: la primul contact cu iarba in fl?c?ri a acestui p?mant, v? ve?i arde dind?r?tul. C?ci campiile pe care le iube?te fantezia mea, dracul le-a ar?t cu coada lui stra?nic? ?i Dumnezeu le-a fecundat cu fierbintea lui s?man??. Totul vine aici din str?funduri, f?r? floarea moart? a gandirilor voastre de eunuci.

Dar intre toate, dragostea pentru om, pasiunea pentru prieten este ceea ce cre?te acolo ca un stejar, al c?rui cre?tet ar atinge a?trii, iar r?d?cinile lui s-ar cufunda in focul p?mantului.

Om, cu fa?a aprins? de dorin?e… br?zdat de spaime… fr?mantat de generozitate. Om care te ive?ti in drumul meu, cu existen?a ta milenar?; eu nu sunt decat un infidel, dar cand i?i iau fa?a intre mainile mele ?i o privesc, atata m? ad?p din puterea ta, c? tu te po?i intoarce la singur?tatea ta volnic? ?i s? te gande?ti la intalnirea noastr? toat? via?a. C?ci in acea clipit?, te-am golit, a?a cum m-ai golit. Tu mi-ai dat toat? dragostea ta, cu care nu ?tiai ce face, iar eu ?i-am dat-o pe a mea care m? cople?ea.

Exist?, oare, in via?? altceva mai mult? Pentru mine este totul. Afar? numai dac? nu intervine am?r?ciunea desp?r?irii, absurd? ca o masc? pe-o fa?? omeneasc?.

?i acum, iat? frumoasa intalnire:

In mijlociii unui furnicar de invita?i, printre care c?utam zadarnic privirea in care zbucnesc pasiuni vaste, se ivi intr-o zi un om. Corpul s?u de ascet pare in prada unei lupte, aci ??galnic?, aci sangeroas?, cu ghearele tuturor dorin?elor. Lumina care ii plute?te pe fa?a chinuit? este aceea a omului, c?ruia credin?a ii pustie?te m?runtaiele.

Ochii, mult deschi?i, sunt juc?u?i ca argintul viu. Privirea str?punge, atrage ?i indep?rteaz? mii de lumini intr-un minut. Gura i-a mu?cat peste tot, scuipand tot ceea ce a mu?cat ?i continu? s? mu?te. N?rile nasului se deschid ?i se inchid, neincetat, adulmecand toate mirosurile.

Omul vorbe?te. Vrea s? fie banal, potrivit cu circumstan?a care ne-a unit, dar el i?i infige l?ncile privirii sale in fa?a mea ?i de indat? cuvintele sale abordeaz? universalitatea, in timp ce bra?ele-i desc?rnate se alungesc ca s? in?face himerele.

In?eleg de indat? c? am de-a face cu cineva mai puternic decat mine, in multe domenii, ?i mai ales in cel al viziunilor trecutului ?i al conjuncturilor viitorului.

M? aflam in pat, serios bolnav de trei zile. Ii intind mana. Mi-o in?fac?. ?i, ca prin farmec, nu m? mai simt bolnav. Ii spun:

? A?teapt?, vreau s? te intov?r??esc. Cine e?ti tu?

? Eu sunt Cretanul ^[16] .

? M? cuno?ti deci?

? Tu e?ti Cefalonitul ^[17] . Dup? Cretani, Cefaloni?ii sunt oamenii din Grecia pe care ii iubesc mai mult. Ei sunt mai rasa?i decat ceilal?i.

Imi descrise ace?ti oameni de ras? ai Greciei ?i din toat? lumea. Scotea cuvintele cum ai scoate un b?? de chibrit, cu buzunarele pline.

? P?cat, zisei. Trebuie s? ne desp?r?im peste dou? zile.

El tres?ri ?i asta imi pl?cu.

? Unde te duci?

? In Transcaucazia.

? Dar ?i eu merg acolo, ca tine!

Am pornit-o impreun?.

In vagonul de vis, amandoi lungi?i pe banchetele compartimentului, imensele stepe ne inghi?ir? in neantul lor, populat de pove?ti de necrezut. Lungi ore de mers voluptuos. Opriri in g?ri, pentru a hr?ni animalul. Coborari ici-colo, pentru a-l s?tura de parad? ?i pentru a incerca s?-l uluim.

Cretanul era foarte serios: lectur?, grifonaj, visare, somn. Nici pic de vorb?rie mult?. Nici o alocu?ie, in ciuda tuturor insisten?elor. Greoi la vizitarea fabricilor sau spitalelor. Le tr?geam clapa la orice pas ca s? alerg?m la muzee, la biserici vechi, la strad?. Dar, mai ales acest document uman, eroul, pe care-l c?uta cu cea mai mare ardoare. Ah, cu cat? putere se arunca asupra tuturor iluziilor, pentru a descoperi uneori o realitate str?lucitoare! Nu cunosc un om care s? aib? o mai mare sete de puritate ?i eroism decat el.

Ie?it dintr-un ??ran cretan, cu pumn de fier ?i lad? in?esat? cu lire sterline, el se ad?pase cu intreaga in?elepciune antic?, cu toate ?tiin?ele moderne, apoi s-a desp?r?it de tat?l s?u ?i clasa lui, ba chiar de in?elepciune, pentru a adera la un bol?evism, la inceputurile lui ?i inc? eroic, imi spunea:

?? Este viitorul lumii. Bol?evismul nu marcheaz? inceputul unei civiliza?ii noi, ci sfar?itul celei in care tr?im. Iat? de ce trebuie s?-l ajut?m, ca s? precipite in abis aceast? cocot? b?tran?, cu farafastacuri preten?ioase.

Totul este ast?zi un farafastac. Ceea ce nu e inc? este ?i mai r?u: o greutate moart? care impiedic? orice na?tere. Cat p-aci s? m? pr?bu?esc sub aceast? greutate. Cinci zecimi din ce m-au inv??at sunt plicticoase, patru zecimi imi sunt inutile. Doar o singur? zecime m? serve?te intr-un fel binef?c?tor.

Du-te s? faci o vizit? marilor con?tiin?e ale timpului nostru; cu rare excep?ii n-ai s? intalne?ti decat arlechini, de unde vei ie?i cu mainile goale.

Da! Bol?evismul este chemat s? distrug? tot acest talme?-balme? de false valori.

Ceea ce m? tem tare este s? nu-l v?d r?spunzand misiunii sale, s? inceap? s? se indoape, s? se ingreuneze de vreme. Dispari?ia lui prematur? ar preda lumea unei masturb?ri cerebrale, din cele mai dezgust?toare.

S? int?rim, deci, curelele acestui bici, s?-l impiedic?m s? se innoade. ?i s? crape toate pieile, aceea a filosofului ca ?i a c?pc?unului.

Apoi, vom vedea.“

N-am f?cut decat s? rezum, foarte ?chiop, o gandire vast?, coapt? indelung, in ziua cand Cretanul va vorbi, el insu?i, cu probe in sprijin, ah! prea bunilor, v? ve?i g?si contul! C?ci el are in buzunarul jiletcii sale tot ceea ce voi nu a?i putut g?si in capetele voastre ?i ?fudulii“ cretane, in fa?a c?rora ve?i ceda.

Este o ignominie c? lumea este guvernat? de oameni reci! ?i nici chiar de oameni de afaceri, cari ar fi cel pu?in arz?tori s? creeze intreprinderi, organizatorii geniali ai energiei umane, prin ace?ti oameni care cu o man? smulg abunden?a p?mantului, aruncand-o cu cealalt? in gura omenirii infometate.

Cretanul era unul dintre ace?ti oameni. Se hr?nea cu o sup? ?i o jum?tate de kilogram de mere. Bagajul s?u: zece kilograme, ca s? fac? inconjurul lumii. Apartamentul s?u: un pat p?c?tos. Dar dorin?ele lui: un intreg univers. Tov?r??ia lui: o fericire devorant?.

Lui ii datorez acest fel de cult, pe care il sim?ea dinaintea mocirlei omene?ti, constrans s? evolueze neincetat, cu pre?ul a numeroase zguduiri: in bol?evism el vedea drama cea mai demn? de venera?ia noastr?, pe cel care r?sunase pan? in criteriul bestial al triburilor s?lbatice.

De asemeni, ? imi spunea:

? Tu, chefalonitule!, s? jur?m c? niciodat? nu vom ridica mana noastr? impotriva bol?evismului, chiar de ne-ar arunca intr-o zi in inchisoare: lui ii va fi datoare, maine, omenirea pentru libertatea ei total?. El nu va realiza decat foarte pu?in din ceea ce promite ? dar, el promite chiar imposibilul ?i iat? indr?zneala care-i trebuie secolului nostru timorat. Adu-?i aminte de povestea ciuva?ilor.

Indat? dup? terminarea r?zboiului civil, o delega?ie ciudat? de ciuva?i se prezint? in fa?a comisarului poporului la instruc?ia public?:

? Ei bine, zise acesta. V-a?i constituit un soviet? Povesti?i-mi ce a?i f?cut la voi.

? Tovar??e Lunacearski! strig? ?eful delega?iei. Am format sovietul nostru! Apoi, i-am izgonit pe popi, pe care ni-i impusese ?arul ?i am adus ind?r?t pe ?amani (vr?jitori), care tr?iau in p?dure.

? Nu-i un progres prea mare, replic? comisarul, s? inlocuie?ti un pop? cu un vr?jitor, dar voi a?i realizat ceea, ce a?i vrut. ?i asta-i libertatea. Restul va veni mai tarziu, f?r? voia voastr?.

LA ATENA [ modific? ]

Din c?l?toria in Caucaz, ne-am inapoiat inc?lzi?i peste m?sur?. Popoare ?i iar popoare, in picioare, delirand, primind delega?ii dup? delega?ii, cum nu s-a mai v?zut nic?ieri in lume. Imposibil de v?zut mul?imi nemul?umite, deoarece eram s?rb?tori?i ?i primi?i chiar de ele. Cei mai nevoia?i, pe care regimul ii inl?tura de la masa lui, veneau s? ne salute cu stomacul gol, imp?rt??indu-ne bucuria ?i increderea lor in viitor.

Atunci hot?rai cu Cretanul s? p?r?sim pentru un timp Rusia ?i s? mergem impreun? pentru a dovedi ata?amentul nostru dezinteresat fa?? de bol?evism. Dar, unde s? mergem? Desigur, in Balcanii no?tri. Pentru inceput, Grecia.

Bani aveam cat niciodat? in via?a mea: trei mii de ruble. ?i nu incasasem drepturile mele de autor decat numai la dou? c?r?i ?i o traducere in ucrainean?, la care se ad?ugase o bagatel? de-o mie de ruble, pe care ?Vufku“ a binevoit s? mi-o dea pentru filmul Chira Chiralina. Toate astea m? l?sar? departe de orice socoteal?.

Sosir?m la Odesa, pe un ger siberian, la 25 decembrie 1927. ?i inainte de-a ne imbarca, adresar?m o scrisoare lui Stalin, al c?rei text nu l-am p?strat, din nenorocire. Ii spuneam, pe scurt:

?Iat? doi oameni, care taie toate pun?ile in urma lor. (Din partea mea, n-aveam nici una). Vrem s? ne devot?m cauzei proletare. Nici un interes, afar? de ceea ce ne inspir? idealul nostru. Avem din ce s? tr?im ?i nu v? cerem nimic. Vrem numai intreg concursul dumneavoastr?, legal, pentru ca toate por?ile s? ne fie deschise, ca s? vedem totul. La nevoie, suntem gata s? accept?m unul dintre oamenii dumneavoastr?, care s? tr?iasc? in cea mai strict? intimitate cu noi ?i s? ne intov?r??easc? peste tot, c?ci nu ne ferim de nimeni, neavand decat un singur drum. Pentru a v? dovedi franche?ea noastr?, mergem acum in Grecia, ca s? ne strig?m entuziasmul despre ceea ce am v?zut in U.R.S.S. Apoi, ne vom inapoia aici, ca s? tr?im, s? inv???m ?i s? lupt?m.“

Aceast? scrisoare, trimis? recomandat, a?teapt? ?i azi r?spunsul lui Stalin. ?i dac? dumneavoastr? ve?i spune c? sunt un imbecil, v? replic c? Stalin e tot Stalin, adic? un om care are nevoie de cu totul altceva decat ceea ce ii ofeream noi.

S? ?tie totu?i c? doi oameni i-au oferit via?a, intr-un fel dintre cele mai dezinteresate.

Oh! s?rmanul meu Cretan! Guvernan?ilor nu le trebuie lei, ci pot?i! Numai tu, o! ideal omenesc, ai nevoie de eroi ?i-i vei avea cu miile, c?ci ei vor rena?te din propria lor cenu?? ?i te vor sluji. ?i tu vei invinge! Da, vei invinge in ciuda guvernan?ilor ?i a pot?ilor lor, pentru c? omenirea poate tr?i f?r? paine ?i f?r? foc. Nu poate ins? tr?i f?r? tine, prea-fericitule ideal, sare a vie?ii ?i c?ldur? a sufletului nostru! I?i s?rut acum picioarele insangerate ?i mainiie tale atinse o clip? de labele c?l?ilor, ?i-mi voi ap?ra p?rticica mea din tine, sacrificandu-mi via?a…

Mort?ciune de guvernan?i.

Dar, deocamdat?, inapoi cu veninul! M? aflu inc? la Odesa, ars de flac?ra mea cea mai frumoas?! Imbr??i?ez toat? lumea ?i briza care-mi biciuie fa?a. F?r? un ve?tmant de iarn?, doar cu un biet pardesiu, in ciuda celor trei mii de ruble ale mele. Cretanul e obligat s?-mi imprumute blana lui. Alerg?m cu sania toat? ziulica pe str?zi transformate in patinoare, din institu?ie in institu?ie. Sosi?i in ajunul plec?rii, nu aveam nici locuri re?inute pe vapor, nici bani schimba?i. Biletele le ob?inem, iar de schimbat to?i banii, alearg?, b?iatule! ?i e foarte bine s? fie trime?i la plimbare to?i cei care vor s?-?i exporteze rublele; dar poate ar fi mai bine s? fie trime?i s? se plimbe singuri to?i cei care nu ?tiu s? se descurce.

Incerc?m un demers telegrafic, din biroul Comisiei financiare de la Odesa, dar cum r?spunsul nu vine, plec?m doar cu ceea ce Banca schimb? legal la toat? lumea: o sut? cincizeci de dolari de persoan?. Restul rublelor il l?s?m la Odesa.

Ce-are a face… Bani se g?sesc pretutindeni! O s? ni se dea chiar acolo unde ne ducem cu f?clia noastr? bol?evic?. ?i Grecia, de?i fascist?, imi va da cele dou?zeci de mii de drahme datorate pentru drepturile mele de autor la c?r?ile traduse acolo. C?ci n-o s? gandi?i c? pot fi in acela?i timp bol?evic ?i fascist, cand imi strig mania. Ajuns la Atena, vizitez comuni?tii intemni?a?i, pe tuberculo?i cu incetul, ?i ?in o conferin??, care mi-aduce expulzarea. Voi n-o gandi?i, voi cei cari m? crede?i deja cump?rat de Soviete.

Doamne, ce destin am! Aici urmeaz? s? se inscrie una din paginile de la activul vie?ii mele.

Grecia? Un popor brav, ca toate popoarele, mai generos ?i mai zgarcit decat toate, in func?ie de ceea ce ii ceri. Nimic alt decat s?-l rev?d, dup? cincisprezece ani, s?-i cunosc r?nile proaspete ?i s?-i spun ceea ce gandesc, in privin?a remediilor. S? nu-?i po?i spune gandirea in vremea noastr??

Nu! Nu este cu putin??.

La inceput, aproape toat? pres? din Atena m? salut?, cum n-a f?cut-o aceea de la Moscova. Salutai, la randul meu, patria tat?lui meu, pe intemni?a?ii ?i exila?ii ei, suferin?a ei. Astea au fost scrisorelele dulci pentru Anul Nou grec, la care cei pe care-i salutam r?spunser? cu o avalan?? de telegrame ?i scrisori, care m? invitau s? vorbesc.

M? dusei, mai intai s? vorbesc la ?Eleftheron Vima“, cel mai mare ziar al Greciei. Directorul se declar? gazda mea. Am fost, ca ?i la Moscova, foarte onorat, imi plac purt?torii de voce, cu condi?ia s? m? lase s? urlu ?i eu. ?Vima“ nu-i p?sa de ce face, cu o surdin? puternic?. Menaj bastard. Totu?i, automobilul ziarului, dup? cele sovietice, m? f?cur? s? v?d tot ceea ce-i mai frumos in imprejurimile Atenei, apoi m? l?s? la hotel, care de maine deveni ?inta atacurilor cele mai inver?unate.

Niciodat? n-am fost injurat in a?a fel. Nici un ziar sau a?a ceva care s? m? apere. Se v?zu, cum ?Estia“ ? organul oficios al guvernului, ? m? trat? intr-un editorial drept pu?ti, adic? pederast pasiv. Cum nu sunt deloc, nici pasiv, nici activ, refuzam s? cred ceea ce ochii mei citeau, in ciuda cunoa?terii moravurilor balcanice, ? mai ales a moravurilor grece?ti, unde copiii de familii bune ?i-arunca cuvantul pu?ti, in nasul p?rin?ilor.

De la pres?, injuriile trecur? in Parlament. Atunci, ?s?-mi dovedeasc? c? nu toat? Grecia era implicat?“, Panastasiu ? ministrul Agriculturii, ? imi lu? ap?rarea la tribun?, cu prefa?a lui Romain Rolland in man?, apoi veni s? m? invite la o serat? intim? dat? in onoarea mea.

C?zu r?u. Ranchiuna politic? il f?cu s? piard? porfoliul.

Continuai cu ale mele, pe care nimeni nu le voia. Fu conferin?a de la Teatrul ?Alhambra“, care degener? in manifesta?ie de strad?; o vizit? la bol?evicii intemni?a?i, care-?i strigar? credin?a in proletariat ?i o alta la ?Sotiria“, un fel de ?cas? a mor?ilor“, pe care Dostoievski n-a cunoscut-o, ? toate la un loc aruncar? paie peste foc. Se deschise o instruc?ie judiciar? impotriva mea, a Cretanului ?i a pre?edintelui Glinois, organizatorul conferin?ei. Asta ne permise s? facem o frumoas? profesiune de credin?? bol?evic?, dar poli?ia i?i permise s? ne dea opt zile ca s? p?r?sim Grecia.

Am l?sat acolo suferin?e care nu vor putea s?-?i g?seasc? un loc demn de ele decat intr-o mare epopee a timpurilor noastre de teroare oribil?. Pentru ce se vorbe?te de civiliza?ie, cand la picioarele Acropolei, oamenii sunt arunca?i pe stancile insulelor pustii, afar? de ca?iva ciob?na?i s?raci cu ordin ca exila?ii s? fie l?sa?i s? moar? de foame, ? ace?ti comuni?ti, ace?ti oameni care ?se culc? cu surorile lor“ ?i care afirm? c? Fecioara M?ria n-a fost decat ?o biat? femeie“? Pentru ce se vorbe?te de ?tiin??, de mil?, de asisten?a celor bolnavi, cand lang? Atena, la ?Sotiria“ nu-i decat o aliniere de bar?ci mortuare, unde sute de tuberculo?i, de toate gradele, se scuip? in fa??, se lupt? cu ploaia ?i cu frigul, se hr?nesc cum nu sunt hr?ni?i porcii, van?toare de p?duchi ?i ?oareci, urlete zadarnice de fantome disp?rute, care a?teapt? lamentabil ora supremei eliber?ri.

Pentru ce, fratele meu muncitor, nu se d? foc acestei lumi ?i s? te ar??i capabil de-a construi una mai bun?, de vreme ce tu pl?te?ti cel mai mare tribut al muncii, inchisorii ?i mor?ii mar?ave?

INTOARCERE IN PATRIA PROLETARIATULUI [ modific? ]

Spectacolul Greciei teroriste m? f?cu s? refulez in mine pu?inele rele sovietice, pe care le cuno?team la inceputul lui 1928. Mai mult ca oricand, m? ata?ai operei bol?evice. De la ea singur? a?teptam salvarea lumii care munce?te din greu. Astfel, m? inapoiai pe acest p?mant fierbinte, cu ferma hot?rare de-a r?mane acolo. ?i din mai mult? cur??ie moral?, imi adusei ?i tovar??a de via??, o femeie de caracter, dintr-o bucat?. Mai bun? decat mine, mai chibzuit?, de?i mai tan?r?, imi va fi de un ajutor sigur in momentele de sl?biciune, de furie sau nein?elegere.

Acum suntem doi pentru a vedea ?i a sim?i, a?teptand s? ne intalnim cu Cretanul ?i so?ia lui, ca s? form?m un bloc de patru con?tiin?e in serviciul aceluia?i ideal.

Debarc?m la Odesa, pe un ger de cr?pau pietrele, imbr?ca?i sub?ire intr-o asemenea ?ar?, ceea ce ne oblig? s? ne baricad?m in camera de la hotel. Ziari?tii, fotografii, operatorii de film alergar? ?i ei, alerta?i de telegrafistul de pe vasul ?Cicerin“, care anun?? U.R.S.S.-ului expulzarea mea din Grecia. Simt, totu?i, c? serbarea s-a sfar?it. Din fericire. Str?zile nu mai sunt pavoazate, vitrinele sunt mai pu?in fastuoase; tam-tamul a disp?rut. De ast?-dat?, avem de-a face cu patria sovietic? din toate zilele. Este ceea ce noi voim, ceea ce ne trebuie.

Dar, pentru prima oar?, trebuie s? pl?tim peste tot. Aflu acum c? o rubl? valoreaz? o jum?tate de dolar. Camera de la hotel, cu greu locuibil? pentru o femeie ? lipsesc apa cald? ?i chiuveta ? cost? intre cinci ?i ?apte ruble, f?r? taxele respective. O mas? in doi, patru-cinci ruble. La cap?tul unei s?pt?mani modeste, mai am o sut? cincizeci de ruble, cu cheltuielile la zi. Duc o via?? de nepman. Nu pot rezista ?i cer reducerea care se acord? emigran?ilor politici, printre care m? num?ram. O cer, molatic, c?ci am oroare de regimuri de favoare ?i aflu c? trebuie s? umplu o puzderie de formalit??i, s? fac demersuri plicticoase, s? risc s? m? lovesc de un refuz sau in cel mai bun caz s? nu ob?in decat o reducere de ?ase la sut?. Nu! renun?. Dac? nu pot tr?i ca emigrant, voi tr?i ca nepman, afar? dac? unele republici vor voi s? m? considere musafirul lor.

C?ci aceste popoare sunt primitoare ?i ospitaliere ca nici un altul. La masa cea mai modest?, in coliba ultimului dintre parli?i, se afl? totdeauna un loc pentru unul ?i mai parlit, sau pentru vizitatorul care cade pe nea?teptate. Aceast? generozitate explic? o inepuizabil? capacitate de rezisten?? in fa?a r?ului, intrajutorarea este practicat? pe o scar? necunoscut? in Occident. ?i a trebuit ca o doctrin? de Stat, lipsit? de sentimente, s? inghe?e inimile, s? abrutizeze capacitatea de-a judeca, s? exagereze egoismele, ca s? vezi producandu-se erup?ii sistematice de ur? colectiv?, care merg intre fra?i nevoia?i pan? la denun??ri in mas? ?i pan? la crime.

Cu mult inainte ca eu s? aflu adev?rul ? ceea ce n-a intarziat s? vin?, in toat? oroarea lui cand aveam s? p?r?sesc Rusia ? aici trebuie s? previn pe cititor c? aceste conflicte intestine ?i mar??via lor, aceste drame sociale ?i cruzimea lor, aceast? degradare moral?, unic? in lume, a vastelor straturi populare, aveau s? constituie singura documenta?ie care m-a interesat, singura pe care aveam s-o cunosc in profunzime ?i aveam s-o aduc din U.R.S.S. Ea se afl? la baza criteriului ce mi-am f?urit in materie de progres social. Ea va fi, vrand-nevrand, sabia lut Dasnocles, sfinxul cu enigma monstruoas? sau acel manetekel-fares , al legislatorului pe care viitorul il va chema pentru a r?sturna ordinea uman?, nu s?-i dea un chip mai pu?in abject decat cel purtat ast?zi, gra?ie unei lupte milenare pentru mai binele individual, in detrimentul celui al comunit??ii.

Or, ceea ce se face pentru ura?irea ?i mai mult a acestui chip. Or ceea ce se face ?i mai mult pentru slu?irea acestui chip este atunci cand se instituie regimuri care provoac? atari vartejuri in str?fundul noroios al sufletului omenesc, aducand la suprafa?? tot ceea ce instinctele noastre au mai hidos. Minciuna, ipocrizia, dela?iunea, asasinatul devin atunci mijlocul cel mai facil pentru a asigura existen?a tuturor celor care au in?eles c? nu ajungi la nimic prin munc?, cinste, franche?e.

In ordinea capitalist? democrat?, aceste vicii sunt pedepsite de Codul penal. F?r? indoial? c? unii izbutesc s? scape de legi, s?-?i etaleze ziua-n amiaza mare ?i s? creeze situa?ii de invidiat celor ce le practic? in complicitate tacit? cu regimul putred. Ce am deveni noi, in ziua cand dictatura de dreapta sau stanga, le va ridica la rangul de sistem de guvernare?

L?sa?i slobozi oficial ace?ti mon?tri, fie ?i numai o zi, ? zece genera?ii nu vor fi in stare s?-i pun? cu botul pe labe. Din in?l?imea fotoliului vostru dictatorial, spune?i oamenilor c? pot face tot ce vor, cu singura condi?ie de-a asculta pe st?pan ?i ei nu vor face altceva decat s? alunge pe popi ?i s?-i aduc? inapoi pe vr?jitori, cum au f?cut inocen?ii ciuva?i. C?ci ambi?iile, egoismul, desfraul sunt mult mai nem?surate la omul pretins civilizat, decat la cel s?lbatec. ?i cutare fabricant de parfumuri, ? divin furnizor pentru vaginuri sifilitice ?i du?man feroce al comunismului, ? nu va fi mirat s? afle c?, in patria proletariatului, produsele lui de neg?sit au devenit un ?el vital pentru toate femeiu?tile sovietice, de la nevasta Comisarului poporului pan? la comsomolista isteric?.

Alte ?eluri vitale sunt frumo?ii ciorapi de m?tase, bl?nurile splendide, apartamentul frumos, postul bine pl?tit, adic? tot ceea ce in ?ara burghez? r?man ?eluri vitale pentru majoritatea cet??enilor. Cu o diferen??! Cu aceast? diferen?? jalnic?, c? in ?patria“ burghez? ? ?patria“ fascist?, separat ? un denun? de erezie politic? nu-i suficient ca s? trimit? un om la moarte sau inchisoare pentru a-i lua locul sau apartamentul, nef?cand din denun??tor un stalp al puterii, a?a cum se poate vedea, vai!, in patria proletar? de azi.

Ra?iunea acestei c?r?i este, deci, numai de-a pune fierul ro?u pe abcesele care acoper? in intregime corpul Revolu?iei, ?i intre care unul, pe care-l voi descrie mai departe, m-a plesnit in plin? fa??, inundandu-m? cu un puroi ce-l port ?i-acum pe obraz, otr?vindu-mi existen?a. In fa?a unei atari putreziciuni precoce, care constituie temelia a tot ceea ce acest regim a construit ?i promite s? construiasc? nu va sta in picioare. Chiar de-ar ajunge la cap?tul viitorului ?plan cincinal“ s? aduc? fericirea intregii omeniri, eu le-a? cere totu?i socoteal? pentru oasele sf?ramate in ma?ina de fabricat fericirea, atat cat este de adev?rat c? fericirea Omenirii nu m? intereseaz? decat din ziua cand ea inceteaz? s? mai fie criminal?, incepand s? devin? moral?.

Spune?i-mi care-i m?rimea puterii, pe care via?a v-a pus-o in maini; ?i in func?ie de exercitarea ei, ce a?i f?cut cu aceast? putere in raport cu semenii vo?tri. Numai astfel v? voi spune cine sunte?i.

Iat? in ce fel sunt revolu?ionar. Iat? tot ceea ce via?a mea aspr? ? universitatea mea frumoas?, ? m-a inv??at s? cer de la oameni ?i de la mine insumi.

In afara acestei legi, nu cunosc nimic, nici chiar prietenia. N-am de cerut socoteal? nim?nui.

STR?B?TAND ORA?E ?I SATE, STEPE ?I M?RI, MUN?I ?I FLUVII [ modific? ]

Acum cand m? preg?tesc s?-mi golesc sacul, datoria m? oblig? s? spun la inceputul acestui ultim capitol c? Sovietele mi-au satisf?cut tot ce le-am cerut, informandu-m? ?i inlesnindu-mi, in toate felurile, c?l?toriile de-a lungul ?i de-a latul Uniunii. Patru permise de ?liber parcurs“, pe ap? ?i pe p?mant, valabile pe tot intinsul Uniunii Sovietice, mi-au fost eliberate la simpl? cerere in iulie 1928, valabile pan? la sfar?itul anului ^[18] . In cele mai multe dintre republici, cele mai frumoase automobile, ? ale guvernului sau institu?iilor oficiale, ? veneau s? ia grupul nostru de patru pelerini, ca s? str?batem mii de kilometri. B?rci cu motor ?i chiar vapora?e ne-au stat la dispozi?ie, din zori, pentru a ne conduce departe spre golfuri, delte ?i in desi?ul fluviilor. In Caucaz, ne-am urcat pe cai ?i am pornit la drum, inso?i?i de patru carabinieri, ca s? vedem ruinele castelului reginei Tamara ?i cavernele troglodi?ilor de la Vardzia. In Moldova sovietic?, la Birzola, prieteni vechi ? deveni?i comisari ai poporului ? au venit cu drapele ?i muzici in frunte, s? ne ia la coborarea din tren, ? primire nea?teptat?, in fa?a c?reia mi-am st?panit cu greu lacrimile, c?ci am oroare de animalul din noi cand se ambaleaz? in folosul s?u. Mi-au fost decernate titluri de onoare. In sfar?it, ceea ce este capital, mii de oameni m-au s?rb?torit intre Murmansk ?i Erevan, intre Nistru ?i Volga. Am indr?git un mare num?r dintre ei. ?i tuturor le-am jurat s?-i slujesc.

Cum vre?i, oare, s? nu blestem ziua cand maic?-mea m-a adus pe lume, de vreme ce o politic? neghioab? dublat? de-o doctrin? de nein?eles m? desparte acum de ceea ce constituia pivotul credin?ei mele ?i-mi acoper? fa?a cu un v?l al apostaziei care m? neferice?te?

Fi?i blestema?i, politicieni ?i dogme care comite?i atari crime, care invr?jbi?i oameni de aceea?i credin??, sem?nand ura in inimile oamenilor infr??i?i, desfigurand chipul prietenului ?i face?i s? e?ueze opere, ce nu vor fi niciodat? create de al?i oameni ?i in alte timpuri. Fi?i blestema?i politicieni ?i degme!

Iat?, din mers, cronologic, c?l?toria noastr? de necrezut:

ODESA [ modific? ]

Petrecem aproape toat? luna martie la Odesa, unde romani ?i greci rusifica?i, imi m?rturisesc, sincer ?i in intimitate, increderea lor in Puterea Sovietic?. Printre ei, o figur? frumoas? de ?fost“, tr?ind la marginea vie?ii sovietice, ? m? tulbur? cu existen?a lui penibil? ?i bucuria sa. Paralitic de ambele picioare ?i tuberculos, m?t?h?ind in carje, din toate propriet??ile de ieri nu mai are decat un parter luminos, garnisit cu mobile frumoase, ca ?i biblioteca sa foarte frumoas?. Pentru c? i le-au l?sat, p?streaz? bol?evicilor o recuno?tin?? impresionant?. El se cabreaz? pe carje, la idea singur? c? ?profitorii“ vechiului regim ar indr?zni intr-o zi s? se ating? de ordinea nou?. El insu?i mi-o spune, cu dezgust profund, c? a fost unul dintre ace?ti ?profitori“. Vanitate, exces, exploatare, indiferen?? fa?? de tot ce este progres uman ?i incapacitate in a sim?i gravitatea vie?ii. Aceast? gravitate o cunoa?te acum ?i o g?se?te impozant?, bogat? in lupte, suferin?e, dar de asemeni cu bucurii reale ?i meritate. Il revolt? c? aceast? fa?? adev?rat? a vie?ii s? nu fie cunoscut? decat de cei umili.

? A? fi murit ca un imbecil, dac? bol?evicii n-ar fi trecut pe acolo!, o strig? el, cu fervoare.

Este un intelectual rafinat, se pasioneaz? de arheologie, pictur? ?i c?r?i rare. I?i ca?tig? existen?a, intr-un fel impropriu infirmit??ii sale, conducand delega?ii de muncitori sovietici prin muzee, fabrici noi ?i institu?ii.

Lui ii datorez ceea ce este mai elogios in activitatea comuni?tilor ucraineni.

Unui muncitor roman ii datorez oribila poveste a asasin?rii institutoarei franceze Jeanne Labourbe de c?tre trupele albilor ?i pentru care proletariatul ?i institutorii francezi trebuie s? cear? socoteal? imperiali?tilor din ?ara lor.

Dar, la Odesa, am p?truns pentru prima oar? in casa directorului comunist al unei mari intreprinderi de Stat. Am ie?it de la el dezgustat. Interior de proasp?t imbog??it, de mic burghez, confortabil dup? pofta inimii ?i gemand de lucruri bune. Avea ca st?pan? o femeie searb?d? ?i inzorzonat? ?i ca maistru, un muncitor modest, ce nu-?i revenea din chilipirul ce i-l aducea legitima?ia de comunist.

P?r?sesc Odesa, alungat de medic, care m? g?se?te bolnav ?i bun pentru o serioas? odihn? in Crimeea.

CRIMEEA [ modific? ]

Ajungem acolo cu vaporul, inso?i?i de z?pad? involburat?. La bord, sunt recunoscut de un grup de tineri cinea?ti, care m? recunosc de indat?. Entuziasm, profesiune de credin??. M? d?ruiesc lor, cu frenezie ?i sunt r?spl?tit. Sunt tineri care au f?cut r?zboiul civil ?i imi povestesc ispr?vi neb?nuite ?i de neinchipuit, imi par plini de talent, capabili, boga?i in naturale?e ?i sinceritate. Cum sunt inarmat cu o scrisoare de recomandare, abia sosi?i la Ialta ? care este inz?pezit? ?, ei m? conduc la vechea fabric? de filme ?Vufku“, al c?rei personal se inghesuie ?i ne rezerv? o camer? mic?, impodobit? cu mici obiecte, care vin din palatul de la Livadia ?i care sunt f?cute de mainile auguste ale imp?r?tesei ?tuturor Rusiilor“. Asta mi-ajunge ca s?-mi devin? odioase, in ciuda inf??i??rii lor distinse.

La Ialta c?dem peste prima personalitate bol?evic? fanatic?, ce se dedubla pentru noi intr-un prieten tandru, sentimental, inteligent. Este Mihail Pugaciov, gardianul responsabil al acestor studiouri, in curs de abandonare. Mi?a e un om pur, un sincer, o inim?. Pentru inceput ?i ?tiind, plin de admira?ie, ce musafir de mare incredere prime?te, devotamentul s?u ii impune o rezerv? curtenitoare, care dup? cateva zile se va transforma indat? intr-o prietenie de care imi voi aduce aminte mereu. Devenim fra?i, mai degrab? trei, c?ci tovar??a mea il iube?te ca ?i mine. El e tan?r, indesat, corect, pudic, sever. Din p?cate, nu ?tie o boab? din vreo limb? str?in?, iar noi tocmai buni de b?tut dac? vorbim ruse?te cu oricine ar fi.

?i totu?i, nu se terminase luna, c? incepuser?m s? ne in?elegem, chiar in am?nunt. Cu dic?ionarul in man?, compuneam fraze caraghioase, pe care le corijam razand cu lacrimi. Mi?a nu ?tia s? spun? corect, in fran?uze?te, decat ?cutremur de p?mant“, cuvand ce-i revenea adesea in conversa?ia cu noi, dup? teribilele cutremure suferite de Crimeea, ?i de care Ialta ne oferea lamentabilul spectacol.

Aici a fost turnat, f?r? s? fiu anun?at, filmul dup? prima mea carte. Este o frumoas? reu?it? fotografic?; cat prive?te Chira mea, ea devine din nefericire o femeie care i?i regret? trecutul ?i se omoar?.

In prezent, fabrica de filme nu-i decat un comer? cu vechituri, care imobilizeaz? de ani ?i ani un imens teren ?i a c?rei intre?inere cost? cateva mii de ruble pe lun?. Il intreb pe Mi?a care sunt ra?iunile acestei incurii. I?i casc? ochii gravi ?i-mi r?spunde cu convingere:

? Se va lichida totul, dar nu se poate face cat ai bate din palme. Nu-i cu putin??. Suntem deborda?i ?i lipsesc oamenii. Revolu?ia inseamn? mult, dar dup? Revolu?ie situa?ia e alta. O ve?i vedea, cand o ve?i face in Europa.

Cand o vom face!…

Mi?a m? plimb? peste tot ?i mi-arat? tot. Oficiali vin de la Simferopol. ?i in loc s? m? odihnesc, iat?-m? rostogolindu-m? de-a lungul unui paradis terestru, care nu suport? compara?ia. O p?dure de vile ?i palate feerice, care au apar?inut toate prin?ilor ?i marilor duci. Ast?zi, aceast? comoar? de s?n?tate ?i de admirat se afl? in mainile poporului.

Desigur, cei mai r?i iau partea leului. Toate aceste domoldyka (case de odihn?) nu sunt totdeauna pline de cei care au mare nevoie. Func?ionari, care ?tiu s? dozeze zilele de odihn? ?i s? distribuie locurile disponibile, i?i rezerv? uneori pe cele mai bune. Dar, oare nu se spune c? justi?ie perfect? nu-i in ast? lume?

N-are a face. Doresc clasei muncitoare franceze s? fac? din Coasta de Azur ceea ce a f?cut clasa muncitoare sovietic? din Crimeea ?i Caucaz. Chiar imperfect, chiar comi?and nedrept??i, aceasta ar fi infinit mai bine decat ceea ce este acum.

Orice ar fi.

UCRAINA [ modific? ]

Sfar?it de aprilie, dup? ce am terminat un scenariu, pe care ?Vufku“ mi-l ceruse s?-l scriu, p?r?sim Crimeea ?i urc?m spre nord. Desp?r?irea de Mi?a ne-a fost intr-adev?r dureroas?. Am tr?it ca ni?te fra?i buni timp de-o lun?. Pia?a ?i popota de fiece zi, in comun; conversa?iile instructive, locurile vizitate impreun?; proiectele de viitor ne legaser? unul de cel?lalt, mai bine decat am fi fost din aceea?i familie.

Dar, destinul meu a?a este: peste tot ?i nic?ieri, cu lumea intreag? ?i cu nimeni.

Sosim la Kiev, in ajunul lui 1 mai. Este unul dintre cele mai frumoase ora?e ale Uniunii. B?rba?i ?i femei alc?tuiesc o ras? superb?, cu suflet de artist, muncitoare, curat?, pu?in prea orgolioas? ?i na?ionalist?. Mul?i nepmani ?i prostituate de cincisprezece ani.

Iubesc Ucraina, care este ?inutul cel mai apropiat de Romania mea ?i e p?cat c? nu-i pot spune tot binele pe care-l gandesc despre c?minul ei revolu?ionar (nu mai pot s-o spun despre nici una dintre republici, deoarece mi s-a omorat inima), dar m?rturisesc c? printre repro?urile pe care le merit? este acela al orgiei literare a scribilor, la care se dedau in ucrainean? to?i cabotinii peni?ei ?i care mi-a displ?cut puternic. Mi s-au ar?tat, cu mandrie, dou?zeci ?i ?apte de reviste, in limba na?ional?, care se public? intre Kiev ?i Harkov. Trei sferturi din ele sunt de departe plicticoase ?i strivesc pe muncitorul care n-a devenit scriitor.

La ?Kino-Vufku“, unde s-a inaugurat un studio dintre cele mai moderne din lume, imi pare deopotriv? risipitor de energie proletar?, fa?? de pu?inul pe care il realizeaz?. Scenariul meu ^[19] , pl?tit cu dou? mii de ruble, un alt scenariu scris in colaborare cu Nikos Kazantzakis, pl?tit cu acela?i pre?, mi-au dat ocazia s? v?d de-aproape ce se petrece in aceast? cas?; foarte pu?in talent, enorm talme?-balme?. Mii de scenarii pl?tite ?i neintrate in produc?ie. O mas? de birocra?i, arti?ti ?i tehnicieni, care istovesc omul de pe campuri ?i din uzine.

Pentru ce se inver?uneaz? in a pune c?ru?a inaintea boilor? Pentru ce vor s? fac? art? ?i in realitate nu produc decat parazi?i arti?ti, in timp ce lumii ii lipse?te painea, c?ma?a ?i odihna?

Pentru ce se urmeaz? exemplul unei civiliza?ii care saboteaz? via?a?

MOSCOVA [ modific? ]

Reg?sesc o capital? potolit?. Nici banchete. Nici cete de nebuni confiscand autobuze intregi. In vitrinele cooperativelor de consum nu se mai vede bustul lui Lenin, din ciocolat?, intre dou? turti?e de unt. Congrese, conferin?e, discursuri se afl? totdeauna, dar numai pentru urechile galeriei din interior. Interna?ionala se odihne?te.

De la hotelul ?Passage“, unde am inchiriat o camer?, m-am ostenit mult pan? am ob?inut leg?tura cu cateva cuno?tin?e, f?cute in timpul serb?rilor aniversare. Rakovski se afl? in exil la Astrahan. Tro?ki, la Alma-Ata. La ?Micul Paris“, intalniri incint?toare cu to?i cei care vor binele Revolu?iei, dar care nu au ochii obloji?i. Pierre Pascal zambe?te tandru, vorbe?te cu pl?cere ?i nu spune nimic. In sfar?it aflu, c? la Pascal, sunt considerat drept un semi-oficial, iar la oficiali ca un semi-opozant. Iat?-m? inconjurat de-o izolare, care nu-mi displace, c?ci iubese lupta. Haidem pentru ostilit??i.

Prima imi d? o lovitur?, ce m? face s? urlu: cel mai bun prieten al meu in Rusia, publicistul francez Victor Serge (Kibalcici) este arestat de o lun? la Leningrad. Ah, asta n-o inghit, f?r? a riposta.

L-am cunoscut pe Victor Serge in timpul serb?rilor din noiembrie 1927, cand am vizitat oficial Leningradul. Citisem cateva din scrierile lui ?i m-am dus la el acas? in strada Jeliabova nr. 19 unde-l g?sii in mijlocul unei familii numeroase ?i cinstite de muncitori: socrii lui, cumna?ii, nevasta, un copil, ? nou? persoane, o intreag? colonie, to?i volnici, to?i vorbind fran?uze?te.

Din primul ceas, simt c? m? aflu in sanul unei familii de treab?, pe care le-am frecventat ?i iubit atat in via?a mea. Ceva mai mult: aceast? familie este in intregime alc?tuit? din revolu?ionari, care au adus nenum?rate servicii operei sovietice ?i au suferit mult pentru idee. Acum, par s? lupte inc? dur, c?ci ii v?d in jurul unei mese de pe care icrele negre sunt departe de-a str?luci.

Il ?tiu pe Victor opozant. Cu atat mai bine. Opozan?ii au ?i ei dreptul de via??. Ar fi chiar o nenorocire s? nu-l aib? deloc, mai ales aici unde atatea merg anapoda, fiind demne de critic?. ?i Victor, cu privirea lui fr??easc? de inchizitor, inteligen?a ?i sinceritatea sa, m? fac s? ghicesc intr-insul revolu?ionarul perfect, pe care l-am cunoscut de-atunci. Ne-am legat spontan, intr-o prietenie care va infrunta toate incerc?rile ?i ale c?rei peripe?ii vor fi etalate in mar?ava ?i oribila afacere Rusakov (numele socrului lui Victor Serge), care va g?si in mine un ap?r?tor f?r? rezerve, dar neputincios.

Aici, nu-i decat preludiul, arestarea lui Victor Serge, in aprilie 1928, care ?i-a avut ecoul la Paris.

Suntem in 5 mai. Ca s?-l scot din inchisoare, nu m? gandesc la nimic altceva decat a scrie un articol, care s? l?mureasc? opinia public?. O spun unui prieten, care-mi r?spunde c? sunt un imbecil. Cum? S? nu pot publica eu un articol in Rusia, patria mea? Ba da, ca s? lauzi regimul. ?i pentru a salva un nevinovat, nu? Nu!

M? invartesc ca o fiar? in cu?c?. Invartesc pe toate fe?ele dilema: sau Victor a comis o crim? ?i trebuie s? fie pedepsit; sau e nevinovat ?i in acest caz trebuie s?-i dea satisfac?ie. Dar, cum s-o ?tiu? Mi se spune c? nimeni nu poate ?ti dac? e vinovat sau nevinovat, deoarece nu se dau l?muriri la o arestare. Bine. Iau asta drept o calomnie. Totu?i imi spun c? dac? acesta e adev?rul, p?r?sesc imediat Rusia, m? inapoiez in Fran?a ?i fac un scandal indr?cit. In clipa aceea aveam o incredere absolut? in moralitatea Sovietelor, le credeam incapabile de-o nelegiuire con?tient? ?i, dac? m? in?el, dac? sunt in?elat, sunt gata s-o strig de pe acoperi?urile caselor.

Pentru inceput, alerg la G.P.U. Cuno?team acolo un om, care ?inea toate i?ele in mainile sale, care m? stima ?i-l stimez, ii spun toat? prietenia ce m? leag? de Victor ?i credin?a mea in cur??ia sa moral?.

M? ascult? cu mult? aten?ie ?i cateva zile, mai apoi, Victor e liber. Jubilez. Vede?i? Nu-i ce gandi?i voi. Zambetele indurerate m? cru?? de un r?spuns, pe care mi-l dau mai tarziu evenimentele, doborandu-m?, c?ci eu eram imbecilul.

Dar, pentru moment, cred, mai mult ca niciodat?, c? sunt omul care poate face mult bine. Oare nu s-a v?zut c? vocea mea a fost ascultat? in institu?ia cea mai de temut din Rusia bol?evic?? Ce-mi mai trebuia inc? pentru a fi un om binef?c?tor?

S? ne oprim deci ?i s? cultiv?m pu?in aceste rela?ii, mai pre?ioase intre toate.

BEKOVO [ modific? ]

Vizitez imprejurimile Moscovei ?i inchiriez trei camere intr-o dat?a (cas? de ?ar?), la vreo patruzeci de kilometri de Moscova, pe linia Kazan. E frumosul Bekovo, pentru trei luni: mai, iunie, iulie.

Cate lucruri de aflat! Cate lucruri de spus! Dar totul e mort ?i ingropat, afar? dac? dracul mi-acord? zile suficiente, ca s? revin la datoria mea.

La Bekovo suntem in inima p?durii, ticsit? cu privighetori ?i ?an?ari. Aer, r?coare, singur?tate, pitoresc. Se inchiriaz? camere, cu nemiluita, iar ??ranii se dedau la reflec?ii ciudate pe seama evreilor, care nu se uit? la pre?:

? ?De ce inainte evreii erau cei care o duceau mai bine ?i tot ei sunt cei care o duc ?i-acum?“

?tiu eu, pentru ce? Mai intai, eu nu cred in evreu, ci in om. ?i apoi nu cunosc nimic din via?a lor, nici cea dinainte, nici aceea de azi. In schimb, v?d ??rani invidio?i, haini, care construiesc dat?e cu zecile ?i-?i iau trei sute de ruble pentru dou?-trei camere goale sau cu un pat f?r? lenjerie! Ei bine, dac? evreul pl?te?te mai repede decat rusul, apoi vinovat e?ti tu, burghezie nou?, care pretinzi c? banul nu are miros?

Gazda noastr? este dintre cele mai amabile. Vorbe?te rusa in mod inteligibil ?i ne ascult? atat de atent?, incat ne in?elegem de minune. Ca ?i cu Mi?a, balbaiala noastr? in ruse?te amuz? intreaga familie, c?ci ??ranca noastr? de treab? are mul?i copii care, f?r? s? fie evrei, nu umbl? dup? meserii u?oare.

? N-ave?i, intampl?tor, un pian?

? Da! se afl? la vreo ?aptezeci de verste de-aici.

? Aduce?i-l.

Facem targul ?i ??ranca scrie b?rbatului ei. Acesta sose?te, intr-o zi, cu pianul. Pe ce? Pe legea mea, intr-o telegu??, de-a lungul a ?aptezeci de verste ?i pe drumuri p?c?toase! Dar, pianul este o pies? frumoas?. Ne intreb?m pentru ca?i puzi de f?in? a fost achizi?ionat, in timpul teribilei stramtor?ri din epoc?, atunci cand se spune c? un ??ran pretindea cel pu?in o ?batist?“, de la trec?torul care-i cerea un pahar cu ap?.

Execrabil? omenire. ? Nu era Molohul inimii noastre, nici ap?sarea elanului nostru, ? nimeni nu sacrifica o pic?tur? de sange pentru viitorul acestei lumi, nedemne de-o soart? mai bun?.

MURMANSK [ modific? ]

Pe la jum?tatea lui iulie incep s? am b?nuieli serioase despre moralitatea regimului revolu?ionar. Dar nu sunt decat indoieli. Nici o certitudine. Cand sunt impreun? cu unii, nemul?umi?i, criticile lor mi se par atat de intemeiate, c?-mi smulg strig?te de indignare. Cand ins? petrec o sear? cu al?ii, oficiali, ei imi opun atari argumente, incat imi vine s? le cer iertare de a-i fi b?nuit. Deci, nici o emo?ie. Merg cu Rusia.

Biletele de liber parcurs sunt gata ?i o ?tergem spre Oceanul inghe?at de Nord. Cretanul este cu noi. Un tovar?? roman, inarmat cu o hartie de liber? trecere, ne intov?r??e?te in calitate de ghid-interpret, pe socoteala mea. Iat?-ne patru hoinari, cu tovar??a mea, liberi s? urce ?i s? coboare unde vrem, in aceast? a ?asea parte a globului. Asta, ins?, nu inseamn? abdicare a spiritului de justi?ie. Intr-adev?r, nu uit c? dac? nu pl?tesc biletele de tren, dac? uneori ne s?rb?toresc sau ne g?zduiesc, ? sosind in Rusia, m? precedase o ?zestre“: zece lire ?i un film care m-a f?cut popular in toat? Uniunea, cum nu sunt nici in Fran?a, ba chiar nici in Romania. Ajuns-am la ziua socotelilor? Mai intai, ar fi trist. Pentru mine, chiar foarte favorabil.

Urc?m spre nord, in linie dreapt?, cu oprire la Leningrad. Traversarea Careliei m? impresioneaz? puternic, cu miile sale de kilometri de p?duri ? numeroase ?i neintrerupte ? ?i nenum?ratele lacuri pustii. Calea ferat? construit? in timpul r?zboiului a costat via?a a mii de prizonieri cosi?i de tifos ?i scorput.

La Murmansk e cap?tul lumii ?civilizate“. Ne afl?m in plin cerc polar. Dune infior?toare. O cetate de bar?ci. Miros de pe?te s?rat. Ca?iva localnici, rari, cu mers agale ?i capul plecat, se incruci?eaz? pe vaste terenuri pustii, pe care nu le po?i numi str?zi.

Un incident: abia cobora?i din tren, un agent al G.P.U.-ului ne cerceteaz? un minut, apoi un semn cu degetul ?i ghidul nostru este chemat, interogat ?i luat cu el. Nu departe. Prin fereastr?, il vedem perchezi?ionandu-l ?i tratandu-l cu asprime. Mul?umesc pentru a?a bilet de ?liber? trecere“. O s? ne inchid? pe to?i?

Nu! Nici o team?, cat? vreme suntem semi-oficiali. Asta o s? vin?, poate, imi fac chiar ur?ri s? se intample. Trebuie cunoscut totul. Dar, Sovietele m-au scutit de aceast? experien??. Nu voi cunoa?te inchisorile sovietice, decat vizitand cateva din ele, ca om liber.

Tovar??ul ghid revine furios, vexat de acest afront. Vrea s? reclame la Comitetul executiv local. Ne ducem s? ne l?s?m valizele la han ?i plec?m in c?utarea Comitetului Executiv, despre care nimeni nu ?tie unde se afl?. Se afl? oare un partid comunist la Murmansk? Habar nu au.

Dar, iat? Pravda Polar? . Brr! Un Adev?r Polar, asta trebuie s? fie stra?nic de glacial!

Nicidecum. Oamenii cei mai c?lduro?i locuiesc la poli. Ne convingem, declinandu-ne numele ?i calit??ile. Efuziune. Pajaluista! Telefonul zbarnaie. Comitetul se mi?c?. ?Sunte?i oaspe?ii no?tri!“ Spasiba!

Vizit? la Muzeul Polar. Foarte interesant ?i instructiv. Nu se indoie?te nimeni, la Paris, de ignoran?a in care tr?im.

Vizit? ?i la marile instala?ii de s?rare a pe?telui de la Murmansk. Cele mai moderne instala?ii. Muncitori ?i muncitoare, plini de elan, sunt mul?umi?i de noua lor soart?. Administra?ie laborioas?!

?i iat?-ne pleca?i intr-una din cele mai rare excursii din via?a mea: patru ore de mers cu barca motorizat?, spre golful Kola pan? la Alexandrovsk, aflat intre dou? coline, ce-?i strig? la cer pustiul lunar.

Vizit? la Institutul Biologic. Minun??ii marine, ce-?i fac ignoran?a s? ro?easc?. Director, un om serios, capabil, om de ?tiin?? ?i de bun? credin??. Nu-i o sinecur? la capatul P?mantului.

In sfar?it, inapoiere sub faimosul soare de la miezul nop?ii. Cine nu l-a v?zut, trebuie s?-l vad? chiar dae? ar trebui s? comit? un furt.

KEM [ modific? ]

Coboram spre Marea Alb?. Vrem s? vizit?m faimoasele insule Solovki, unde zac ?prizonierii“ politici. De la Kem se face imbarcarea. Dar n-avem permisul special necesar. Telefonez la Moscova ?i, in a?teptarea r?spunsului, ne ducem s? manc?m in cel mai frumos ?i mai bun restaurant din toat? Uniunea Sovietic?. El apar?ine G.P.U.-ului ?i merge, a?a cum trebuie s? mearg? tot ce apar?ine G.P.U.-ului.

Nimeni nu-i retribuit. De la director la plonjeur ?i orchestr?, to?i sunt prizonieri liberi. Liberi s? umble prin Kem. E o situa?ie preferabil? celei gustate la Solovki. De asemeni, fiecare contribuie ?i totul merge ca pe roate.

Serviciu european, impecabil. Buc?t?rie mai presus de orice critic?. Chelneri?e frumoase, amabile, melancolice, incerc?m s? le tragem de limb?. Imposibil. Mute.

Dar, dac? la Kem se m?nanc? bine, de dormit nu-i nici bine, nici r?u. Nu este nimic. Protest?m. Suntem vara?i in dou? camere, al c?ror mobilier se reduce la dou? paturi. Ceea ce este perfect. Mai pu?in perfect sunt plo?ni?ele care n?v?lesc in cavalcad?, indat? ce ne lungim pentru o mic? siest?. La revedere, frumoasele mele! O intindem de indat?. Ne ducem la spital, unde suntem inghesui?i tuspatru, in camera de gard?: doi intr-un pat, doi pe du?umea. ?i ne petrecem noaptea, asurzi?i de urletele unei femei, dintr-o camer? de al?turi, care nu putea s?-?i nasc? vi?elul.

A doua zi, p?r?sim Kem, renun?and la Solovki ?i la r?spunsul de la Moscova; acesta va veni afirmativ, trei zile mai tarziu ?i nu ne va g?si.

R.S.S.A.M. [ modific? ]

Acum, urmeaz? o coborare lung? de trei mii de kilometri, care ne va conduce pan? la por?ile Odesei, la Tiraspol. Mergem in R.S.S.A.M., ini?iale al c?ror sens nu va fi ghicit de prietenii mei romani. Ei bine, este Republica Socialist? Sovietic? Autonom? Moldova, titulatur? pu?in lung?, ca tot ceea ce este sovietic. Dar cand e?ti de mam? ?i limb? roman?, cum sunt eu, merit? osteneala s? faci c?l?toria, dac? v? indoi?i mai mult de inimile de aur, ca s? v? arate Moldova comunist? la lucru.

Comuni?tii moldoveni sau al?ii nu sunt decat cu numele. Aceast? spe?? este de asemeni necunoscut? de U.R.S.S., decat numai in lume. Se numesc a?a, asta-i tot, in fapt, nimic nu este in comun, incepand cu painea pe care ?i-o smulg de la gur? aici, ca de altfel peste tot. Dar dac? nu sunt comuni?ti, nici chiar sociali?ti, se afl? ceva mai bun: inten?ia omului superior care vrea s? dea sclavului o via?? mai bun?. Trebuie s? ?inem socoteal? c? el nu poate, totdeauna, ceea ce vrea ?i ce nu vrea, c?ci U.R.S.S. se oglinde?te in intregime mai bine in lacurile mici decat in cele mari. Peste tot, mana aceleia?i femei in?elepte pip?ie febril pantecele vie?ii ?i vrea, vrea din toat? inima, s?-i smulg? copilul de maine. Dar, iat? nenorocirea. Aceast? man? este lipsit? de r?bdare, de incusin??. ?i infec?ia amenin?? atat pantecul mamei, cat ?i ochii copilului. Totu?i in?eleapta femeie nu vrea s? aud? de dreptate. Ea este o b?tran? tarf?, pe care orgoliul unei na?teri cu orice pre? o intereseaz? mai mult decat s?n?tatea copilului ?i condi?iile in care el se va na?te.

Nic?ieri, pe toat? intinderea Uniunii, nu ve?i intalni ca-n Moldova ?i Armenia, oameni mai simpli ?i mai dezinteresa?i, d?rui?i cu mult elan operei de redresare oficial?. Ve?i sim?i c? to?i mu?chii organismului micului Stat sunt intin?i c?tre un singur ?el: alimentarea vie?ii noi, a celor care sunt num?rul, singuri ei. ?coli, spitale, sanatorii, fabrici moderne, uzine electrice, gr?dini?e de copii, cre?e, colhoz, sovhoz se imboldesc claie peste gr?mad?, in a?a fel incat nu mai recunoa?te?i regiunea, dup? prima voastr? vizit?. In aceste dou? republici orfane, comisarii poporului sunt imbr?ca?i ca ni?te cer?etori ?i cu greu se descurc? la sfar?itul fiec?rei luni. Cunosc unul care, ca s? m? acompanieze in turneu, a trebuit s? se imprumute cu dou?zeci de ruble, pe care le l?s? nevestei, pentru tot timpul cat va lipsi. Doctori?a Ecaterina Arbore, comisar la s?n?tatea public? a Moldovei, devenit? de azi pe maine simpl? cet??ean?, n-a putut g?si un culcu? la Moscova (?i totu?i nu era ?tro?kist?“).

Unde s-a mai v?zut a?a ceva, dac? nu pe acest p?mant?

?i totu?i, facticele pande?te opera, o amenin?? cu pr?bu?irea, exact ca in frumoasa legend? a man?stirii Arge?, ale c?rei ziduri se pr?bu?eau noaptea, pe m?sur? ce le ridicau ziua. Ce sacrificiu va trebui deci f?cut, pentru a pune cap?t nenorocirii? In legend?, a fost suficient un suflet de femeie. ?i arhitectul, me?terul Manole, nu a ?ov?it s?-?i zideasc? propria-i nevast?, pentru ca opera s? inving?.

Ce vor trebui s? sacrifice arhitec?ii comuni?ti pentru a vedea triumful operei lor? N-au ei oare o nevast?, care se nume?te Doctrin? ?i care este mai vinovat? decat inocenta femeie a me?terului Manole? Nu din cauza Doctrinei se datoresc toate nenorocirile operei socialiste?

Vai! in zilele noastre, oamenii i?i iubesc mai pu?in opera decat nevestele. Nu mai este nici un me?ter Manole.

VOLGA [ modific? ]

Nijni?Novgorod?Balakhna ? Oare se ?tie in Occident c? se c?l?tore?te pe Volga, in condi?ii excelente? Noi nu ne-am indoit deloc. Ceva mai mult, ne preg?tim, fizic, s? intampin?m ca?iva du?mani ai corpului: parazi?i, feluri de mancare grele, balon?ri groaznice.

Ne inchipuim Volga br?zdat? de cor?bii viermuite de timp ?i gafaind de oboseal? secular?.

A fost o revela?ie, care ne-a z?p?cit ?i pe care o salutar?m cu strig?te de bucurie. ?Radiscev“, ?Pravda“, ?Lermontov“, ?Spartacus“, ?Interna?ionala a III-a“ ?i inc? altele sunt nave fluviale moderne, al c?ror confort, buc?t?rie, serviciu, scrupuloasa respectare a itinerarului nu cedeaz? cu nimic in fa?a celor mai buni rivali din Europa occidental?. Pe nici un vapor din Europa n-o s? manca?i nisetru ?i icre negre proaspete, ?i dac? o s? v? pofteasc? inima, delicio?ii pepeni de Volga, ca desert, ? de care ne-am ghiftuit intre Nijni ?i Astrahan.

Desigur, e pu?in cam scump pentru punga unui proletar, dar e mult mai scump ce vi se ofer? in bistrourile cu morg? ?i lachei. Cu patru ruble, ai mancat tot ceea ce Volga i?i poate oferi de b?ut, ceea ce numai Caucazul coace la lumina soarelui.

Hot?rasem s? c?dem la Nijni neanun?a?i, ca s? vedem ?i s? auzim, dand tarcoale pe ici ?i colo. Intr-adev?r, acum nu mai aveam nici ghid, nici bilet de liber? trecere. Dou? perechi in c?utarea idealului. ?i indat?, in aceast? diminea?? de vagabondaj incognito, auzim sunete de clopot, care ne intristeaz?. Aceste dang?te de clopot se vor inmul?i pe viitor ?i vor fi pretutindeni la fel: soarta muncitorului, care nu-i decat muncitor, a ??ranului care nu-i decat ??ran sau mai r?u, soarta muncitorului care protesteaz?, neavand nimic imbucur?tor sub dictatura comunist?. De-o parte munc? pu?in?, prost retribuit?, ?omaj, priva?iuni, persecu?ii; de alta favoritism, alesul pe sprancean?, abuz, sinecuri, deturn?ri de fonduri, turn?torie, politic?rie. Cei care ne vorbesc nu ne cunosc, dar ne v?d str?ini, f?r? ghizi ?i ni se dest?inuiesc, sinceri, adanc mahni?i ?i mereu fideli regimului, al c?rui viitor este opera lor ins??i. Dar, ei sufer?, se plang ?i vor ca totul s? se schimbe.

Ne trebuie pu?in? pace, un pic de tihn?, o existen?? de munc? asigurat?. Destul cu discursurile, parada ?i politica veninoas?. Nu mai putem. Dar, asta ne prive?te numai pe noi. ?i str?inul ?tie c? ne batem totdeauna ca leii ?i mult mai bine ca acum zece ani, c?ci noi ?tim acum c? ceea ce ne poate veni din afar? este mult mai r?u decat de ceea ce ne plangem.

Iat? un limbaj adev?rat, care ne poate intrista. Nu ne fortific? deloc. ?i n-avem nimic de inv??at, cand amabile personalit??i vin s? ne arate fe?e vesele ?i cand vin s? ne perie cu tablouri, ce sunt pentru noi un decor, un decor real, din care va r?mane o parte, desigur, dar care totu?i nu-i decat un decor.

Astfel fu la Nijni-Novgorod ?i tot a?a va fi pretutindeni. Am fi vrut s? g?sim aceea?i impresie pe fa?a tovar??ului Barbusse, cu care ne-am incruci?at pa?ii aici, ca ?i la Sukum. Dar la Nijni, el era bolnav la spital, fiindc? voiajeaz? cu avionul ?i l-a tras curentul. La Sukum, era gr?bit, trebuind s? se duc? in creierul mun?ilor, ca s? vad? pe ?cel mai b?tran om din lume“.

De asemenea, ne-am m?rginit la vizitele pe care trebuia s? le facem. ?i totul era frumos, chiar foarte frumos. Mai ales formidabila fabric? de hartie de la Balakhna, de lang? Nijni, care este una dintre cele patru fabrici mai mari ale Europei, dar care nu func?ioneaz? ?i va continua s? mearg? prost, fiindc? atunci cand e?ti dogar nu po?i deveni farmacist de pe-o zi pe alta. Dar, decorul! Ah! somptuoasele ?locuin?e muncitore?ti“!, vilele superbe construite imprejurul fabricii, in plin? verdea?? ?i care i-ar face s? p?leasc? de gelozie pe to?i muncitorii Americii, despre care se spune c? fiecare are un ?Ford“. Ce pot s? insemne casele in serie, pe lang? vilele in care locuiesc la Balakhna muncitorii sovietici!

Muncitorii? Care muncitori?

E mai bine s? nu insist?m…

Kazan . ? Iat?-ne in regatul t?tarilor, al c?ror suvenir insp?imant?tor serve?te inc? ?i ast?zi mamelor din Romania ca s?-?i cumin?easc? copiii, cand o iau razna. ?Vin t?tarii“ ?i ai zice c? ?i n?v?lesc, ? sunt expresii ce se aud ?i in zilele noastre pe campiile Romaniei. Dar, nu-i decat o amintire. Ghinghis-Han e mort. Nici picior de t?tari. Kazan va fi ora?ul de pe Volga, care va r?mane viu in memoria noastr?, ca unul din cele mai prietene?ti, mai entuziaste, din cate am cunoscut in U.R.S.S.

Oficial sau neoficial, omul este aici cel mai aproape de firea lui bun? de invins. Este s?rac ?i murdar, il rod epidemiile, mai ales trahomul care-l orbe?te. Iat? pentru ce, cea mai frumoas? oper? comunist?, pe care t?tarii o vor realiza, va fi m?re?ul institut destinat luptei impotriva acestei maladii teribile a ochilor. Mai intai, ne-au dus la vreo sut? de verste, ca s? ne arate pe fratele ignorant: ??ranul fanatic, supersti?ios, murdar ?i recalcitrant. Nu se vor groz?vi, nici nu vor face ?parad?“, ca ata?ia al?ii, ci ne spun pur ?i simplu, desf?candu-?i bra?ele:

? Iat? ceea ce am mo?tenit de la ?ar! Noi trebuie s? ridic?m de jos acest om, dar suntem s?raci.

Ei nu sunt nici mari manc?cio?i, nici be?ivi. Banchetul pe care ni-l vor da va fi frugal. Nici un discurs, numai inimi cinstite.

La debarcader, atat la sosire cat ?i la plecare, o mul?ime compact? este aceea care vine, exuberan?i ?i timizi. Inainte de-a ne desp?r?i, ?in s? ne ofere o tichie ?i o pereche de papuci t?t?re?ti.

Hei! bravule Kutui! Excelentule Mohamed Nurdin Sultanev! Cand ne vom revedea? ?i tu Taghirov, care-mi pari cel mai solid dintre to?i, pentru ce ?i-ai zburat creierii? Erai un om de credin?? sau un tic?los?

Samara. ? Aici avui un incident, care i?i avu ecou in Fran?a, deformat cu rea credin?? incat sunt obligat s? restabilesc faptele. Iat?, mai intai, acest ecou a?a cum a ap?rut in ?Le Temps“, din 16 octombrie 1928:

Rusia ? Comisariatul Instruc?iei Publice continu? revocarea fo?tilor inal?i func?ionari care ocup? diferite locuri in administra?iile ?tiin?ifice ?i ale muzeelor.

Astfel, au ?i fost revoca?i domnii Grave, vechi membru al Cur?ii de casa?ie; ?ildovski, fost guvernator; Minkovici, vechi director al Ministerului de Interne.

Cat prive?te pe amploia?ii din muzee, se revoc? to?i titularii care au fost in trecut ostili bol?evismului.

Lucru curios, aceast? m?sur? ar fi inspirat? comuni?tilor de c?tre Panait Istrati, care vizitand muzeul din Samara, a atras aten?ia autorit??ilor sovietice asupra faptului c? in acest muzeu a fost reunit? o frumoas? colec?ie de fluturi din Africa, in timp ce nu se vede nimic referitor la foametea de alt?dat? ?i nici despre r?zboaiele civile.

N-am ?inspirat nimic comuni?tilor“ ?i nu am atras aten?ia autorit??ilor sovietice despre ceva in acest sens. (Dac? am f?cut-o odat?, in mod violent, se va vedea in partea a treia a acestei c?r?i; faptul n-a avut r?sunet, vai! decat in ce prive?te durerea omeneasc?, in nici un caz de-a m? fi pus in postura de delator, a?a cum insinueaz? ?Le Temps“, in incidentul de la Samara).

Acest ora? ? centru al foametei teribile, f?r? egal pe acest p?mant, ? nu avea nimic care putea atrage un istoric sau un scriitor de la antipozi, dac? nu un muzeu in care s? se g?seasc? toat? documentarea privitoare la flagelul care a costat via?a a ?ase milioane de fiin?e omene?ti, intre anii 1920-1921. ?i era natural, ca sosit acolo, s? cer s? ne duc? la acest muzeu, neindoindu-m? de existen?a lui intr-o ?ar? de muzeomani imbecili.

Ne-au condus acolo, unde am trecut dintr-o sal? intr-alta, f?r? a vedea altceva decat stupidit??i, pe care le inghesuie in nu import? ce muzeu de provincie, din nu import? ce ?ar?.

? Dar, unde-i deci muzeul foametei, de la voi?

? Inc? nu l-am instalat, tovar??e. Ne lipse?te localul.

? Cum?! Ca s? etala?i tot acest talme?-balme? a?i g?sit un local, dar pentru a ar?ta ce ave?i, singurii pe lume, da?i din col? in col?? Ar?ta?i-ne documentele.

? Sunt incuiate ?i cheia este la director, care nu este aici.

? V? rog s? pleca?i, de indat?, s?-l c?uta?i pe director sau cheia. Pentru asta am venit aici.

Alearg? dup? el. Un b?tran b?rbos ne deschide. Ne afl?m in prezen?a unui atare material documentar, incat ne cutremur?m de oroare. ?E?antioanele“ de ceea ce se chema ?paine“, in timpul foametei sunt de neinchipuit. Rapoartele mili?ienilor, care se duceau s? ancheteze acolo unde se produceau cazuri de antropofagie, sunt nara?iuni pe care nici un scriitor nu le-ar fi putut inventa. Totul vorbe?te, cu elocven??, de-o epoc? de tortur?, care te revolt? c? e?ti om.

Dar aproape toate aceste documente, care sunt conservate claie peste gr?mad? intr-un col?i?or intunecos, sunt deteriorate. ?i cum cer cateva copii dup? fotografii, mi se r?spunde c? muzeul nu posed? cli?eele:

? Un fotograf particular le-a f?cut, dar a murit in timpul lucrului, contaminat de tificii infometa?i, pe care-i fotografia.

Binein?eles, eroii mor. A?a c? nu ne r?mane decat s? privim, cu dispre?, omule?ii care strang in fa?a noastr? obiectele pre?ioase, inainte de-a le depozita din nou pentru ani ?i ani ?i unde nu vor mai g?si, intr-o zi, decat un morman de ?arin?. ?i cum ne dau registrul, ca s? ne scriem impresiile noastre binevoitoare, scriu: ?Conservatorii acestui muzeu nu sunt tovar??i, ci contrarevolu?ionari.“ ?i enum?r motivele aprecierii mele.

Apoi, ziari?tii ? care ne inconjoar? ? inha?? ?mingea“ ?i-o arunc? mai departe. Ceea ce s-a petrecut mai apoi, n-am ?tiut-o decat din ziarul ?Le Temps“, care ?tie tot ?i o spune necinstit in fran?uze?te. Acest ziar, pentru care n-am existat niciodat?, nu m? descoper? decat atunci cand sunt expulzat din Grecia sau ca s? spun? cititorilor ce cekist feroce devenisem in Rusia.

S?rmani prostu?i!

Saratov-Pokrovsk . ? Ceea ce-i mai important la Saratov este s? te duci s? vezi Republica germanilor de pe Volga, a c?rei capital? Pokrovsk se afl? pe malul opus fluviului. Din nefericire, n-am putut-o vizita decat din mers. Dar, e suficient s? vezi ace?ti oameni, ca s? remarci diferen?a de ras? ?i obiceiuri. Aici, ca ?i in Moldova sovietic? ?i Caucaz, vei descoperi acela?i colonist german, sobru, bun organizator, inteligent, curat, tenace in a crea, nu import? unde, mai binele. In Rusia vei repera de departe menajul s?u ordonat ?i prosper, ivindu-se ca o dovad? de civiliza?ie in mijlocul unei barbarii s?r?c?cioase.

Atari insule de economie german? exemplar? avem ?i noi in Romania. Sunt n?scut acolo ?i am tr?it in vecin?tatea lor. Al?turi de Br?ila, la Baldovine?ti, se poate vedea Satul nem?esc: cele mai frumoase case, cele mai frumoase vite, oamenii cei mai pa?nici, exact ca in Rusia, al c?rui ??ran este fratele nenorocit al ??ranului nostru.

Ce fac comuni?tii din aceste c?mine prospere? In ochii conduc?torilor din Pokrovsk ?i in cuvintele lor hot?rate am citit cuvintele lor ferme, hot?rarea german? gata s? se cabreze dinaintea oric?rei tentative care ar amenin?a s? reduc? bucata cotidian? de ?ni?el garni, pe care via?a il datoreaz? oric?rui bun german.

Este singurul ?inut unde vizit? noastr? s-a redus la vizite, f?r? mancare, f?r? chef, f?r? cea mai mic? alocu?iune. Le p?strez o amintire frumoas?.

Dar, cum ni se f?cuse foame, p?r?sind Republica lor, rugar?m pe ghizii no?tri s? ne duc? nu import? unde in desi?urile Volg?i ca s? ne desf?t?m cu un bor? de nisetru, preg?tit de indat? de pescari adev?ra?i. Ore intregi, am uitat de foame ?i ne-am s?turat cu spectacolul ce-l ofereau ochilor no?tri malurile s?lbatice ale acestui fluviu m?re?. Am retr?it copil?ria mea, anii cu Codin, in imp?r??ia s?lbaticei noastre Dun?ri.

Abord?m o coast?, din cele mai ferite de ?civiliza?ie“, unde b?rba?i, femei ?i copii ie?eau ca ni?te s?lbatici din cavernele s?pate in nisip. Frumoase ?i numeroase instrumente de pescuit se uscau in b?taia vantului. Singur?tate du?m?noas?. Nici o primire.

? Ne afl?m la un pescar culac, spuse unul dintre ghizii no?tri. Nu ne iubesc.

Asta se vedea. St?panul, ? tare pe tihna lui, urand grozav pe comuni?ti, ? vine totu?i s? ne intrebe ce c?ut?m pe acolo. La dorin?a ce o exprim?m, scoase din Volga un nisetru cat un vi?el, ni-l ar?t? o secund?, spuse pre?ul ?i-l arunc? inapoi in capcana din ap?, f?r? s? mai a?tepte r?spunsul nostru.

Ne indep?rt?m. Nu pre?ul ne alungase, ci ura lui fa?? de om, c?ci nu venisem acolo decat pentru nisetru. Plecar?m mai departe, ca s? abord?m malul ospitalier al unui pescar care ne intampin? fr??e?te ?i ne prepar? un bor? stra?nic, cu diferen?a c? nisetrii nu erau mai mari decat ni?te pisoi avorta?i.

? Pentru ce aceia?i pescari, pe acela?i fluviu, unul pescuie?te vi?ei, iar cel?lalt pisoi?

? Ceea ce dumneavoastr? a?i v?zut, unul are capital, cel?lalt doar inima lui sim?itoare.

Astrahan. ? ?Gurile“ Volg?i. Ora? r?u-mirositor. Miriade de ?an?ari. Cium?, malarie, holer?.

? Birjar! condu-ne la cel mai bun hotel din ora?.

? E ?Komunalnaia Goslini?a. La hotelul ?Comunal“, cer dou? camere:

? Ei?! Curate?

? Curate.

Paturi, care-mi par suspecte. (Am experien??). Le r?storn ?i iat? insp?imant?toarele plo?ni?e, pe care le cunosc din bel?ug. Dar acum nu mai vreau. Am ?i eu dreptul s? tr?iese f?r? plo?ni?e, mai ales c? pre?ul este foarte piperat.

Furios, ies pe culoar, care-i sumbru ?i fac un tapaj romanesc, convins c? se poate ierta totul oamenilor, afar? de a se l?sa devora?i de plo?ni?e ?i a se acomoda cu aceast? vermin? (u?or de nimicit), a?a cum te acomodezi cu un picior de lemn. In biata mea copil?rie, am gustat totul, afar? de acest supliciu pe care mama nu-l tolera: ?Situa?ia bun?, ? imi spunea, ? e greu de cucerit, dar cur??enia este la indemana oricui“. ?i cand am v?zut in Crimeea case pentru copiii abandona?i, dar unde ace?ti copii erau prizonierii a mii de plo?ni?e, am spus c? mai bine s?-i bat? ?i s?-i oblige s? fac? cur??enie, decat s? fie blanzi cu ei, l?sandu-i s? cread? c? vermina face parte integrant? din organismul nostru.

A?a c?, dr?cuind pe culoar, reclamam o camer? f?r? plo?ni?e. Atunci, o u?? se deschide in intunecimea culoarului ?i un om scund se apropie de mine:

? Tu e?ti acela care injur? astfel?

? Rakovski! Cum? Locuie?ti intr-un hotel cu plo?ni?e?

? Nu. Nu sunt peste tot. Din cauza unui congres, care se ?ine acum, a trebuit s? imprumute paturi, pe unde au g?sit.

Ne gr?bim s? intr?m la el. O singur? camer?, in care cu greu ar fi putut intra cinci persoane, un paravan care ascunde patul ?i lavaboul. Geamantane in?esate cu c?r?i. O mas? plin? cu hartii. Rakovski lucreaz? la Via?a lui Saint Simon. E bolnav de malarie. Mai sufer? ?i de nu ?tiu ce alt? boal?, de care nu se poate ingriji la Astrahan.

Nu are idei negre. Mereu gata s? se bat?, ?i mai mult ca oricand, convins de… De ce? Nu a? putea-o spune. Din cuvintele lui nasc convingeri, dar spre a le defini, timp pierdut. C?ci chiar cand sunt prieteni, ambasadorii bol?evici r?man diploma?i.

A?a c? el prefer? s? ne vorbeasc?, cu entuziasm, despre lotus, care se inc?p??aneaz? s? tr?iasc? aici ca ?i cand ar fi in Egipt. ?i ne descrie existen?a melancolic? a acestei flori, h?r?uite de frig. El ne exalt? inc? opera de fertilizare a nisipurilor din jur, milioane de hectare, cu ajutorul plantelor speciale.

? Trebuie ca voi s? vede?i aceste dou? miracole din delta Volg?i.

Locuim acolo opt zile. Ne va intov?r??i el insu?i la nisipuri, de?i foarte indep?rtate, la invita?ia binevoitoare a autorit??ilor locale, care-l roag? s? faciliteze sarcina vechiului prieten, care sunt. ?i iat?-ne admi?i oficial in intimitatea marelui proscris, care ne transform? sejurul, din aceast? cloac? pestilen?ial?, intr-o bucurie de fiece clip?.

Tovar??ul Orloff ? care a coborat intr-o zi intr-un pu?, ca s?-?i lase acolo pe vecie ambele picioare, ? este promotorul fanatic al acestei munci urie?e?ti, care avea nu numai s? fixeze nisipurile care fug?resc sate intregi ?i amenin?? s? astupe imbuc?tura Volg?i, ci s? le fac? accesibile culturilor. E un cadru de roman epic. Nu voi urm?ri explica?iile tehnice, debitate cu volubilitate de acest erou paralitic, dar voi admira credin?a lui ?i aceea a interpretului nostru, care ? la randul s?u ? a pierdut nu picioarele, ci aripile sale, se cramponeaz? de carje ?i merg impreun? de-a lungul stepei imense, incat este imposibil s?-i urmezi prin m?r?cini?urile care-?i insangereaz? mainile ?i fa?a.

Ei uit? de noi. Noaptea, care coboar?, ne izoleaz? unii de al?ii. O t?cere de mormant in?bu?? vocile celor care se strig? intre ei, fiecare luptand cu n?molul ?i greut??ile de-a reg?si drumul spre remorcherul care ne a?teapt? la o leghe.

Singuri, omul in carje ?i cel f?r? aripi, amandoi in susul colinei, cu figurile bronzate de ultimele raze ale asfin?itului, gesticuleaz?, se precipit? la dreapta ?i la stanga, examineaz? m?r?cini?ul, descriind cu bra?ele largi cercuri, ce vor s? imbr??i?eze p?mantul, ar?tandu-?i unul altuia mar?ul bol?evismului in lume.

Cateva zile mai apoi, pornim, f?r? Rakovski, ca s? vizit?m lotusul, cale de-o zi cu vaporul in labirintul deltei, imens imperiu al plantelor rare, animalelor ?i p?s?rilor s?lbatice, unde nimeni n-are dreptul de-a vana, nici pescui. Un remorcher ?Tov. Stalin“ ne conduce acolo, incadra?i de oficiali, dintre care unul, care are aerul de-a fi ?eful excursiei, imi pare prea pu?in inteligent, imi repro?eaz? simpatia mea pentru Opozi?ie, ai c?rei lideri nu sunt decat ?tr?d?tori“. ?i ca s?-mi dovedeasc? juste?ea a ceea ce spune, aduce un argument, delicios, hazliu ?i inedit. Iat?-l:

? ?ti?i ce spun locuitorii din Alma-Ata, cand l-au v?zut pe Tro?ki, venind aici?

? Nu.

? Ei bine, ei au supus: ?Iat? c? revine vechiul regim!“.

? ?!

TRANSCAUCAZIA [ modific? ]

Tiflis. ? P?r?sesc Astrahanul, luand malaria cu mine. Ultimele patruzeci ?i opt de ore de sejur in acest ora? le petrec in pat, unde m? devor? o febr? de cal. Totu?i m? scol ?i plec?m pe Marea Caspic?, pan? la Makatci-Kala, de unde lu?m trenul spre Tiflis. Este a doua oar? cand p?trund in capitala Georgiei. ?i voi reveni inc? de trei ori, la inapoierea din Erevan, Baku ?i Kahetia.

Tiflis este cel mai frumos ora? al Uniunii ?i acolo unde se st? la coad?, cel mai mult, ca s? po?i lua o paine. Aceste cozi incep la ora trei diminea?a. De ele ?i de altele, scriitorii francezi ?pe linie“ nu pomenesc.

De asemeni, a? putea scrie o carte, la randul meu, ba, chiar dou?, consacrate Georgiei pentru a umple marile lipsuri din acele c?r?i, in?elepte ?i stupide, absolut false ?i total de nein?eles, n?scute din pana cut?rui scriitor, care a fost odat? un om ?i ar fi ca?tigat s? r?man? astfel.

S?rman? lume… S?rman? art?… S?rman? con?tiin?? uman?. Cat sunte?i de jalnice, de dispre?uit! Un oscior pentru stomacul vostru ?i o firimitur? de vanitate pentru inima voastr? seac? v? sunt de ajuns, v? cople?esc de fericire ?i tihn?, f?candu-v? orbi, surzi ?i mu?i, transformandu-v? in ni?te limaxi, f?candu-v? s? uita?i suferin?a rev?rsat? de tirani pe intreg p?mantul.

Tiflis, Georgia, Transcaucazia, intreaga Uniune Sovietic?, nu aici ?i nici ast?zi, ar putea spune ceea ce sunte?i. Dar, voi vomita de indat? simbolul a ceea ce au f?cut din voi. ?i numai a?a, voi dovedi c? nu v-am mancat painea degeaba.

Borjom. ? Itinerariul nostru prevede, in acest sfar?it de septembrie, o lun? de oprire, ca s? ne clas?m impresiile ?i pe cat posibil s? scriem primul nostru volum. In ce m? prive?te, sunt un om pierdut: nimic vesel nu va ie?i de sub peni?a mea. Dar, Cretanul, care-i poet, se face tare s? spun? lucrurile, cu dib?cie, incat publicarea c?r?ii noastre la Moscova s? fie cu putin??. Nu ni se cere mai mult la Moscova, decat s? ne publice articole, care s? fie ?pe linie“. Asta ar fi bine ?i pentru punga noastr? comun?, destul de sleit?. Desigur, nu cu orice pre?.

Rug?m guvernul georgian s? ne faciliteze aceast? ?edere de-o lun?, f?r? nimic altceva decat condi?ii de via?? obi?nuite oric?rui cet??ean sovietic, care nu e nepman sau comisar al poporului, c?ci nu putem pl?ti pentru o singur? camer? ?apte ruble pe zi, pentru fiecare dintre perechile noastre.

Suntem strivi?i de generozitate; guvernul ne ofer? ospitalitate complet? in casa lui de la Likanski-Dvore?, lang? Borjom. Ceva somptuos. Ne afl?m in fostul palat al marelui duce Mihail Nicolaevici Romanov, care a fost omorat. Se cam simte sangele ?i noua fericire insangerat?.

?edere de neuitat, adesea trist?, alteori melancolic?. Dup? ce parcurgem in automobil faimosul drum al Vladicaucazului, ne indrept?m spre ?ihisvari ?i Abastuman. Am momente cand nu-mi vine s? cred c? poate exista atata fericire pe p?mant, rezervat? unei infime p?rticele a omenirii.

?i Cretanul scrie, scrie, in timp ce eu prind o r?ceal? ?i m? indop cu chinin?, de patru ori pe zi.

Erevan. ? Armeanul este un om pe care-l cunosc bine, la fel ca pe grec ?i evreu. Tustrei imi sunt tare simpatici, in ciuda defectelor lor, printre care repro?ul c? dac? soarele ar disp?rea pe vecie, ei ar fi primii oameni in stare s? se acomodeze.

Nu-i, desigur, un defect. M-am convins mai ales in Armenia, care nu-i decat o ruin? infior?toare ?i care va fi prima s? se refac?, gra?ie capacit??ii de adaptare a armeanului, in ciuda comunismului. Da, in ciuda lui. C?ci ast?zi, cand ?tiu (?i se va vedea) ceea ce a devenit el in mainile mar?ave ale omului, acest comunism nu mai este in ochii mei decat un carpaci de vie?i. In fa?a lui noi nu suntem ? vai! ? decat carne de tun, ca ?i in capitalism (din ra?iuni diferite), ceea ce nu ?ine de cald muncitorului din uzin?.

Falsitatea omului de la putere, care tri?eaz? cu adev?rul, este la fel de evident? la Erevan, ca ?i in alte p?r?i ale Uniunii sau in Interna?ional?. Acest om duhne?te de ru?ine, ipocrizie, entuziasm fals ?i avantajele pe care le trage.

Dar, aici, al?turi de minciun?, o munc? mare se impline?te in fiecare zi. E din cauz? c? armeanul este mai sobru ?i mai econom decat al?ii. ?tie s? se orienteze. Nu ii este permis s? se imbog??easc? singur? Ei bine, se va imbog??i in comun. ?i cine ?tie? Intr-o zi, poate insu?i Ecimiadzin insu?i ?i al s?u Katalicos nu vor sta prea r?u.

Din cauza asta, Armenia este o juncan? care suge la dou? vaci: sovietic? ?i armeano-american?, din care suge lapte destul. Ceea ce nu are, ea il preg?te?te la fa?a locului, laborios ?i cu r?bdare.

Akaltsik-Bardzia. ? Totdeauna imi voi aduce aminte de acest micu? ?mecher, din marele num?r de bol?evici de ras? descoperi?i ?i printre ei, indeosebi de pre?edintele Sovietului local, un om care ne-a infl?c?rat cu secven?e teribile, tr?ite de el in timpul r?zboiului civil.

In rest, Akaltsik este o ?ar? pustiit? de incursiunile bandi?ilor turci, care trec frontiera, fur?, ucid ?i se inapoiaz? la Kemal Pa?a. A trebuit s? dovedeasc? c? aveau un pumn. Au fost masacra?i f?r? mil?. Acum, mi se spune c? regiunea este ?mai lini?tit?“ ?i ne invit? la o penibil? dar foarte frumoas? excursie la Bardzia, patruzeci ?i trei de kilometri, din care o bun? parte nu poate fi parcurs? decat c?lare. Vor, mai intai, s? ne dea o idee despre s?lb?ticia muntenilor caucazieni, mult mai mare decat aceea din Vladicaucaz, apoi s? ne fac? s? vedem ora?ul troglodi?ilor ?i ruinele a ceea ce a fost candva mandria faimoasei regine Tamara.

Primim to?i, chiar ?i femeile, cu entuziasm, c?ci este o bucurie pentru inimile noastre de-a auzi ace?ti bol?evici, a c?ror credin?? este intact?, iar via?a destul de aspr? in aceast? gaur? pierdut? in Caucaz. Dar, cand v?zur?m num?rul oamenilor inarma?i ce ne intov?r??eau, apoi urca?i pe cai ?i escorta?i de carabinieri c?l?ri, ne intrebam dac? e adev?rat c? asta se cheam? o ?ar? lini?tit?! Pornir?m totu?i.

?i nu o vom regreta niciodat?.

Pe drum, am v?zut o sta?ie agronomic? construit? deasupra unei vechi inchisori ?ariste. De ce este numai asta, atunci cand e?ti bol?evic?

Baku. ? Nu trebuie s? v? a?tepta?i s? exalt sondele, fiindc? le cunosc, le-am v?zut in ?ara mea. Petrolul este ceea ce serve?te in zilele noastre pentru a fi plimba?i, pe p?mant ?i in aer, prostitua?ii acestei lumi ?i germenul viitorului masacru mondial.

Ne afl?m la Baku, pentru a doua oar?. Ne reamintim. Apar fe?e cunoscute, toate amabile, c?ci omul devine amabil de indat? ce ii surazi. ?i noi nu putem s? ne comport?m altfel, in fa?a oamenilor, cari nu sunt cei mai vinova?i ?i care te primesc cu bra?ele deschise.

Noi vizite la sonde sau pu?uri, care se indesesc ca o p?dure. Cat despre soarta muncitorului, ce ?tiu eu? Ce a? putea ?ti, comparand cifrele? Eu cunosc soarta muncitorului atunci cand sunt cot la cot cu el, la munc?. Ast?zi, ins?, cand cobor din automobile oficiale ca s? m? a?ez la mese oficiale, nu vreau s? m? duc s?-l chestionez: el i?i bate joc de domnul care am devenit sau m? va min?i. Nu mi-au f?cut-o niciodat?.

Desigur, mi se arat? ?treisprezece cet??i muncitore?ti“, ad?postind dou?zeci ?i cinci de mii de suflete, toate noi, confortabile, prea confortabile. P?trundem in mai multe locuin?e. Frumoase, comode. Suntem aclama?i. Noi r?spundem cu zambete. Un fel de-a v-a?i ascunselea.

?i p?r?sim ?ara aurului negru, f?r? s?-i cunoa?tem tumultul care o agit?, ? nimic altceva decat in palatul, unde am fost g?zdui?i, cutare nepman ?i cutare comunist care-?i imp?rt??esc fr??e?te aceea?i mancare copioas?.

Telav (Kahetia). ? Vizit?m aici ?ara faimosului vin de ?inandali, dar ceea ce m? intereseaz? este cu totul altceva: Telav este un centru al terorii birocratice, consecin?? nemiloas? a crudei represiuni ro?ii din 1923, in timpul r?scoalei na?ionaliste. Regiuni intregi au fost literalmente decimate.

Am vrut s? vin acolo, cu un ghid ales de mine. N-a fost posibil. Ne aflam la Tiflis, unde am fost flanca?i de-o spe?? de ?scriitor proletar“, inarmat cu o sum? de bani, de care nu aveam nevoie. Dar, in seara plec?rii, pocitania ?proletar?“ se imbat? tun, veni cu intarziere, sc?par?m trenul de la miezul nop?ii, vomit? in tramvai de-a lungul traseului dintre gar? ?i hotel, atat la ducere cat ?i la intoarcere.

M-am plans pre?edintelui Maharaze ?i comisarului Todria, oameni responsabili, vechi bol?evici, care fur? indigna?i. ?i in compania insu?i a secretarului Pre?edin?iei, tovar??ul Metrevelli, plec?m la Telav. Se va in?elege c?, in atari condi?iuni, nu mi-a fost deloc posibil s? m? mi?c. Totu?i, greci indigeni, pe care-i voi intalni in Kahetia, mi-au spus destule care mi-au inghe?at inima definitiv fa?? de un regim care alung? ??ranul georgian din c?minul s?u, ii pune in vedere s? plece unde vrea ?i i se ocup? atat casa de om s?rac ?i p?mantul de c?tre ?lupii in linie“.

Intr-o sear?, am putut ie?i singur ?i m-am dus s? v?d una dintre aceste familii nenorocite, care r?t?ce?te prin tot ?inutul, crap? de foame ?i se culc? prin g?ri. Ai de ce muri de triste?e.

Iat? ceea ce au f?cut din Georgia.

S?rmani oameni!

Batum, Sukum, Novi-Afon. Acum, pentru mine, nu-i decat pr?bu?irea credin?ei. Transcaucazia, imperiul arbitrarului, i?i d? mana cu Caucazul, imperiu al orgiei comuniste ?i amandou? completeaz? regula general? din U. R. S. S. Nici o urm? de voin?? care s? se manifesteze jos. Opresiune, sus. Micile guverne regionale nu fac decat s? asculte de Moscova. Tonul politicii in vigoare: strivirea oric?rei veleit??i de independen?? spiritual?, de critic? adev?rat?; s? se serveasc? de nu import? cine, care accept? s? voteze ?pe linie“, in partid ?i sindicate.

Sindicatele, mai ales, ca ?i Jakt-urile (cooperativele de locuin?e), s? pedepseasc? cu cruzime, ceea ce Ohrana ?arist? n-a indr?znit s? dea dovad?. C?ci Ohrana nu era, decat o poli?ie, bine organizat?, dar func?ionarii ei nu erau o sect?. Or, comunistul oficial este o sect?, in plus, Ohrana n-avea infipt? mana ei neagr? in burta omului; nu-l ataca decat numai in dreptul s?u de-a gandi, dac? omul nu gandea ca ?arul, risca s?-?i piard? intr-o zi libertatea sau via?a, sau pe amandou?. Asta era tot ?i se ?tia. A?teptand acest ?accident“, omul putea inc? s?-?i ca?tige painea zilnic?, inainte sau dup?, muncitorul r?manea muncitor, in ciuda ?carnetului negru“, demn s? aib? un serviciu ?i o locuin??.

Dac? nu gande?te ca Politbirou, el nu mai este ast?zi. Mana feroce a Partidului ?i a Jakt-ului de?ine totul, paine ?i ad?post. O b?nuial? ?i locul t?u in uzin? ?i locuin?a incep s? se clatine, inc? un pas pe calea nesupunerii ?i iat?-te pe caldaram: alungat din sindicat ?i de la munc?, nimeni, absolut nimeni nu va putea s? te angajeze. E?ti sortit celei mai negre mizerii, foamei ?i sinuciderii. In sfar?it, dac? ?i se intampl? s? fii un ?cap r?u“, care indr?zne?te, care incearc? s? te fr?mante, intr-o zi e?ti cules discret ?i nimeni dintre tovar??ii t?i nu va ?ti ceea ce ai devenit.

Iat? unde au ajuns…

Teroarea love?te stomacul ?i ad?postul, adic? este cea mai n?prasnic? dintre terori; produce, de pe-o zi pe alta, la?itatea general? ?i amandou? cuplate permit tiranilor s? se joace dup? placul lor.

Ei o fac f?r? sfial?, in nasul invin?ilor. Se sprijin? pe-o minoritate guvernant?, dup? care puterea i?i imparte mai bunul; apoi, o mas? care este imediat gata la orice, ca s?-?i asigure painea, birocra?ia care falsific? hartiile, tr?deaz? cauza, violeaz? femeia care-i place, pretinde de la muncitori drepturi ?in natur?“, beau ?i-?i frang gatul. Paradis terestru, Caucazul a v?zut automobile m?re?e pr?bu?indu-se in abisuri, cu ?efi ilu?tri, femeiu?ti frumoase ?i tovar??ul ?ofer, to?i be?i mor?i.

La Astrahan, unul dintre ace?ti ?tovar??i ?oferi (automobilul ?i ?oferul Ispolcom-ului) luandu-ne f?r? indoial? drept ?comuni?ti“ ?ic ?i neincetand a spune minciuni femeilor noastre, conducea ca un nebun, in ciuda avertismentelor noastre, a r?sturnat un copil, trecand peste el, din fericire f?r? s?-l omoare. M-am ridicat, i-am tras ca?iva pumni ca intre necomuni?ti, in ciuda faptului c? era ?oferul Ispolcom-ului, in ciuda prezen?ei lui Rakovski in automobil.

Iat? ceea ce a f?cut ?marmelada“ comunist?.

Sosi?i la Novi-Afon (Abhazia), in noiembrie, scriu la 4 decembrie 1928, prima mea scrisoare la o inalt? institu?ie de la Moscova, in care scriu tot ceea ce am v?zut, ce ?tiu ?i ce gandesc. O spun intr-un fel, dintre cele mai amicale, ins? f??i?, in modul cel mai categoric.

Apoi, dup? cincisprezece zile petrecute intr-un formidabil ?inut, ? ?ar? minunat? inundat? de soare, la Marea Neagr?, ? lu?m trenul spre Moscova.

Gagri?Soci?Moscova. ? Bravii abhazieni care au f?cut totul pentru a ne fi agreabili ?i care m? vor blestema! Dar, numai ei m? vor blestema? Toat? aceast? ?a ?asea parte a p?mantului“ ?i toat? aceast? Interna?ional?, care i se aseam?n?, m? vor blestema.

Fie. ?Toat?“ ?i ?toat?“ e un fel de-a vorbi.

Cand nenorocirile vor inceta, adev?rul va incepe s?-?i croiasc? drum. Atunci, m? vor g?si la postul meu, pe care-l p?strez de cand am venit pe lume. El este cel care va r?mane.

Caucazul, riveran la Marea Neagr?, ? clement? de la Batum la Novorosisk, ? este foarte frecvent locuit de greci ?i romani. El este cel care url? cu lupii, pentru un blid de linte, la fel cu majoritatea celor ce locuiesc in centrele mari. N-am intalnit pu?ini oameni. Mai intai lor le datorez adev?rul care mi-a deschis ochii, inaintea monstruosului abces care m? va plesni imediat in plin? fa??, ca o confirmare implacabil? a ceea ce este ?i nu poate cloci la infinit.

Nu ne mai indoiam de existen?a acestui abces. ?i totu?i, sim?eam c? o ruptur? definitiv? urma s? se produc? in noi.

A?a c? nu ne-am mai ambalat in fa?a splendorilor terestre, ce se perindau prin fa?a ochilor no?tri, in timp ce automobilul ne ducea de-a lungul regiunii divine Sakum, Novi-Afon, Gagry, Soci ? cap de linie ferat? Caucaz ?, Moscova.

Adio, vise ?i proiecte! Vise devotate noii Sfinte Rusii, pe care o ador?m. Proiecte de lupte pentru ap?rarea U.R.S.S., mam? care na?te omenirea de maine.

Nu te gr?bi s? te bucuri, o!, vermin? alb?. Putreziciune, care nu mai poate na?te decat cataclisme, mizerie, la?itate, egoism, sclavie, desfrau. In l?turi, voi to?i cei care duhni?i de sudoarea exploat?rii!, de sangele altora ?i propriile voastre excremente!

Da, noi suntem, pentru moment, ni?te invin?i. Da, noi nu ne in?elegem intre fra?i de lupt?. Dar, fi?i siguri, vom fi un singur front totdeauna, impotriva voastr?, cioclilor, ?i suntem gata s? murim, lovindu-v? cu toate armele noastre.

Noi, noi avem stomac pentru a digera putreziciunea, pentru a na?te o via?? nou?. Voi nu mai ave?i nimic!

Moscova, suprem apel! ? Stepele verzi ale lunii august, stepele cenu?ii ale toamnei sunt acum troienite sub z?pad?. R?bd?torul, confortabilul tren rusesc i?i croie?te drum, gafaind.

Cunosc toate astea. Este cea de-a doua mea iarn? ruseasc?. ?i totu?i nu-i pot gusta farmecul; inima mea e moart?.

Compartimentul nostru, care a cunoscut atatea discu?ii furtunoase, atatea hohote de ras, nu mai este acum decat un dormitor st?tut. Nu mai vorbim, in g?ri, fiecare coboar? ca s?-?i cumpere ce-i place de mancare, se urc? in compartiment, infulec?, mo??ie, viseaz? sau geme de unul singur.

Cretanul este mai calm decat mine. Il in?eleg ?i-l admir. Din cauza asta, o u?oar? nein?elegere ne separ? cat de cat. Un singur lucru, dintre toate, ii este la inim?: am convenit s? ne continu?m c?l?toria in Turkestan ?i Siberia, pan? la Vladivostok ?i dac? va fi posibil pan?-n China ?i Japonia. In ce m? prive?te, consider pierdut? cauza pe care voiam s-o ap?r; nu mai vreau bilete de liber parcurs, nici s? continui fastuoasele recep?ii, care m? oblig? s? surad, s? surad… ?i s? tac. ?i f?r? mine, el ?tie c? totul este pierdut.

Totul este intr-adev?r pierdut, c?ci reg?sesc o Moscov? care este la curent cu schimbarea mea la fa??. Mi se vorbe?te inainte de-a deschide gura.

Incolo, Moscova vorbe?te de-o mul?ime de lucruri ?i d? la iveal? un morman de murd?rii. Mirosul urat al uneia m-a izbit inc? din Caucaz; de sus in jos se afirm? c? sexagenarul Gorki ?i edi?iile fantastic de arbitrare f?cute cu operele sale complete au costat-o pe prin?esa in zdren?e un milion de ruble.

M? duc s? m? informez la surs?, c?ci am ?i eu micile ?i marile u?i deschise. Mi se r?spunde: da.

? Omul c?ruia Gorki i-a incredin?at drepturile de autor sovietice nu ne vorbe?te niciodat? de treizeci sau cincizeci de mii de ruble, ci de o sut? de mii, in dolari.

Imi amintesc atunci de-o reflec?ie a lui Upton Sinclair, vorbind despre Jack London: ?Un om nu poate avea deloc un contract de treizeci ?i ?ase de mii de dolari cu ?Hearst Magazine“ ?i s?-?i p?streze sufletul viu.“

E drept. ?i Jack London a pl?tit asta, inghi?ind laudanum, la patruzeci de ani.

Noi trebuie s? ?tim cand s? inghi?im laudanum sau, mai bine, cum s? ne p?str?m sufletul nep?tat.

Exemplul putreziciunii dat astfel de la varfurile inteligen?ei artistice, totul merge la fel in jurul nostru. S? l?s?m sutele de mici scandaluri, din fiece lun? ?i din toat? Uniunea. Dar, nu po?i s? nu-?i reaminte?ti oribilul abces de la Smolensk, unde comitet de Soviet, comitet de sindicat, mili?ie, G.P.U., magistratur? ?i redac?ie de ziar se coalizeaz? pentru o petrecere de pomin? ?i fur? banii timp de aproape un an, impunand t?cere ora?ului. Plus o femeie, printre cele care le plac ?i li se impotrivesc. Abcesul plesne?te cu una dintre aceste femei; ei merg pan? la moarte. Atunci, vor fi impu?ca?i ca?iva ?i unul va fi numit substitut de procuror in cutare regiune din Siberia.

La Moscova, chiar, asist, f?r? intrerupere la mai multe scandaluri asem?n?toare.

Mai mul?i scriitori ?i poe?i din cei mai sovietici, mai proletarieni, duc intr-o sear? nevasta unui ?tovar??“, metresa unuia dintre ei, se imbat? in comun, se dau narcotice nebunei ?i se culc? cu ea, la rand. Diminea?a, ajuns? acas?, nefericita se omoar?. Doar patru sau cinci ani de pu?c?rie.

Intreg comitetul sindicatului de locuin?e, din Moscova, se constituie intr-o lig? secret?, pentru bucuria poporului rus. Fiecare i?i d? ini?ialele numelui s?u. Din intamplare, asta d? un cuvant cunoscut ?i pre?uit in lumea teatrului japonez: Kabuki. Ei i?i iau numele de Kabuki. ?i ce fac? Pe legea mea, petreceri nebune, cu nelipsita femeie ?i pe socoteala nefericitei case de bani a sindicatului. Astfel, pan? intr-o zi, cand sco?i din min?i de vodc?, n?v?lesc intr-o noapte in strad?, b?rba?i ?i femei cu cate o farfurie, cu maionez?, in man?. Mili?ienii ii aresteaz? in clipa cand b?rba?ii ungeau cu maionez? fesele nevestelor.

Articolul-foileton, pe care l-au publicat ziarele, in acea zi, este o capodoper? a umorului.

Pu?in mai apoi, comitetul sindicatului func?ionarilor ?i amploaia?ilor din Moscova i?i construir? o cas?… a poporului, unde sindicali?tii instaleaz? posturi de radio, pl?tite cu bagatela sum? de ?ase mii ruble. Apoi, bravii tovar??i i?i vand locuin?ele din ora? ?i se mut? in noi localuri.

Exploatand cele dou? scandaluri in animozitatea cu Tomski, pre?edintele sindicatelor-ohran?, Stalin, ob?ine de la pleava birocratic? votul cerut impotriva propriului lor pre?edinte ?i ii ia sub protec?ia lui, mu?amalizand cele dou? afaceri.

In provincie:

Un Soviet s?tesc culc? toat? popula?ia local? ?i-i trage o b?taie sovietic?, la spate.

Intr-un ora?, de la Marea Caspic?, doi comuni?ti importan?i culeg o femeie intr-un automobil, o conduc la ei ?i-o violeaz?. Femeia este, din nenorocire, nevasta unui membru de partid, care face tapaj. El este cel exclus din partid.

La Leningrad, trei scandaluri de prim ordin, din care nici unul nu-i public:

1. Intreg comitetul ?Tineretului comunist“ (am mai spus-o) vinovat de furturi, violuri, crime de drept comun;

2. Administra?ia superioar?, comunist?, a unei inchisori or??ene?ti, cere ?drepturi in natur?“ oric?rei femei frumoase, care nu vrea s?-?i vad? b?rbatul inchis. Proces, cu detalii oribile.

3. Nu-i decat o mic? ?bomb?“ (in?bu?it?), ai c?rei eroi sunt de marc? ?i deznod?mantul tipic sovietic. Trei pre?edin?i, cel al Comitetului de Control, cel al G. P. U-ului ?i cel al Sovietului Leningrad, se inchid intr-o noapte intr-un ?palace“ local, in tov?r??ia unor femei ?i rad pan? la ziu? suma rotund? de ?apte sute ruble, cam dou? mii de franci. Dar G.P.U.-ul trimite doi copoi s? spioneze pe propriul s?u comandant ?i tovar??ii lui. Bie?ii trimi?i raporteaz? ceea ce au aflat; o anchet? de la Moscova a fost deschis?, cei doi ?nunta?i“ sunt absolvi?i (fiindc? n-au cheltuit decat banii gratifica?iilor, ce li se datorau), iar cei doi ?spioni“ sunt destitui?i.

Paralel acestui joc, se dezl?n?uie sub ochii mei arestarea in mas? a opozan?ilor, mari ?i mici ?i deportarea lor. Este vanat omul oriunde se afl?; la lucrul s?u, pe strad? sau la el acas?, sub ochii copiilor care ?ip?. Nici o socoteal? de dat cuiva. Dac? au loc condamn?ri, fi?i ferici?i c? vi le comunic?, ca ?i locul vostru de internare. Dac? condamnatul incepe s? fac? greva foamei, vin ?i-l caut? in buzunare, ca s? se incredin?eze c? nu ?i-a ascuns cateva buc??i de zah?r ?i apoi ii spun c?-i liber s? refuze alimentele ?i ii inchid u?a. Dac? cineva se sinucide, cine o ?tie? Un altul, la Leningrad, opune o rezisten?? viguroas?, il iau cu for?a, ii crap? capul, apoi ii cheam? nevasta ?i-i d? o sut? de ruble, spunandu-i c? b?rbatul ei s-a sinucis ?i nu se ?tie unde-i cadavrul lui.

Ajungem la Moscova, la 19 decembrie 1928: scriu cea de-a doua scrisoare aceleia?i institu?ii inalte, unde socot c? am prieteni; m? completez ?i cer s?-mi ing?duie s? spun ceea ce-i r?u, tot avand incredere in Putere. Dac? nu, m? simt obligat s? p?r?sesc Rusia. ?i dincolo va trebui s? vorbesc sau s? inghit laudanum, cand voi fi ia Paris.

Camera mea, la hotel ?Passage“, nu se gole?te o clip?. Tentative discrete incearc? s? m? pescuiasc? din nou. Citesc la trei sau patru prieteni copiile celor dou? scrisori. Unul dintre ei imi spune: ?E?ti bun pentru Siberia! Te rog s? nu spui nim?nui c? mi le-ai citit“. Un altul protesteaz?, in inocen?a lui sovietic?: ?E adev?rat, dar in general suntem pe drumul cel bun ?i n-ai dreptate s? ne joci un renghi“.

Atunci, vreau s? bat la poarta cea bun?: s? discut, vreau s? ?tiu pan? unde merg limitele ?renghiului“ ?i ale tr?d?rii ^[20] :

? In gura dumneavoastr?, o zecime de r?u amestecat? cu nou? zecimi de bine, inc? ne va fi funest?.

? Deci, dumneata ai vrea ca eu s? scriu: Iat? ce s-a f?cut… ?i a?a ?i pe dincolo?

? Desigur c? nu. Aceste c?r?i nimeni nu le cite?te ?i dumneata nici nu po?i ?i nici nu trebuie s? le scrii.

? Atunci?

Pan? la patru diminea?a: cea mai sincer? dintre lupte, din cele mai amicale, pan? la urm? c?zand strivi?i de epuizare ?i cand sunt gata la tot, la tot, numai s? se admit? adev?rul public, in interesul cauzei muncitoare in lume.

Nu! Cu neputin??! Serile se succed, luna trece. Nimic de f?cut. Ne strangem mainile cu prietenie, cu ochii mahni?i ?i ne desp?r?im, fiecare p?strandu-?i ceea ce crede.

In bezna nop?ii, un automobil puternic, condus de un haiduc, m? inapoiaz? la hotel. Privesc ferestrele adormite ale acestor case frumoase ?i imi zic:

? Totu?i! Cei ce ocup? ast?zi aceste apartamente sunt muncitori!

AFACEREA RUSAKOV SAU U.R.S.S. DE AZI [ modific? ]

In orice ?ar? burghez?, un muncitor manual care nu-?i cere decat dreptul de a-?i ca?tiga painea, numai s?-l lase in pace, asta nu devine o ?afacere“, in ?patria proletariatului“, ea devine una ?i inc? destul de mare. Mai intai, in Rusia, pacea nu exist? pentru nimeni, nici chiar pentru birocratul care zi ?i noapte se tot intreab? dac? se afl? bine pe ?linie“, dac? nu s-a ab?tut cat de pu?in nici m?car in somn. Cat despre paine, asta-i marea daravel?.

Painea este toat? via?a, cand via?a nu-i decat un iad. Cand dreptul de-a gandi ?i a te mi?ca nu-i decat o amintire ? s? ai painea asigurat? este enorm. Dictatorul ?tie asta ?i-?i trage partea sa de profit. El i?i afund? mana ? neagr? sau ro?ie ? in pantecele omului, f?candu-l s? in?eleag? c? a muri nu-i mare lucru. Asta se vede in r?zboaie ?i revolu?ii: nu conteaz? cine este in stare. S? tr?ie?ti fl?mand ?i f?r? un ad?post este desigur mai r?u. ?i cum eu am nevoie s? guvernez, te intreb ce gande?ti. ?i in func?ie de ceea ce gande?ti, vei avea sau nu painea ?i ad?postul.

? Ce gandesc eu? se intreab? birocratul. Dar eu nu gandesc nimic ?i v? cer s?-mi spune?i ce trebuie s? gandesc. Numai s? mi-o reaminti?i in toate zilele.

? Ce gandesc eu? se intreab? Rusakov. Ei bine, eu gandesc c? voi sunte?i ni?te nesp?la?i, care ingenunchea?i toat? lumea, dup? vrerea voastr?, care monopoliza?i toate mijloacele de trai, f?cand din ele un instrument de tortur?; infometa?i pe cei ce nu joac? la sunetul fluierului vostru ?i arunca?i in temni?? pe cel ce protesteaz? in v?zul lumii. Iat? ceea ce gandesc eu.

A rosti cu franche?e cruzimea existent? ? cuvinte, nimic alta decat cuvinte ? nu aduce cu sine nici o catastrof?, in nici o ?ar? pe care dracul ?a binevoit s-o fereasc? de-o dictatur?“. Cel mult taxat drept ?ind?r?tnic“, ?i se intampla s? fii dat afar?. Frumoas? treab?! ?Unul pierdut, zece in loc“, se spune in Fran?a, (in Romania, se spune mai bine: ?Lac s? fie, c? broa?te sunt destule!“).

Numai s? fii un muncitor destoinic ?i care vrea s? lucreze. Cat despre munc?, chiar dac? nu este cat atatea broa?te, munc? omeneasc? se g?se?te mai intotdeauna. ?i ? muncitor etern ? ?ind?r?tnic“, asemenea bravilor Rusakovi, canoni?i cu lovituri de ciomag in Rusia ? mi s-a intamplat nu numai o dat? pe lun? ? timp de treizeci de ani ? s? ?ip impotriva vreunei nedrept??i, s? m? ap?r sau s? iau ap?rarea altuia ?i s?-mi scuip veninul in obrazul ?maimu?oiului“ sau al valetului s?u. Ei bine, cea mai mare nenorocire, care a putut s? m? loveasc?, a fost s?-mi primesc concediul sau de cele mai adesea ori s?-mi strang catrafusele, f?r? a mai a?tepta nepl?cuta lovitur? de picior in spate. Odat? in strad? ? mult mai larg? ?i mai frumoas? decat cand ie?i din temni?? ? imi f?ceam mica plimbare de om liber (sau care-?i inchipuie), timpul necesar s?-mi rumeg am?r?ciunea, apoi, varandu-mi nasul in deschiz?tura unui ghi?eu, s? rostesc: ?Bun? ziua, domnule, aici angaja?i?“

Asta era tot. Cateodat?, destul de amarnic.

Nu ?tiam c? putea fi ?i mai r?u. ?i mai ales mai r?u decat toate relele imaginabile.

Acest r?u suprem, omagiu nes??ios al egoismului omenesc; aceast? crim? de les-umanitate pe care gandirea universal? se va incumeta intr-o zi s-o insemne cu fierul ro?u; aceast? culme a banditismului ?i a teroarei ?i-a g?sit expresia perfect? in Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice, sub regimul a?a-zisei ?Dictaturi a Proletariatului“.

Tirani care zdrobi?i via?a! Crede?i oare c? toate gurile rumeg? fan? C? toate buzele pot fi l?c?tuite? C? toate con?tiin?ele pot fi adormite? C? nici o voce nu va r?suna niciodat? in pustiu?

Toat? lumea ?tie ce este Partidul Comunist: o arm? de lupt? pentru cucerirea puterii de proletariat, a c?rui parghie de comand? se afl? la Moscova. Dar lumea muncitoare ?tie oare ce sunt Sindicatele Ro?ii?

Inainte de r?zboi, cand nu exista nici ro?ul, nici albul, nici negrul, se aflau pur ?i simplu sindicate muncitore?ti, care luptau impotriva patronatului. Intreb: impotriva cui lupt? Sindicatele Ro?ii, in U. RS. S.? Ce ra?iune le justific? existen?a, imensa lor for??, intr-o ?ar? in care patronatul este de domeniul amintirii?

Iat-o: de-a de?ine toate mijloacele prin care un muncitor ?i-ar ca?tiga existen?a ?i de-a nu distribui locuri de munc? decat in func?ie de ceea ce gande?te cel ce vrea s? m?nance, muncind. Datorit? Sindicatelor Ro?ii, Partidul i?i impune legea in uzin?, in atelier, in magazin, in birou, in locuin??. Peste tot. Nimeni nu-?i poate g?si un angajament altfel decat prin sindicat. ?i odat? alungat din sindicat, nu-?i r?mane decat s?-?i zbori creierii: orice activitate lucrativ?, orice posibilitate de a-?i ca?tiga existentei i?i sunt refuzate.

Gandi?i-v? la puterea insp?imant?toare pus? in mainile unor oameni c?rora ?colile oficiale le spun c? morala ?i cinstea nu sunt decat ?prejudec??i burgheze“ ?i c? singur materialismul exist? in mod real pe-acest p?mant. Gandi?i-v? c? chiar dac? ?colile comuniste ar preda contrariul, ?i inc? ar fi o calamitate social? de-a preda majoritatea popula?iei arbitrariului unei minorit??i infime de oameni, care la urma urmei nu se poate transforma in ingeri.

Acestea spuse, s? ridic?m cortina:

La intai februarie anul curent ^[21] , demoralizat, invins, imi terminasem toate preg?tirile de-a p?r?si Rusia ?i m? aflam in camera mea de la Hotelul ?Passage“ din Moscova, cand Victor Serge intr?, foarte calm, dar palid ca un mort:

? Iat?, imi zise, c?zand pe un scaun. Acum e randul nostru s? fim devora?i.

?i-mi citi o telegram?, pe care ai s?i i-o trimiseser? din Leningrad. Era vorba de un articol tic?los, ap?rut in ajun in ?Leningradskaia Pravda“, cel mai mare organ regional de partid. B?tranul era denun?at vindictei publice ca du?man al proletariatului. Se cerea arestarea lui imediat? ?i o pedepsire exemplar?. Ce, pedeaps?? Ei bine, titlul articolului indica net: ?leahta lui Kalganov. Or, Kalganov ? fiul unui fost proprietar ?i asasinul unui pre?edinte de cooperativ? ? tocmai fusese impu?cat, mai inainte cu cateva s?pt?mani.

Cu bra?ele b?l?b?nind, privirea a?intit? la p?mant, Victor p?rea distrus.

? S? vedem, i-am zis. Tu nu m? vei face s? cred c? cineva pe lumea asta il poate confunda pe b?tranul nostru Rusakov cu albul Kalganov. Nu este decat o fars? sinistr?.

El m? fix? cu ochii stin?i.

? S?rmane prieten. Tu cuno?ti aceast? ?ar? ast?zi cum pu?ini o cunosc, dar nimeni aici n-a vrut s?-?i spun? pan? unde poate merge puterea r?ului. Noi ne-am str?duit s? te cru??m de aceasta. Acum r?ul te apuc? de beregat?, cu toate eforturile noastre. De ce n-ai plecat cu opt zile mai devreme?

? Dar despre ce este vorba?

? Iat? despre ce este vorba: in U.R.S.S., cand este vorba s? fie apreciat un individ izolat, mai merge: for?ele sunt egale. Dar cand este vorba de o organiza?ie sau mai mul?i indivizi ? cum este in cazul de azi ? care se leag? de un oarecare, ? omul este pierdut. Este ca oala de fier impotriva oalei de p?mant.

Ne-am apucat s? citim articolul. Iat?-l integral:

?Acum cateva s?pt?mani a fost impu?cat la Moscova Alexandr Kalganov, fiul unui vechi proprietar, care l-a omorat pe pre?edintele cooperativei de locuin?e, Karavaiev. Execu?ia lui Kalganov a fost un avertisment brutal adresat elementului culac ?i nepman, in recrudescen?? de activitate.

Dar se pare c? sfar?itul lui Kalganov nu a exercitat asupra intregii lumi ac?iunea preventiv? a?teptat?.

La 26 ale acestei luni, tovar??a Maria Svir?ieva, ca membr? a Direc?iei casei nr. 19, strada Jeliabov, a intrat in apartamentul cet??eanului Rusakov pentru a examina repara?iile executate. Cet??eanul Rusakov, locatarul principal, apropiindu-se de Svir?ieva, a intrebat-o cu grosol?nie de ce a venit. R?spunzandu-le c? a venit ca membr? a Direc?iei, el s-a n?pustit asupra ei, ?ipand ?i injurand. ?To?i din Direc?ia voastr? sunt ni?te bandi?i ?i tu e?ti unul dintre ei“.

Trei femei ?i un b?rbat, elegant imbr?cat, au ie?it din camerele ocupate de ei, in ajutorul lui Rusakov ?i incepur? s-o insulte pe Svir?ieva. Cand aceasta a cerut necunoscutului s?-i spun? cu ce drept o insultase, el i-a r?spuns c? era scriitor ?i c? legile nu erau scrise pentru el. Apoi, punand degetul pe ?Ordinul Drapelul Ro?u“, cu care era decorat? Svir?ieva, scriitorul strig?: ?Pe oamenii care poart? aceste decora?ii noi i-am impu?cat ca pe ni?te netrebnici“.

Agresiunea verbal? fu lung?. Una din femei, fata lui Rusakov, o apuc? pe Svir?ieva de um?r, in timp ce Rusakov o lovea peste fa??. Tuscinci, cu Rusakov in frunte, o tarar? pe Svir?ieva pe coridor, pan?-n anticamer?, lovind-o cu tot ce le c?dea sub man?. Rusakov o lovea pe Svir?ieva cu pumnii, fata lui folosea nu se ?tie ce obiect greu, iar ?scriitorul“ incerca in fel ?i chip s?-i smulg? ordinul ?Drapelul Ro?u“. Svir?ieva i?i pierdu cuno?tin?a ?i nu-?i reveni decat pe treptele sc?rii, acoperit? cu scuipa?i.

Inapoiat? acas?, tovar??a Svir?ieva s-a dus la spitalul Perovskaia, sus?inut? de locatarii casei, pentru a g?si un doctor, care constat? pe corpul ei puternice contuziuni, r?ni sangerande, van?t?i ?i zgarieturi. Rochia ii era sfa?iat?. Ordinul ?Drapelul Ro?u“ scalciat.

Cine este Rusakov? Din cele unsprezece camere ale apartamentului s?u, el a inchiriat nou?, pe care le speculeaz? dup? bunu-i plac. Intr-una din camere, inchiriat? de el, locuiesc dou? comsomoliste emigrante din Romania, pe care nu o dat? le-a stalcit in b?t?i, terorizandu-le, incat se tem s? dea o declara?ie celor in drept. In reuniunile ?Casei“, Rusakov are un comportament mereu antisovietic, provoac? scandaluri, dezordine ?i incearc? s? strice buna lor desf??urare. Este venit din Fran?a, unde avea un atelier pentru p?l?rii.

?i cine-i Svir?ieva? Iat? cateva date din biografia ei de clas?, bine caracterizat?. Dou?zeci de ani ca muncitoare, in trecut; una din organizatoarele primului Congres al Femeilor, in 1918. In timpul r?zboiului civil a fost cavalerist? in Armata Ro?ie. A lucrat apoi ca ilegalist? in Polonia. Pentru meritele ei militare este decorat? cu ordinul ?Steagul Ro?u“. Membr? in Sovietul din Leningrad ?i membr? de partid.

Acestea sunt biografiile de clas? ale agresorului ?i victimei. Este absolut clar c? pe coridorul semiintunecat al apartamentului burghez a avut loc o r?fuial? de clas?, destul de caracteristic?.

Rusakov este din acela?i aluat cu impu?catul Alexandr Kalganov. Du?man al oranduirii proletare, r?nit, in interesele sale personale, a incercat s?-?i verse ura pe militanta social? Svir?ieva. Agresiunea lui Rusakov ? inarmat cu pumnii s?i ca ?i Kalganov inarmat ?i cu un cu?it ? este o tentativ? de atac a elementelor culace si nepmane impotriva randurilor noastre ?i a muncii noastre creatoare.

Opinia proletar? cere arestarea imediat? a lui Rusakov. E nevoie de un proces larg dezb?tut, care s? fie exemplar ?i s? aib? acela?i caracter de avertisment ca ?i Kalganov la Moscova.

Trebuie pedepsi?i exemplar du?manii proletariatului, care opereaz? pe frontul locuin?elor ?i al vie?ii cotidiene, care ne atac? militan?ii, cu pumnul sau cu?itul.

Afacerea Rusakov trebuie scoas? la lumin?, de pe coridorul tenebros al unui apartament burghez, ?i adus? in dezbaterile unui proces larg ?i exemplar, urmat de-o sentin?? sever?, ca s? taie altora pofta de a-l imita.“

TOUR

(Leningradskaia Pravda, 31 ianuarie 1929)

Fa?? de aceast? odioas? ma?ina?iune impotriva muncitorului Rusakov, Panait Istrati ?i ca?iva dintre prietenii s?i, intre care Victor Serge ?i dr. Nikolaenko, se decid s? reac?ioneze energic, trimi?and telegrame de protest unor redac?ii ?i autorit??i. Astfel, Istrati trimite urm?toarele mesaje:

Pre?edintelui U.R.S.S., Kalinin

Pravda din Leningrad a publicat, sub titlul ?leahta lui Kalganov , un articol impotriva b?tranului revolu?ionar Rusakov, pe care-l cunosc bine ?i a c?rui nevinov??ie este u?or de dovedit ?i care constituie o provocare intolerabil? la persecu?ii judiciare ?i altele. Trebuind s? p?r?sesc U.R.S.S., in 48 de ore, fac apel la spiritul dumneavoastr? de dreptate ?i cer o repara?ie public? pentru aceast? familie de muncitori.“

Iar Pravdei din Leningrad:

?Cu privire la articolul ?leahta lui Kalganov, ap?rut in ziarul dumneavoastr?, v? rog s? lua?i cuno?tin?? de ceea ce urmeaz?: Cunosc familia Rusakov, pentru c? am tr?it in sanul ei, la Leningrad. Sunt absolut convins nu numai de nevinov??ia ei, ci ?i de persecu?iile a c?ror victim? este ?i s? ?ti?i c? sunt gata s? reac?ionez cu toat? energia, aici ?i in str?in?tate, impotriva acestei mar??vii.“

Aceste telegrame au fost expediate dup?-amiaz? ?i sear?. Aceea destinat? lui Kalinin provoac? emo?ie func?ionarelor de la telegraf, care m? cuno?teau bine, transmi?and protestele mele din ultima vreme la Moscova. Dar inc? nu-l deranjasem pe pre?edintele Uniunii. ?i unde s? dai de el? Fiecare se intreba. Fu chemat un ?ef, apoi altul. Telefoane in dreapta, in stanga:

? Avem o telegram? pentru tovar??ul Kalinin.

? Trimite?i-o la Central?.

Amploaia?ii radeau inceti?or. F?cui la fel cu ei, in ciuda inimii care nu se a?tepta la o atare lovitur? ?i nu avea nici un chef de ras.

A doua zi, la zece, primesc primul semn de reac?ie. Dar, ce reac?ie! Era redac?ia moscovit? a ziarului Leningradskaia Pravda care m? intreba, neincrez?toare, dac? eu am trimis o atare telegram? marelui organ regional de partid; la Leningrad nu le venea s? cread?.

Atunci, nu mai putui s? m? st?panesc. ?i uitand c? telefonez de pe culoarul plin al hotelului, m? dezl?n?uii ca unul care nu mai are nimic de pierdut, fiindc? pierdusem credin?a:

? Ah, v? crede?i victimele unei mistific?ri? Nu prea se obi?nuie?te pe aici, nu-i a?a? S? vezi c? oamenii i?i ridic? fruntea!

? Nu…, dar… S? protesta?i aici ?i in str?in?tate… ?Mar?avii“… Asta ni se pare cam tare.

? Asta vi se pare pu?in cam tare? Ei bine, ceat? de nesp?la?i! Ceat? de bandi?i! Asasini ai muncitorilor! Da, sunt mar?avii ceea ce face?i ?i voi protesta aici ?i in str?in?tate!

Urlu astfel, timp de vreo zece minute, t?ind vorba invizibilului interlocutor, f?r? s?-mi dau seama dac? m? mai ascult? sau nu. U?ile de pe culoar se intredeschid. Simt mai degrab?, fiindc? nu v?d dac? sunt ochi c?sca?i, care m? privesc o clip? ?i apoi dispar.

In sfar?it, oprindu-m?, vocea redactorului conchide:

? Bine, tovar??e Istrati, voi raporta ceea ce mi-a?i spus. Eu nu am nici o vin?.

Cand m? inapoiai in camer?, imi g?sii tovar??a de via??. Haiduc? str?lucitor de fericit? s? ?tie c? cineva indr?zne?te s?-?i urle revolta impotriva tiraniei. Dar Victor Serge, care se afla acolo, este ingrozit:

? Ei bine! Nici un om n-a avut pan? azi curajul de-a striga Sovietelor, aproape public, tot ceea ce le-ai aruncat in obraz. Pentru oricare dintre noi, asta ar fi Siberia. Nimic altceva.

Cine ar vrea s? cread?, vreodat?, c? primul rezultat al progresului social este acela c? nu se mai pot striga, intre fra?i de lupt?, cuvintele pe care burghezii cei mai reac?ionari ?i le strigau zilnic: asasini! bandi?i! f?r? s? ri?te pentru asta un voiaj spre o Siberie? In ce const?, atunci, acest drept la critic?, acest drept de control, aceast? pretins? posibilitate a muncitorului de-a putea s? se exprime ?i ac?iona la el acas?, de vreme ce o republic? revolu?ionar? trebuie s?-i dea voie? Este, oare, un progres sau o barbarie demn? de inchizi?ie, cand toate libert??ile sunt moarte ?i cele mai mar?ave crime, cele mai monstruoase abuzuri de putere infloresc, ca un cuib de vipere la soare, se dau la om ?i-l devor? intr-o t?cere de cimitir?

Povestesc cu am?nunte aceast? pagin? a vie?ii mele, cu tot ceea ce poate fi curajos in ea, nu pentru ca s? m? umflu in pene, c?ci sunt un invins, ci pentru c? omenirea muncitoare ?i revolu?ionar? s? trag? cat mai multe inv???minte posibile, in folosul luptelor de maine: oxigen pentru fl?c?rile ce vor devora generozitatea uman?.

Dup? ce am t?cut opt luni, nu m? aflu aci ca s?-mi miorl?i revolta. Ochi pe care nu-i voi uita niciodat?, voci care tun? in inima mea, mi-au aruncat pe umeri poveri care m? strivesc ?i nu le mai pot suporta. V?d ap?rand pe coala mea de hartie chipul oamenilor jig?ri?i, scheletici, cu priviri de nebuni, cl?tinandu-se de furie ca ?i de lipsuri ?i care imi spun:

? De felul in care ziarele Pravda de la noi ne vor vorbi de tine, vom ?ti dac? in str?in?tate ?i-ai ?inut cuvantul dat sau nu e?ti decat o lichea.

Oamenii aceia nu erau d'alde ?albi“. Ci emigran?i politici; epave ale fascismului, care r?t?cesc cu zecile de mii in toat? Uniunea ?i unde cele mai p?c?toase canalii tr?iesc confortabil in ?liucs“, fiindc? sunt ?pe linie“. ?i unul din ace?ti r?t?citori, cu nou?zeci de copeici pe zi, mi-a strigat odat?:

? Spune-le tovar??ilor de-acolo c? trebuie s? apere totdeauna U.R.S.S. cu pre?ul vie?ii lor ?i s? moar? ap?rand-o. Dar s? nu se comporte ca noi: dac? sunt revolu?ionari, s? nu vin? aici, ca s? guste painea Revolu?iei.

El era unul dintre acei ?protestatari“, in genul lui Rusakov.

?? Da! protestez impotriva nedrept??ii! striga el. Pentru ce sunt un revolu?ionar? Dac? eram unul dintre cei care se pleac? ?i tac chitic, n-a? fi acum aici. ?i m-a? fi sim?it mai pu?in r?u, ascultand de burghezi in loc de sovietici, c?ci nimic nu-mi lipse?te in ?ara mea, afar? de dreptul de-a vorbi. ?i n-am ?tiut, refugiindu-m? aici, c? dreptul de-a vorbi d? ortul popii sub toate dictaturile“.

Toat? ziua de 2 februarie o trec ag??at de telefon ?i descriu adev?rata fizionomie a lui Rusakov ? pentru pres?, justi?ie ?i pre?edin?ie. Povestesc via?a lui de om ?i revolu?ionar ?i a?tern pe hartie versiunea exact? a faptei bandite?ti la care s-a dedat isterica decorat? cu ordinul ?Steagul Ro?u“. Inchei, spunand: ?Dac? mint ?i-mi pute?i dovedi c? Rusakov este contra-revolu?ionarul zugr?vit de Tour, ei bine!, s? fiu impu?cat in acela?i timp cu el.“

Sper c? nu se poate mai cinstit.

Cu articolul in buzunar ne ducem s? vizit?m pe cate unii din ace?ti mari prieteni-redactori, care mi-au cerut adesea s? scriu pentru ziarele lor. In redac?ia Komsomolskaia Pravda ? cel mai important ziar din Moscova, dup? Pravda ? suntem intampina?i cu strig?te de bucurie:

? Deci, ne aduce?i ceva?

? Intocmai, v? aduc un articol. Iat?-l. E moderat, deloc lung. V? rog s? mi-l publica?i imediat, f?r? s? schimba?i ceva. Este vorba de-o chestiune foarte grav?. Contez pe voi.

O arunc?tur? de ochi pe manuscrisul meu ?i iat? c? toate nasurile se las? in jos. Totu?i imi promit s?-l publice a?a cum este.

Se va vedea cum a fost ?inut? promisiunea. Public aici acest articol, pentru a permite fiec?ruia s?-?i fac? o idee despre arbitrariul comunist, despre imposibilitatea in care se afl? un muncitor de-a se ap?ra cand o organiza?ie il potope?te cu minciuni.

(Toate randurile intre paranteze [ ] au fost suprimate de Komsomolskaia Pravda ).

Afacerea Rusakov

?De un an, str?bat U.R.S.S. in toate direc?iile. Am trecut de mai multe ori prin Leningrad. [M-am odihnit acolo de mai multe ori, lang? un prieten, scriitor francez, in sanul unei familii de oameni cumsecade.] Am cunoscut acolo grijile ?i bucuriile unui adev?rat proletar rus, care a luptat mult? vreme impotriva mizeriei, in atatea porturi ale lumii, la Hamburg, New York, Buenos Aires ?i Marsilia. Izgonit din Rusia, in 1905, [de pogromuri ?i represiune,] a sfar?it prin a se fixa in Fran?a. Tr?i mult? vreme, hr?nind cu trud?, din munca mainilor lui, ?apte copii (cunosc personal numai ?ase), consacrandu-?i serile sindicatului marinarilor ru?i. In timpul interven?iei in Rusia, fu expulzat din Fran?a, cu toat? familia, din cauza activit??ii agitatorice la care se deda. Sosi la Petrograd in plin? iarn? 1919, [in calitate de ostatic bol?evic], schimbat cu ofi?erii francezi aresta?i in Rusia. [Pe vremea foametei ?i a pericolului mortal, acest b?tran muncitor i?i aducea bucuros ?ase din copiii lui in ?ara Revolu?iei.]

La Leningrad, a fost treptat administrator [girant la aziluri pentru copii] al unui c?min mare pentru copii, instalat la hotelul ?Europa“, director al unei sp?l?torii. Apoi r?mase, mult? vreme, f?r? ocupa?ie. De-aproape doi ani, el este muncitor la fabrica de confec?ii [?Samoilova“]. Vechimea lui ca muncitor dep??e?te patruzeci de ani. E un b?rbat inc? viguros ?i care i?i p?streaz? din trecutul s?u de agitator un fel de-a vorbi adesea curajos.

Se nume?te Alexandru Ivanovici Rusakov ?i locuie?te la Leningrad, pe strada Jeliabova, la nr. 19, KB 4.

Am p?r?sit familia lui la 30 decembrie. O cunosc bine. Am v?zut-o cum tr?ie?te. Eram la curent cu micile ei necazuri. ?tiam c? o comsomolist?, locuind in acela?i imobil, il silise [de luni de zile] la procese [?i chiar il denun?ase, f?candu-l criminal], ca s?-l izgoneasc? dintr-o camer? ? mai precis un col? de coridor, inapoia b?ii ? unde doarme el ? ?i s? i-o ia. ?tiu c? in Uniunea Sovietic? criza locuin?elor este grav? ?i c? istoriile de acest gen nu sunt [din nenorocire] rare. Dar iat? c? mi se aduce la cuno?tin?? un articol revolt?tor, ap?rut in Pravda de la Leningrad, la 31 ianuarie, avand ca titlu ?leahta lui Kalganov , care se ocup? de aceast? problem?. Izbutesc s?-mi fie tradus, cuvant cu cuvant. [Am intalnit aici doi scriitori francezi: Pierre Pascal ?i Victor Serge care locuiesc de mult? vreme in Rusia, ?i care il cunosc bine pe Rusakov. Am intalnit ?i un doctor, care-l cunoa?te de dou?zeci de ani: doctorul N. Impreun? cu ei, constat c? articolul din Pravda Leningradului este o agresiune moral? incalificabil?. ?i am ajuns s? m? intreb cum se poate petrece a?a ceva, in a doua capital? a U.R.S.S.? Cum poate s? fie calomniat, h?ituit, denun?at astfel dispre?ului ?i ostilit??ii popula?iei, ca un r?uf?c?tor, ca un contra-revolu?ionar, un vechi muncitor revolu?ionar al c?rui trecut ?i prezent sunt in realitate f?r? repro??] Articolul din Pravda il calific? drept ?culac“, ?nepman“ ?i ?contrarevolu?ionar“! [Trei] minciuni inadmisibile ?i periculoase. [Nu ?tiam c? era ing?duit s? se joace astfel cu aceste cuvinte.] Articolul il mai prezint? ?i ca ?speculant“. A patra minciun?. Ca un fost proprietar al unui atelier de p?l?rii in Fran?a. A cincea minciun?. Ca ?persecutorul a dou? tinere basarabene comuniste“. A ?asea minciun?. Nu mai adaug nimic despre tonul ?i concluziile autorului [care-l compar? pe Rusakov cu un asasin executat recent!]

Il acuz? c?, impreun? cu familia sa, a brutalizat o comunist?, venit? in locuin?a lor. Din nenorocire pentru cel care monteaz? atari istorii, cunosc bine pe oamenii de care e vorba. Acest incident a inceput cu violen?e impotriva unei tinere femei oneste ?i cultivate, so?ia unui prieten al meu, pe care o ?tiu incapabil? de violen?e impotriva oricui ar fi. A fost insultat?, provocat? ?i lovit?, in casa ei, de-o persoan? care nu-i era cunoscut? ?i intrat? in cas? f?r? s?-i cear? voie. Dac? persoana care a provocat in mod deliberat acest incident a p?timit ea ins??i mai apoi, nu trebuie oare s? nu se fi ag??at mai intai de ea?

A cui este vina c?, timp de cateva minute, b?tranul muncitor sau unul de-ai s?i au fost sco?i din s?rite? Orice r?bdare i?i are marginile ei fire?ti.

De luni de zile, muncitorul Rusakov era ?inta unor atacuri continue ale comsomolistei cu pricina, care a mers pan? la a-l denun?a calomnios poli?iei criminale, in patru ?afaceri“ succesive, montate impotriva lui, tribunalele i-au dat dreptate. (Aici redac?ia mi-a modificat textul, f?candu-m? s? spun contrariul: ?Tribunalele l-au g?sit vinovat“!). El s-a adresat [degeaba prin viu grai, ] redac?iei Pravda Leningradului , acum cateva s?pt?mani, cerand s? se pun? cap?t acestei persecu?ii meschine. [Prietenul meu Victor Serge a avertizat, prin viu grai, doi membri ai organiza?iei comuniste de la Jakt (comitetul de locuin?e), c?reia ii adresase, acum cateva luni, o plangere scris?.] Toate aceste demersuri n-au slujit la nimic. Mai mult: nu le-a fost dat nici un r?spuns!

[Sunt tare mahnit c? am dat peste atari moravuri, intr-una din capitalele Revolu?iei.] Sunt tare mahnit s? v?d comsomoli?ti ?i comuni?ti comportandu-se astfel fa?? de un muncitor. Sunt tare mahnit s? v?d presa luand parte la o campanie incalificabil?, impotriva unui muncitor. Cer ca aceast? afacere s? fie scoas? la lumin?. Cer o repara?ie public? pentru muncitorul Rusakov, def?imat politic.

P. S. ? Scandalul continu?. Odat? terminat acest articol, aflu c? Rusakov a ?i fost exclus, in dou?zeci ?i patru de ore, din sindicatul care trebuia s?-l apere ?i izgonit din uzin? [ceea ce trebuia s?-l lase muritor de foame! El este total lipsit de ap?rare.] In calitatea mea de fost muncitor, cer o repara?ie complet? pentru acest om“. (Moscova, 2 februarie 1929).

A?a cum se poate constata, nu s-au jenat s?-mi desfigureze articolul ?i chiar s?-mi pun? in gur? cuvintele c? ?tribunalele l-au g?sit vinovat“ pe Rusakov, in timp ce realitatea ?i textul meu afirmau contrariul. Nu-i o gre?eal? de tipar: vinovat e vinovat ?i dreptate e un cuvant cu totul diferit, chiar in limba rus?. ?i apoi, de?i cazul era urgent, din cauza gravit??ii ?i a promisiunii f?cute, articolul meu, dat in dup?-amiaza zilei de 2 februarie, nu a ap?rut decat pe 5 februarie, f?candu-m? s? spun o groz?vie.

In ciuda acesteia, a f?cut o impresie nemaipomenit?. F?r? precedent: dou? dintre cele mai mari organe de partid i?i aruncau, unul altuia, argumente potrivnice fa?? de aceea?i dram? social?. Unul spusese: ?leahta lui Kalganov. Cel?lalt r?spunde: afacerea Rusakov. ?i cine ?a reu?it acest tur de for???“. Un ?f?r? partid“, un ?str?in“!

Trebuie recunoscut c? Komsomolskaia Pravda i?i imblanzi arbitrariul, ad?ugand la articolul meu o not? a redac?iei cerand ?o anchet?, care s? fac? lumin?“. ?i a doua zi, rectific? eroarea sup?r?toare. Cat despre pasagiile t?iate, s-a refuzat orice punere la punct. Acum, Rusakov putea s? moar?; ob?inusem pentru el tot ceea ce presa sovietic? era in stare s? fac? pentru un muncitor, impotriva c?ruia nu import? ce ?Tour“ (autorul articolului calomnios ? n.t) putea s? cear? moartea, in zece ziare ?i in toate zilele.

N-o ?tiam. Dau din maini ?i din picioare. Alerg peste tot, pe un ger de minus 35 de grade, imbr?cat cu un pardesiu, la fel cu emigran?ii politici cu nou?zeci de copeici pe zi ?i in ciuda celor treisprezece mii de ruble pe care sovietele mi le-au pl?tit ca drepturi de autor, in cincisprezece luni, dar pe care i-am cheltuit in felul meu.

In timpul acestor curse la redac?ii, ca s? pot salva via?a unui om, painea ?i onoarea a dou? familii, mi-amintesc intruna de intrevederea avut? cu Kol?ov, faimosul cronicar comunist. Eram in rela?ii bune. Ne-a primit, pe mine ?i pe Victor Serge, in biroul lui de la ?Ogoniok“. Ii prezent?m cazul. Ne ascult? prietenos, pu?in blazat, fiind omul cel mai la curent in materie.

La rug?mintea mea de-a ac?iona prompt, datorit? marii sale autorit??i, imi spuse:

? O vreau prea bine, dar trebuie s? cunosc problema in adancul ei, s? cercetez documentele… Va trece o s?pt?man?, cincisprezece zile.

? Dar, ii spun, la Leningrad, ?rezolu?iile“ din uzin? ?i intrunirile ?muncitore?ti“ ale Jackt-ului (comitetul de locuin?e) cer ca Rusakov s? fie impu?cat ?f?r? judecat?“.

? F?r? judecat? nu poate fi impu?cat, dar poate s?-l impu?te dup? ce a fost judecat. Ce putem face noi?

?i ar?tandu-mi un teanc de dosare, pe biroul s?u, ad?ug?:

? Privi?i ce am in bra?ele mele. Cazuri sosite azi diminea??.

Erau vreo cincizeci. Victor Serge i?i vari nasul in vreo cinci-?ase dintre ele ?i d?du peste dou? sinucideri din cauza persecu?iei birocratice.

? In majoritatea caselor noastre, spune Kol?ov, gospodinele i?i arunc? ap? fiart? in fa??. Unele dintre ele sunt neveste de fo?ti comisari ai poporului.

Ei bine, reflectai eu: tare dr?gu?? este dictatura voastr?.

La 3 februarie, Rusakov sose?te pe nea?teptate de la Leningrad, unde fusese lansat un mandat de arestare impotriva lui. E st?pan pe sine, curajos, chiar vesel:

? Ce vor de la noi bandi?ii ??tia? De data asta au innebunit cu to?ii!

?i ne poveste?te sincer, naiv scena agresiunii. Provocatoare, de la inceput, Roitman ? o tan?ra comunist?, evreic? din Basarabia, colocatar? in apartament. O cunosc. Vrea s?-i alunge pe Rusakovi, ca s? pun? mana pe apartamentul lor. Respins? in toate procesele intentate b?tranului, se hot?r??te de ast?-dat?, de-acord cu Jackt-ul, unde cavalerista Svir?ieva, prietena ei, este membru important s? fac? pe dracu'n patru pentru ca s?-l oblige pe Rusakov s?-?i ia t?lp??i?a. Cine poate rezista unui comitet de locuin?e, cand capul lui nu mai pre?uie?te nimic? ?i acest comitet o imputernice?te pe Svir?ieva, invitand-o s? fac? o ?inspec?ie“ in apartament.

P?trunde in?untru. Deschide u?ile. Rusakov iese din camera lui ?i cere s?-i arate mandatul care o ins?rcina cu aceast? inspec?ie.

? N-am mandat de ar?tat ?speculan?ilor“ ?i ?contrarevolu?ionarilor“, strig? ea.

La aceste vorbe, Liuba ? fata lui Rusakov, nevasta lui Victor Serge, f?ptur? pl?pand? incapabil? s? supere o pisic?, intervine:

? Dar, tovar???, cum po?i s?-l insul?i astfel pe tat?l meu? ?tii bine c? este un vechi revolu?ionar, muncitor la fabrica ?Samoilova“…

Un pumn zdrav?n in obraz este singurul r?spuns. Liuba se pr?bu?e?te insangerat?, ame?it?.

? Am luat-o atunci tustrei, ca s-o taram la mili?ie. Voia s? fug?.

Cateva zile mai tarziu, cand judec?torii de instruc?ie din Leningrad ?i ?eful redac?iei Pravda mi-au obiectat c? Svir?ieva, cavalerista ro?ie, avea van?t?i pe corp, le-am pus urm?toarea intrebare, r?mas? f?r? r?spuns:

? Ce-a?i face voi dac? o Svir?ieva ar intra in casa voastr? ?i ar invine?i ochiul nevestei voastre, sub pretextul c?-i decorat? cu ?Drapelul Ro?u“? Nu i-a?i muta f?lcile?

Acest poltron de Rusakov nu-i aplicase decat dou? perechi de palme zdravene.

La 4 februarie, rog Pre?edin?ia s? binevoiasc? a m? primi, inso?it de Rusakov. A doua zi, la orele unsprezece, suntem primi?i. Victor Serge se afla cu noi.

Culoare ?i s?li in?esate cu lume pestri??, b?rba?i ?i femei de toate varstele, din toate republicile, cu inf??i??ri deosebite, figuri nelini?tite, fiecare cu cate-o hartie in man?, ?i cu ochii a?inti?i la u?a salvatoare. Se aflau acolo ? de zile, s?pt?mani ?i luni ? a?teptandu-?i randul, tarandu-?i in Moscova mizerii, nenorociri, mii de triste?i f?r? nume, pe care nimeni nu avea timpul necesar ca s? le asculte. Dar t?tucul Kalinin, mai bun decat cel ce fusese detronat ?i doborat, trebuie s?-i asculte. Pentru asta e acolo. Nu are altceva de f?cut. ?tiu de el, pan? in fundul Siberiei, Caucazului ?i Turkestanului. El trebuie s?-i primeasc? pe to?i Rusakovii ?i toate Rusakovele. Trebuie s? le asculte p?sul, m?car timpul cat le ia hartia din maini, zicandu-le:

? ?i acum, tovar??e, ce s-a intamplat?

? S-a intamplat, tovar??e Mihail Ivanovici, c?-ntr-o zi, cand tocmai veneam de la…

? Bine, bine! se va cerceta asta, fii pe pace!

Poporul nu va reu?i niciodat? s? priceap? c? iluzia este singura lui parte in via??; c? atotputernicii se feresc s-o distrug?, a?a cum medicii tr?iesc din speran?a credulit??ii clien?ilor lor.

Dar noi, care venim s? cerem Pre?edintelui nu o strangere de man? ?i nici o promisiune reconfortant?, suntem introdu?i de indat? in biroul secretariatului ?i primi?i numaidecat, cu cea mai mare seriozitate.

O or? cu ceasul in man?.

Kalinin este un mujic nervos, dar care ?tie s? asculte, ?tie s? intrebe. Mai presus de orice, el vrea s? in?eleag? totul. R?sfoie?te febril micul nostru dosar, puncteaz? faptele, confrunt? datele, in?fac? de la Rusakov tocmai ceea ce ii trebuie acolo unde ?inea degetul, incepe s? se descurce f?r? ajutorul nostru, apoi, la curent, discut? in cuno?tin?? de cauz?.

N?rile lui largi, nasul s?u borc?nat ne adulmec? sufletele ?i inimile. Ochii mici ne trimit fulgere pe furi?, drept spre ai no?tri, dar de indat? se ascund, ca s? nu ne d?m seama.

Prefer? s?-l asculte, mai degrab?, pe Rusakov, care-i turuie ca o moar?. Din timp in timp, il v?d clipind inciudat spre mine ?i are aerul s? spun?: ?Ce tip sup?r?tor!“

Insu?i Kalinin se mir? c? simpla publicare, la 31 ianuarie, a articolului lui Tour, a putut de-a doua zi s? provoace excluderea b?tranului din sindicat, ca ?i concedierea lui de la uzina unde muncea de doi ani. El nu ?tie dac? Rusakov este sau nu ceea ce afirm? Tour, dar re?ine un fapt b?t?tor la ochi: un muncitor este sortit mor?ii prin infometare, dou?zeci ?i patru de ore dup? publicarea unui articol infamant care cere ?i poate cere tot ce vrea impotriva lui, dar care nu poate lipsi de paine o familie, f?r? proces, f?r? nici o anchet?. Kalinin ?tie ce insemneaz? asta.

De-acord! Sun?, i?i ia stiloul ?i scrie urm?toarele pe reclama?ia lui Rusakov:

?Tovar??ului Komarov (pre?edintele Sovietului din Leningrad) sau tovar??ului Ciudov (secretarul de partid, al aceluia?i ora?):

V? rog s? descurca?i imediat aceast? afacere. Gandesc c?-i o istorie foarte sumbr?. V? rog s? m? informa?i, in continuare.

(Semnat) M. I. KALININ.

Intr? un secretar, ia totul ?i revine cu un plic mare, sigilat.

? Pune asta bine, in buzunarul t?u! ii spune Pre?edintele Uniunii lui Rusakov. ?i ?terge-o de indat? la Leningrad.

Cum eram to?i impresiona?i, iar b?tranul gata s? plang?, Kalinin putu s? adauge: ??i, s? ?tii odat? pentru totdeauna: chiar cand v? primesc pe scara principal?, ceea ce nu se intampla niciodat?, este inc? am?geal?, praf in ochii unor imbecili, ca voi tustrei!“.

Dar asta noi nu o vom ?ti decat ?ase luni mai tarziu, cand nu voi putea s?-i mai spun primului magistrat al puterii comuniste ceea ce gandesc despre dictatura ?proletariatului“ ?i despre apostilele sale.

S-o afle aici, in acela?i timp cu muncitorii din lumea intreag? ?i s? ?tie, la randul s?u, c? totul se pl?te?te aici, pe p?mant.

5 februarie. Ie?ind de la Pre?edin?ie, Rusakov o ?terge la Leningrad.

S? recapitul?m: Komsolmoskaia Pravda , publicand articolul meu, a inchis gura ziarului de la Leningrad; aflu c? nu va riposta. Kol?ov mi-a promis c? va publica un articol despre aceast? ?afacere“! (N-o va spune nim?nui. Este un comunist care ?ine la confortul s?u). Dou? dintre cele mai inalte personalit??i ale partidului, c?rora le-am cerut audien??, vor s? binevoiasc? de-a m? primi, dar una dintre ele este lovit? de-o revenire brusc? a bolii, ceea ce-l impiedic?; cealalt?, care mi-a transmis c? la ora unsprezece va veni o ma?in? s? m? duc? la Kremlin, imi telefoneaz? la unsprezece f?r? un sfert c? are de asemenea o recidiv?, ale c?rei urm?ri il fac incapabil s? se intre?in? cu mine. In sfar?it, ne ag???m de-o singur? certitudine, apostila lui Kalinin. Este un ordin venit prea de sus pentru ca bandi?ii s?-?i permit? a trece peste el. Or, noi nu cerem decat lumin? ?i dreptate.

In concluzie: putem s? lu?m trenul spre Paris? Vom vedea maine-poimaine, cand b?tranul ne va telefona despre efectul produs de apostila noului t?tuc, de care vom fi atunci la o mie de leghe, ca s? ne gandim dac? p?rinteasca interven?ie a fost o am?geal?, mult mai crud? decat aceea a predecesorului s?u, ?arul tuturor spanzur?torilor.

Dar, a doua zi (6 februarie) un document imi cade pe cap, care m? face s? m? indoiesc dinainte despre eficacitatea interven?iei preziden?iale. Este r?spunsul lui Rafail, pre?edintele comitetului de redac?ie al ziarului Pravda din Leningrad, la o scrisoare destul de amar?, pe care i-o scrisesem la 4 februarie, ca s?-i confirm ?i s?-i int?resc telegrama mea de la intai februarie.

Iat? acest r?spuns:

Leningrad, 5 februarie 1929,

ora unsprezece noaptea

Moscova, c?tre Bandin, cu rug?mintea de a transmite chiar azi scrisoarea mea adresat? lui P. Istrati:

?Drag? tovar??e, primit ast?zi scrisoarea dumitale din 4 februarie. Redac?ia Pravdei din Leningrad are, chiar de maine, declara?ia lui Rusakov; inceput? cea mai prompt? anchet?, am?nun?it? in ce prive?te aceast? afacere de locuin??. Inc? inainte de primirea scrisorii dumneavoastr?, am ins?rcinat un tovar?? responsabil de partid ca s? studieze toate circumstan?ele acestei afaceri. Pute?i fi pe deplin lini?tit: dac? se va dovedi c? articolul publicat con?ine inexactit??i ?i cooperativa de locuin?e l-a calomniat in mod con?tient pe Rusakov sau c? a fost comis? vreo gre?eal?, noi il vom reabilita rapid ?i energic pe Rusakov.

Nu dispun, acum, de documente care s?-mi ing?duie s? v? comunic o concluzie definitiv?, oricare ar fi ea.

Pravda Leningradului, organ al comitetului regional de partid, prive?te intotdeauna cu aten?ia ?i tactul necesar faptele pe care le public?. Nu socot c? a?i putea avea motive, oricare ar fi ele, ca s? pune?i la indoial? moravurile din ?ara noastr? ?i ale presei noastre. Nu m? indoiesc c?, dac? a?i fi fost la Leningrad ?i a?i fi fost in posesia documentelor pe care ziari?tii no?tri le posed? in momentul de fa??, dumneavoastr? in?iv? a?i fi cerut o judecat? public?, nep?rtinitoare. Chiar dumneavoastr? a?i fi cerut publicarea acestor documente. Iat? ce declar? adunarea general? de la fabrica ?Samoilova“:

?Folosind in interes personal eticheta de muncitor, sulemenindu-?i figura de proletar la fabric?, Rusakov este in realitate un apendice josnic al contrarevolu?iei din interior, o sotnie neagr? mizerabil? ?i un mic-burghez, antisemit incarnat.

Sprijinind in atelier o agita?ie la pogrom, manifest? impotriva U.R.S.S., Rusakov nu indr?zne?te s?-?i dep??easc? izbucnirile verbale, dar, in calitate de ?st?pan al unei locuin?e“, mic-burghezul Rusakov nu se mai sfie?te ?i trece de la indemnurile de pogrom, la fapte de pogrom.“

Permite?i-mi s? v? asigur c? afacerea Rusakov va fi studiat?, cat mai repede posibil, de tovar??i impar?iali ?i cu autoritate.

Salut comunist, RAFAIL.

pentru copie conform?:

ilizibil

Asculta?i, acum, ?Proletari din toate ??rile“ ?i ?uni?i-v?“, m?car ca s? nu fi?i prea pro?ti. Asculta?i ?i in?elege?i. E lesne. Noi utiliz?m documente oficiale, autentice.

1. Scumpul tovar?? Rafail face s? apar? un articol ale c?rui acuza?ii sunt atat de zdrobitoare pentru inculpat, incat este comparat cu un asasin care fusese executat. Concluzia articolului: s? se fac? ?i cu Rusakov ceea ce s-a f?cut cu Kalganov. ?leahta lui Kalganov este titlu ?i concluzie. Consecin?? fulger?toare ?i f?r? precedent, care il mir? de-a ?dreptul chiar ?i pe Kalinin: excluderea b?tranului din sindicatul s?u; dat afar? de la fabric?; mandat de arestare lansat impotriva lui. E clar.

2. Intreb: pe ce documente s-a bazat Rafail, care i-au permis s? trag? o concluzie definitiv?, pentru a preda un om vindictei publice ?i s?-l arunce pe caldaram, a?teptandu-?i gloan?ele?

Eu r?spund: pe nici unul! ?i acela?i r?spuns va fi dat de-a lungul ?i ucig?torului curs al unei cercet?ri care va dura ?ase luni, ?i care va comporta dou? procese, dintre care primul se va sfar?i cu o achitare triumfal?, in aplauzele unei s?li arhipline de muncitori; cel de-al doilea ? opera unei r?bufniri a tiraniei comuniste ? va avorta jalnic ?i va condamna trei nevinova?i la pedepse atat de neinsemnate (3-2-1 luni de munci obligatorii!), pentru care justi?ia sovietic? nu se va sp?la niciodat? de-o atare ru?ine; niciodat? ea nu va putea s? dovedeasc? in fa?a Interna?ionalei c? acele pedepse sunt desigur cele pe care le merit? un speculant, o sotnie neagr? mizerabil? f?cand agita?ie la pogrom, un josnic apendice al contrarevolu?iei din interior, un spion francez, un mic burghez antisemit incarnat, un monstru care chinuie de dou? luni doi comsomoli?ti ?i, in sfar?it, un contra-revolu?ionar pentru care organul de partid ?i o sut? de ?rezolu?ii muncitore?ti“ ceruser? pedeapsa capital?, mergand chiar pan? a cere ca Rusakov s? fie ?impu?cat, f?r? judecat?“.

Prin urmare: nici un document care s? ing?duie ruina a dou? familii, nou? guri, in sensul ca s? crape de foame de ?ase luni ?i in continuare, atata vreme cat vor r?mane la putere persecutorii lor. Nici un document care s? poat? cere prompt moartea unui om.

3. Dar, cand ii cer tovar??ului Rafail s? repare tot atat de prompt o fapt?, ale c?rei oribile urm?ri nu puteau fi ignorate, ce r?spunde dr?gu?ul de el? Iat?: ?Nu dispun acum de documente care s?-mi ing?duie a v? comunica o concluzie definitiv?, oricare ar fi ea“.

In?elege?i ceva, muncitori? El nu ?dispune de documente“, ca s? repare, dar a ?dispus“ s? se distrug?!

Dou?zeci ?i patru de ore au fost de ajuns ca s? fie aruncat afar? un om din sindicatul-ohrana, afar? ?i din uzina-ohrana! Cinci zile nu au fost in schimb suficiente pentru ca s? se cear? reintegrarea lui in acelea?i ohrane, care ii asigur? o paine absolut de nemancat, atunci cand o ca?tig? in mijlocul unei inchizi?ii cum n-a cunoscut lumea niciodat?!

4. Dar poate c? gravul ?militant responsabil“ ? astfel se intituleaz? acolo asasinii celui mai mare ideal omenesc ? poate c? intr-adev?r nu poate s? cear? aceast? repara?ie, fiindc? el posed? documente care ii permit s?-l loveasc? pe Rusakov. ?i intr-adev?r, le posed?.

El are declara?ii. Nu mai discut?m aceste declara?ii, aceste rezolu?ii, care sunt aruncate pe spinarea clasei muncitoare ?i cu ajutorul c?rora sunt sugruma?i to?i cei care cuteaz? s? nu stea drep?i, adic? o sut? treizeci dintr-o sut? cincizeci de milioane de locuitori. Nu vom spune aceste declara?ii, aceste rezolu?ii sunt ni?te zdren?e, cu care se ?terg la spate, in orice ?ar? care nu e comunist? ?i nici fascist?. Nu! Noi le lu?m in serios, fiindc? ne sunt invocate cu gravitate. Este insu?i Rafail care ne-o spune. Asculta?i-l:

… ?Dumneavoastr? in?iv? a?i cerut o judecat? public?, nep?rtinitoare. A?i st?ruit in?iv? asupra public?rii acestor documente. Iat? ce declar? adunarea general? (adunare general?!) de la fabrica ?Samoilova“: ?Folosind in interes personal eticheta de muncitor, sulemenindu-?i figura de proletar la fabric?, Rusakov este in realitate un apendice josnic al contrarevolu?iei din interior, o sotnie neagr? mizerabil? ?i un mic burghez, antisemit incarnat. Sprijinind in atelier o agita?ie la pogrom impotriva U.R.S.S., Rusakov nu indr?zne?te s?-?i dep??easc? izbucnirile verbale; dar, in calitate de ?st?pan al unei locuin?e“, mic-burghezul Rusakov nu se mai sfie?te ?i trece de la indemnurile la pogrom, la fapte de pogrom!“

Bun. Asta cel pu?in este clar. ?i e o ?declara?ie a unei adun?ri generale“. Bizuindu-se pe ea, Pravda Leningradului a doborat nou? fiin?e omene?ti.

Dar cand s-a ?inut aceast? ?adunare“? Cand s-a auzit un atare limbaj?

Ei bine, afla?i-o, muncitori, din lumea intreag?, ?i nu o uita?i niciodat?: Aceast? adunare s-a ?inut ?i aceste declara?ii au fost f?cute la 1 februarie; iar articolul-uciga?, care se intemeiaz? pe una ?i alta, este din 31 ianuarie! Falsificatorul Rafail, falsificatorul ziar de partid, falsificatorul comunism birocratic se bazeaz?, pentru a scrie un articol ?i pentru a ucide dou? familii, pe declara?iile unei adun?ri care s-a ?inut a doua zi dup? publicarea acelui articol ?i care s-a sprijinit, pe drept, pe acest articol ca s?-?i ticluiasc? declara?iile dictate de organul de partid, pentru a fi aruncat in strad? un muncitor care ?i-a petrecut patruzeci de ani din via??, sulemenindu-se proletar ?i tr?gand foloase din eticheta de proletar“!

Astfel, patru organiza?ii comuniste se intemeiaz? unele pe ?declara?iile“ altora pentru a asasina muncitori ?i pentru a izbuti acest tur de for??, care este s? nu se mai ?tie pan? la urm? cine este r?spunz?tor de declara?iile pe care ?i le atribuie unii altora: ?Jackt“-ul (cooperativa de locuin?e) provoac? o agresiune; Pravda o relateaz?, tun? ?i fulger?, cere moartea; sindicatul cite?te Pravda ?i-l exclude pe Rusakov; fabrica ?Samoilova“ alung? un om, exclus din sindicat; Pravda se intemeiaz? pe declara?iile de la fabric?; ?Jackt“-ul ?ine dup? aceea adun?ri, unde se cite?te Pravda ?i cere execu?ia imediat? a ?monstrului“. Apoi, cand m-am dus imediat la Leningrad ?i l-am privit pe Rafail in albul ochilor, acesta mi-a ar?tat documente, declara?ii, rezolu?ii cu care toate uzinele din Leningrad il bombardeaz?. Aceste uzine se bazeaz? pe Pravda, care se bazeaz? ?i ea pe uzine ?i intreg e?afodajul unei dictaturi care se sprijin? pe G.P.U., pentru a frange rezisten?a a milioane de neferici?i…

Ei bine: asta vre?i voi s? intinde?i pe intreg p?mantul? V? mul?umesc mult. Asta a ?construit“ Mussolini, cu mai mult? franche?e ?i f?r? s? ofenseze clasa muncitoare, f?r? s? spun?, ca voi, c? ea o construie?te. Nu. Mussolini a avut cel pu?in curajul crimelor sale. Pentru a pune Italia cu botul pe labe, pentru a-i pune botni??, f?cand-o t?cut? ca un cimitir, n-a avut nevoie s? fabrice rezolu?ii muncitore?ti ?i declara?ii ale adun?rilor de prin uzine. El a spus: ?Eu sunt cel care love?te, ?i nu cei mul?i! Eu sunt cel care dicteaz?, nu proletariatul! Eu sunt cel r?spunz?tor de tot r?ul“.

A?a, cel pu?in, prestigiul ?i cinstea proletariatului au r?mas in picioare.

Plag? birocratic?! Nu vorbi in numele proletariatului! Guverneaz?, asupre?te, omoar?, dar taci din gur?!

La 6 februarie, dou?zeci ?i patru de ore de la plecarea lui Rusakov, pornesc spre Leningrad, in compania lui Victor Serge care se intoarce acas?, ca s?-?i vad? femeia b?tut?, purtand inc? pe figur? urmele agresiunii. B?tranul se afl? la judec?torul de instruc?ie.

G?sim casa cufundat? in aceast? atmosfer? de teroare, cunoscut? de toate familiile persecutate, in ajunul arest?rilor in mas?. N-aveam incredere oarb? in firea irepro?abil? a oamenilor din mediul unde m? aflam, avand de ce s?-mi pun intrebarea dac? n-ar fi fost mai prudent s? scap cu fa?a curat? dintr-o afacere delicat?. Dar, indoiala nu-mi era cu putin??, intorcandu-m? de patru ori aici, le cuno?team fiin?a ?i sufletul. Atat str?fundul inimii fiec?rui membru al celor dou? gospod?rii, cat ?i cea mai mic? particularitate a caracterului lor imi erau familiare. Munca lor, sobrietatea lor perfect?, modestia ?i adesea duritatea vie?ii lor de pe-o zi pe alta, numeroasele griji din cauza salariilor lor ofticoase ?i independen?a convingerilor lor intr-un regim birocratic ?i absolutist, ? toate acestea le dezb?tusem in seri mult prelungite, atingand uneori cele mai intime am?nunte ale vie?ii unei familii numeroase.

Desigur, nu erau ?comuni?ti“, dar v? rog s?-mi spune?i ce inseamn? azi a fi comunist in Rusia? ?i apoi, s? sfar?im odat? pentru totdeauna cu echivocurile: numai comuni?tii trebuie s? fie cei ce pot tr?i pe acest p?mant? ?i ce facem cu muncitorul, ??ranul, intelectualul, amploaiatul, zdrobitoarea majoritate omeneasc? care nu pricepe nimic din comunism, dar care asud? muncind. Trebuie s?-i alung?m de la truda lor? S?-i d?m afar? din locuin?a lor? S?-i trimitem in Siberia? S?-i omoram?

Dac? un Rusakov ?i un Victor Serge ? unul muncind din greu in uzin?, cel?lalt traducand operele lui Lenin in francez?, ?i amandoi colaborand, tot ?maraind“ la ceea ce sovietele fac mai bine ? dac? atari oameni sunt ?contrarevolu?ionari“, demni de spanzur?toare, m? intreb ce se va intampla cu biata omenire in ziua cand comunismul Svir?ievelor ?i al Roitmanilor, comunismul care jefuie?te ?i violeaz? la Smolensk, cel al ?Kabuki“-lor cu maionez? pe fese, cel al comsomoli?tilor care se amuz? la Smolensk, cel al judec?torilor care joac? dup? fluierul G.P.U.-ului, ? m? intreb ce i se va intampla omenirii in ziua cand acest comunism s-ar incumeta s?-i impun? dreptatea lui ?i s-o inve?e cum s? tr?iasc?.

Nu, nu! De-o sut? de ori, nu! Omenirea nu-i atat de tic?loas?, pentru a se permite s? se m?reasc? inc? r?ul din ea. ?i dac? clasa mea are misiunea de-a o transforma, ameliorand-o, ea nu are misiunea de-a o omori.

Sunt con?tient de ceea ce spun aci. Imi dau seama de r?sunetul acestor cuvinte. Dar s-ar putea s? m? acuze oricine de orice, in afar? de u?urin?? ?i necinste, c?ci am a?teptat un an s? scriu aceast? carte ?i n-am scris-o decat dup? ce m-am afundat in adancul abisului sovietic, unde am dat peste cel mai mare magistrat al Uniunii, in acord perfect cu Svir?ieva.

Iat? acest acord:

El m? love?te indat? ce m? aflu la Leningrad, care nu-i un s?tuc din Siberia. Tare pe puterea ei, Svir?ieva troneaz? la imbuc?tura Nevei. Ordinul lui Kalinin nu-i decat o fars?. Judec?torul ?tie c? nu conteaz?, fiindc? to?i comuni?tii sunt de acord. De asemenea, afl?m la sosirea noastr? c? nu s-a permis lui Rusakov de-a duce plicul, cu cinci pece?i preziden?iale, la destinatarii lui, Komarov ?i Ciudov. ?i-l g?sim pe b?tran, cu plicul in buzunar, a?ezat de ore intregi pe un scaun in fa?a unui chipe? domn tan?r, judec?torul de instruc?ie, care-l canone?te, il ?icaneaz?, il descoase, abuzeaz? de simplitatea lui, tri?eaz? cu bun? lui credin??, profit? de toate stang?ciile ?i face tot posibilul de-a g?si in r?spunsurile lui motivul de a-l pune sub c?tu?e, interogatoriul fiind terminat.

Intrarea noastr?, ?f?r? s? batem“, nu are aerul de-a ne fi f?cut simpatici judec?torului. N-are a face! Ne spunem numele, strangem cu putere mana ?mizerabilei sotnii-negre“ ?i ne nelini?tim de soarta plicului salvator:

? Il am acolo, dar mi s-a ordonat s? vin imediat aici!

? Tovar??ul judec?tor o ?tie?

? Binein?eles, dar i?i bate joc.

Il rog pe Victor s?-i spun?, in ruse?te, tan?rului birocrat, c? dac? il aresteaz? pe inculpat inainte ca noi s?-l prevenim pe pre?edintele Sovietului din Smolnii despre existen?a plicului, fac o adunare pe Nevski, strigand tot ceea ce ?tiu despre comunism ?i dictatura lui. Dar Victor m? lini?te?te, doar spunandu-i judec?torului c? ii cer s?-mi fixeze chiar ast?zi o intalnire, ca s?-mi fac declara?ia, ceea ce este acceptat. Apoi, lu?m plicul ?i alerg?m la Smolnii.

Acolo, primirea este total diferit?. Komarov ne prime?te de indat?. Birou modest. B?rbat cu o figur? marcat? de o gravitate molcom?. Cite?te, ne ascult? ?i pare sincer intristat. Face parte dintre cei care nu ignor? nimic dar nu pot face nimic. Este cercul vicios.

Il rog s?-mi permit? s? fac o anchet? personal?, la fabrica ?Samoilova“. Apuc? telefonul, vorbe?te. Un tan?r inalt intr?. Este Ciudov, secretarul de partid al regiunii Leningrad. Serios, simplu, simpatic.

Pu?in mai apoi il p?r?sim pe Komarov, ca s?-l urm?m pe Ciudov, in biroul s?u, la cel?lalt cap al acestui imens imobil unde lungimea culoarelor este intr-atat de mare, incat Lenin i-a propus lui Tro?ki s? infiin?eze un serviciu de curieri cicli?ti intre diversele birouri de lucru.

Biroul lui Ciudov este modelul a ceea ce ar trebui s? fie ordinea, severitatea, cur??enia, simplitatea comunist?, atat in treburile materiale ca ?i in cele morale. Nu cunosc in U.R.S.S. nimic din ceea ce poate da o imagine mai exemplar?, de la priveli?tea omului care st? la birou, pan? la cel mai mic am?nunt al austerit??ii care domne?te acolo.

Aici ni se d? autoriza?ia scris? care ne ing?duie s? p?trundem in fabrica ?Samoilova“, pe-o alt? poart? ?i cu un alt scop, decat cele pe care le-am cunoscut timp de un an de triumfale ?i destul de inutile vizite in atatea fabrici, uzine, institu?ii, ale c?ror tragedii intime nu erau f?cute s? le cunosc.

De la Smolnii ne intoarcem acas?, unde-l g?sim pe b?tran.

Re?inem, un punct: apostila lui Kalinin a fost de folos m?car s? suspende orice arestare preventiv?. Mandatul de arestare a fost anulat. Inainte!

?Inainte“ este ancheta pe care o face in apartament corespondentul Komsomolskaiei Pravda de la Moscova. Un mare ?trengar, plin de bun?voin??. I se ing?duie s? deschid? toate u?ile, s?-i chestioneze pe locatari ?i s? descopere dac? Rusakov ?speculeaz?“, nu nou? camere, ci doar una singur?.

Rezultatul acestei anchete nu s-a publicat niciodat? ?i nu f?r? motiv.

Comitetul de redac?ie al onorabilei otrepe Leningradskaia Pravda s-a adunat s? m? asculte ?i s?-mi dea explica?ii, in sfar?it, drag? tovar??e Rafail, acum intre noi doi, intre zgarie-hartie! Dar iat?-l pe Tour, dandy in pantaloni scur?i, care-mi intinde mana. Ii spun:

? Cine sunte?i dumneavoastr??

? Tour.

? Nu dau mana la alde ?Tour“!

?i ii las mana, in aer… Impresie dintre cele mai penibile. Rafail este in intregime o acadea. Salamalecuri.

? Dac? nu era?i dumneavoastr?, tovar??e Istrati, cel care a scris acest articol la Moscova, impotriva organului nostru… Avem aici ?rezolu?ii din uzine“…

? Ierta?i-m?! Nu am venit aici s? cercetez ?rezolu?iile“ voastre din uzine, ci ca s? mi se dovedeasc? anume c? Rusakov este: 1. spion francez; 2. antisemit sotnie-neagr?; 3. speculant cu cele nou? camere din dou?sprezece; 4. fost fabricant in Fran?a ?i toate cate a?i mai afirmat.

N-a fost nimic. Numai explica?ii. El spune c? ?i-a scris articolul dup? ?rezolu?iile din uzine“, luate de ?Jakt“; patru persoane din comitetul imobilului! Roitman este principala regizoare a acestei afaceri.

Asta e de ajuns in U.R.S.S. ca s? pun? in mi?care un intreg aparat politic ?i judiciar monstruos, s? impu?te un muncitor ?i s? ob?in? o camer? in plus. Nu-s oare toate astea un co?mar?

Imi fac declara?ia la judec?torul de instruc?ie, a c?rei procedur? i?i pierde mai ales vremea ca s? pecizeze dac? martorul (sau inculpatul) este de-ai no?tri sau de-ai lor, ca ?i cum nu au v?zut niciodat? pe ?ai no?tri“ sfar?ind ca ni?te pu?lamale, iar pe ?ai lor“ murind ca Lenin.

Originea: Muncitor.

P?rin?i: Muncitori…

Instruc?ia: Inv??at s? citeasc? ?i s? scrie.

A?i f?cut inchisoare sub regimul burghez?: Da. (O voi gusta, poate, de asemenea, in regimul comunist).

Etc., etc. Har?og?rie. Declara?ie care va fi aplaudat? la primul proces ?i care nici m?car nu va fi citit? la al doilea, din ordin de sus: casa?i pe imprudentul achitat ?i condamna?i-l. Noi trebuie s? avem totdeauna dreptate. Suntem infailibili.

? Justi?ie comunist?, pe care istoria o va judeca.

Fabrica ?Samoilova“.

Ca s? mergem la biroul directorului travers?m, in plin? amiaz?, stolovaia (restaurantul) ?i sunt de indat? izbit de mai bun? impresie, pe care niciodat? n-am avut-o, a unei mul?imi muncitoare surprins? in firescul ei.

O tinere?e z?p?cit?, simpatic? ? b?rba?i ?i femei ? ron??ie resturile unei mese ?i danseaz? in sunetul unui gramofon. To?i g?l?gio?i, ame?i?i, fe?e descre?ite. Semnele oboselii, pe care le cunosc indeajuns, sunt inexistente la unii, vizibile la cei mai mul?i dup? cum are situa?ia: s? se hr?neasc? singur sau au ?i alte guri. Nici o salopet?. Fiecare poart? ceea ce g?se?te, ceea ce produce impresia de balci impestri?at. Cur??enie, a?a-?i-a?a. Total? libertate pentru zbenguial?.

Intrarea noastr? atrage toate privirile. Figurile se alungesc. Ochii se holbeaz?. Larma se potole?te, iar pe fe?e se a?terne o vie curiozitate. Suntem intov?r??i?i pan? la biroul ?tovar??ului director“, fa?? de care nu se simt stingheri.

Acolo ne prime?te comitetul de fabric? ?i atmosfera se schimb? de indat?. Doar unui tan?r simpatic, surprins de intreb?rile noastre, ii scap? cateva adev?ruri.

? Ce a provocat convocarea adun?rii de la 1 februarie ?i concedierea lui Rusakov?

? Articolul din Pravda ap?rut in ajun, membrii comitetului de imobil unde locuie?te Rusakov ?i excluderea lui din sindicat, f?cut? chiar in aceea?i zi, in urma interven?iei membrilor ?Jakt“-ului, dup? citirea aceluia?i articol din Pravda .

Or, legea este categoric?: ?un muncitor nu poate fi concediat decat pentru crim? ?i delict comis in uzin? sau pentru incapacitate de munc?“ (art. 47).

? Rusakov era un muncitor nepriceput?

? Nu se poate spune asta.

? A venit vreodat? beat la munc??

? Niciodat?.

? A lipsit la program?

? Nu.

? Se ciorov?ia cu tovar??ii de munc??

? Nu. Dar protesta mereu impotriva cre?terii chiriilor ?i a sc?derii tarifului pentru piesele lucrate. Ne trata de ?bandi?i“.

Era tot ceea ce voiam s? aflu.

Motivul venirii noastre la uzin? se r?spandi fulger?tor, inghesuial? mare la u?a biroului. Directorul abia reu?e?te s? intre.

Acest director este un porc, incepand cu creierul s?u ?i terminand cu enorma-i burt?. Iar in jurul lui incepe s? se adune tot ceea ce dictatura ?proletariatului“ are mai porcesc ?i de-o stupizenie feroce.

Lua?i aminte cum s-a informat in privin?a gospod?riei lui Rusakov:

? Nu se afl?, peste tot la el, icoane ?i candele?

? Imbecililor! Rusakov este evreu: Joselevici! Iat? cat sunte?i de informa?i!

(?i de-ar fi avut patruzeci de mii de ?icoane ?i candele“ atarnate de nas ?i inc? ar fi avut dreptul la munc? ?i lini?te. Brutelor!)

N-are rost s? mai p?l?vr?gim. Dar, inainte de-a p?r?si biroul, ii intindem directorului o curs?:

? N?d?jduim s? putem dovedi nevinov??ia lui Rusakov. ?i atunci o s? trebuiasc? s?-i acorda?i, din nou, un loc de munc?.

? Aici, niciodat?.

Mul?umesc. Aceast? lovitur? de copit?, venit? de la un asemenea m?gar, dat? celor mai precise legi ale sovietismului cand ele pledeaz? in favoarea muncitorului, ne spune totul.

Rostind acest ?niciodat?“ categoric, ?tovar??ul“ director a uitat c? trebuie mai intai s? convoace o adunare general? in uzin? ca s? ia o ?decizie“.

P?r?sesc Leningrad, Moscova ?i U.R.S.S.-ul, mult mai trist decat pe vremea cand eram eu insumi unul dintre ace?ti muncitori care sunt zdrobi?i in toate regimurile. S? exploatezi oamenii, s?-i faci s? tr?iasc? cu un codru de paine neagr?, luandu-le pan? ?i jalnicul drept de-a marai, apoi s? impu?ti pe cel ce a strigat candva, nimic altceva decat c? a strigat pu?in mai tare ca de obicei ? asta nu exist? nic?ieri pe acest p?mant, nici chiar la Mussolini.

?i acum iat? finalul: acordul perfect intre supu?ii Puterii ?i ultima isterie a comunismului:

1. Opt luni de procedur?, in timpul c?rora inculpa?ii crap? de foame.

2. Liuba Victor Serge depune, la 31 ianuarie, o plangere intemeiat? pe un certificat medical, dovedind c? a fost victima unei agresiuni in propriul s?u apartament. Contrar legii, nici o urmare. Plangerea a fost primit?. Au dat-o la spate.

3. Primul proces, de la 12-15 aprilie, la tribunalul popular al raionului central: pr?bu?irea jalnic? a intregului e?afodaj. Un am?nunt, pe care il var in urechile Interna?ionalei: redus? la extrem, acuzarea cere u?i inchise, ca s? fac? dest?inuiri; i se acord? ?i iat? ce declar?: ?Ne-am dus acolo, trimi?i de G.P.U., ca s?-l spion?m pe Victor Serge“. Tribunalul, innebunit, deschide ?edin?a public? ?i achit? pe to?i inculpa?ii, in aplauzele unei s?li in?esate cu muncitori, ceea ce inseamn? c? Rusia, indat? ce poate fi uman?, poate avea ?i judec?tori adev?ra?i. Dar nu v? gr?bi?i…

4. Acum, legea este categoric?: desp?gubiri cuvenite celui lipsit de munca lui, de la 1 februarie; reintegrare, repara?ie public? prin intermediul presei, care ins? nu sufl? o vorb?.

Duce?i-v? la plimbare. E mai bine.

5. Sfar?itul lui aprilie: la cererea procurorului ora?ului, tribunalul regional caseaz? achitarea, considerat? contrar? datelor, for?and astfel condamnarea. ?i intr-adev?r, de la 10 la 12 mai, tribunalul permite acuz?rii s? fac? tot ce vrea, mergand pan? la a striga, in plin? ?edin??: ?Nu avem nevoie de intelectuali in U.R.S.S.!“. ? Se d? la o parte depozi?ia doctorului Nikolaenko, care afirmase c? Svir?ieva era atins? de isterie. Se d? la o parte m?rturia lui adev?rat?, in favoarea lui Rusakov. Se refuz? citirea depozi?iei mele, de?i eram singurul martor care tr?ise la Rusakovi ?i-i cuno?team. To?i martorii ap?r?rii sunt teroriza?i ?i nu sunt luate in seam? declara?iile lor.

?i care sunt pedepsele la care se ajunge, cu pre?ul, atator abuzuri? Potrivit articolelor din Cod referitoare la cazul de fa??, acuza?ii ar trebui s? fie condamna?i la pedepse intre ?ase luni ?i trei ani de pu?c?rie. Li s-au dat numai trei luni lui Rusakov, dou? luni femeii sale, iar Liubei Victor Serge (b?tuta!) o lun? ? in total ?ase luni. Pu?c?rie? Nu. Legiuitorul sovietic este generos; el nu vrea s? lipseasc? ace?ti oameni de libertate. I-au pedepsit ?numai“ la munc? obligatorie.

Ce vrea s? spun?, in limbaj sovietic, munc? obligatorie? Un lucru foarte simplu: condamna?ii vor veni la inchisoare ca ?i cum ar veni la fabric?, cu deosebire c? nu vor fi nici pl?ti?i, nici hr?ni?i. Ceva mai mult: i?i vor da osteneala de-a executa o munc? al c?rei volum nu va fi niciodat? cunoscut, fiindu-le distribuit? in felul cel mai arbitrar posibil, pe cap de om, in func?ie de gradul de supunere ?i dup? cantitatea denun?urilor de care sunt capabili.

Nici un regulament nu-i afi?at. Nimeni nu indr?zne?te s? cear? a sta de vorb? cu cineva, care ar exista. Este un loc scarnav, unde po?i innebuni sau ?s? inve?i cum s? te descurci in via??“.

Iat? fa?a ?Patriei proletare“. Iat? dreptatea ei.

Ea love?te, f?r? mil?, in to?i Rusakovii care indr?znesc s? cracneasc? fa?? de ?linia“ stabilit?. Ea love?te pan? ?i in revolu?ionarii str?ini, care ? ap?rand U.R.S.S.-ul ?i-au atras condamnarea la moarte la ei acas?. ?i pe care ?Patria proletar?“ i-a cerut ?i primit la dansa, ca pe fiii ei cei mai buni, cum a fost cazul cu Francesco Ghezzi, a c?rui credin?? revolu?ionar? am cunoscut-o bine ?i pe care G.P.U.-ul l-a condamnat la trei ani de pu?c?rie, f?r? proces ?i f?r? s? dea explica?ii.

De la un cap la altul al imp?r??iei ? pu?i cu botul pe labe de m?ciuca fascismului ro?u ? Siberiile gem de Rusakovi, de Ghezzi ?i inc? de al?i oameni pe care fascismul ro?u i-a folosit mai intai pentru scopurile sale murdare, aruncandu-i apoi in inchisoare.

Nu-i deloc vorba, aici, de socialism, ci de o teroare care trateaz? via?a uman? ca material bun pentru r?zboi social. Se serve?te de el pentru triumful unei noi ?i monstruoase caste, c?reia ii plac la nebunie fordismul, americanizarea in economie, produsele cosmetice Coty, toaletele pariziene; cast? crud?, avid? de domina?ie ?i atat de belicoas? incat este gata s? sar? in grumazul Chinei, vinovat? de a fi cutezat s? se debaraseze de o concesiune datand din perioada ?arist?. La perpetuarea acestei concesiuni ? o ofens? ? revolu?ionarii au devenit complici (O, Timpuri!). ?i iat?-i, in fine, pe ?comuni?ti“ gata s? acuze China de a fi ?violat un contract“ asem?n?tor celor dictate de imperiali?ti ?i pentru impunerea c?ruia cer respect.

Aceast? cast?, ignorant?, vulgar?, pervers?, este alc?tuit? in majoritate dintr-o genera?ie venit? pe lume la inceputul acestui secol. Ea nu ?tie ?i nu vrea s? ?tie nimic despre ceea ce a f?cut grandoarea ?i for?a idealismului revolu?ionar rus de alt?dat?, ast?zi obiect de muzeu, zdrean?? roas? de molii, catalogat? printre lucrurile moarte. Ea nu cunoa?te decat ?cuvintele de ordine“ ale unei puteri c?reia ii este ciment ?i arm?tur?. Desf??ur?ri de steaguri; Interna?ionala ascultat? in picioare; ?col?uri“ ale lui Lenin; difuzoare; imense pancarte, stambe acoperite de fraze; fraze judecand via?a; fraze confec?ionate toate pentru a inlocui ideile; G.P.U.-ul pentru a inlocui argumentele; cenzura pentru a evita critica; un vid universal, despre care ea gargarise?te ?i de care se serve?te pentru a domina.

Pentru a-i smulge din maini cel pu?in cate ceva, victimele pe care aceast? cast? le devor?, noi n-am cru?at nimic. Dar toate demersurile f?cute acolo de cei interesa?i, dup? plecarea mea, toate telegramele ?i scrisorile mele, expediate lui Kalinin, Rafail, procurorului Krilenko au r?mas f?r? efect ?i r?spuns.

Iat? sfar?itul scrisorii mele, din 1 iulie, adresat? procurorului R.S.F.R., Krilenko:

? … Am spus: dac? aceast? familie este vinovat?, vreau s? fiu condamnat impreun? cu ea ?i s?-i imp?rt??esc soarta. Or, dup? ce au fost achita?i in mod str?lucit, in aprilie trecut, trei dintre ei, in frunte cu Rusakov, sunt acum condamna?i, cu un atare refuz de justi?ie, incat imi este cu neputin?? s? nu v? semnalez acest scandal ?i s? v? reamintesc aici c? m? solidarizez cu cei condamna?i. Sunt gata de-a veni la Leningrad ?i s? suf?r aceea?i pedeaps?.

V? rog, tovar??e Krilenko, s? nu lua?i aceast? declara?ie drept vorb?rie. Dac? aceast? judecat? devine definitiv?, v? voi cere s? imp?rt??esc soarta celor cu care m-am solidarizat. La nevoie, o voi cere public, nu inainte de-a supune aceast? afacere spre judecata Interna?ionalei comuniste“.

Judecata a devenit definitiv? la 3 iunie. La 5 iunie, umana Pravda comunist? a publicat de data asta verdictul, calificand pe acuza?i drept elemente antisociale, comparandu-l pe Rusakov, inc? o dat?, cu Kalganov.

O! Kalganov! asasin care ai spintecat burta unui pre?edinte, gen Svir?ieva, ?i care ai fost executat, ing?duie unui du?man al ?clasei“ tale s?-?i inmoaie ochii in sangele t?u ?i s? te intrebe dac?, la urma urmelor, n-ai fost un Rusakov, impins la dezn?dejde.

… In numele a patruzeci de ani de suferin?e ?i al unei vie?i pe care o ?in la dispozi?ia oric?rui om cinstit, ca s-o cerceteze, eu cer dreptate pentru to?i Rusakovii ?i to?i Kalganovii care tr?iesc ?i mor in Uniunea Republicilor Socialiste Sovietice.

CONCLUZII PENTRU LUPT?TORI [ modific? ]

Nu este lupt?tor, in ochii mei, decat cel care i?i subordoneaz? interesele individuale intereselor omenirii mai bune, care trebuie s? vin?.

Cred in aceast? omenire. Ea exist? ast?zi, ca ?i soarele in timpul nop?ii. Nu numai o dat? am atins-o. Nu numai o dat?, mana ei m-a ridicat de la p?mant, in nenum?ratele mele ceasuri de triste?e.

Tot ce am f?cut bine ?i frumos, ei ii datorez. Dar n-am f?cut numai bine ?i frumos, am avut ?i eu partea mea de noroi; o am inc? ?i o voi avea mereu. Dar sunt nenorocit cand noroiul m? n?p?de?te ?i fericit, s?-mi dau duhul, cand inha? o raz? de la omenirea frumoas?.

Iat? pentru ce vreau s?-i consacru toate for?ele mele, s? ajut pe to?i cei care lupt? pentru ea.

Nu cred in nici un ?crez“. Nu mai vreau s? ascult la ceea ce oamenii spun, ci la ceea ce fac ei:

?Ar?ta?i-mi ceea ce pute?i sacrifica din via?a voastr?, ?i v? voi spune cu ce pre? stima?i via?a altora.“

Nu sc?p?m de injosire decat sudand existen?a noastr? la tot ceea ce e viu. Numai a?a, liberi, sim?ind tot ceea ce face binele ?i r?ul in jurul nostru.

O flac?r?, dup? altele mii, vine s? se sting? pe un vast p?mant, bogat in speran?e. Pe acest p?mant, nu mai sufl? ast?zi decat vantul rece al egoismului, care inghea?? via?a.

Dar, p?mantul r?mane mereu acela de unde ?a?nesc cele mai frumoase fl?c?ri cari inc?lzesc omenirea. Prin asta, el este sfant ?i plin de viitor.

S?-l ajut?m a-?i deschide m?runtaiele generoase sufletelor noastre insetate de bine ?i de frumos.

Haide?i spre alt? flac?r?!

---

Note [ modific? ]

1. ↑ Christian Georgievici Rakovski (1873-1941) a fost un revolu?ionar socialist de origine bulgar?, un politician bol?evic, diplomat ?i om de stat sovietic; a fost, de asemenea, remarcat ca jurnalist, medic ?i eseist. Cariera politic? a lui Rakovsky l-a purtat prin Balcani, in Fran?a ?i Rusia imperial?; pentru o parte a vie?ii, a fost ?i cet??ean roman; colaborator al lui Leon Tro?ki, a fost un activist proeminent al Interna?ionalei a II-a.
2. ↑ Referire la 2 conferin?e care au influen?at mi?carea socialist? la inceputul secolului XX.
3. ↑ ?La Feuille“, 24 iunie 1919.
4. ↑ Henri Barbusse (1873?1935): Romanul s?u Le Feu a ca?tigat Premiul Goncourt in 1916; a intrat in Partidul Comunist in 1923; director literar la l'Humanite din 1926; a fondat revista Monde in 1928; prietenie cu Leon Tro?ki; a sus?inut regimul stalinist, ?i a contribuit la cultul personalit??ii lui Iosif Stalin scriindu-i biografia care a devenit un text ?canonic” pentru stalini?tii francezi; prieten de o via?? cu Albert Einstein; moare la Moscova.
5. ↑ Romain Rolland (1866-1944): dramaturg, romancier, eseist, istoric de art? ?i mistic francez; a primit Premiul Nobel pentru Literatur? in 1915 ?ca un tribut adus idealismului inalt al produc?iei sale literare ?i simpatiei ?i dragostei pentru adev?r cu care a descris diferite tipuri de fiin?e umane”; membru proeminent al Partidului Comunist Francez; sus?in?tor fervent al lui Iosif Stalin in Fran?a; remarcat ?i pentru coresponden?a ?i influen?a asupra lui Sigmund Freud.
6. ↑ Nu-i nimic exagerat: in Rusia au fost uci?i oameni, ca s? le ia ghetele. (Nota autorului).
7. ↑ Interviu dat ziarului ?Pravda“, reprodus in ?L'Humanite“, 1 noiembrie 1927.
8. ↑ Este vorba de ciclul ?Spre alt? flac?r?“, in care au ap?rut ?Dup? 16 luni in U.R.S.S.“ (Panait Istrati), ?Soviete 1929“ (de Victor Serge, scriitor sovietic opozant) ?i ?Rusia f?r? masc?“ (de Boris Suvarin, dizident sovietic).
9. ↑ ?Istrati cu dou? fe?e“, Boris Volin, in ?Literaturnaia Gazeta“, 29 aprilie 1929.
10. ↑ Aluzie la revista al c?rei director era Henri Barbusse.
11. ↑ Publicat in ?Caietele Panait Istrati“, nr. 17, ianuarie 1975.
12. ↑ 20 octombrie 1927.
13. ↑ Maia Kudasceva, viitoarea doamn? Rolland, din cauza c?reia se intrerupe in mai 1930 coresponden?a dintre Panait Istrati ?i scriitorul francez, care ii ceruse s?-?i prezinte scuzele de rigoare.
14. ↑ ?In jurul unui Congres“, in Clarte, decembrie 1927-ianuarie 1928.
15. ↑ Aluzie la tunul cu care germanii au bombardat Parisul in primul r?zboi mondial.
16. ↑ Nikos Kazantzakis (1883-1957): scriitor, jurnalist, om politic, poet ?i filozof grec; considerat un gigant al literaturii grece?ti moderne; nominalizat la Premiul Nobel pentru Literatur? in nou? ani diferi?i; cel mai tradus autor grec din lume; autorul romanelor Zorba grecul (1946), Hristos r?stignit (1948), Libertatea sau moartea (1950) ?i Ultima ispit? a lui Hristos (1955).
17. ↑ Aluzie la tat?l lui Panait Istrati, originar din insula Cefalonia.
18. ↑ O ?recomandare“, semnat? de A. Lunacearski, ruga autorit??ile s? le arate ?tot ceea ce avem poft? de v?zut“. C?l?toriile au fost f?cute impreun? cu Nikos Kazantzakis ?i so?ia sa. Panait Istrati a fost inso?it de prietena sa Bilili (soprana Marie-Louise Baud-Bovy).
19. ↑ Domni?a din Snagov , epopee popular? roman?. (Film nerealizat).
20. ↑ Intalnire cu Agranov, ?eful G.P.U.-ului, mana dreapt? a lui Stalin. Intalnirea a durat de la zece seara pan? la patru diminea?a.
    Inainte de-a se desp?r?i, Panait Istrati ii pune intrebarea:
    ? Ce trebuie s? fac, inapoiat in Occident?
    ? Dac? vei fi cu noi, te vom sus?ine; dac? ne vei ataca, te vom nimici.
    ? Dac? ve?i lovi in muncitori ?i cei mai buni revolu?ionari, voi lovi f?r? mil?!
    (Din scrisoarea lui Panait Istrati c?tre Romain Rolland, datat? 19 octombrie 1929 ?i interviul ap?rut in ?Romania literar?“, 6 mai 1933).
21. ↑ 1928